Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 6/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 6/
Ședința publică din 16 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
La ordine fiind soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul și inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul Galați împotriva sentinței penale nr. 486/11.11.2009, pronunțată de Tribunalul Galați.
La apelul nominal a răspuns apelantul-inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales, lipsă fiind intimata - reprezentant legal al victimei -
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul inculpatului învederează că întrucât este arestată în Italia nu mai insistă asupra cererii de reaudiere acesteia.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentatul Ministerului Publicsusține că apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați vizează netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului.
În primul rând solicită să se constate că nu suntem în prezența unei simple infracțiuni de omor calificat ci este vorba de o infracțiune de omor calificat cu două circumstanțe agravante. Calificarea acestei infracțiuni de omor se face din perspectiva art. 175 lit. c, legat de uciderea unei rude apropiate și lit. d - împotriva unei persoane aflate în imposibilitatea de a se apăra.
În consecință, apreciază că instanța de fond a greșit aplicându-i inculpatului doar minimul prevăzut de lege, fără a mai lua în considerare celelalte argumente întrucât, cel puțin teoretic având în vedere această primă constatare și anume calificarea infracțiunii de omor din perspectiva a două agravante, trebuia să aplice o pedeapsă peste minimul prevăzut de lege.
La toate acestea se adaugă și atitudinea inculpatului manifestată pe parcursul urmăririi penale, aceea că a avut o atitudine oscilantă.
Inculpatul în faza de urmărire penală recunoscut săvârșirea faptei într-o formă mai atenuată decât cea reținută prin actul de sesizare pentru ca ulterior vrând să scape de răspunderea penală pentru săvârșirea faptei ce i se impută încercat a acredita ideea că decesul victimei fost urmarea unei căzături din pat și face referire la starea în care a fost adusă victima - multiple lovituri aplicate în zona capului, care, evident că, nu puteau fi cauzate printr-o simplă propagarea de la înălțimea patului pe sol. Susținerile inculpatului sunt în mod evident nefondate și nu vizează decât un singur lucru, respectiv diminuarea răspunderii penale prin schimbarea încadrării juridice în prev. art. 183 Cp.
O asemenea atitudine nu trebuie să rămână nesancționată și solicită aplicarea unei pedepse peste minimul prevăzut de lege întrucât și din această perspectivă este un criteriu stabilit de art. 70 al. 2 - datele legate de persoana inculpatului, atitudinea pe care a avut-o pe parcursul procesului penal - date care pledează pentru sancționarea drastică a acestuia.
Solicită majorarea pedepsei aplicate de instanța de fond peste minimul prevăzut de lege, menținând totodată modalitatea de executare pedepsei astfel aplicate.
Avocat, apărătorul ales al inculpatului arată că lucrurile, în opinia sa, stau diferit. În opinia sa esența acestei spețe este încadrarea juridică. Nu contestă legătura de cauzalitate dintre lovituri și cauza decesului.
S-a făcut vorbire de opinia oscilantă inculpatului. În ceea ce privește cercetarea judecătorească se poate observa că nici o secundă nu s-au pus în discuție aspecte de oscilație în ceea ce privește poziția inculpatului.
Fiind marcat de ceea ce s- întâmplat inculpatul din varii motive revenit în faza de urmărire penală și în faza de judecată dat declarații ample, a arătat ceea ce s- întâmplat, regretat fără doar și poate consecința gestului său.
Este deplasat să se spună că a avut o atitudine oscilantă sau că încercat să obstrucționeze organele de urmărire penală sau instanța de judecată.
Arată că avocații sunt tentați în mare parte să încerce să spună lucruri pe care nici dânșii nu le cred în ideea de prezenta în fața instanței o anumită situație pentru a-și face apărarea cât mai bine și pentru a-și scăpa clientul.
În cauza de față, personal, chiar crede în ceea ce a spus și la instanța de fond, chiar are ferma convingere că încadrarea juridică de omor calificat inculpatului este greșită. La fond a făcut trimitere la o situație similară - "un fost sportiv de performanță ajunge acasă din străinătate, dintr-un moment de nebunie se duce la patul copilului îl trezește, îl omoară, după care regretă fapta, nu știe ce s-a întâmplat". A făcut trimitere la acel caz și a arătat că acolo este vorba de omor calificat.
