Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 53/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 20/174, 175 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIE PENALĂ Nr. 53
Ședința publică de la 11 Martie 2009
PREȘEDINTE: Sorina Petria Mitran JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
- -
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul - în prezent deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C - împotriva sentinței penale nr. 121 de la data de 14 octombrie 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Olt - Secția Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul - inculpat (în stare de arest) asistat de avocat desemnat din oficiu, precum și avocat ales reprezentând pe intimatul - parte civilă - lipsă, totodată, lipsind și intimatul - parte civilă Spitalul Municipal
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, a fost audiat apelantul-inculpat, declarația acestuia fiind consemnată și depusă la dosar, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru apelantul - inculpat critică hotărârea primei instanțe ca nelegală și netemeinică, susținând numai o parte dintre motivele scrise de apel, respectiv motivul privind nereținerea în sarcina inculpatului a scuzei provocării, cu consecința aplicării art. 73 lit. b Cod penal și reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege întrucât, din probele administrate în cauză rezultă că disputa verbală și fizică dintre părți a fost inițiată de către partea vătămată, iar inculpatul s-a apărat, aplicând o singură lovitură părții vătămate; s-a solicitat, de asemenea, reținerea circumstanțelor atenuante constând în atitudinea sinceră a inculpatului și faptul că este un element tânăr.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul - parte civilă, solicită respingerea apelului inculpatului, ca nefondat, întrucât nu sunt fondate motivele scrise de apel formulate de către acesta, în sensul că a avut asigurată apărarea în faza de cercetare judecătorească, iar din probele administrate nu rezultă starea de provocare, inculpatul nefiind sincer, inițial negând săvârșirea faptei, solicitând obligarea la cheltuieli judiciare constând în onorariu avocat.
Având cuvântul, reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului inculpatului, ca nefondat, întrucât prima instanță a apreciat în mod corect probatoriul administrat în cauză, iar pedeapsa a fost just individualizată, deoarece acesta are antecedente penale.
Apelantul - inculpat, având ultimul cuvânt, își însușește concluziile formulate de apărător.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra apelului penal de față;
Constată că, prin sentința penală nr. 121 de la data de 14 octombrie 2008 pronunțată în dosarul cu nr-, Tribunalului Olt - Secția Penală, în baza art.20 alin.1 rap.Cod Penal la art.174 alin.1 și 2.Cod Penal rap. la art.175 alin.1 lit. i și alin.2 Cod Penal, a dispus condamnarea inculpatului - fiul lui și, născut la data de 21.04.1985 în C, jud.O, domiciliat în comuna, jud. O, CNP -, cu antecedente penale - la pedeapsa 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a și b Cod Penal
În baza art.83 Cod Penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.854/6.07.2005 a Judecătoriei Caracal, definitivă la 21.07.2005, pe care a cumulat-o cu pedeapsa nou aplicată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, pedeapsă principală și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a și b
Cod PenalÎn baza art.71 Cod Penal, s-a dispus ca, pe durata executării pedepsei principale, să-i fie interzise inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit. a, b În Cod Penal baza art. 88.Cod Penal, deducându-se totodată din pedeapsă, timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 5.03.2008, la zi.
În baza art.350 C.P.P. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
S-a admis acțiunea civilă promovată de Spitalul Municipal C și, în baza art. 313 alin.1 din Legea nr.95/2006, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.999,84 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
S-a admis în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă, domiciliată în comuna, jud. O și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.150 lei daune materiale și 30.000 lei daune morale.
În baza art.193 obligă C.P.P. inculpatul la plata sumei de 750 lei cheltuieli judiciare către partea civilă.
În baza art.191 C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 637/P/2007 din data de 12.03.2008 - verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim procurorul acestui parchet -, în baza art. 262 pct. 1 lit. b C.P.P. s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de"tentativă de omor calificat" prev. și pred. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i constând în aceea că în noaptea de 15/16.12.2007 a lovit partea vătămată cu un cuțit, în zona hemitoracelui drept, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei.
