Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 60/2008. Curtea de Apel Craiova

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

(Număr în format vechi 1394/P/2006) - art. 175.Cod Penal -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ

INSTANȚA DE APEL

DECIZIA PENALĂ Nr. 60

Ședința publică de la 11 Aprilie 2008

PREȘEDINTE: Doru Filimon JUDECĂTOR 2: George Ciobanu

- - - judecător

Grefier - -

Ministerul Public reprezentat de procuror

Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de inculpații, părțile civile, și împotriva sentinței penale nr.338 din 20 iulie 2006 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 2210/P/2005.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: inculpatul asistat de avocat - apărător ales; inculpatul asistat de avocat - apărător ales; partea civilă asistată de avocat; lipsind: părțile civile și, reprezentate de avocat, precum și martorul.

Procedura completă.

S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, s-a pus în discuție - având în vedere probatoriile efectuate până în prezent și răspunsul inspectoratului de Poliție D - utilitatea expertizei, privind comportamentul simulat pentru martorul, audierea martorului și cererea de extindere a procesului penal cu privire la martorul, formulată de apărătorii inculpatului.

Reprezentantul Ministerului Public, susține că nu este necesară expertizarea martorului, deoarece o astfel de probă nu este utilă cauzei, cum de altfel - față de probatoriile administrate până în prezent - nu mai este utilă nici reaudierea martorului. În ceea ce privește cererea de punere în mișcare a acțiunii penale și de extindere a procesului penal și la alte persoane, se declară că nu se înțelege să se pună în mișcare acțiunea penală față de martorul pentru infracțiunea de coautorat la omor calificat.

Avocat pentru apelantele părți civile, și, apreciază că aceste probatorii nu mai sunt utile și necesare cauzei, iar în ceea ce privește cererea formulată de apărătorii inculpatului, lasă la apreciere.

Avocat, pentru inculpat, apreciază că, în cauză nu mai este utilă efectuarea expertizei și reaudierea martorului, iar în ceea ce privește cererea de extindere a procesului penal, lasă la apreciere.

Avocat, pentru inculpatul, apreciază că expertiza este necesară pentru a se dovedi că acest martor a participat la fapta de care sunt acuzați cei doi inculpați trimiși în judecată. În ceea ce privește pe martorul, lasă la apreciere, având în vedere că acesta a dat mai multe declarații la instanță și în timpul urmăririi penale. Cu privire la cererea de extindere a procesului penal față de martorul, se arată că aceasta este întemeiată, având în vedere că există dovezi certe privind participarea activă a martorului alături de ceilalți doi inculpați la comiterea omorului.

Instanța, apreciază că - având în vedere concluziile rapoartelor criminalistice privind comportamentul simulat pentru cei doi inculpați, declarațiile inculpaților date după efectuarea acestor rapoarte, confruntările efectuate între inculpați, declarațiile martorului și confruntările acestui martor cu inculpații, precum și declarația martorului - în cauză nu mai este utilă și necesară efectuarea expertizei privind comportamentul simulat al martorului și nici reaudierea martorului. Cu privire la cererea de extindere a procesului penal, Curtea urmează să se pronunțe odată cu soluționarea apelurilor.

Constatându-se că nu se formulează excepții și cereri noi, instanța pune în discuție, din oficiu, legalitatea și temeinicia aplicării pentru inculpați a pedepselor complementare și accesorii prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c, d și e și Cod Penal acordă cuvântul pentru susținerea apelurilor.

Avocat pentru apelantele părți civile, și, solicită admiterea apelului și majorarea daunelor morale la 10.000 lei și materiale la 30.000 lei, precum și obligarea inculpaților la prestații periodice către mama victimei.

Avocat, pentru inculpat, solicită admiterea apelului și redozarea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, precum și înlăturarea pedepselor accesorii și complementare aplicate inculpaților, potrivit art. 64 lit. c,d și e

Cod Penal

Cu privire la apelurile părților civile, învederează că acestea urmează a fi admise doar în măsura justificării daunelor morale și dovedirii prejudiciilor materiale încercate de părți.

Avocat, pentru inculpatul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și restituirea cauzei la Parchet pentru refacerea urmăririi penale și extinderea cercetărilor și față de martorul, în condițiile în care, la urmărirea penală, s-au încălcat dispozițiile art. 203 alin. 3.C.P.P. fiindcă polițiștii au efectuat acte de cercetare la fața locului, deși nu erau competenți, avându-se în vedere că existau suspiciuni de moarte violentă.

De asemenea, se invocă și faptul că s-au încălcat dispozițiile art. 911.C.P.P. deoarece, înregistrarea discuțiilor purtate de inculpați cu martorul, a fost ilegală.

În subsidiar, se solicită reducerea pedepsei aplicată inculpatului, în raport de datele cercetării și de datele personale ce caracterizează persoana sa.

Cu privire la apelurile declarate de părțile civile, se solicită respingerea acestora, ca nefondate.

Avocat, pentru apelanții - părți civile, solicită respingerea apelurilor formulate de inculpați, ca nefondate, deoarece există probe că aceștia au ucis împreună victima, iar nulitățile invocate de apărătorul inculpatului nu sunt nulități absolute, ci relative, putând fi invocate în timpul urmăririi penale.

Reprezentantul Ministerului Public, pentru inculpatul arată că, acesta, în mod constant a recunoscut participația sa și a inculpatului la comiterea omorului, iar în ceea ce privește pe inculpatul, acesta a recunoscut actele pregătitoare și actele efectuate în urmărirea victimei, până în momentul lovirii ei.

În ceea ce privește nulitatea unor acte de urmărire penală, se arată că actele vizate nu cad sub sancțiunea dispozițiilor art. 197 alin. 2.C.P.P. deoarece, polițiștii au tratat cadavrul ca fiind rezultatul unei morți suspecte și nu violente și au efectuat cercetările potrivit dispozițiile art. 213.C.P.P. privind cazurile urgente. Lucrările astfel efectuate, au fost înaintate ulterior procurorului care a efectuat urmărirea penală.

Cu privire la încălcarea dispozițiilor privind interceptările și înregistrările audio sau video, se invocă faptul că dispozițiile art. 911.C.P.P. au fost respectate, astfel încât nu se impune refacerea urmăririi penale și restituirea cauzei la procuror.

Cu privire la individualizarea pedepselor, se apreciază că acestea sunt temeinice și legale și că s-au avut în vedere, la proporționalizarea lor, dispozițiile art. 72.Cod Penal, însă pentru ambii inculpați au fost aplicate netemeinic pedepsele complementare și accesorii prevăzute de art. 64 lit. b, c, d și e

Cod Penal

În ceea ce privește apelurile declarate de părțile civile, se solicită admiterea lor doar în ceea ce privește daunele morale, ținându-se seama de suferința psihgică încercată de rudele victimei, prin expunerea prelungită a cadavrului într-un loc public.