Cu privire la speța de față, situația de fapt a fost în felul următor:
Inculpatul avea o relație de concubinaj cu Aceasta avea un copil de 7 luni dintr-o căsătorie anterioară. la un anumit moment să rămână dânsul cu copilul. a avea încredere să-l lase cu acel copil pentru că îl mai lăsase și în alte cazuri, se ocupa mai mult decât dânsa de acest copil și pleacă în străinătate la muncă. După o perioadă de timp atât inculpatul cât și convin că e bine să rămână în străinătate, dânsul își găsește un loc de muncă, pe fondul oboselii, venind de la serviciu, seara copilul plânge în repetate rânduri motiv pentru care, din păcate, înțelege să-i aplice o corecție fizică, nici o secundă, însă, nu s-a gândit la faptul că ar putea să omoare acel copil. Dacă ar fi avut intenția directă sau indirectă să-l omoare, i-ar fi suprimat viața în orice mod posibil. Nici o secundă nu a avut în plan să omoare acel copil. A avut însă în plan să-l facă să tacă pentru că era obosit, pe fondul oboselii de la serviciu, dorea să se uite la televizor, după care să se culce.
A cerut instanței să înlăture depoziția lui care spune că "copilul nu plângea, pur și simplu a sărit pe el cu pumnii degeaba", considerând că acest martor este tendențios. Tatăl dânsului spune că într-adevăr " copilul plângea". Era o contrarietate clară și atunci întrebarea care se punea era aceea: " plângea sau nu plângea acel copil?"; "au existat niște factori determinanți sau a avut liniște în casă și inculpatul pur și simplu a sărit pe acel copil să-l bată".
Răspunsul era unul singur. Martorul avea un interes direct să dea o declarație împotriva inculpatului pentru că, în opinia dânsului, astfel ar fi putut să rămână cu De aceea a și cerut reaudierea lui care să confirme sau să infirme aceste aspecte.
Aplicându-i, nu lovituri nenumărate - cum s-a susținut de către reprezentantul parchetului -, înțelegând să nuanțeze puțin, ar spune că "au fost lovituri repetate".
Arată că a studiat și jurisprudența Curții Supreme și se face clar o diferență între intenția directă și intenția indirectă. sa a fost că s-ar putea pune problema unei intenții indirecte - a prevăzut consecințele faptei, dar a considerat în mod insuficient că nu se poate ajunge la așa ceva.
Apreciază, însă, că nu este o încadrare corectă. Inculpatul nu a avut nici o secundă intenția să omoare acel copil.
Pentru ceea ce a spus până acum, apreciază că încadrarea corectă pentru fapta săvârșită "cu vinovăție", darnu cu intențieeste aceea de "lovituri cauzatoare de moarte". Inculpatul a lovit acel copil și nu și-a dat seama că o lovitură la spate peste umăr, peste cap, ar putea să conducă la decesul acelui copil.
Din păcate s-a ajuns aici. Pedeapsa este de 15 ani. Apelul încă mai este devolutiv, spre deosebire de recurs.
Solicită să se cântărească foarte bine situația acestui om, având în vedere că nu are antecedente penale, având o conduită bună până la acel moment, încercat să aibă grijă de un copil până la urmă, dar va trebui să se observe și elementele circumstanțiale de fapt.
Arată că nu dorește "să vorbească iar din cărți și din televiziune", dar solicită să se observe că au fost omoruri deosebit de grave prezentate la televizor, "a se vedea artiști de renume -, - pedepsele fiind de 20 ani".
Inculpatul nici o secundă nu a avut în intenție uciderea acelui copil. Nu prin lovituri repetate. Ca să fie cinic ar spune: " De ce să muncească atât? Ar fi putut să-l ucidă mult mai ușor."
În opinia sa, încadrarea juridică a faptei este aceea de lovituri cauzatoare de moarte și, într-un prim plan, solicită instanței să primească concluziile sale care sunt demonstrate, apreciind că se impune schimbarea încadrării juridice, din omor calificat în lovituri cauzatoare de moarte și evident că urmează să primească o pedeapsă pentru această faptă. Urmează să se aibă în vedere elementele circumstanțiale atenuante, respectiv conduita bună - 74, 74 c - a regretat în fața instanței. Se va deduce perioada arestării până la momentul de față.