În fapt, instanța de fond a constatat că partea vătămată, în vârstă de 20 ani, locuiește împreună cu bunicii săi și, într-un imobil situat pe raza localității, jud. O de unde în seara zilei de 15.12.2007, orele 20,00-21,00, împreună cu frații, și numitul, s-au deplasat la discoteca amenajată în comuna vecină, cu autoturismul numitului, condus de acesta.
În jurul orelor 1,30-2,00 s-au întors în localitatea de domiciliu, respectiv în comuna, coborând în apropierea discotecii, al cărui program se terminase, zonă în care se afla și inculpatul împreună cu vărul său.
Împreună cu frații și, partea vătămată a plecat spre locuința sa, în aceeași direcție, în spatele acestora, venind inculpatul și vărul său, care i-au ajuns din urmă și în acest moment,inculpatul cu ajutorul unui cuțit a lovit partea vătămată, în zona hemitoracelui drept, o singură dată, după care a fugit spre locuința sa.
După ce a mai făcut câțiva pași, partea vătămată a căzut pe carosabil și deoarece acuza dureri puternice și pierdea sânge a fost transportat de cei care o însoțeau la locuința martorei, fostă asistentă medicală, ce locuia în apropiere, care i-a acordat primele îngrijiri medicale.
La fața locului au sosit organele de poliție precum și autoturismul salvării, partea vătămată fiind transportată la Spitalul din municipiul C unde s-a procedat la efectuarea unei intervenții chirurgicale, fiind internată în perioada 16.12.2007 - 7.01.2008 în secția chirurgie cu diagnosticul hemoperitoneu prin plagă înjunghiată, fractură deschisă coastă a IX-a dreaptă, plagă deschisă bază hemitorace drept, agresiune individuală.
Așa cum a rezultat din certificatul medico legal nr. 45/C/14.01.2008 - fila 25 - și din raportul de expertiză medico legală nr. 782/E/16.06.2008 ( fila 89-90 dos.instanță), partea vătămată a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse în noaptea de 15/16.12.2007, prin lovire cu un corp tăietor-înțepător, a necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, ce au fost în măsură să pună în primejdie viața victimei, fără a-i afecta însă capacitatea de muncă.
Situația de fapt descrisă anterior, a fost pe deplin dovedită cu întregul material probator administrat în cauză și a rezultat cu evidență din procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto (fila 19-21 ), declarația părții vătămate ( fila 22-24 ), declarațiile martorilor ( fila 73-97 și dos. instanță), actele medico legale dar și declarația inculpatului, care a recunoscut parțial săvârșirea faptei.
De asemenea, prima instanță a constatat că materialul probator administrat în cauză nu a confirmat susținerea inculpatului privitoare la o eventuală agresiune a părții vătămate asupra acestuia, care să fi determinat riposta inculpatului, astfel că s-a înlăturat această apărare ca nesinceră, de vreme ce nu are corespondent în actele și lucrările cauzei.
S-a apreciat astfel că, în drept, fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. și ped. de art. 20 alin. 1 rap. la art. 174 alin. 1și 2 rap. la art. 175 alin. 1 lit. iu și alin. 2, vinovăția inculpatului îmbrăcând forma intenției directe și rezultă în mod indubitabil din întregul material probator administrat în cauză, apreciat în ansamblul său și în scopul aflării adevărului.
Fiind îndeplinite condițiile răspunderii penale, prev. de art. 345 alin. 2 C.P.P. instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea, materializat în chiar minimul special prevăzut de lege, la individualizarea judiciară a pedepsei având în vedere criteriile prev. de art. 72 - respectiv condițiile concrete în care a fost comisă fapta, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, dar și de persoana inculpatului care, parțial, a recunoscut fapta comisă.