Cu privire la daunele materiale, se apreciază că acestea sunt temeinice, deoarece, numai pentru suma acordată de instanță, părțile au putut face dovada existenței lor. Se mai arată că există dovada rentei lunare și ea se situează la salariul minim pe economie.

Apelantul - inculpat, având ultimul cuvânt, declară că își însușește concluziile apărătorului ales și solicită reducerea pedepsei, deoarece a fost sincer și a contribuit la descoperirea tuturor participanților, arătând că menține declarațiile făcute la instanța de apel, cu privire la participația coinculpatului și a martorului.

Apelantul - inculpat, având ultimul cuvânt, declară că își însușește concluziile apărătorului ales și se declară vinovat doar de activitățile desfășurate până la agresarea victimei, susținând că nu a lovit-.o pe aceasta în nici un mod.

Dezbaterile fiind închise;

CURTEA,

Asupra apelurilor de față:

Prin sentința penală nr. 338 din 20 iulie 2006 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 2210/P/2005, a fost respinsă cererea inculpaților privind restituirea cauzei la procuror, pentru completarea urmăririi penale.

S-a luat act de declarația procurorului, în sensul că nu solicită extinderea procesului penal față de alte persoane și nu pune în mișcare acțiunea penală față de acestea.

În baza art.174 rap. la art.175 alin. l lit. i pen. a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 24.10.1970 în loc. S M, jud. M, domiciliat în comuna, sat, jud. G, cetățean român, absolvent al școlii profesionale, angajat la EM, căsătorit, cu 2 copii în îngrijire, fără antecedente penale, CNP--, la 15 ani închisoare.

În baza art.175 alin. l pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art.64 alin. l lit. a, b, c, e pen. pe o durată de 5 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 alin. l lit. a, b, c, d, e pen. pe durata prevăzută de art.71 pen.

În baza art.88 pen. din durata pedepsei s-a dedus durata reținerii și arestului preventiv de la 26.04.2006, la zi. în baza art.350 pr.pen. menține starea de arest a condamnatului.

În baza art.174 rap. la art.175 alin.l lit.i pen. a fost condamnat inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 14.06.1977 în loc. Tg-J, jud. G, domiciliat în comuna, sat, jud. G, cetățean român, absolvent al școlii profesionale, fără ocupație, necăsătorit, fără antecedente penale, la 18 ani închisoare.

În baza art.175 alin. l pen. s-a aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art.64 alin.l lit. a, b, c, e pen. pe o durată de 5 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 alin. l lit. a, b, c, d, e pen. pe durata prevăzută de art.71 pen.

În baza art.88 pen. din durata pedepsei s-a dedus durata reținerii și arestului preventiv de la 26.04.2006, la zi.

În baza art.350 pr.pen. s-a menținut starea de arest a condamnatului.

S-au admis în parte acțiunile civile promovate în procesul penal de părțile vătămate, fiica lui și, născută la data de 19 noiembrie 1928, în localitatea cu, județul G, cu același domiciliu, fiul lui și, născut la data de 16 mai 1957, în localitatea cu, județul G, cu același domiciliu și, fiica lui și, născut la data de 25 februarie 1956, în localitatea cu, județul G, domiciliată în comuna, sat, județul G și au fost obligați inculpații în solidar, la plata sumei de 7984,300 RON, către părțile civile, cu titlu de daune materiale.

Au fost obligați inculpații, în solidar, la plata a 5000 RON către partea civilă și la câte 2000 RON către părțile civile și, cu titlu de daune morale.

S-a respins cererea părții civile, privind obligarea inculpaților la plata rentei lunare.

În baza art. 193 alin.3 pr.pen. au fost obligați inculpații la plata a câte 555 RON către părțile civile, cu titlu de cheltuieli judiciare și la câte 7500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul nr.462/P/2005 din 15 iunie 2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților, fiul lui și, născut la data de 24 octombrie 1970, în S M, jud. M, domiciliat în comuna, sat, județul G, cetățean român, absolvent al școlii profesionale, angajat la EM, căsătorit, cu 2 copii în îngrijire, fără antecedente penale, CNP- - și-, fiul lui și, născut la 14 iunie 1977, în Tg J, jud.G, domiciliat în comuna, sat, județul G, cetățean român, absolvent al școlii profesionale, neîncadrat în muncă, necăsătorit, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 raportat la art. 175 lit. "i" pen.

Totodată, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului, pentru infracțiunea de omor calificat, fapta fiind comisă de alte persoane și neînceperea urmăririi penale față de același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.264 pen. respectiv față de făptuitorii și, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.262 pen. cu motivarea că în cauză operează unul dintre cazurile de nepedepsire prevăzute de lege.

În fapt, s-a reținut că (în vârstă de 45 ani) a locuit până la data de 28 martie 2005 în comuna, județul G, cu mama sa și era stăpânit de viciul beției. Uneori, se deplasa în comuna, sat, pe DJ. 674 (ce delimitează Cariera de Halda J), unde domiciliază sora lui și alte rude.

In vara anului 2000, victima a avut o altercație cu martorul, locuitor al satului menționat, căruia i-a produs fracturi costale. Ulterior, a fost chemat în judecată și condamnat de Judecătoria Tg. J la 4 milioane lei amendă și 1-a obligat la despăgubiri în cuantum de 7,6 milioane lei, iar pentru obligarea la plata acestora s-a urmat procedura sechestrului, prin executorul judecătoresc.

Mama debitorului a contestat formele de executare silită și prin sentința civilă nr. 2251/ 14.03. 2002 aceleiași instanțe a fost admisă contestația, astfel că până în prezent nu a fost despăgubit, situație pe care a cunoscut-o și fiul său - inculpatul -, ce are locuința în aceiași curte cu părinții săi.

În după amiaza de 28 martie 2005, partea vătămată a venit din nou în satul, fiind sub influența băuturilor alcoolice. Aici a continuat să consume alcool la diferite localuri și spre seară s-a întâlnit cu numitul - (ce are domiciliul în satul ), întrebându-1 unde locuiește familia. După ce a primit relațiile necesare a plecat.