Dacă se apreciază că se impune a fi înlăturat acest punct de vedere și se va menține încadrarea de omor calificat, apreciază că se impune redozarea acestei pedepse și nicidecum o pedeapsă mai mare. Evident că reprezentantul parchetului poate să solicite 20-25 de ani, cât ar fi pentru un omor deosebit de grav, dar solicită să se aibă în vedere elementele circumstanțiale atenuante și pe cale de consecință reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, deducerea perioadei arestării preventive și să i se dea posibilitatea să se reintegreze social, având în vedere și vârsta, bolile de care suferă etc.
Solicită respingerea apelului Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.
Reprezentantul Ministerului Public, cu privire la situația de fapt la momentul comiterii faptei, arată că inculpatul nu mai muncea ci rămăsese la domiciliu să crească acel copil, iar a plecase în străinătate pentru trimite bani copilului lăsat în grija inculpatului. Cu privire la această situație nu venea obosit de la muncă. Era obosit, probabil din cauza activității desfășurată zilnic cu copilul. În condițiile în care a era plecată de un interval relativ mare de momentul săvârșirii faptei, nu vede care ar fost legătura martorului și care ar fi fost interesul acestuia să facă acele susțineri, care din perspectiva încadrării juridice nu au nici o relevanță.
Împrejurarea că inculpatul a lovit copilul peste față și peste cap este certă și dovedită cu certificatul-medico_legal și imaginile cadavrului care prezintă multiple lovituri în zona capului. Într-adevăr nu au putut fi numărate pentru că erau prea multe.
Apreciază că intenția cu care a acționat inculpatul se deduce din materialitatea faptei comise. Practica constantă instanțelor este aceea că lovirea unei persoane aflată în vârstă sau cu o vârstă foarte fragedă este de natură caracteriza fapta ca fiind infracțiune de omor și nu infracțiune de lovire sau alte violențe, constatându-se nenumărate cauze în care simple lovituri aplicate unor copii, de exemplu într-o altă speță, cunoscută de instanța, fiind sesizată cu situația acelui copil de la Adjud, căruia i s-a aplicat un singur pumn în zona abdominală și a decedat și s-a reținut infracțiunea de omor, iar instanța i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 20 de ani închisoare.
Revenind la speța de față, ideea este că e suficientă și o singură lovitură pentru a se ajunge la consecințe grave, dacă se aplică unui copil, dar mai ales unui copil de 7 luni care este în imposibilitatea de a se apăra.
Apreciază că apelul este nefondat.
Cu privire la reținerea de circumstanțe atenuante, arată că aceasta nu se face prin simpla constatare situațiilor prev. de art.74 a, b, sau chiar dacă se regăsesc situații de genul că nu are antecedente penale, că a avut o atitudine sinceră, deși inculpatul nu a avut o asemenea atitudine, simpla lor constare nu obligă instanța să le rețină, pentru că trebuie să verifice și care este gradul de pericol social al faptei comise.
Solicită să se aibă în vedere că se rețin la art. 175.Cod Penal două agravante, ceea ce în mod evident ar trebuie să determine instanța să-i aplice o pedeapsă peste minimul prevăzut de lege.
Cu privire la starea de arest, solicită menținerea măsurii arestării preventive, întrucât, în opinia sa, nici în urma concluziilor puse de apărător și situațiilor dezvoltate pe parcursul cercetării judecătorești în apel, nu s-a făcut dovada existenței împrejurărilor prev. de art. 139.
Solicită să se constate că fapta este de o gravitate deosebită, iar lăsarea în libertate inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Apărătorul inculpatului, în ceea ce privește menținerea stării de arest, precizează că nu are a face comentarii.
Arată că circumstanțele atenuante se rețin în condițiile în care sunt invocate de apărător sau de către parte. Dacă se reține o agravantă este normal să se invoce și o circumstanță atenuantă.
Dacă instanța apreciază atunci când face aplicarea lui 72 și constată că sunt întemeiate punctele de vedere vis - a-vis de art. 74 instanța le poate reține.
Materialul probator s-a axat pe depoziția a doi martori, tatăl și fiul care locuiau cu inculpatul în casă și Din aceste trei depoziții declarația lui trebuia înlăturată, în condițiile în care acesta avea un interes direct să arunce o mai mare vină asupra inculpatului.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, regretă fapta și lasă la aprecierea instanței.
