Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 6/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 6/
Ședința publică din 10 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Aurel Burlacu președinte secție
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatulC(fiul lui și, născut la data de 19.01.1990, în CNP -, cu domiciliul în G,-, - scara 1. 4 Jud.G, l în G, str.T, -. 35 în prezent deținut în Penitenciarul Galați ), trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art.174 Cod penal, împotriva sentinței penale nr. 451/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 5.02.2009, când s-au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea în cauză pentru azi, 10.02.2009, după care:
CURTEA
Asupra apelului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 451/21.10.2008 a Tribunalului Galați, inculpatul Caf ost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 în referire la art. 174 alin. 1 rap. l75 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 99 și art. 109 Cod penal.
În temeiul art. 71 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.
Conform art. 350 alin. 1 Cod proc. penală s-a menținut starea de arest a inculpatului iar, potrivit art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 26.12.2007 până la data de 21.10.2008.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 14 cod proc. penală, art. 998 și 1000 alin. 2 cod civil a fost obligat inculpatul C, în solidar cu partea responsabilă civilmente C, la plata sumei de 1851, 05 lei cu titlul de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Sf. "
În temeiul art. 191 alin. 1 și 3 Cod proc penală, a fost obligat inculpatul C, în solidar cu partea responsabilă civilmente C, la plata sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul C este minor, are vârsta de 17 ani și 11 luni și locuiește fără forme legale în mun. G, str. T, - 5, 35, împreună cu frații săi vitregi și. Inculpatul mai are un frate vitreg, martorul C care muncește în străinătate și locuiește separat de cei menționați.
În cursul anului 2006, între inculpat și partea vătămată a avut loc o discuție contradictorie, legată de prietenia cu o fată, însă discuția nu a degenerat într-un conflict propriu zis.
La data de 25.12.2007, inculpatul C se afla la domiciliu împreună cu frații săi - martorii și C și sărbătoreau. Pe parcursul șederii aici, martorul Caf ost sunat de un prieten de-al său, martorul - care i-a propus să meargă în oraș pentru a sărbători revenirea în țară. La insistențele martorului -, martorul Caf ost de acord să se întâlnească, stabilind ca loc de întâlnire zona în care locuia martorul -, în cartierul 18.
Pentru că martorul, prieten de-al inculpatului C, avea închiriat un autoturism marca " Opel", martorul Cas olicitat acestuia să le permită să se deplaseze cu acest autoturism, cu atât mai mult cu cât și martorul și prietena acestuia trebuiau să ajungă în Bariera.
În acest sens, în jurul orelor 18,00,din fața blocului V 5,str. T, au urcat în autoturismul închiriat: martorul C (la volan), martorul (în dreapta șoferului), inculpatul C, martorul și prietena acestuia (toți trei pe bancheta din spate). Pe drum, până a ajunge în Bariera, martorul Cap recizat că după ce îi lasă pe fratele său, martorul și prietena acestuia la maxi-taxi, urmează să se deplaseze în 18 pentru a se întâlni cu un prieten. Astfel, în autoturism au rămas martorii C și, precum și inculpatul C, acesta din urmă rămânând tot pe bancheta din spate.
Ajunși în cartierul 18, au oprit autoturismul în dreptul barului "" bar, despre care martorul C știa că este frecventat de prietenul său, martorul -. În bar, la acel moment, printre alți consumatori, se aflau partea vătămată și martorii, și. La un moment dat, chiar când martorul C se pregătea să intre și el în bar, partea vătămată a ieșit afară pe terasa barului pentru a purta o convorbire telefonică. Partea vătămată și martorul s-au salutat, fără a exista între ei nici cea mai mică discuție contradictorie.