Prezența victimei a fost remarcată de inc. - și, după ce acesta s-a îndepărtat, i-a cerut lui - sa urmărească plecarea ei spre localitatea de domiciliu () și să-1 anunțe, hotărând să-i aplice o "corecție" pentru vătămarea integrității corporale a tatălui său, în anul 2000 și neplata despăgubirilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

La lăsarea întunericului, persoana vătămată a pornit, împleticindu-se, spre casă, fapt observat de - și adus la cunoștința inculpatului anterior menționat. Acesta a mers la domiciliul cumnatului său - inc., găsindu-1 la masa de seară, cu ceilalți membrii ai familiei. I-a cerut să meargă în urmărirea victimei, pentru ao E. (despre acest aspect mai discutaseră cu circa 1/2 oră înainte, când îl rugase pe -, să-i execute o lucrare de întreținere la plantația sa de de vie, discuțiile având loc la locuința lui și în prezența acestuia).

a fost de acord și a ieșit din casă cu cumnatul său, timp în care a intrat în domiciliu și - pretextând că vrea să o roage pe să-i confecționeze o pereche de Autorii i-au cerut să-i însoțească, însă sus-numitul le-a răspuns că va veni în urma lor, crezând că merg la pescuit. Cei doi inculpați s-au deplasat spre localitatea, folosind -, pe prima parte a traseului. în urma lor, dar la un interval de 3-5 minute, a pornit și -.

Inculpații și - au circulat pe lângă cantonul Secției de Gospodărire a Apelor (unde locuiește martora, care i-a văzut trecând pe menționat), iar după ce au traversat podul de peste apa au părăsit drumul asfaltat, urmând un traseu mai scurt, prin Halda exterioară J (traseul era cunoscut de primul inculpat, întrucât îl folosea zilnic pentru a ajunge la unitatea la care era angajat - EM ), astfel că au depășit victima și au așteptat-o în apropierea A3, aflat în funcțiune în Cariera.

La apropierea lui, și - l-au întrebat "mai ești scandalagiu", iar primul 1-a lovit cu pumnul în față. Deoarece victima i-a amenințat cu cuțitul, agresorii s-au retras din drumul asfaltat și acolo au lovit-o din nou după ce a căzut, folosind pumnii, genunchii, picioarele, până când au constatat că nu mai ripostează. In continuare i-au desculțat cizmele din (fără a observa căderea cuțitului) și l-au dezbrăcat cele trei perechi de pe care le purta, pentru a găsi obiectul tăietor.

În acest mod, partea vătămată a căzut în canalul colector ce însoțește drumul județean - și a fost abandonată de autori, nu înainte de a-i lua ii, pe care i-au aruncat într-un alt canal (mai îndepărtat de drumul asfaltat) în timp ce se întorceau spre locuințele lor, urmând traseul mai scurt (prin Halda exterioară), pentru a nu se întâlni cu alte persoane.

- a urmărit desfășurarea conflictului de la o distanță de circa 50, fără a fi văzut de agresori și a pornit singur spre satul, circulând pe drumul asfaltat.Apropiindu-se de podul de peste râul J, a constatat că inculpații se aflau în fața lui și, grăbind pasul, i-a ajuns, iar ei i-au relatat desfășurarea conflictului și că i-au aruncat hainele într-un canal (aspect necunoscut de - întrucât se îndepărtase de locul faptei înainte ca agresorii să fi procedat la dezbrăcarea victimei).

În zilele următoare s-a aflat în satul despre găsirea cadavrului lui și că organele de poliție efectuează cercetări, ceea ce a determinat alertarea autorilor, iar numitul - i-a relatat martorului aspectele cunoscute despre împrejurările decesului victimei, din seara de 28 martie 2005.

Din r,aportul de constatare medico-legală nr. 634/ 2005 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Gar eieșit că moartea victimei a fost violentă, că ea s-a datorat hemoragiei interne consecutive unui traumatism toraco-abdominal acut, cu ruptură traumatică de ficat, că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire reperată cu corp dur, zgâriere, cădere și comprimare între două suprafețe dure și cele de la nivelul abdomenului sunt în legătură directă e cauzalitate cu decesul.

S-a mai stabilit că, poziția victimă - agresor la momentul producerii leziunilor, a fost inițial cu ambii în ortostatism, victima cu fața la agresor iar ulterior victima fiind căzută la sol, că în sângele cadavrului victimei s-a identificat existența a 1,20 gr %o alcool etilic, moartea putând data din 29 martie 2005.

Starea de fapt expusă, a fost probată cu: actul medico-legal, procesele-verbale de cercetare la fașă locului, planșa fotografică și schița locului faptei, procesul verbal din 4 aprilie 2005, procesul verbal de recunoaștere din grup a unui obiect pi planșa fotografică, procesele verbale de confruntare, copia sentinței civile nr. 2251/ 2002 Judecătoriei Tg J și declarațiile martorilor -, -, -, G-, -,;, și.

Inculpatul, prin declarațiile date și cu ocazia confruntărilor cu inculpatul -, a recunoscut săvârșirea faptei și a relatat toate aspectele legate de activitatea infracțională desfășurată împreună cu cumnatul său în seara de 28 martie 2005, pentru suprimarea vieții victimei. Aceeași atitudine față de faptă a avut și cu ocazia confruntării lui cu numita, care a urmărit să nu fie stabilită vinovăția fratelui său - inculpatul -.

Spre deosebire de acest inculpat, inculpatul - a negat că ar fi participat la lovirea victimei, deși s-a deplasat spre locul conflictului și a susținut că actele de agresiune ce au determinat decesul persoanei vătămate au fost comise de inc. împreună cu

În temeiul dispozițiilor art. 91 alin. l - 5.pr.penală, 22 și 23 aprilie 2005, s-a procedat la înregistrarea audio-video a discuțiilor purtate între inculpați, și alte persoane, la locuința lui și la Postul de Poliție, iar dialogurile înregistrate conduc la concluzia că uciderea victimei a fost urmarea actelor de agresiune comise împreună de inculpații și, nu și de -.

În drept, s-a concluzionat că activitatea infracțională desfășurată de inculpații și - în seara de 28 martie 2005, constând în lovirea, repetată, cu pumnii și picioarele, a victimei, în timp ce aceasta se deplasa pe un drum public, urmată de producerea unor grave leziuni interne, ce au fost urmate la scurt timp de deces, realizează elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 174 raportat la art. 175 lit. c Cod penal, infracțiune pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală prin ordonanța din 25 aprilie 2005 a acestui parchet.

II. În primele zile ce au urmat datei de 28.03.2005, inculpatul a realizat gravitatea faptei comise împreună cu inc. - și a luat hotărârea de aoa duce la cunoștința tatălui său - inc., domiciliat în comuna, sat, jud.- G. în acest scop i-a cerut soției lui -, în ziua de 1 aprilie c, să se deplaseze în localitatea menționată, pentru a-1 invita pe socrul ei la domiciliul acestora.

a dat curs invitației în seara zilei menționate, când a purtat discuții cu inc., care i-a recunoscut că a suprimat viața victimei. Din proprie inițiativă tatăl autorului și-a manifestat dorința de a-1 ajuta pe, pentru a nu fi angajată răspunderea penală. Din acest motiv, -a propus să-1 conducă la fața locului, pentru a lua cunoștință de condițiile din teren în care s-a desfășurat conflictul.