CURTEA:
Asupra apelului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr.486/11.11.2009 Tribunalului Galați, a fost condamnat inculpatul - fiul lui si, născut la data de 23.04.1965 in Tg.B, jud. G, CNP- -, domiciliat in com. Băneasa, sat Băneasa, jud. G, CI seria - nr. -,român, studii 10 clase,fără ocupație, necăsătorit,stagiul militar satisfăcut, necăsătorit,în prezent aflat în Penitenciarul Galați - la o pedeapsă de15 (cincisprezece) ani închisoareși pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit a teza a II-a, lit b, d și e pen pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev de art. 174 alin 1.pen rap la art. 175 alin 1 lit c și d pen (faptă din 22.02.2009).
În baza art. 71.pen s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a teza a II-a, lit b, d și e pen.
Conform art. 350.pr.pen. s- menținut starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88.pen s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 22.02.2009 la zi.
S-a constatat că reprezentantul legal al victimei, a, nu s-a constituit parte civilă.
Pentru hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul este în vârstă de 44 de ani, nu are ocupație și trăiește în concubinaj cu Din relația celor doi a rezultat minorul, născut la data de 04.07.2008.
Deși la început au stat la domiciliul sorei inculpatului ( ) în comuna Băneasa, ulterior aceștia au hotărât să-și caute o locuință în municipiul G, unde să stea cu chirie, având în vedere că inculpatul lucra în acea perioadă la șantierul naval.
În acest sens inculpatul a luat legătura cu o veche cunoștință de-a sa, martorul, solicitându-i acestuia să-l primească împreună cu fiul său și cu mama acestuia în gazdă, în apartamentul 62 din blocul A 5, situat pe str. - nr. 6 din municipiul
Întrucât martorul a fost de acord, la începutul lunii ianuarie 2009, după sărbătorile de iarnă, inculpatul s-a mutat împreună cu familia sa (victima și concubina a), în apartamentul martorului.
Acest apartament este compus dintr-o cameră, care a fost ocupată de către martorul și fiul său în vârstă de 22 de ani, martorul, astfel că inculpatul a ocupat bucătăria, pe care a amenajat-o ca o cameră de locuit.
Din cauză că aveau o situație materială precară, inculpatul și concubina sa au hotărât ca aceasta din urmă să plece în Italia pentru a-și găsi un loc de muncă, iar inculpatul să rămână în țară pentru a se ocupa de creșterea victimei (la acea dată în vârstă de 6 luni).
Conform înțelegerii, după aproximativ două săptămâni, concubina inculpatului a plecat în Italia, iar inculpatul a fost nevoit să părăsească serviciul pentru a se ocupa de minor.
Din declarațiile martorului rezultă că de câte ori victima plângea, inculpatul îi aplica câte o corecție, în sensul că o lovea cu palmele și cu pumnii în zona feței și a corpului, martorul intervenind în dese rânduri, cerându-i inculpatului să înceteze cu un astfel de tratament, având în vedere vârsta fragedă a victimei, dar inculpatul îi replica de fiecare dată că "este fiul său și îl crește cum crede de cuviință".
În seara zilei de 21.02.2009, inculpatul și cei doi martori și au urmărit programele TV până în jurul orei 23,30, perioadă de timp în care victima a plâns încontinuu.
După această oră, inculpatul s-a retras împreună cu fiul său în camera lor, dar pe parcursul întregii nopți victima a continuat să plângă.
În dimineața zilei de 22.02.2009, în jurul orei 07,30, din cauza stării de nervozitate, inculpatul a lovit victima cu palmele și cu pumnii în mod repetat, peste cap și peste față, până ce aceasta s-a învinețit și a început să respire din ce în ce mai greu.
de acest lucru, inculpatul a luat victima în brațe și s-a deplasat la baie, unde a stropit-o cu apă peste față, în că-și va reveni. În acest timp a fost observat de martorul care, văzând urmele de violență de pe corpul victimei, l-a întrebat pe inculpat ce i-a făcut minorului, iar acesta i-a răspuns că s-a enervat și l-a lovit.
Martorul i-a cerut inculpatului să anunțe salvarea, dar răspunsul acestuia din urmă a fost că va mai aștepta, sperând că victima își va reveni.
În scurt timp victima a tăcut, corpul i-a devenit și prezenta semne din ce în ce mai slabe de viață, moment în care inculpatul a telefonat la numărul unic de urgență "112".