Inculpatul Cac oborât de pe bancheta din spate a mașinii și s-a apropiat în fugă de partea vătămară și i-a spus ceva de genul" ce, mă, mă mai ții minte?". Martorul Cad at să intre în bar, iar partea vătămată, gândindu-se că cei doi au venit să se răzbune pe ea, dată fiind și afirmația făcută de inculpat, s-a întors către martorul C. În acel moment, cu o mișcare bruscă, inculpatul Cal ovit-o pe partea vătămată, cu un cuțit pe care l-a scos din buzunarul interior al gecii (așa cum precizează martorul ), în partea a toracelui, în dreptul inimii. Partea vătămată, din lovitură, s-a aplecat, dar nu a căzut, în prima fază nerealizând că inculpatul i-a aplicat lovitura cu un cuțit. După aplicarea loviturii, inculpatul Caf ugit înspre strada -. - activitatea fratelui său, martorul C a încercat și el să fugă, însă a fost prins de partea vătămată care i-a aplicat câteva lovituri cu pumnul în zona feței.
Martorii și au ieșit și ei afară, în apărarea părții vătămate. Rămas în autoturism, cheile fiind în contact, martorul a trecut de pe bancheta din dreapta pe scaunul șoferului, a pus autoturismul în mișcare și a plecat înspre Farmacia "". Martorul a încercat să fugă după inculpatul C, însă acesta era mult prea departe pentru a fi ajuns. Martorul Car eușit să se smulgă din mâinile părții vătămate și a fugit în direcția opusă fratelui său.
În acel moment, partea vătămată a solicitat martorilor, și să fie dusă la spital pentru că " a fost tăiat". A fost transportată la Spitalul Județean G, unde s-a intervenit operator.
Inculpatul C și fratele său, martorul C s-au deplasat la domiciliile lor, separat. După aproximativ o oră de la incident, martorul a venit la locuința martorului C pentru a vedea ce i s-a întâmplat acestuia. Împreună au mers în Centrală, loc în care, în fața blocului V5 s-au întâlnit cu inculpatul C. Întrebat de către martorul C despre incident, inculpatul i-a spus că el a reușit să fugă din zona barului, în schimb nu a precizat nimic legat de martorul, de autoturismul închiriat de acesta și nici cu ce mijloc de transport a ajuns acasă. A doua zi, inculpatul Car ecunoscut martorului că a înjunghiat-o în piept pe partea vătămată, dar nu a precizat nimic legat de cuțitul/briceagul cu care a comis fapta.
În cursul urmăririi penale, s-a procedat la ridicarea hainelor cu care a fost îmbrăcată partea vătămată la momentul comiterii faptei de către inculpatul C.
Din raportul de constatare tehnico - științifică biocriminalistică rezultă că pe probele puse la dispoziție s-au pus în evidență următoarele: pe pantofii sport nu s-au pus în evidență urme de sânge; pe tricoul de culoare neagră s-au pus în evidență urme de sânge uman care poate aparține grupei sanguine pe pantalonul din denim s-au pus în evidență urme de sânge uman care poate aparține grupei sanguine sau.
Din raportul de constatare tehnico -științifică traseologică rezultă că pe partea anterioară a tricoului supus examinării, în zona hemitoraceului, se afla un orificiu penetrant, cu margini secționate,creat de un corp înțepător - tăietor, probabil cuțit, cu o lamă având lățimea de 2,5 cm.
La datele de 26.12.2007, martorii, și l- au recunoscut de pe planșa fotografică pe inculpatul C, ca fiind cel care a lovit-o în zona inimii pe partea vătămată și pe martorul C, ca fiind " ", fratele autorului și cel care a coborât de la volanul autoturismului.
Din raportul de constatare medico-legală întocmit cu prilejul examinării părții vătămate, rezultă următoarele:
- partea vătămată a prezentat plagă înțepat tăiată penetrantă hemitorace stâng cu plagă pulmonară, plagă pericardică și miocardică, produsă prin lovire cu corp înțepător - tăietor, posibil cuțit;
- leziunile pot data din 25.11.2007;
- necesită pentru vindecare 25-30 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații:
- plaga înțepat - tăiată penetrantă hemitorace stâng cu plaga pulmonară și pericardomiocardică, cu hemotorax stâng și hemopericard, i-a pus în primejdie viață.