După ce tatăl și fiul au făcut deplasarea în zona abzețerului 3 din Cariera J, în noaptea de 1/ 2 aprilie 2005, a plecat singur spre localitatea. Pe traseu, a consumat băuturi alcoolice la mai multe baruri, astfel că abia în dimineața de 2 aprilie 2005 a ajuns acasă și s-a culcat. Pe la ora prânzului a plecat la Postul de Poliție și a susținut că a comis infracțiunea de omor a cărui victimă a fost.

Pe această bază, s-a procedat la verificarea susținerilor sus-numitului și la efectuarea unei reconstituiri parțiale la fața locului, actele de cercetare confirmând aspectele declarate de acesta cu privire la împrejurările în care a avut loc agresarea persoanei vătămate și celelalte activități desfășurate anterior și ulterior conflictului.

De asemenea, s-a dispus expertizarea psihiatrică a inculpatului, comisia de medici specialiști stabilind ca - prezintă diagnosticul: "Tulburare nevrotică depresivă, etilism cronic". în aceste condiții a fost luată măsura reținerii, prin ordonanța din 5 aprilie 2005 și la aceiași data s-a propus Tribunalului Gorj arestarea sus-numitului. Prin încheierea de ședință nr. 32/2005 a aceluiași tribunal s-a dispus arestarea lui preventivă, pe o durată de29zile.

Ulterior a fost continuată urmărirea penală, inclusiv prin aplicarea dispozițiilor art. 91 ind. 1 - 5 Cod procedură penală, astfel că s-a putut concluziona că infracțiunea de omor din seara de 28 martie 2005 a fost comisă de alte persoane, respectiv de către inculpații și -, și că există o cauză care împiedică exercitarea acțiunii penale față de - - art. 10 lit.c pr.penală, în temeiul cărora s-a propus prin referatul din 26 aprilie 2005, revocarea măsurii preventive luată la data de 5 aprilie Cererea a fost admisă de Tribunalul Gorj prin încheierea de ședință din 26 aprilie 2005, dată la care s-a dispus arestarea preventivă a autorilor.

In aceste condiții, procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului - pentru infracțiunea de omor calificat, reținând că fapta comisă de acesta se încadrează în dispozițiile art. 264 Cod penal, însă, fiind rudă apropiată cu unul din autorii infracțiunii împotriva vieții, favorizarea infractorului nu se pedepsește, potrivit art. 264 alin.2 Cod penal,impunându-se neînceperea urmăririi penale pentru această din urmă infracțiune.

Pe de altă parte, din probele administrate a reieșit că învinuiții și - au luat la cunoștință de faptele de omor calificat comise de inculpații și - și, întrucât nu le-au denunțat, au comis infracțiunea prev. de art. 262 Cod penal. De asemenea, s-a stabilit că este soția unui din autori, iar celălalt autor a contribuit la stabilirea vinovăției inculpaților, și, implicit la arestarea lor de către instanța competentă.

Din aceste motive, s-a constatat că faptele comise de cei doi nu pot angaja răspunderea lor penală, în raport de prevederile art. 262 alin.2 și, respectiv, 262 alin.3 pr.penală, impunându-se adoptarea unei soluții de neurmărire, potrivit disp.art.lO lit.f pr.penală.

Din verificările efectuate, a reieșit că inculpatul nu a mai comis fapte penale, a fost încadrat la. J, este căsătorit, are doi copii minori în îngrijire și a avut o comportare sinceră în cursul urmăririi penale, contribuind la stabilirea adevărului.

Spre deosebire de acesta, inculpatul - a avut o comportare nesinceră în timpul cercetărilor, învinuind de săvârșirea infracțiuni de omor calificat atât pe cumnatul său, cât și pe numitul -, bănuind că acesta a furnizat date organului de anchetă pentru stabilirea autorilor infracțiunii de omor a cărei victimă a fost.

S-a mai stabilit că inculpatul - nu este încadrat în muncă, nu a mai comis fapte penale și nu este căsătorit.

Avându-se în vedere pericolul social al infracțiunilor comise de inculpații și -, a fost luată măsura reținerii prin rezoluția din 26 aprilie 2005, dată la care s-a propus arestarea lor preventivă.

S-a precizat că de înmormântarea victimei s-a ocupat fratele ei și sora sa -.

Din oficiu, instanța de fond a procedat la administrarea probatoriilor identificate și strânse în timpul urmăririi penale, suplimentându-le în raport de elementele noi apărute în timpul cercetării judecătorești.

În acest sens, s-a reținut că s-a procedat la verificarea apelurilor efectuate de la numărul de telefon - din rețeaua de telefonie mobilă "" la data de 28.03.2005, aparatul telefonic aparținând și fiind la acea dată în posesia inculpatului.

Totodată, s-a procedat și la verificarea numerelor apelate -, respectiv -, stabilindu-se că acestea au fosta activate prin serviciu " ", care presupune cumpărarea și utilizarea de cartele de telefon de către orice persoană, fără încheierea unui contract.

Aceeași companie de telefonie mobilă a confirmat faptul că numărul de telefon - a fost alocat în baza contractului încheiat la data de 24 ianuarie 2004 cu

, legitimat cu CI. sena BT nr.-, domiciliat în comuna, sat, jud.

A fost înaintată, totodată, lista apelurilor efectuate de la acest număr de telefon la data de 28.03.2005.

Din verificările efectuate de către instanța de fond, a reieșit că titularul numărului de telefon - este martorul, prieten cu inculpatul, acesta fiind chemat în proces din oficiu și ascultat în această calitate.

Acest demers a fost impus de lista apelurilor menționată, potrivit căreia, la data respectivă - ora 17.13, inculpatul a apelat numărul martorului, purtând o convorbire de 1 min. și 19 sec, ulterior la orele 18.27, 20.53 și 22.09 apelând același număr, duratele convorbirilor fiind de 40 sec, 1 min. și 9 secunde, respectiv 28 secunde.

Tot din oficiu, în raport de elementele noi ale cauzei, instanța de fond a procedat la ascultarea martorilor, și.

Totodată, instanța a dispus și efectuat o cercetare la fața locului și o reconstituire a modului și împrejurărilor în care au fost comise faptele, la data de 01.11.2005, procesul-verbal și planșele fotografice anexă aflându-se la dosar, cu această ocazie dându-și concursul și martorul ocular.

S-a procedat totodată la confruntarea martorilor, și, întocmindu-se în acest sens un proces-verbal, aflat la dosar.

Pe latură civilă, instanța de fond a încuviințat ascultarea în cauză a martorilor și, fiind administrată totodată proba cu înscrisuri, la propunerea părților civile, reținându-se că nu s-a solicitat administrarea altor probe pe latură civilă.