La sosirea ambulanței și a lucrătorilor de poliție, s-a constatat că victima decedase.
Din raportul de constatare medico-legală rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutivă traumatismului cranio-cerebral cu fractură ecuatorială de boltă craniană, hemoragie meningee subrahnoidiană și subdurală, contuzii cerebrale și de trunchi cerebral produs prin lovire repatată cu corp dur (popsibil pumn, palmă), capul fiind sprijinit de plan dur.
La autopsie s-au constatat următoarele:
- echimoze faciale și epicraniene întinse, bilateral, infiltrate hemoragice epicraniene întinse, fractură ecuatorială de boltă craniană, hemoragie subrahnoidiană și subdurală, contuzii cerebrale și de trunchi cerebral, leziuni de violență ce au putut fi produse prin lovire repetată cu corp dur, capul fiind sprijinit pe plan dur și comprimare cu corpuri dure - degete;
- echimoze la nivelul ambilor umeri, brațului stâng, feței posterioare a toracelui, regiunii claviculare stângi și abdomenului, leziuni de violență ce au putut fi produse prin comprimare cu corpuri dure - degete;
- excoriație frontală dreapta, leziune de violență posibil produsă prin zgâriere cu corp dur cu alungită, posibil unghie.
cranio-cerebral cu fractură întinsă de boltă craniană - hemoragie meningee și contuzii cerebrale și de trunchi cerebral a fost de mare gravitate, provocând moartea victimei.
Din același raport de constatare medico-legală rezultă că între traumatismul cranio-cerebral cu fractură ecuatorială de boltă craniană, hemoragie meningee, contuzii cerebrale și de trunchi cerebral și moartea victimei există raport direct de cauzalitate.
Cu ocazia cercetării la fața locului a fost ridicată o căciuliță de copil, de culoare bleu cu albă ce prezenta urme de substanță de culoare brun-roșcată (proces-verbal de cercetare la fața locului filele 5-10), iar din raportul de constatare tehnico-științifică (filele 53-56) rezultă că pe căciulița respectivă s-au pus în evidență urme de sânge uman care aparțin grupei sanguine A II, grupă aparținând victimei.
Audiat fiind cu respectarea garanțiilor procesuale, inculpatul a recunoscut că în dimineața zilei de 22.02.2009 și-a lovit fiul, în vârstă de 7 luni, cu palmele peste cap și peste față, deoarece era foarte obosit și a cedat nervos întrucât în noaptea respectivă nu a dormit deloc (declarații date în cursul urmăririi penale - filele 39-48 și la instanță, cu prilejul soluționării propunerii de arestare preventivă - fila 49).
În schimb, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, a afirmat că, în dimineața zilei de 22.02.2009, în jurul orei 7,30, a lipsit de la domiciliu circa 20 de minute și, când a revenit, a găsit victima căzută la podea, fără vlagă.
Aceste susțineri sunt infirmate de toate probele administrate în cauză (declarațiile martorului care l-a surprins pe inculpat în jurul orei 7,30 încercând s-o readucă la viață pe victima și care nu a afirmat nici un moment că a părăsit domiciliul, lăsând victima să plângă; raportul de constatare medico-legală din concluziile căruia rezultă că toate leziunile suferite de victimă sunt urmarea unei loviri active cu pumnii sau palmele și comprimării cu corpuri dure - degete, nici una din leziuni nefiind urmarea lovirii de plan dur, cum s-ar fi întâmplat, conform declarației date cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală), inclusiv de declarațiile date inițial de către inculpat.
În faza cercetării judecătorești, inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art 70.pr.pen (fila 19), iar la termenul la care au avut loc dezbaterile, în ultimul cuvânt, a arătat că nu a avut intenția să-și omoare copilul și că regretă comiterea infracțiunii.
În apărare a solicitat audierea martorilor și (cumnatul și sora sa), dar la termenul din 19.06.2009 a renunțat la audierea acesteia din urmă, fiind plecată din țară.
Din depoziția martorului se reține că l-a vizitat pe inculpat în seara de 20 februarie 2009, ocazie cu care l-a văzut pe cumnatul său legănându-și copilul pe picioare pentru a-l adormi; că nu l-a văzut niciodată pe inculpat purtându-se urât cu minorul său și că în opinia sa este vinovată și mama copilului, care l-a abandonat încă de când era în spital, imediat după naștere.