Cât privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei, instanța de fond a dispus ca pedeapsa închisorii să fie executată în regim de detenție, conform art. 57, singura în măsură a asigura atingerea scopului preventiv, coercitiv și educativ prev. de art. 52
Pe de altă parte, prima instanță a reținut că, potrivit art. 71 alin. 2, condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev. de art. 64 Cod penal, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă, rezultând așadar că, în mod imperativ legiuitorul a statuat că drepturile prev. în art. 64 alin. 1 lit. a - c vor fi interzise în condițiile art. 71
În cauză, instanța de fond, examinând proporționalitatea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b, a reținut că inculpatul a comis o infracțiune rămasă în faza de tentativă, însă gravitatea acesteia relevă împrejurarea că inculpatul nu are capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale cum este "viața" astfel că, în mod rezonabil s-a impus concluzia că interzicerea drepturilor mai sus amintite, cu titlu de pedeapsă accesorie, este proporțională și justificată, pe durata executării pedepsei principale.
Cât privește pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, instanța de fond a reținut că potrivit art. 65 alin. 2, "aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă", dar și că, în cauza dedusă judecății - în raport cu caracterul complementar al acesteia, ce are rolul de complini regimul sancționator aplicat inculpatului - aceasta este pe deplin justificată, astfel că, după executarea pedepsei principale, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. și b pe o perioadă de 3 ani.
Referitor la latura civilă a procesului penal, instanța de fond a reținut că, în raport cu situația de fapt reținută și cu dispoz. art. 998, 999 civ. sunt îndeplinite condițiile privind angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului, respectiv existența faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, a prejudiciului produs prin aceasta, a vinovăției inculpatului precum și legătura de cauzalitate dintre acestea, fiind cert că fapta inculpatului a cauzat părții civile un prejudiciu personal nepatrimonial, constând în suferințele cauzate de leziunile produse, ce au determinat internarea acestuia o perioadă de aproximativ 2 săptămâni, în chiar perioada sărbătorilor de iarnă.
Cât privește cuantumul acestora, instanța de fond a avut în vedere o serie de criterii, cum ar fi consecințele negative suferite de partea vătămată pe plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care i-a fost afectată situația familială, socială dar și principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită, apreciind că suma de 30.000 lei este în măsură să acopere integral trauma psihică suferită de partea vătămată.
Privitor la suma pretinsă de partea civilă cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuielile efectuate cu însănătoșirea sa, instanța de fond a reținut că, din depozițiile martorilor și, a rezultat împrejurarea că partea vătămată a afectat însănătoșirii sale suma de 2000 lei și, în plus, a achitat acestora câte 500 lei pe perioada cât l-au supravegheat în perioada spitalizării.
In același sens, din înscrisul existent la fila 57 dosar, a rezultat că partea vătămată a achiziționat o serie de alimente și vitamine necesare vindecării sale, în perioada imediat următoare agresiunii, astfel că, în raport cu dispozițiilor art. 1169 civ. a constatat dovedită parțial cererea formulată cu acest titlu, pentru suma de 3.150lei la care a fost obligat inculpatul.
In ceea ce privește suma pretinsă de partea vătămată cu titlul de prestație periodică, instanța de fond a reținut, conform raportului de expertiză medico - legală, că în urma agresiunii, partea vătămată nu a suferit o pierdere a capacității de muncă, pe de o parte, iar pe de altă parte, potrivit concluziilor orale ale apărătorului ales cu ocazia dezbaterii cauzei, a înțeles să renunțe la această cerere, așa încât, raportat la dispozițiile art. 313 din Legea 195/2006, a admis și acțiunea civilă promovată de Spitalul municipal C și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 5199,84 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare afectate internării părții vătămate, așa cum rezultă din adresa nr. 4631/8.04.2008 (fila 27 instanță), precum și în raport cu cererea expresă de constituire de parte civilă formulată de unitatea spitalicească, încă din faza de urmărire penală, conform adresei nr. 1939/12.02.2008 ( fila 44-72 ).
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că, din probele administrate rezultă existența stării de provocare cauzată de atitudinea părții vătămate, care impune aplicarea art. 73 lit. b Cod penal și, totodată, aplicarea dispozițiilor art. 74, 76 Cod penal, în raport de atitudinea sinceră a inculpatului și faptul că este un element tânăr, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Apelul este fondat.