Prin adresa nr.4176 din 10.05.2006 a G - Serviciul de Investigații Criminale a comunicat instanței de fond că raportul agentului de poliție a fost verbal, neîntocmindu-se alte documente scrise cu excepția actelor procedurale efectuate de procuror referitor la denunțul lui.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond constatat existența faptelor descrise în rechizitoriul procurorului, a autorilor acestora în persoanele inculpaților și, respectiv vinovăția acestora în forma intenției indirecte.

Existența faptei a fost dovedită fără echivoc de probatoriile administrate, coroborate cu declarațiile de recunoaștere simplă, respectiv calificată ale celor doi inculpați.

Apărările formulate de către inculpatul în sensul că, deși a fost prezent la locul comiterii faptei de omor, nu a participat efectiv la suprimarea vieții victimei, nu au fost dovedite, instanța constatând participația directă a acestuia la omor.

O deosebită relevanță în acest sens au avut declarațiile coinculpatului, martorilor, și, acestora alăturându-se constatările efectuate cu ocazia cercetării la fața locului și reconstituirii modului și împrejurărilor în care au fost comise faptele.

Potrivit actelor procedurale încheiate cu ocazia cercetării la fața locului și în varianta susținută, inculpatul s-a aflat la mai puțin de 2 metri de locul unde inculpatul ar fi aplicat primele lovituri victimei.

La acestea se adaugă faptul că, în teren, inculpatul a indicat locații diferite față de celelalte persoane participante, fără nici o legătură cu mijloacele de probă identificate și strânse imediat după descoperirea cadavrului victimei, fără să justifice în vreun fel susținerile sale.

Singurul aspect confirmat în cadrul apărărilor a fost cel referitor la faptul că, în seara respectivă și cel mai probabil pe traseul urmat către și de la locul omorului, inculpatul a purtat o serie de convorbiri scurte cu martorul, fapt confirmat și de către inculpatul, putându-se stabili cu aproximație timpul la care au acționat inculpații pentru suprimarea vieții victimei.

S-a constatat astfel că, la ora 20.53, inculpatul se afla în curba de după podul peste râul J, în direcția comunei, momentul întoarcerii acestuia, practic în același loc, după consumarea agresiunii, fiind ora 22.09.

Timpul estimat a fost confirmat și prin deplasarea în teren, parcursul fiind cronometrat cu ocazia reconstituirii la o oră și 35 de minute.

Nu s-a confirmat nici susținerea inculpatului privind locul pe unde a părăsit - împreună cu ceilalți doi - curtea locuinței inculpatului, în acea seară.

De altfel, în raport de condițiile de relief din teren, s-a apreciat ca fiind puțin probabil că autorii, împreună cu martorul, să fi ales ca variantă de plecare în urmărirea victimei ieșirea prin spatele casei inculpatului, peste un gard șubred și în continuare prin traversarea unui teren cu relief greu acoperit cu vegetație sălbatică, greu accesibilă.Pe de altă parte, această susținere a inculpatului a fost ulterioară, cu caracter de noutate, varianta de plecare nefiind confirmată prin vreun alt mijloc de probă.

Cu privire la presupusa deplasare împreună a celor doi inculpați și a martorului încă de la începutul parcursului, singura dovadă în acest sens o fac declarațiile martorilor și, coroborate cu declarația ulterioară a martorului.

Asupra concludentei acestor declarații, instanța de fond a constatat că, în contextul probatoriu, acestea sunt subiective, pentru următoarele argumente:

Martora, deși ascultată în timpul urmăririi penale, nu a relatat nimic în legătură cu cei doi inculpați și martorul, respectiv cu identificarea acestora. Pe de altă parte, aceasta nu a motivat în vreun fel presupusa temere care a determinat-o să omită să menționeze împrejurări esențiale în mod evident pentru cauză.

La rândul său, martorul nu a menționat nimic despre prezența în apropiere și posibilitatea de a vedea și identifica trecătorii, a martorilor și, prietenul acesteia. Mai mult, în primele declarații, inclusiv în prima declarație din fața instanței, acest martor nu declarat nimic în legătură cu ceilalți doi martori.

Aceste susțineri noi, în timpul cercetării judecătorești, se pot datora și presiunilor exercitate de către familia inculpatului asupra persoanelor care au depus mărturie în cauză, atmosferei generale create ulterior în comunitate, mai ales de către, soția inculpatului și sora celuilalt inculpat, în principal având ca scop punerea sub acuzare și a martorului.

Acțiunile martorului pot fi justificate și prin implicarea sa alături de acest martor într-o cauză penală având ca obiect săvârșirea infracțiunii de furt, instrumentată în această perioadă de către lucrătorii de poliție din cadrul Postului de Poliție al comunei, starea de dușmănie fiind acutizată de această situație.

Instanța de fond, verificând aceleași apărări ale inculpatului, a constatat concludentă declarația martorului - dată în timpul urmăririi penale și vădit subiectivă și, în consecință, neconcludentă declarația acestuia din timpul cercetării judecătorești.

Edificator a fost episodul relatat privind spălarea martorului la întoarcerea în locuință, de urmele de sânge provenind cel mai probabil de la victimă, infirmat de constatările medico-legale care nu au atestat leziuni deschise la nivelul corpului victimei și nici sângerări abundente externe.

în acest sens sunt și fotografiile judiciare realizate la momentul descoperirii cadavrului victimei, fiind evidentă lipsa urmelor de sânge la locul faptei.

De altfel, potrivit concluziilor specialiștilor medici legiști, moartea victimei s-a datorat leziunilor interne grave cauzate acesteia la nivelul abdomenului.

Singura leziune cu potențial de sângerare extern, a fost localizată la nivelul buzei inferioare, interior și exterior, fiind cauzată cel mai probabil prin loviturile aplicate la nivelul capului victimei, inițial de către inculpatul.

Celelalte leziuni externe constatate pe corpul victimei, au fost echimozele de diferite dimensiuni, în cadrul probațiunii prezentând importanță echimozele violacee de la nivelul membrelor inferioare, lungi și înguste, caracteristice lovirii cu un obiect dur, de tipul celui indicat de către inculpatul și martorul ca avându-1 asupra lui inculpatul - un din.

Ca localizare a reliefului unde s-a consumat agresiunea care a condus la moartea victimei, s-a reținut că acesta nu a fost spațiul betonat al drumului public, ci zona limitrofă acestuia, mai precis canalul de fugă aflat în apropiere, umed și înierbat.

In acest sens, s-a reținut că, potrivit constatărilor la autopsie, victima prezenta palmele și plantele "murate", în ambele mâini având smocuri de iarbă uscată, printre dinții grupului frontal superior constatându-se mâl cenușiu, fața, antebrațele, mâinile, abdomenul, fesele, coapsele și plantele victimei fiind mânjite cu mâl cenușiu, îmbrăcămintea și cureaua fiind îmbibate cu același mâl.