Situația de fapt expusă mai sus și vinovăția inculpatului sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă:
- procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice (filele 5-24);
- schița locului faptei (fila 25);
- raportul de constatare medico - legală a victimei (filele 33- 38);
- rapoartele de constatare tehnico-științifică (filele 52-61);
- declarațiile martorilor (audiat în ambele faze procesuale) și (audiat doar în cursul urmăririi penale, deoarece în fața instanței nu a mai fost posibilă ascultarea acestuia, fiind plecat din țară, astfel că s-a făcut aplicarea art. 327 alin 3.pr.pen);
- declarațiile de recunoaștere ale inculpatului din cursul urmăririi penale (filele 39-49).
În drept, fapta inculpatului care, în dimineața zilei de 22.02.2009 și-a lovit fiul în vârstă de 7 luni (victima ), în mod repetat, cu pumnii și cu palmele în zona capului și a feței, profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra, cauzându-i acesteia leziuni care i-au provocat moartea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev de art. 174 alin. 1.pen rap la art. 175 alin 1 lit c și d pen.
S-a arătat că la termenul de judecată din 19.06.2009, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținute prin rechizitoriu, din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev de art. 183.pen, cerere pe care a reiterat-o și cu ocazia dezbaterilor.
Această solicitarea nu a putut fi primită pentru următoarele considerente:
Spre deosebire de infracțiunea de omor, care nu poate fi săvârșită decât cu intenție, directă sau indirectă, infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte se săvârșește cu intenție depășită, caracterizată prin intenție în ceea ce privește acțiunea de lovire și prin culpă în ce privește rezultatul produs, moartea victimei.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul l-a lovit pe minorul său, în vârstă de doar șapte luni, în mod repetat, cu palmele și cu pumnii în zona capului și a feței, producându-i leziuni grave, din cauza cărora a decedat, ceea ce relevă că inculpatul a avut reprezentarea că acțiunea sa violentă îndreptată împotriva unui bebeluș putea să-i cauzeze moartea și chiar dacă nu a urmărit un atare rezultat, a acceptat, totuși, eventualitatea ca el să survină ca o consecință a faptei sale.
Rezultând astfel existența intenției în forma prevăzută în art. 19 pct 1 lit b pen, fapta inculpatului constituie infracțiunea de omor calificat, prev de art. 174 alin. 1.pen rap la art. 175 alin 1 lit c și d pen și nu infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, motiv pentru care nu se va da curs cererii formulate de avocatul inculpatului.
Din fișa de cazier judiciar (fila 94 dosar fond) rezultă că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului vor fi avute în vedere criteriile generale prevăzute de art 72 Cod penal, urmând a se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, dar și de persoana și conduita inculpatului, care se află la primul impact cu legea penală.
Față de gravitatea deosebită a infracțiunii, având în vedere atât legătura de rudenie dintre inculpat și victimă, dar și poziția avută de inculpat pe parcursul procesului, deși în final a recunoscut și regretat infracțiunea, instanța a apreciat că în favoarea acestuia nu pot fi reținute circumstanțe atenuante, cum a solicitat apărătorul său, dar i se va aplica pedeapsa minimă prevăzută de textul incriminator.
S-a reținut că inculpatului i se va aplica și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit b, d și e pen pe o perioadă de 5 ani.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, față de decizia nr.74/05.XI.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, dar și față de jurisprudența CEDO decurgând din cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit a-c pen nu se va face automat, prin efectul legii, ci va fi apreciată în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin 3.pen.
Având în vedere natura și gravitatea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, s-a arătat că instanța îi va aplica acestuia pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a teza a II-a, lit b, d și e pen.
Întrucât inculpatul a fost cercetat în stare de arest preventiv (măsura arestării fiind verificată periodic, în conformitate cu art 3001.pr.pen și respectiv art 3002.pr.pen în referire la art 160 pr.pen) potrivit art. 350.pr.pen s-a arătat că se va menține starea de arest a acestuia, iar în baza art. 88.pen se va deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 22.02.2009 la zi, iar sub aspectul laturii civile se va constata că reprezentantul legal al victimei, a, nu s-a constituit parte civilă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul .
Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați criticat hotărârea pe motive de netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.