Instanța de fond a reținut că existența faptei și a vinovăției inculpatului au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: procesul - verbal și planșele întocmite cu ocazia efectuării cercetării la fața locului, declarațiile părții vătămate, raportul de constatare medico - legală nr. 1474/E din 26.12.2007, raportul de constatare tehnico - științific biocriminalistic nr. 29835/25.01.2007, raportul de constatare tehnico - științifică traseologică nr. 19836 din 15.01.2008 și declarațiile martorilor - -, - a, -, -, C și procesele - verbale încheiate cu ocazia efectuării de recunoașteri după planșele foto.
Împotriva sentinței penale nr. 451/21.10.2008 a Tribunalului Galația declarat apel, în termen legal, inculpatul C, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie. Ca motive de nelegalitate a invocat următoarele aspecte:
În cauză sunt doar probe din care rezultă că fapta a existat, dar nu sunt probe din care să rezulte că el este autorul faptei și a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. c Cod proc. penală. Sub acest aspect a susținut că nu sunt probe din care să rezulte că anterior ar fi avut vreo discuție contradictorie cu partea vătămată legată de prietenia cu o fată, nu sunt probe din care să rezulte că înainte de incident ar fi avut loc vreo discuție cu partea vătămată, nu sunt probe din care să rezulte că purta de regulă asupra sa briceag, că lovit-o pe partea vătămată cu briceagul și, mai mult, nu sunt nici probe din care să rezulte că fapta a fost săvârșită în locul respectiv, deoarece acolo nu s-au găsit urme de sânge.
Pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată de instanța de fond este nelegală, fiind situată în afara limitelor prevăzute de lege. Fiind vorba de o tentativă de omor calificat, potrivit art. 21 Cod penal, minimul special al pedepsei prevăzut de lege este de 7 ani și 6 luni închisoare, iar maximul special este de 12 ani și 6 luni închisoare. Potrivit art. 109 alin. 1 Cod penal, în cazul infracțiunilor săvârșite de minori limitele de pedeapsă se reduc la J, astfel că pedeapsa pe care instanța o putea aplica trebuia să se situeze între minimul special de 3 ani și 9 luni închisoare și 6 ani și 3 luni închisoare.
Tot ca motiv de nelegalitate a susținut că încadrarea juridică este greșită. Consideră că încadrarea juridică corectă este cea prevăzută de art. 182 alin. 2 și alin. 3 Cod penal, deoarece nu s-a dovedit că a avut asupra sa vreun cuțit sau vreun alt corp tăietor - înțepător, a lovit-o pe partea vătămată doar o singură dată cu pumnul, situație în care nu a acționat cu intenția de a suprima moartea părții vătămate, ci doar de a-i provoca vătămări corporale.
În ceea ce privește raportul de constatare medico - legală nr. 1474/E din 26.12.2007 a susținut că acesta este concludent doar cu privire la existența unei înțepături aflate la suprafața corporală și nu este de natură a stabili dacă viața părții vătămate a fost sau nu pusă în primejdie, acest aspect putând fi stabilit doar printr-o expertiză medico - legală.
A susținut că declarația olografă dată în faza de urmărire penală este lovită de nulitate absolută deoarece a fost dată în fața unui lucrător de poliție și nu în fața unui procuror, așa cum prevăd dispozițiile art. 209 alin. 3 Cod proc. penală, nu a fost asistat de un apărător, nu i s-a adus la cunoștință aspectele despre care trebuia să dea relații, nu are trecută pe ea ora la care a început și ora la care s-a terminat audierea și nu i-a fost respectat dreptul la tăcere.
A invocat că organele de urmărire penală au abandonat prea ușor de cercetare a numitului -, care pe corp a prezentat urmele unei altercații recente, nu a comparat grupa sanguină a acestuia cu grupa sanguină și ADN - ul găsite pe hainele părții vătămate și l-a transformat pe acesta din suspect în martor și că nu a fost audiată martora ta.
Ca motive de netemeinicie a susținut că, prin rechizitoriu și prin hotărâre, au fost reținute o serie de aspecte de fapt care nu sunt susținute de probele administrate în cauză. Sub acest aspect a susținut că nu sunt probe din care să rezulte că, anterior săvârșirii faptei ar fi avut vreo discuție contradictorie cu partea vătămată legată de o prietenie cu o fată, nu sunt probe din care să rezulte că purta de regulă briceag asupra sa, și că ar fi lovit cu briceagul. Mai mult a susținut că situația de fapt a fost reținută doar pe baza declarațiilor prietenilor și rudele părții vătămate și că nu s-au făcut demersuri pentru identificarea și audierea tuturor persoanelor care au cunoștință despre modul și împrejurările concrete în care faptele au fost săvârșite.
A susținut că în mod greșit prima instanță a reținut că nu se poate reține în favoarea sa nici una dintre circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal, având în vedere doar gravitatea faptei săvârșite, atitudinea nesinceră, faptul că a înregistrat multe absențe școlare și că nu a conștientizat gradul de pericol ridicat al acțiunii sale ilicite. Sub acest aspect a susținut că nu s-a avut în vedere că nu are antecedente penale, nu a fost sancționat contravențional, că părinții săi sunt despărțiți și a fost nevoit să muncească și să-și asigure singur mijloacele de existență.
Față de elementele de individualizare de mai sus și având în vedere că este arestat de 1 an și 2 luni, a susținut că poate beneficia de prevederile art. 81 sau a art. 861Cod penal, cu consecința suspendării condiționate a executării pedepsei sau a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În susținerea apelului a solicitat efectuarea unei expertize medico - legale pentru a se verifica dacă vătămarea corporală internă a pus în primejdie viața părții vătămate și a solicitat audierea martorului - și a agentului de poliție. Prin încheierea de ședință din 15.01.2009, Curtea a admis doar proba cu audierea martorului -. Audierea acestui martor nu a fost posibilă, deoarece din procesul - verbal încheiat de organele de poliție a rezultat că martorul este plecat din țară.
Apelul declarat de inculpatul C este fondat, urmând a fi admis, dar numai în ceea ce privește motivul de nelegalitate privind cuantumul pedepsei aplicate.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. 1 rap. la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal este închisoarea de la 15 la 25 ani. În cauză inculpatul C este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap la art. 174 alin. 1 - 175 alin. 1 Cod penal, situație în care, potrivit art. 21 alin. 2 Cod penal, limitele de pedeapsă se reduc la J, pedeapsa prevăzută de lege în acest caz fiind cuprinsă între 7 ani și 6 luni închisoare și 12 ani și 6 luni închisoare. Potrivit art. 109 alin. 1 Cod penal, în cazul infracțiunilor săvârșite de minori, limitele pedepselor se reduc la J, astfel că pedeapsa pe care instanța o putea aplica trebuia să fie cuprinsă între 3 ani și 9 luni închisoare și 6 ani și 3 luni închisoare. În condițiile în care prima instanță l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 8 ani închisoare, a pronunțat o hotărâre nelegală, această pedeapsă fiind situată în afara limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Celelalte motive de apel invocate de inculpatul C sunt nefondate, pentru motivele care vor fi arătate în continuare.
Analizând hotărârea penală apelată, prin prisma motivelor de apel invocate de inculpatul C, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 371 alin. 2 Cod proc. penală, se constată că prima instanță, pe baza unei analize ample și judicioase a probelor administrate în cauză, a reținut în mod corect fapta săvârșită de inculpat cu vinovăție și a dat acesteia încadrarea juridică corespunzătoare.
Astfel, din declarațiile martorilor, C și rezultă cu certitudine că în ziua de 25.12.2007, în jurul orelor 18,00, inculpatul C s-a deplasat împreună cu cei trei martori și cu prietena martorului în bariera. Aici, martorul și prietena acestuia au coborât, iar inculpatul C și martorii C și s-au deplasat, cu același autoturism, la Barul "" din cartierul 18, bar despre care martorul C cunoștea că este frecventat de prietenul său, martorul -.
Din declarațiile martorilor și rezultă că aceștia se aflau în bar împreună cu partea vătămată, iar la o altă masă se afla martorul -, însoțit de alți doi tineri. Rezultă cu certitudine că, la un moment dat, partea vătămată a ieșit afară pe terasa barului pentru a purta o convorbire telefonică. Potrivit declarațiilor părții vătămate, în acest moment din autoturism a coborât martorul C, cei doi salutându-se fără a avea vreo discuție contradictorie. În aceste condiții, inculpatul Cac oborât din autoturism și s-a apropiat în fugă de partea vătămată și i-a spus ceva de genul "ce, mă, mă mai ții minte?". Datorită acestei afirmații, partea vătămată s-a gândit că cei doi au venit să se răzbune pe ea și s-a întors către martorul C. În acest moment, inculpatul a scos briceagul din buzunarul de la geacă și, cu o mișcare bruscă a lovit-o pe partea vătămată în partea a toracelui, în dreptul inimii.
Faptul că inculpatul C este cel care a lovit-o pe partea vătămată este confirmat de martorul, care în faza de urmărire penală a susținut, în mod constant, că cei doi frați C au coborât din autoturism, C s-a salutat cu partea vătămată, iar inculpatul Cab ăgat mâna în buzunarul interior de le geacă, unde de regulă ținea briceagul. Același martor arată că, pe data de 26.12.2007 a mers acasă la inculpat și acesta i-a povestit că în momentul agresiunii fratelui său a scos cuțitul din geacă și l-a înjunghiat în piept pe un tânăr. Faptul că la judecarea cauzei în fond, martorul și-a schimbat declarația nu are relevanță, atâta timp cât această schimbare nu a fost justificată.
Declarațiile martorului se coroborează cu declarațiile martorilor, și care au declarat că din mașină a coborât inițial șoferul (martorul C ) care a început să discute cu partea vătămată și că de pe bancheta din spate a coborât un alt tânăr (inculpatul C ) care s-a apropiat în fugă de partea vătămată și l-a lovit în partea a toracelui, în zona coastelor. Martorii au arătat că după acest moment partea vătămată le-a spus că îi este rău, că a fost tăiată și le-a solicitat să o ducă la spital.
Cu ocazia efectuării de recunoașteri după planșe foto, martorii, și au recunoscut și l-au indicat, fără ezitare, pe inculpatul C ca fiind persoana care a lovit-o pe partea vătămată.
În ceea ce o privește pe partea vătămată se reține că aceasta a susținut în mod constant că cel care l-a lovit este fratele mai mic al lui "" - martorul C și, cu ocazia efectuării de planșe foto, l-a recunoscut și l-a indicat, fără ezitare, pe inculpat ca fiind autorul infracțiuni. Partea vătămată a declarat că a fost lovit de către tânărul care a coborât din mașină și nu de către un tânăr care a ieșit din bar.
De asemenea, partea vătămată a declarat că în urmă cu vreun an a avut o discuție contradictorie cu inculpatul, legată de o fată și că, în momentul în care s-a apropiat de el, inculpatul a făcut o afirmație de genul "Ce mă, mă mai ții minte?". Chiar dacă aceste aspecte nu ar fi reale, aceasta nu are relevanță cu privire la existența faptei și a vinovăției inculpatului.
În ceea ce-l privește pe inculpatul C, se reține că inițial el a negat că în seara de 25.12.2007 ar fi fost în cartierul 17, susținând că a stat acasă până în jurul orelor 20,30, pentru ca, ulterior, fiind audiat de instanță cu prilejul soluționării propunerii de arestare preventivă, realizând că susținerile sale nu sunt confirmate de frații și prietenul său, să revină și să arate că a fost în cartierul 17, dar că a vrut doar să intervină în apărarea prietenului său și că a fost fugărit de vreo 6 băieți necunoscuți. Apărarea acestuia vine în contradicție cu motivele de apel, unde, printre altele, s-a susținut că a lovit-o pe partea vătămată doar o singură dată cu pumnul, că nu a dorit moartea părții vătămate, ci doar cauzarea de vătămări corporale, situație în care încadrarea juridică ar fi cea prevăzută de art. 182 alin. 2 și 3 Cod penal. Această apărare este însă infirmată atât de raportul de constatare medico - legală nr. 1474/E/26.12.2007 din care rezultă că partea vătămată a prezentat plagă înțepat tăiată penetrantă hemitorace stâng cu plagă pulmonară, plagă pericardică și miocardică, produsă cu corp înțepător - tăietor, posibil cuțit, cât și de raportul de constatare tehnico - științifică traseologică nr. 29836 din 15.01.2008 în care se arată că orificiul penetrant, cu margini secționate a fost crea de un corp tăietor - înțepător, probabil cuțit, cu lamă având lățimea de 2,5 cm. și deci nu prin lovire cu pumnul.
Apărarea inculpatului, în sensul că partea vătămată ar fi fost lovită de către -, este infirmată de martorii și care au susținut în mod constant că partea vătămată a fost lovită de tânărul care a coborât de pe bancheta din spate a autoturismului și că - a fost ultimul care a ieșit din bar. Această apărare nu este susținută nici măcar de către fratele inculpatului - martorul C, care a susținut în mod constant că - nu a fost în fața barului.
Tot sub acest aspect, așa cum am mai arătat mai sus, partea vătămată a susținut că a fost lovită de către tânărul care a coborât din mașină și nu de către un tânăr care a ieșit din bar. Referitor la petele de sânge găsite pe geacă și la faptul că martorul - a prezentat echimoze în zona frunții, se reține că din procesul - verbal încheiat de organele de poliție nu rezultă că ar fi fost vorba de proaspete de sânge (relevant sub acest aspect este faptul că organele de poliție au verificat geaca martorului - pe data de 25.12.2007, deci imediat după săvârșirea faptei ), iar martorul a susținut că acestea au fost produse în urmă cu 2-3 zile, în urma unei căzături, datorită stării de ebrietate. În condițiile în care din celelalte probe administrate în cauză a rezultat că în momentul conflictului martorul - nu a fost prezent, că acolo s-au aflat doar inculpatul, partea vătămată și martorii C, și și că cel care a lovit-o pe partea vătămată este inculpatul C, este evident că organele de urmărire penală au abandonat cercetările cu privire la martorul -.
Din declarațiile părții vătămate, ale martorilor, și C și chiar din declarațiile inculpatului, rezultă cu certitudine că fapta a fost săvârșită în fața barului, iar susținerea inculpatului, în sensul că în locul respectiv nu au fost găsite de sânge nu are relevanță, atâta timp cât organele de poliție au căutat de sânge în scara blocului B9 și nu în fața barului.
Sub acest aspect, nici susținerea inculpatului în sensul că ar fi trebuit identificate și audiate persoanele din scara blocului B9 nu este fondată, atâta timp cât fapta a fost săvârșită în fața blocului și nu în scara blocului. Din procesul - verbal încheiat de organele de poliție, rezultă că au fost identificați martorii, și care au declarat că nu cunosc nimic cu privire la agresiune și martorii, - și care, deși discutau despre înjunghiere, au precizat că au aflat acest lucru de la diferite persoane din cartier.
Nici apărarea inculpatului, în sensul că ar fi fost trimis în judecată doar pe baza declarației părții vătămate și a rudelor apropiate ale acestuia nu este fondată, atâta timp cât în cauză au fost audiați și frații inculpatului - martorii C și, cât și martorii, și.
În ceea ce privește declarația olografă dată de inculpat în fața organelor de poliție cu privire la care se susține că este lovită de nulitate absolută, se reține că aceasta a fost dată în calitate de făptuitor, nu cuprinde elemente de natură să-l incrimineze pe inculpat, iar dacă aprecia că prin această declarație i s-au încălcat drepturile și i-au fost vătămate interesele sale legitime, inculpatul avea posibilitatea să formuleze plângere la procuror, potrivit art. 275 Cod proc. penală și,mai mult, se constată că din considerentele sentinței penale apelate rezultă că această declarație nu a fost avută în vedere de instanța de fond la stabilirea existenței faptei și a vinovăției inculpatului.
În condițiile în care inculpatul C, în ziua de 25.12.2007, în loc public, a aplicat părții vătămate o lovitură cu un cuțit/briceag, corp de a ucide, o lovitură în zona hemitoracelui stâng, spațiul VI intercostal, zonă vitală a corpului, provocându-i o plagă înțepat - tăiată penetrantă, cu plagă pulmonară și pericardomiocardică, cu hemotorax stâng și hemopericard, leziune care a pus viața părții vătămate în primejdie, în mod corect prima instanță a reținut că fapta săvârșită întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. 1 în ref. la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal.
Lovirea părții vătămate cu un cuțit, într-o regiune anatomică în care sunt organe vitale - torace - și cu mare intensitate, provocându-i o plagă înțepat - tăiată penetrantă, cu plagă pulmonară și pericardomiocardică, cu hemotorax stâng și hemopericard, constituie o activitate care, prin însăși materialitatea sa, vădește că inculpatul a prevăzut moartea victimei, ca rezultat posibil al acțiunii sale și chiar dacă nu a dorit rezultatul letal, l-a acceptat în mod conștient, astfel că fapta săvârșită constituie infracțiunea de tentativă la omor calificat.
În mod corect prima instanță a reținut că inculpatul nu poate beneficia de circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal, pe motiv că ar fi intervenit pentru a -și apăra fratele, deoarece din probele administrate a rezultat că discuția dintre partea vătămată și fratele inculpatului a fost pașnică, cei doi doar s-au salutat, inculpatul a lovit-o primul pe partea vătămată și a fugit și apoi partea vătămată l-a lovit pe martorul C cu pumnul.
Datorită modului și împrejurărilor concrete în care inculpatul a săvârșit fapta, a gradului ridicat de pericol social al faptei săvârșite, de urmările produse și care se puteau produce, a amplorii pe care acest gen de infracțiuni a luat-o în ultima perioadă de timp, a impactului pe care fapta săvârșită l-a avut asupra membrilor comunității și chiar și a circumstanțelor persoanele ale inculpatului, în mod corect prima instanță a reținut că inculpatul nu poate beneficia de nici una dintre circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal.
Sub acest aspect, din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului, rezultă că inculpatul obișnuiește să consume băuturi alcoolice, obișnuia să frecventeze diferite discoteci și baruri, uneori ajungând în stare de ebrietate, este elev în abia in clasa a X-a, deși la data săvârșirii faptei avea 17 ani și 11 luni, în anul 2007 înregistrat un număr de 125 absențe și aceasta numai în primul semestru, nu a beneficiat de o creștere și o educație corespunzătoare din partea familiei, a fost sancționat de două ori contravențional pentru tulburarea ordinii și liniștii publice, împreună cu prietenii săi, la ore târzii din noapte și pe parcursul procesului penal a dovedit că nu conștientizează gravitatea faptei săvârșite.
Toate elementele de individualizare de mai sus, dar și atitudinea nesinceră pe care inculpatul a avut-o pe parcursul procesului penal, dovedesc cu prisosință că scopul procesului penal și reeducarea inculpatului pot fi realizate numai prin executarea pedepsei prin privare de libertate.
Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a și art. 192 alin. 3 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatulC( fiul lui și, născut la data de 19.01.1990 în CNP -, cu domiciliul în G, str.- -, nr 11, - scara 1. 4, județul G, l în G, str. T, -. 35, județul G), în prezent deținut în Penitenciarul Galați împotriva sentinței penale nr. 451/21.10 2008 Tribunalului Galați și în consecință:
Desființează în parte sentința penală nr. 451/21.10 2008 Tribunalului Galați și în rejudecare:
Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 8 ani închisoare la 5 ani și 6 luni închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Conform art. 383 alin. 11în ref. la art. 350 alin. 1 Cod proc. penală menține starea de arest a inculpatului.
În baza art. 383 alin. 2 Cod proc. penală, deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 26.12.2007 până la data de 10.02.2009.
Conform art. 192 alin. 3 Cod proc. penală, cheltuielile judiciare ocazionate de prezentul apel rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru inculpatul C.
Pronunțată în ședință publică azi 10.02.2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
.
Red.dec.jud. / 17 Februarie 2009
Jud.fond
Tehnored.CG/ 3 ex./28.02.2009
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Aurel Burlacu