De altfel, din fotografiile judiciare existente la dosar, a reieșit că zona din jurul cadavrului este călcată intens, atestând o luptă între victimă și agresori, dar totodată și un număr mare de persoane aflate în poziție ortostatică.

La acestea se adaugă faptul că victima a fost dezbrăcată de mai multe rânduri de haine, fiind lăsată cu trupul gol de la brâu în jos, activități imposibil de executat de către o singură persoană într-un asemenea loc public, într-un interval de timp atât de scurt, asupra unui corp inert al unui în vârstă de 45 de ani cu înălțimea de 1,85. normal dezvoltat.

Instanța de fond a reținut că inculpații au recunoscut prezența deopotrivă la locul agresiunii și au confirmat împrejurarea că victima a fost lovită în mod repetat, inculpatul negând faptul că ar fi acționat conjugat cu celălalt inculpat.

Acțiunile conjugate au fost recunoscute de către inculpatul și confirmate de către martorul.

Leziunile prin comprimare au putut fi cauzate prin călcarea cu piciorul a victimei în timpul agresiunii, după căderea acesteia la sol, leziunile letale putând fi produse atât prin mecanismul lovirii cu corp dur, cât și prin cel al comprimării între două suprafețe dure.

Multiplele rupturi costale și interne, au atestat o acțiune extrem de violentă și multiplă asupra corpului victimei, posibilă prin fapta mai multor agresori.

Deosebit de relevante sunt înregistrările audio-video care atestă poziția subiectivă și atitudinea autorilor după comiterea faptei, fiind cert faptul că martorul incriminat, nu cunoștea aspecte esențiale ale cursului evenimentelor, pe care, dacă ar fi participat direct trebuia și putea să le cunoască.

Astfel, este cert faptul că acest martor nu a asistat la întreaga activitate agresivă, necunoscând ce au făcut inculpații cu hainele victimei după dezbrăcarea acesteia, fapt confirmat prin intermediul înregistrărilor de către inculpatul. Acesta din urmă 1-a asigurat pe martor că au ascuns bine hainele victimei, atunci când discutau ulterior despre ce poziție să adopte față de organele de anchetă.

Pe de altă parte, ulterior arestării inculpatul, în corespondența cu soția sa, își exprima regretul pentru faptul de a nu fi putut să-1 disculpe pe inculpatul, cumnatul său.

Nu în ultimul rând, sub aspect intențional, instanța a reținut că inculpatul și-a asumat calitatea de instigator și persoană care a plănuit agresiunea, acesta fiind singurul care avea un motiv temeinic de a proceda în acest fel, așa cum s-a arătat și în actul de inculpare.

motiv al martorului - invocat de către inculpați în timpul cercetării judecătorești - nu a putut fi probat în vreun fel, neexistând nici măcar date care să ateste că martorul și victima ar fi avut un conflict anterior. De altfel, susținerea inculpatului în acest sens, a fost că și martorul ocular ar fi avut la rândul său un motiv să o agreseze pe victimă.

Acest inculpat 1-a determinat practic pe cumnatul său, să-1 însoțească în urmărirea victimei în scopul agresării acesteia, esențial fiind faptul că cel de-al doilea inculpat nici măcar nu o cunoștea pe victimă, împrejurare probată fără echivoc în cauză.

În verificarea acelorași apărări s-a reținut, de asemenea, că cele declarate de inculpatul redau desfășurarea acțiunilor întreprinse în seara respectivă, similar cu cele susținute de și aduse la cunoștința martorului.

Intenția de a ucide a inculpaților a fost dovedită de numărul și intensitatea loviturilor aplicate victimei, de zonele vitale afectate, de continuarea acțiunilor agresive după înlăturarea rezistenței victimei, dar și de atitudinea ulterioară a inculpaților, care au dezbrăcat victima și au părăsit-o într-un canal umed și suficient de adânc pentru a masca corpul acesteia, unde a fost descoperită a doua zi dimineața.

Este evident faptul că inculpații au acceptat consecințele faptelor lor și faptul morții posibile a victimei, datele cauzei arătând fără echivoc împrejurarea că viața acesteia nu a însemnat nimic pentru ei.

În legătură cu presupusa participație directă la comiterea omorului și a martorului, instanța de fond a luat act de declarația procurorului în sensul că nu înțelege să ceară extinderea procesului penal față de alte persoane și să pună în mișcare acțiunea penală împotriva acestora, pe de altă parte neputând reține o astfel de participație ca stare de fapt în baza probatoriilor administrate.

De asemenea, nu a putut fi primită nici cererea inculpaților de restituire a cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale și cu privire la participația acestui martor, în primul rând pentru faptul că toate probatoriile utile și necesare cauzei au fost administrate, neexistând alte mijloace de probă care să poată fi administrate în așa fel încât să fie prejudiciată durata rezonabilă a procedurilor potrivit art.333 pr.pen. pe de altă parte, nefiind admisibilă o astfel de cerere numai în scopul stabilirii participației și a unei alte persoane la comiterea faptei penale.

În drept, instanța de fond a constatat că faptele comise de către inculpații și, constând în uciderea victimei, în public, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art.174 raportat la art.175 litera "i" Pen. cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi, pentru care fiecare urmează să răspundă.

În ce privește pericolul social concret al faptelor comise, s-a apreciat că acesta a fost deosebit de grav, mai ales din perspectiva hotărârii cu care au acționat inculpații și a atitudinii ulterioare a acestora cu privire la faptă.

Pe latură civilă, instanța de fond a constatat că părțile civile nu au făcut dovada tuturor pretențiilor cu titlu de daune materiale, declarațiile martorilor și referindu-se în termeni generali la cheltuielile ocazionate de înmormântare și pomeniri, suma de bani fiind stabilită și pe baza înscrisurilor, nefiind luate în considerare înscrisurile nedatate sau cele ilizibile depuse de părți.

Existența prejudiciului material, a autorilor acestora, a faptelor cauzatoare și legătura de cauzalitate, au fost probate fără echivoc.

Totodată, prin violența sa, fapta inculpaților a avut aptitudinea de a cauza un prejudiciu moral părților civile, mult mai sporit în cazul părții civile, mama victimei.

În raport de acest prejudiciu și de suferința morală cauzată celor trei părți civile, instanța de fond a apreciat că se impune acordarea unei compensații bănești în scop de agrement acestora, inculpații fiind obligați corespunzător în acest sens, la 5.000 RON despăgubiri civile către partea civilă, respectiv la câte 2.000 RON despăgubiri civile către părțile civile și, cu titlu de daune morale.

S-a reținut că atitudinea morală a părților civile și relația sufletească firească a fost demonstrată de interesul acestora pentru înmormântarea și pomenirea victimei - rudă apropiată a lor, inclusiv de interesul pentru cursul procesului și tragerea la răspundere penală a autorilor faptei.