S- susținut că în mod greșit instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă echivalentă cu minimul special prevăzut de lege.
Față de împrejurarea că în sarcina inculpatului s-au reținut două agravante ale infracțiunii de omor calificat prev. de art. 175 al.1 lit. c și d pen. față de atitudinea oscilantă inculpatului manifestată pe parcursul procesului penal și față de activitatea infracțională concretă desfășurată ( aplicarea de multiple lovituri victimei) s-a solicitat majorarea pedepsei.
Inculpatul a criticat hotărârea primei instanțe pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
În principal, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice faptei reținute în sarcina sa din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte.
În susținerea acestui motiv de apel inculpatul a arătat că nu a avut intenția să omoare victima și nu și- dat seama că o lovitură peste umăr, peste cap ar putea să conducă la decesul acesteia.
Cu privire la netemeinica hotărârii apelate, inculpatul solicitat reținerea în favoarea sa circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a și c pen. cu consecința coborârii pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea prev. de art. 183.pen. sub minimul special.
În subsidiar, dacă nu va fi primit motivul de apel vizând schimbarea încadrării juridice a faptei, inculpatul solicitat reținerea în favoarea sa circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a, c și Cod Penal reducerea pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor calificat, considerând că pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată de instanța de fond este prea mare.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați este fondat.
Apelul declarat de inculpatul este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept se constată următoarele:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică faptei și vinovăția inculpatului pe baza unei analize complete materialului probator.
Inculpatul fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174.1 Cod penal, raportat la art. 175 alin.1 lit. c și Cod penal.
Din analiza materialului probator administrat în cauză se reține ca situație de fapt împrejurarea că în ziua de 22.02.2009 inculpatul lovit în mod repetat, cu pumnii și palmele, pe victima, fiul său în vârstă de 7 luni, în zona capului și a feței, profitând de neputința acestuia de a se apăra, cauzându- leziuni multiple ce i-au cauzat moartea.
Apărările inculpatului conform cărora nu a avut intenția de a ucide victima, motiv pentru care s-ar impune reținerea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte nu pot fi primite.
Ceea ce deosebește infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte de infracțiunea de omor este împrejurarea că, deși la ambele infracțiuni loviturile sunt comise cu intenție, în cazul celei dintâi, moartea victimei s-a produs din culpă, făptuitorul neprevăzând acest rezultat, deși trebuia și putea să-l prevadă, pe când în cazul celei de a doua, inculpatul a prevăzut rezultatul și fie l- urmărit, fie, deși nu l-a urmărit sau dorit, l-a acceptat în mod conștient.
cu intenție a unei persoane presupune și este precedată de acțiuni sau inacțiuni care au ca prim rezultat deteriorarea gravă și ireversibilă integrității corporale și stării de sănătate, indiferent de faptul că moartea survine într-un interval de timp foarte scurt sau mai îndelungat față de momentul exercitării acțiunii sau inacțiunii ucigașe, ea este un rezultat progresiv, fiind precedată de vătămări ale integrității corporale și sănătății persoanei.
Determinarea intenției cu care acționat făptuitorul se realizează, în general, în raport de un complex de factori obiectivi care includ obiectul (instrumentul) folosit ( de a ucide), regiunea anatomică vizată(vitală), intensitatea loviturilor, stăruința în aplicarea acestora, aptitudinea victimei de a reacționa și a se apăra, urmarea loviturilor.
În speță, perseverența cu care inculpatul a aplicat victimei (copilul său în vârstă de dar șapte luni) lovituri repetate cu palmele și pumnii în zona capului (zonă vitală) profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra și riposta, cauzându-i leziuni multiple și extrem de grave (printre altele traumatism cranio -cerebral cu fractură ecuatorială de boltă craniană, hemoragie meningee, contuzii cerebrale și de trunchi cerebral) care au condus la decesul acesteia, demonstrează fără echivoc că inculpatul a avut reprezentarea rezultatului acțiunii sale și dacă nu l-a urmărit a acceptat producerea acestuia, respectiv moartea victimei.
Susținerile inculpatului în sensul că există contradicții între declarațiile sale (conform cărora a lovit copilul întrucât plângea în repetate rânduri și astfel a dorit să-i aplice o corecție ) și cele ale martorului (care a susținut că victima nu plângea iar inculpatul pur și simplu lovit cu pumnii degeaba) nu pot avea influență asupra încadrării juridice a faptei.