Analizând hotărârea apelată pe baza lucrărilor și materialului aflat la dosarul cauzei, se constată că prima instanță a reținut o situație de fapt exactă, bazată pe un probatoriu concludent, just apreciat, în baza căruia fapta reținută în sarcina apelantului - inculpat a fost încadrată în prevederile tentativei la omor calificat prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 și 2 Cod penal, 175 alin. 1 lit. i și alin. 2 Cod penal.
Motivul de apel invocat de către inculpat în scris, constând în încălcarea dreptului la apărare - întrucât o parte dintre martorii acuzării nu au fost audiați nemijlocit în faza de cercetare judecătorească - este nefondat deoarece, din actele dosarului rezultă că prima instanță a efectuat numeroase demersuri pentru aducerea în fața instanței și audierea nemijlocită a martorilor, și, constând în citarea cu mandate de aducere a acestora la fiecare termen de judecată, însă, întrucât aceștia sunt plecați din țară, așa cum rezultă din procesele-verbale de executare a mandatelor de aducere, acest aspect nu s-a putut îndeplini, astfel încât s-a procedat în conformitate cu dispozițiile legale (art. 327 alin. 3 Cod procedură penală) constând în citirea în ședință publică a depozițiilor acestor martori, date în faza de urmărire penală.
În mod corect prima instanță a reținut că această modalitate este în conformitate chiar și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a decis că dreptul unei persoane acuzate de săvârșirea unei fapte penale, de a interoga martorii care-l acuză și de a obține convocarea și interogarea martorilor în apărarea sa, în aceleași condiții în care au fost audiați martorii acuzării, nu poate, pe de o parte, merge dincolo de orice limite materiale într-o situație dată, iar, pe de altă parte, prin convocarea acestui drept nu se poate ajunge la blocarea desfășurării procedurii, mai ales în situația în care, în dosarul cauzei există alte elemente concludente pentru soluționarea ei, invocându-se în acest sens cauza Calabro c/Italie.
Mai mult, instanța de apel a apreciat că este utilă cauzei administrarea probei cu martori în această fază procesuală constând în audierea martorului pentru lămurirea exactă a situației de fapt și a efectuat, de asemenea, numeroase demersuri în vederea audierii nemijlocite a acestuia însă, ca și în faza de cercetare judecătorească, acest lucru nu a fost posibil întrucât, martorul - care a fost citat la adresele cunoscute și cele indicate de către inculpat - nu a fost găsit, din procesul-verbal de căutare întocmit de Inspectoratul de Jandarmi O rezultând că acesta este plecat în Spania din anul 2008.
Starea de fapt reținută de prima instanță și vinovăția inculpatului pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată, rezultă cu certitudine din probele administrate în cauză, respectiv: declarația părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor prezenți la locul și în momentul incidentului, respectiv, M, care se coroborează cu recunoașterea parțială a inculpatului, în sensul că, în noaptea de 15/16 decembrie 2007, în timp ce se deplasa pe stradă, spre casă, inculpatul a aplicat lovituri părții vătămate cu un cuțit, în zona hemitoracelui drept, leziunile suferite de aceasta necesitând 25-30 zile îngrijiri medicale și punându-i totodată în primejdie viața.
De asemenea, analiza de ansamblu a aprecierilor date materialului probator cu ocazia soluționării cauzei de către instanța de fond, infirmă susținerile formulate de către inculpat în cadrul motivelor de apel, în sensul greșitei nerețineri de către instanța de fond a dispozițiilor art. 73 lit. Cod penal, cu consecința reducerii pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege.
Este nefondată așadar susținerea apelantului - inculpat în sensul că a săvârșit fapta în stare de provocare determinată de atitudinea părții vătămate, care ar fi inițiat conflictul dintre aceștia prin aplicarea de lovituri inculpatului și amenințări la adresa acestuia, care a fost nevoit să se apere, împrejurare în care inculpatul ar fi aplicat părții vătămate lovitura cu cuțitul deoarece, așa cum am menționat, probele administrate în cauză au stabilit cu certitudine că inculpatul - care era însoțit de numitul - a urmărit-o pe partea vătămată și i-a aplicat o lovitură cu un cuțit în zona hemitoracelui drept, după care a fugit spre locuința sa.
Ca urmare, în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 73 lit. b Cod penal invocate de către inculpat, constând în săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea părții vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă, această stare neprezumându-se, existența ei trebuind verificată în raport cu momentul în care inculpatul a săvârșit fapta.
Este fondat însă motivul de apel invocat de către inculpat referitor la individualizarea judiciară a pedepsei aplicată de către prima instanță pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată întrucât, în raport de criteriile prevăzute de lege, instanța trebuie să se orienteze la un cuantum al pedepsei care să aibă drept consecință recuperarea inculpatului, aceasta nu trebuie percepută ca o răzbunare din partea societății pentru că a greșit, ci trebuie să conducă în final la redarea acestuia societății, pedeapsa putând fi corectivă numai dacă ținea seama de natura morală a omului și de capacitatea sa de a-și analiza faptele și de a se hotărî la o conduită compatibilă cu interesele societății, în viitor.
Ca urmare, se apreciază, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului - care este un element tânăr, nu se află în stare de recidivă deși a mai fost condamnat anterior pentru o infracțiune contra patrimoniului, iar în fața instanței de apel a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată, constând în aplicarea unei lovituri cu cuțitul părții vătămate - că reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, în condițiile aplicării dispozițiilor art. 74 alin. 2 Cod penal, art. 76 lit. b Cod penal, respectiv la un cuantum de 5 ani închisoare, ar fi de natură să-și atingă finalitatea înscrisă în dispozițiile art. 52 Cod penal.
În raport de aceste considerente apelul declarat de inculpat este fondat, astfel încât, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va fi admis, va fi desființată în parte sentința atacată, sub aspectul laturii penale; se va desface pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal și pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 854/2005 a Judecătoriei Caracal.
Se va aplica dispozițiile art. 74 alin. 2, art. 76 lit. b Cod penal, cu consecința reducerii pedeapsei aplicată inculpatului pentru art. 20 Cod penal raportat la art. 174, 175 alin. 1 lit. i Cod penal la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II și lit. b Cod penal.
Se va dispune ca inculpatul să execute, prin cumul aritmetic, 5 ani și 6 luni închisoare (pedeapsa din cauza de față, la care se adaugă pedeapsa anterioară, de 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal cu titlu de pedeapsă complementară).
Se vor aplica dispozițiile art. 64 lit. a teza a II lit. b Cod penal, pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal, înlăturându-se mențiunea din sentință privind aplicarea art. 64 lit. a, b Cod penal și art. 71 Cod penal.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței instanței de fond, ce nu contravin celor din prezenta decizie.
În baza art. 381 alin.1 Cod procedură penală, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul de arestare scurs după pronunțarea hotărârii atacate cu apel - respectiv de la 14.10.2008, la zi - și întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, se va menține în continuare această măsură preventivă luată față de inculpat.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu, urmează a fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelului declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 121 de la data de 14 octombrie 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Olt - Secția Penală.
Desființează în parte sentința atacată, sub aspectul laturii penale.
pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, în pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal și pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 854/2005 a Judecătoriei Caracal.
Aplică art. 74 alin. 2, art. 76 lit. b Cod penal și reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru art. 20 Cod penal raportat la art. 174, 175 alin. 1 lit. i Cod penal la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II și lit. b Cod penal.
Dispune ca inculpatul să execute, prin cumul aritmetic, 5 ani și 6 luni închisoare (pedeapsa din cauza de față, la care se adaugă pedeapsa anterioară, de 6 luni închisoare) și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal cu titlu de pedeapsă complementară.
Aplică art. 64 lit. a teza a II lit. b Cod penal, pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal, înlăturând mențiunea din sentință privind aplicarea art. 64 lit. a, b Cod penal și art. 71 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Deduce detenția inculpatului de la 14.10.2008, la zi și menține starea de arest a acestuia.
Cheltuielile judiciare, rămân în sarcina statului, iar onorariu avocat oficiu va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs, în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru părțile lipsă și inculpatul arestat.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red. jud.: -
Jud. fond:
Dact. 3 ex/ 26 Martie 2009
Președinte:Sorina Petria MitranJudecători:Sorina Petria Mitran, Liana Balaci