Totodată, instanța de fond a respins cererea părții civile privind obligarea inculpaților la plata rentei lunare, această parte nefăcând dovada faptului că se afla în întreținerea victimei și, cu atât mai mult, întinderea presupusei prestații.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel, în termen, părțile civile, și - care au criticat sentința pentru netemeinicie și au solicitat majorarea despăgubirilor civile acordate - și inculpatul - care a criticat sentința pentru netemeinicie și a solicitat reducerea pedepsei - precum și inculpatul - care a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând personal achitarea sa, deoarece nu a lovit victima, iar prin apărătorul ales, solicitând trimiterea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale, iar în subsidiar, redozarea pedepsei.

Apelurile părților civile sunt nefondate, iar ale inculpaților sunt fondate, pentru următoarele motive:

Cu privire la cererea de extindere a procesului penal față de martorul, potrivit art. 337.C.P.P. Curtea reține că, prin rechizitoriul nr. 462/P/2005, odată cu trimiterea în judecată a inculpaților și, printre altele, s-a dispus și neînceperea urmăririi penale pentru, pentru infracțiunea prev. de art. 262.Cod Penal, că în faza judecății de fond și în apel nu s-au descoperit date noi cu privire la participarea acestei persoane la comiterea omorului, precum și că reprezentantul Ministerului Public, din aceste motive, a declarat că nu înțelege să pună în mișcare acțiunea penală pentru martorul.

În raport de cele constatate și văzând dispozițiile art. 336 alin. 1 lit. b combinat cu art. 337 alin. 1 și 2.C.P.P. și ale dispozițiilor art. 2781alin. 1 teza finală C.P.P. Curtea apreciază pe de o parte că nu este necesară sesizarea Ministerului Public cu privire la faptele martorului menționat și că pe de alta parte că procedura de urmat este cea prevăzută de art. 2781.C.P.P. în sensul că persoanele vătămate și orice alte persoane ale căror interese legitime au fost prejudiciate, pot face plângere în termenele și condițiile prevăzute de textul menționat și împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu cu privire la martor.

Cu privire la apelul declarat de inculpatul și de inc., acesta este fondat doar în ceea ce privește greșita interzicere a pedepselor accesorii și complementare prev. de art. 64 alin. 1 lit. b, c, d și e

Cod Penal

Astfel, potrivit art. 65 alin. 1.Cod Penal, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, poate fi aplicată dacă pedeapsa principală este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.

Potrivit dispozițiilor art. 71 alin. 1 - 3.Cod Penal, pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64.Cod Penal, iar interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. d și e Cod Penal, se aplică ținându-se seama de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei, de persoana infractorului și de interesele copilului ori persoanei aflate sub tutelă ori curatelă.

Ori, se constată că față de aceste inculpat, dar și față de inculpatul, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c, d și e Cod Penal- drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c și e, ca pedeapsă complementară și art. 64 alin. 1 lit. c, d și e, ca pedeapsă accesorie - nu se justifică, deoarece nici unul dintre inculpați nu au comis infracțiunea de care sunt acuzați în exercitarea unei funcții ori profesii, aceștia în prezent nu sunt tutori ori curatori și că nu există date că ar intenționa să solicite acordarea unei tutele sau curatele asupra vreunei persoane, iar infracțiunea comisă, deși este gravă și vizează viața unei persoane, nu a fost săvârșită asupra unui membru de familiei ori a unei rude apropiate, astfel încât, inculpații să devină nedemni pentru a-și exercita în interesul copiilor lor minori drepturile părintești.

Se justifică însă interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal deoarece față de natura infracțiunii comise - uciderea unei persoane - și de împrejurările concrete ale comiterii ei inculpații au dovedit ca nu sunt în măsură sa reprezinte colectivități umane în funcții publice elective sau ale unei autorități și nici aprecieze obiectiv asupra integrității și reprezentativității altor persoane in astfel de funcții.

Cu privire la reindividualizarea pedepsei solicitată de inculpatul, Curtea apreciază că această critică este nefondată și că, față de inculpat nu se impune nici reducerea pedepsei și, cu atât mai mult, reținerea unor circumstanțe atenuante care să impună proporționalizarea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Potrivit art. 72.Cod Penal, la stabilirea pedepsei și proporționalizarea ei, se au în vedere nu numai datele pozitive ce caracterizează persoana inculpatului, vârsta și antecedentele penale, dar și gradul de pericol social al infracțiunii, limitele de pedeapsă, împrejurările care atenuează ori agravează răspunderea penală, cât și orice alte date cu privire la faptă și făptuitor.

Deși inculpatul a fost gradual sincer pe parcursul urmăririi penale și judecății, nu are antecedente penale, are în îngrijire copii minori nu se poate ignora faptul că acesta împreună cu inculpatul, au concurat pentru a determina o altă persoană să recunoască faptă penala pe care aceasta nu o săvârșise, iar persoan a in cauză a fost privată de libertate mai multe zile.

În ceea ce privește pe inculpatul, acesta nu recunoaște nici în prezent că ar fi aplicat lovituri în mod direct, nemijlocit și repetat victimei, alături de inculpatul, astfel încât, față de el instanța nu poate să rețină o deplină sinceritate.

Cu privire la apelul declarat de inculpatul în raport de criticile formulate personal și de apărătorul ales, Curtea constată următoarele:

În ce privește cererea de achitare, formulată în temeiul art. 11 rap la art. 10 lit. c C.P.P. aceasta este nefondată, deoarece există dovezi concludente, materializate în declarațiile inculpatului, în confruntărilor efectuate între inculpați și confruntările efectuate între aceștia și martorul, în expertiza criminalistică privind comportamentul simulat - testarea inculpaților a evidențiat un comportament simulat pentru ambii, inculpatul recunoscând ulterior că a mințit în răspunsurile date în timpul acestei proceduri și, ca urmare, revenind asupra unora dintre declarațiile făcute la urmărirea penală și la judecata în fond a recunoscut că victima a fost lovită simultan și repetat de inc. și de martorul - că acest inculpat este coautor la infracțiunea de omor având drept victimă pe, în condițiile în care a inițiat grupul alcătuit din el, inculpatul și martorul, în vederea aplicării unei corecții victimei a dispus supravegherea ei și, ulterior, în aceeași componență, a urmărit-o în afara localității și, în final, împreună cu celălalt coinculpat, i-a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele, dar și cu un de, lovituri care au determinat, așa cum rezultă din raportul medico legal, decesul victimei.

În acest sens sunt și declarațiile martorilor audiați în cauză respectiv ale martorului - care a văzut pe cei doi inculpați îndreptându-se împreuna și alături de martorul spre locul unde ulterior a fost găsită victima decedată -, ale martorului - față de care inc. ar fi mărturisit, în timp ce-i solicita martorului să recunoască el este autorul omorul, că la omor ar fi participat și martorul si că inc. nu a agresat victima - dar această ultima susținere instanța o va înlătura ca neobiectivă având în vedere contextul în care s-a purtat discuția, raporturile de rudenie dintre martor și inc. dar și ținând seama de înscrisul sub semnătură privată, scrisoare, depus de inc și care emană de la martorul menționat -, ale martorului - care afirmă că martorul i-a spus că inc. i-a cerut să se declare martorul autorul omorului dar fără să precizeze nimic cu privire la participarea inc. -, ale martorului - care la rândul lui declara că inc. a lovit victima cu un din după care ar fi sărit cu picioarele pe abdomenul acesteia - de altfel actul medico-legal atestă leziuni produse prin lovire cu un corp alungit dar și prin comprimare între două suprafețe dure -, ale martorului, ale martorului dar și ale martorului - acesta declară că martorul i-a " descris tot incidentul de la început până la sfârșit".

În favoarea neparticipării acestui inculpat la agresarea victimei, nu există nici o probă certă și concludentă și nici inculpatul nu a furnizat indicii cu privire la existența vreunei astfel de dovezi prin care să se excludă participarea sa directă și nemijlocită la lovirea victimei.

Cu privire la cererea formulată de același inculpat privind restituirea cauzei la procuror, ca urmare a efectuării nelegale unor acte de urmărire penală, aceasta nu este fondată, în raport de dispozițiile art. 332 alin. 1 și 2.

Cod Penal

Potrivit dispozițiilor legale menționate, restituirea pentru refacerea urmăririi penale, se poate dispune când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătorești, că în cauza supusă judecății s-a efectuat cercetarea penală de un alt organ decât cel competent - cauza nerestituindu-se atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când se schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracțiune, pentru care cercetarea penală ar reveni unui alt organ - și când, s-au nerespectat dispozițiile privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau inculpatului și asistarea acestuia de către apărător.

Curtea reține, în raport de aceste dispoziții, că inițial, așa cum a și susținut apărătorul inculpatului, la 29 martie 2005 și 30 martie 2005 s-au efectuat, în condițiile art. 213.C.P.P. - în cazurile urgente, organele de cercetare penală ale poliției fiind obligate să efectueze actele de cercetare penală ce nu suferă amânare, chiar dacă acestea privesc o cauză care nu este de competența lor - cercetări la fața locului de către organele de poliție și că, ulterior, acestea, constatând că decesul persoanei găsite pe raza localității, în zona carierei, județul G, este rezultatul unei agresiuni, și-au declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj. De altfel, primele declarații pe care inculpații le-au făcut, au fost date în fața procurorului competent, după începerea urmăririi penale de către acesta, la data de 04 aprilie 2005.

În aceste condiții, procesele - verbale de cercetare la fața locului nu sunt lovite de nulitatea prevăzută de art. 197 alin. 1 și 2.C.P.P. ele fiind efectuate în condiții de deplină legalitate.

Față de cele reținute, nu se poate dispune restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale, neexistând o cercetare penală făcută de un alt organ decât cel competent în condițiile legii.

Nu este întemeiată nici critica ce vizează nulitatea înregistrărilor ambientale audio-video deoarece acestea s-au făcut în baza încheierii din 22.04.2005 dată de Tribunalul Gorj în lucrarea nr. 1575/pen/2005 iar folosirea în urmărirea penală unor personae bănuite de comiterea unor posibile fapte penale nu este interzisă de art. 911-6Cod proc. penală și în condițiile în care nu sunt încălcate dispoz. imperative ale art. 681Cod proc penală.

Apelurile părților civile sunt nefondate deoarece instanța de fond a acordat despăgubirile materiale doar în raport de sumele de bani efectiv cheltuite dar și în raport de suferința psihică a rudelor inculpatului, părți civile, neomițindu-se nici împrejurarea, dovedită cu matrorii și. că de întreținerea mamei victimei se ocupau si ceilalți frați și surori, părți civile în prezenta cauză.

Cu motivarea reținută, în temeiul art. 379 alin. 1 pct. 1 lit. b C.P.P. apelurile declarate de părțile civile vor fi respinse ca nefondate și, în temeiul art. 379 alin. 1 pct. 2 lit. a C.P.P. apelurile inculpaților vor fi admise, se va desființa pe latură penală sentința și, în rejudecare, se va proceda la înlăturarea pentru inculpații si, dispozițiile art.64 lit. c,d și e Cp. privind pedepsele complementare și accesorii aplicate fiecărui inculpat, în baza art.65 Cp. și 71 Cp. procedându-se la o nouă reindividualizare a pedepselor, în sensul reducerii pedepsei principale - pentru inculpatul - de la 18 ani, la 16 ani închisoare și aplicării unei pedepse de 15 ani închisoare inculpatului, apreciindu-se că aceste limite sunt de natură să satisfacă scopul pedepsei, prevăzut de art. 52.

Cod Penal

Reținându-se faptul că împrejurările de fapt și de drept care au fost avute în vedere la luarea arestării preventive, față de ambii inculpați, nu au încetat și nici nu s-au schimbat, precum și că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, se va dispune menținerea arestului preventiv, cât și deducerea prevenției de la data de 20.07.2006, in continuare la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 și 3.C.P.P.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate apelurile declarate de părțile civile, și împotriva sentinței penale nr.338 din 20 iulie 2006 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 2210/P/2005.

Admite apelurile declarate de inculpații și, împotriva aceleiași sentințe penale.

Desființează sentința pe latura penala.

In rejudecare, înlătură, pentru inculpatul si pentru inculpatul, dispozițiile art.64 lit. c,d și e Cp. privind pedepsele complementare și accesorii aplicate fiecărui inculpat, în baza art.65 Cp. și 71 Cp.

In baza art.72 Cp. și art.345 alin.1 și 2 Cpp.;

Reduce pedeapsa aplicata inculpatului de la 18 ani la 16 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 174-175 alin.1, li. Cp.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Menține și deduce prevenția fiecărui inculpat de la 20.07.2006, in continuare la zi.

Obliga fiecare parte civila recurenta la cate 185 cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare către stat in suma de 165 lei, din care 40 lei onorariu apărător oficiu pentru inculpatul și in suma de 125 lei pentru inculpatul rămân in sarcina statului.

Cu recurs in 10 zile.

Pronunțată în ședința publică de la 11 aprilie 2008.

- - - -

Grefier,

- -

Red.jud.DF

Fl.

dact. 3 ex.IB()/ 22 mai 2008

Președinte:Doru Filimon
Judecători:Doru Filimon, George Ciobanu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 60/2008. Curtea de Apel Craiova