Indiferent de faptul că victima - în vârstă de 7 luni - a plâns ori nu în seara și noaptea precedente, fapte nu justifică agresiunea excesivă și violentă exercitată de inculpat.
Considerăm că prin loviturile repetate cu pumnii și palmele aplicate victimei, în zona capului ( zona vitală ) inculpatul a avut reprezentarea rezultatului faptei sale, pe care chiar dacă nu l-a urmărit l-a acceptat.
Față de cele de mai sus considerăm că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin.1 raportat la art. 175 alin. 1 lit. c și d Cod penal în infracțiunea prev. de art.183 Cod penal, sens în care acest motiv de apel al inculpatului apare ca nefondat.
În ceea ce privește individualizarea răspunderii penale a inculpatului considerăm că se impune majorarea pedepsei stabilite de instanța de fond, prin prisma motivului de apel invocat de parchet.
Conform art. 72 Cod penal l-a stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Inculpatul a solicitat reținerea în favoare sa a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a și c cu Cod Penal consecința reducerii pedepsei sub limita minimului special, însă această cerere nu poate fi primită.
Așa cum rezultă din dispozițiile art. 72 Cod penal, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului sunt analizate mai mute criterii și nu doar circumstanțele ce țin de persoana inculpatului.
Împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale și a regretat fapta comisă nu impun instanței de judecată obligația reținerii circumstanțelor atenuante.
Față de gravitatea deosebită infracțiunii deduse judecății (acest aspect rezultând din legătura de rudenie existentă între subiecții infracțiunii, victima fiind copilul inculpatului, din agresivitatea excesivă de care dat dovadă inculpatul prin exercitarea de lovituri repetate asupra victimei, din vârsta acesteia, respectiv de doar 7 luni, de starea de neputință a victimei de a se apăra), față de urmarea produsă, de atingerea adusă relațiilor sociale ce apără viața persoanei, având în vedere atitudinea oscilantă a inculpatului, considerăm că se impune majorarea pedepsei aplicate acestuia prin hotărârea apelată.
Având în vedere cele mai sus arătate, față și de disp. art.52 Cod penal, considerăm că pedeapsa de 20 ani închisoare este optimă să conducă la îndreptarea și reeducarea inculpatului.
Față de cele de mai sus se va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați.
Se va desființa în parte sentința penală nr.486/11.11.2009 Tribunalului Galați și în rejudecare:
Se va majora de la 15 ani închisoare la 20 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 alin.1 Cod penal, raportat la art. 175 alin.1, lit. c și d Cod penal.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul .
Întrucât inculpatul fost judecat în stare de arest, față de soluția pronunțată pe fondul cauzei, față de împrejurarea că se mențin și în prezent temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, respectiv disp. art.148 lit. pr.pen, se va dispune menținerea măsurii arestării preventive, conform art. 383 alin. 17și art. 350.pr.pen.
În baza disp. art. 383 alin.2 pr.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 22.02.2009 la zi.
În baza disp. art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apeluldeclarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, împotriva sentinței penale nr. 486/11.11.2009, pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, privind pe inculpatul (fiul lui și, născut la 23.04.1965 în Tg. B, jud. G, CNP--) în prezent deținut în Penitenciarul Galați.
Desființează în parte sentința penală nr. 486 din 11.11.2009 Tribunalului Galați și în rejudecare:
Majorează de la 15 ani închisoare la 20 (douăzeci) ani închisoarepedeapsa principală aplicată inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 alin.1 pen. rap. la art. 175 alin.1 lit. c și d pen.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatulîmpotriva sentinței penale nr. 486 din 11.11.2009 Tribunalului Galați.
În baza art.383 alin.11și art.350 pr.pen. menține starea de arest inculpatului.
În baza disp. art. 383 alin.2 pr.pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 22.02.2009 la zi, respectiv 16.02.2010.
În baza disp. art. 192 alin.2 pr.pen. obligă pe inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în apel.
Suma de 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu (avocat -pentru termenul din 07.01.2010) va fi avansată către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru apelantul-inculpat și pentru intimata - reprezentant legal al victimei -
Pronunțată în ședința publică azi 16 februarie 2010.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red. C/26.02.2010
Tehnored. // 3 ex./03.03.2010
Jud. fond..
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu
