Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 60/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 60/A/2009
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva sentinței penale nr. 40/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal -
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat cu delegație din oficiu pentru inculpatul intimat, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care se constată că la dosar au fost depuse procesele-verbale de neîndeplinire a mandatelor de aducere emise pe numele inculpatului de la toate adresele cunoscute, procedura de citare cu inculpatul intimat fiind realizată prin afișare la Consiliul local S (locul săvârșirii faptei) și la adresa din com., sat A, jud. B, la fam..
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta parchetului susține apelul declarat solicitând admiterea lui, desființarea sentinței pronunțate de Tribunalul Sibiu și procedând la rejudecarea cauzei, pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin.1 cu referire la art. 176 alin.1 lit.c cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal.
Susține că deși în cauză s-au pronunțat soluții de achitare, acest dubiu nu poate fi reținut în favoarea inculpatului.
S-a reținut de toate instanțele faptul că inculpatul a dispărut de stâna unde lucra în dimineața următoare săvârșirii faptei. Din motivarea soluției de condamnare a inculpatului în dosarul în care acesta anterior a fost condamnat tot pentru omor, rezultă aceeași modalitate de comitere a faptei.
În susținerea reținerii vinovăției inculpatului, solicită a fi avute în vedere declarațiile martorilor și din care rezultă că între inculpat și victimă în seara zilei de 24 octombrie 2004 au existat discuții contradictorii pe fondul consumului de alcool de către inculpat. Chiar dacă între declarațiile date anterior de martorul, în primul ciclu procesual există contradicții, acestea nu sunt de substanță, putând fi puse pe seama trecerii timpului (peste 2 ani de la comiterea faptei). Cu toate acestea, martorul menține relatările referitoare la conflictul dintre inculpat și victimă și la faptul că în acea seară nici o altă prezentă nu mai fost prezentă în acel loc.
S-a reținut de asemenea că există dubiu cu privire la vinovăția inculpatului față de confuzia privind identitatea victimei, dubiu care se impune a fi înlăturat față de împrejurarea că identitatea a fost stabilită cu certitudine în persoana numitului.
Susține că instanța de fond care a rejudecat cauza în mod greșit a aplicat principiul "in dubio pro reo" dispunând achitarea inculpatului, apreciind că din întreg ansamblul probator administrat în cauză rezultă în mod cert că inculpatul este autorul crimei.
Față de toate aceste aspecte, solicită ca în baza întregului material probator administrat, a se reține vinovăția inculpatului și a se dispune condamnarea lui.
Avocata inculpatului intimat solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu ca nefondat și menținerea soluției de achitare a acestuia ca temeinică și legală.
În cauză nu s-a reușit răsturnarea prezumției de nevinovăție și nu există probe certe și indubitabile că inculpatul ar fi autorul crimei. Simplul fapt că inculpatul a mai săvârșit o astfel de infracțiune nu poate sta la baza condamnării acestuia, solicitând a fi avut în vedere faptul că în cauză există trei soluții de achitare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu din 29 iunie 2006, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, cu domiciliul în com. sat. M, jud. A, citat și prin afișare la sediul Consiliului Local S, jud. Sibiu, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. și ped. de art.174 alin.1. 176 alin.1. lit. c Cod penal.
În actul de sesizares-a reținut următoarea stare de fapt:
Inculpatul s-a eliberat în data de 15 august 2003 din executarea unei pedepse de 7 ani închisoare aplicate pentru comiterea infracțiunii de omor. După eliberare, inculpatul s-a deplasat în județul Sibiu, unde a fost angajat în calitate de cioban de către proprietarul de oi, care își avea sediul stânei în pășunea satului, oraș Concomitent a mai fost angajat și numitul, pe care l-a găsit în clădirea stație CFR Sibiu și despre care se știa la data respectivă că este dintr-o comună din jud. La stâna la care își desfășurau activitatea de cioban, inculpatul și victima au avut ca și coleg pe martorul.
Inculpatul consuma des băuturi alcoolice, iar după ce ajungea în stare de ebrietate devenea foarte violent, lovindu-i pe cei doi colegi ai săi și lăudându-se cu faptul că a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de omor, făcând din aceasta un titlu de glorie, în timp ce victima, era o persoană liniștită care nu făcea nici o opoziție violențelor exercitate asupra sa de către inculpat.
În după masa zilei de 24 octombrie 2004, martorul s-a deplasat la sediul stânei aducând mâncare și băutură celor trei. Imediat, după plecarea martorului, inculpatul a consumat întreaga cantitate de alcool adusă și a început să adreseze injurii celor doi colegi pe care i-a și lovit cu pumnul și cu bâta ciobănească ce o avea asupra sa. Dat fiind comportamentul violent pe care inculpatul îl avea, martorul a părăsit incinta stânei, deplasându-se la o distanță de câteva sute de metri, unde a rămas peste noapte, de oile aflate în rămânând să se ocupe victima. Dimineața, când s-a reîntors la, martorul a constatat că lipsește o parte din produsele aduse de către, precum și bunuri în valoare de aproximativ 1 milion lei, care-i aparțineau.
Încercând să-i caute pe cei doi colegi, găsește cadavrul numitului, situat între țarcurile din apropierea stânei, în timp ce inculpatul dispăruse. Întrucât nu avea cu cine să lase oile, a rămas la până în jurul orei 10,00, când își face apariția și, care a constatat decesul numitului și a sesizat organele de cercetare penală.
Se precizează în rechizitoriu că faptele expuse se stabilesc prin următoarele probe depuse în dosarul de urmărire penală respectiv:
- procesul verbal de cercetare a locului faptei și planșa foto;
- raportul medico legal de efectuare a autopsiei;
- declarațiile martorilor,.
Prin sentința penală nr. 122/2007 Tribunalul Sibiua dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod Penal, achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 176 alin. 1 lit. c În Cod Penal baza art. 350 alin. 1.C.P.P. a fost revocată măsura arestării preventive luată față de inculpatul prin încheierea penală nr. 32 din 27 martie 2006 Tribunalului Sibiu și a fost anulat mandatul de arestare preventivă nr. 19 din 27.03.2006 emis de Tribunalul Sibiu pe numele inculpatului.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că starea de fapt expusă în rechizitoriu nu e susținută de probe concludente, astfel:
S-a susținut în rechizitoriu că inculpatul s-a eliberat din penitenciar și la câtva timp s-a deplasat în județul Sibiu, unde a fost angajat de - proprietar de oi, respectiv în anul 2003 (fusese liberat condiționat la 15 august 2003), ori acest martor a declarat că l-a angajat pe inculpatul din luna iulie 2004 (filele 33 dosar și fila 106 dosar de fond), în preajma sărbătorilor de Sf. ( a se vedea în acest sens și adresa de la filele 145 nr. 30037 din 29 martie 2007 Postului de Poliție, care susține afirmațiile martorului).
Tot martorul a relatat că a luat un tânăr din gară, la sfârșitul lunii septembrie 2004, în cursul lunii octombrie când l-a prezentat pe acesta la Postul de Poliție TF și a discutat cu agentul de poliție, furnizându-i-se toate datele numitului.
Instanța verificând documentele, registrele aflat la sediul poliției, registrele de luare în evidență a persoanelor "care își duc veacul" prin gară, solicitându-se în original, după consultare a întocmit procesul-verbal de la fila 194, unde este înregistrat, ca fiind verificat la 3 octombrie 2004, iar, ultima dată în august 2004. Instanța a dispus efectuarea xerocopiilor de pe paginile registrelor care conțin datele reținute anterior. Ori în această situație este posibil ca martorul să-l fi luat în octombrie 2004 și pe.Instanța a nu a putut audia și acest martor ori declarația lui din faza de urmărire penală nu oferă multe amănunte. Oricum contradicțiile sunt evidente.
Prima instanța a mai reținut și împrejurarea că actele de căutare ale inculpatului nu au fost continue (decembrie 2004 - martie 2005 filele 38 - 41 dosar și 46 - 52), actualizate o singură dată, înainte de emiterea rechizitoriului.
A fost analizată în continuare declarația martorului, care este singura probă incriminatoare, pe care s-a construit acuzarea, dar care abundă de contradicții și prin raportare la declarația martorilor (fila 106 - 107), (filele 131), afirmându-se de primul despre inculpat că este violent și că aflat sub influența băuturilor alcoolice i-ar fi pus și lui cuțitul la gât, iar de ceilalți că nu avea și nu ar fi avut niciodată un comportament neadecvat cu atât mai puțin să fie violent.
Martorul în declarațiile de la urmărire penală, a susținut că a plecat de la și a dormit în vie la câteva sute de metri distanță, pentru ca apoi să relateze un așa zis traseu pe care l-ar fi efectuat în acea noapte, mergând și la poliție, pentru ca apoi să doarmă în și căutându-i pe cei doi colegi ai săi cu toată violența manifestată de inculpat față de persoana sa, in acea seară. Instanța văzând cele două declarații, diferența dintre cele afirmate și având contact direct cu martorul și-a creat serioase probleme privind capacitatea intelectuală a celui audiat.
Ca atare, și acest element care l-ar fi acuzat pe inculpat "în mod indubitabil" - comportamentul violent și starea conflictuală pe care ar fi avut-o anterior comiterii infracțiunii de omor cu victima, nu a dus la identificarea acestuia ca autor al infracțiunii.
Instanța a mai reținut într-adevăr că inculpatul a dispărut și chiar este dovedit că a mai fost condamnat pentru o infracțiune de același gen (filele 148 - 161), însă aceste singure împrejurări nu pot fi probe certe, care să nu lase nici un dubiu cu privire la autorul faptei și vinovăția acestuia. În zonă se mai aflau și alte stâni cu și nu au fost auzite certuri în după amiaza-seara zilei de 24.10.2004 (fila 35 - ); mai mult era cunoscut că victima "era rea de gură", iar arma crimei nu a fost descoperită și identificată.
Nefiind răsturnată prezumția de nevinovăție prev. de art. 52.C.P.P. și art. 23 alin. 8 din Constituția României, inculpatul a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. b cu C.P.P. referire la art. 10 lit. c C.P.P. achitarea fiind consecința faptului că nu s-a stabilit cu certitudine că inculpatul este autorul faptei pentru care a fost trimis în judecată, respectiv infracțiunea prev. deart. 174 alin. 1 - 176 alin. 1 lit. c
C.P.P.Prin decizia penală nr. 154/A/2007 Curtea de APEL ALBA IULIA respinge apelul Parchetului reținându-se că judecătorul fondului a aplicat corect principiul "in dubio pro reo" întrucât din declarația martorului și nu rezultă posibilitatea înlăturării îndoielii că inculpatul a săvârșit fapta și în plus nu se întrevede posibilitatea administrării unor noi probe.
Instanța de apel a analizat în considerente și motivul de apel referitor la procedura de citare cu inculpatul, despre care s-a spus că a fost viciată. S-a reținut că inculpatul a fost legal citat de la domiciliul din satul M, com., jud. A, dispunându-se emiterea unui mandat de aducere, pentru această adresă ( 210). De asemenea, inculpatul a fost legal citat, prin afișare la Consiliul Local S, în a cărei rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea. Împrejurarea că soția inculpatului locuiește la adresa unde a fost citat inculpatul și nu a fost găsită pentru a semna de primire nu echivalează cu lipsa sau vicierea procedurii citării inculpatului, cu atât mai mult cu cât din cercetările poliției rezultă că acesta nu locuiește la adresa indicată în citație din anul 2004.
Prin decizia penală nr. 99/2006 Înalta Curte de Casație și Justiție admițând recursul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa casat sentința penală nr. 122/2007 și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Sibiu reținându-se că se impuncercetări suplimentare pentru lămurirea identității inculpatului.Prin urmare, indicațiile au fost în sensul de a se audia martorii și cu privire la identitatea persoanei angajată sub numele de, prezentarea celor doi martori a cărții de identitate a inculpatului aflată la fila 52 dosar urmărire penală pentru ca aceștia să precizeze dacă într-adevăr persoana angajată și care a locuit efectiv la în luna octombrie 2004 este inculpatul.
Pentru justa soluționare a cauzei și în vederea aflării adevărului se impunea și audierea martorului, angajat ca cioban la numitul la o vecină cu cea a lui și care în noaptea de 24/25 octombrie 2004 s-a aflat în aproprierea locului unde a fost descoperit cadavrul victimei ( 35 dosar urmărire penală).
S-a considerat oportun ca în cursul cercetării judecătorești instanța să dispună citarea inculpatului și eventual emiterea unui mandat de aducere și la adresa din județul B, com., unde locuiește mama acestuia, numita, fiind posibil ca inculpatul să se afle la adresa respectivă, precum și efectuarea unei adrese la Primăria comunei, jud. A pentru a se comunica dacă s-a înregistrat eventualul deces al inculpatului.
Prin sentința penală nr.40/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr- s-a dispus achitarea inculpatului în baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a rap.C.P.P. la art. 10 lit.c
C.P.P.În considerente instanța a reținut că în respectarea dispozițiilor deciziei de casare instanța a procedat la citarea inculpatului de la ultimul domiciliu cunoscut din comuna, jud. A, de la domiciliul soției sale din comuna jud. A, de la domiciliul mamei sale, din comuna, jud. B, precum și prin afișare, conform art. 177 alin. 4.C.P.P. la locul săvârșirii faptei - Consiliul Local
Inculpatul a fost citat la aceste adrese în tot cursul procesului penal fiind emise mandate de aducere în fiecare din aceste locații. Conform investigațiilor efectuate de poliție în ce privește mandatul efectuat în sat A, comuna, jud. B, la locuința mamei inculpatului, instanța a reținut că el nu mai locuiește acolo de circa 8 ani, iar mama sa nu mai are cunoștință unde acesta s-ar putea afla (declarație fila 135).
În ce privește mandatul emis la ultimul domiciliu cunoscut din comuna, sat M, jud. A, instanța a reținut că acesta nu a putut fi executat întrucât nu a mai fost văzut la această adresă de peste 5 ani.
Din actele de căutare efectuate la domiciliul socrului inculpatului, precum și din declarația soției acestuia, instanța a reținut că inculpatul nu mai locuiește nici la familia în comuna, jud. Prin urmare, pe tot parcursul procesului penal inculpatul a fost legal citat doar în conformitate cu dispozițiile art. 177 alin. 4.p Cod Penal la locul săvârșirii faptei.
In sensul dispozițiilor deciziei de casare instanța a făcut verificări la Administrația Națională a Penitenciarelor pentru a se vedea dacă nu a fost între timp încarcerat în vreun penitenciar, răspunsul fiind negativ conform adresei de la fila 106.
S-au făcut verificări la locul de naștere al inculpatului, precum și la ultimul domiciliu și s-a constatat că, nu figurează ca fiind decedat (Serviciul Public Comunitar pentru Evidența Persoanelor A - fila 115, Primăria, jud. A - fila 52, Primăria jud. B - fila 54). După cum rezultă din ultimul cazier comunicat instanței, acesta nu a mai suferit o condamnare în afară de cea aplicată prin sentința penală nr. 47/2000 a Tribunalului Brăila fiind eliberat, așa cum s-a menționat în 15.08.2003.
S-a procedat la audierea martorilor (fila 78) și (fila 79), procedându-se și la identificarea inculpatului după fotografia existentă la fila 52 dosar urmărire penală - cartea de identitate. Față de neconcordanța existentă pe actul de stare civilă al inculpatului s-a procedat la audierea numitei ( 212), care a declarat că persoana a cărei carte de identitate se găsește la fila 52 este soțul ei, despre care nu mai are cunoștință din anul 2003. S-a încercat reaudierea și a martorului, martor cheie al acuzării însă, așa cum a rezultat din procesele-verbale de căutare, mandatele de aducere emise pe numele acestuia nu au putut fi executate, întrucât martorul nu mai locuiește la domiciliul cunoscut fiind plecat de 5 luni în Italia (procese -verbale fila 165, 118) conform declarației tatălui acestuia. Față de acest aspect instanța constatând imposibilitatea obiectivă de audiere a acestui martor a făcut aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. 3.C.P.P. dând citire declarațiilor date de el în cursul urmăririi penale și în instanță în primul ciclu procesual.
Analizând întreg materialul probator al cauzei de față tribunalul a reținut că Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu își întemeiază acuzația pe:
- procesul-verbal de cercetare la fața locului;
- raportul medico-legal de autopsie;
- declarația martorilor și.
Examinând cele trei probe, s-a reținut că: primele două probe fac doar dovada că în aproprierea stânei martorului, pe pășunea satului a fost găsit un cadavru de sex bărbătesc ce prezenta urme de violență, plăgi tăiate -înțepate toracice penetrante ce au dus la decesul victimei și leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu un corp contondent - leziuni ce nu au intervenit în determinismul morții.
Martorul nu-i cunoștea bine pe nici unul din i angajați, el declarând în fața organelor de cercetare penală doar ceea ce i-a povestit martorul pe care l-a găsit "speriat" a doua zi la, cum că cei doi (de fapt ) și s-au certat iar cel din urmă l-ar fi bătut pe.
Din declarația martorului luată în cursul urmăririi penale ( 28) s-a reținut că acesta relatează în ziua respectivă de un incident între victimă și inculpat, pe fondul consumului de alcool, și faptul că fără nici un motiv i-a adresat injurii și l-a lovit cu bâta în zona toracelui, sens în care "de frică" nu a dormit la ci în din aproprierea stânei. În noaptea respectivă nu a auzit țipete sau zgomote ce să îl facă că creadă că între cei doi s-ar fi iscat un conflict. Martorul îl descrie pe inculpat ca fiind o fire violentă și purtând cuțit, declarație ce vine în contradicție cu cea a martorului (fila 34) la care inculpatul a lucrat înainte de a fi cioban la martorul. Acest martor nu îl descrie pe inculpat ca fiind o fire violentă ci din contră că nu consumă băuturi alcoolice și că nu s-a certat cu nimeni cât timp a lucrat la el.
Pe aceste probe Parchetul își întemeiază acuzarea: inculpatul are un comportament violent, coroborat și cu faptul că acesta a dispărut de la locul faptei întrucât ar fi conștient de repercusiunile pe care le poate avea fapta sa, ar fi evident că doar putea fi autorul omorului.
În primul ciclu procesual instanța a procedat la audierea martorilor acuzării ( 105,. 106) declarații din care prezenta instanță a reținut că cele afirmate de martorul în cursul urmăririi penale sunt în evidentă contradicție cu cele declarate în fața instanței asupra unor aspecte esențiale, așa încât s-a considerat că declarația lui nu poate sta la baza unei acuzații de omor. Deși în cursul urmăririi penale el a afirmat că nu i-a auzit pe cei doi certându-se, în fața instanței a declarat că aceștia s-au certat toată noaptea și "presimțind că se întâmplă ceva" a plecat după ora 24 la postul de poliție; în timp ce în fața procurorului el declarase că a dormit toată noaptea în vie.
Soluția de achitare a fost menținută de Curtea de APEL ALBA IULIA, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a casat sentința apreciind că s-ar fi impus citarea inculpatului și la locul de naștere, unde locuiește în prezent mama. In plus Curtea a avut dubii dacă cel despre care au relata martorii și că a fost angajat cioban la cel dintâi și a dispărut după incident este una și aceeași persoană cu, fiul lui și, născut la 08.09.1967 în com., jud. B, cu ultimul domiciliu cunoscut în com., sat M, jud. A, CNP - a cărui act de identitate se găsește la fila 52 urmărire penală și care a fost trimis în judecată în prezenta cauză. Dacă instanța supremă ar fi constatat că probele dosarului converg în mod indubitabil că inculpatul se face vinovat de omorul săvârșit asupra lui, l-ar fi putut condamna. Nu se face vorbire în decizia de casare despre temeinicia acuzațiilor și nici nu se dă instanței inferioare vreo indicație referitoare la corecta sau greșita apreciere a probelor.
Reanalizând întreg materialul probator al cauzei, atât cel administrat în cursul urmăririi penale cât și în primul ciclu procesual, și față de probele din dosarul nr-, nu s-a putut concluziona că acestea sunt de natură să răstoarne prezumția de nevinovăție instituită de art. 66.C.P.P.art.23 alin. 8 din Constituția României,
Din declarația martorului, cioban în octombrie 2004 la o din vecinătate, s-a reținut că nu l-a putut recunoaște pe inculpatul ca fiind unul din i pe care in perioada respectivă l-a avut angajat, recunoscând după fotografie doar victima. Instanța a mai reținut din declarația lui că în seara incidentului nu a auzit scandal la stâna vecină întrucât aceasta este mai departe de stâna lui și oricum nu aude bine.
fiind stăpânul inculpatului și al victimei, (fila 79) și-a menținut declarațiile anterioare date și l-a recunoscut pe ciobanul angajat în jur de Sf., în 2004, sub numele de, ca fiind persoana a cărei fotografie se găsește pe actul de identitate de la fila 52 din dosarul de urmărire penală.
Față de cele reținute în primul ciclu procesual referitor la incertitudinea dacă l-a identificat după fotografie pe inculpat, așa cum rezultă din actul de la fila 36 urmărire penală, acesta a contestat că i-ar fi fost arătate mai multe fotografii și pe baza lor să-l identifice pe. Doar în momentul în care i s-a prezentat semnătura de pe actul respectiv a menționat că "s-ar putea să se fi întâmplat" cele menționate de organele de cercetare penală.
Pe cale de consecință, instanța a avut la dispoziție, pe lângă probele administrate de prima instanță de fond (pe baza cărora s-a pronunțat soluția de achitare), la stabilirea vinovăției sau nevinovăției inculpatului, doar aceste trei declarații prin care nu se face altceva decât să se constate că persoana ce s-a aflat în octombrie 2004 angajată la oi la martorul, alături de martorul și de victimă se numea, ale cărui date sunt reținute din cartea de identitate aflată la fila 52 dosar urmărire penală, persoană despre care nici soția și nici mama nu mai au cunoștință din anul 2003.
Întrucât inculpatul este prezumat nevinovat procurorul pentru a-l trimite în judecată trebuie să aibă strânse de către organele de urmărire penală toate probele care atestă existența infracțiunii și săvârșirea ei cu vinovăție (art. 262.C.P.P.); la fel, instanța nu poate condamna pe inculpat decât dacă s-au administrat probe din care rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat (art. 345 alin. 2.C.P.P.). Fapta există, ea constituie infracțiune dar nu s-a probat dincolo de orice dubiu sau bănuială rezonabilă că inculpatul este autorul omorului. Faptul că între părți a existat anterior un conflict nu este dovedit, iar simpla împrejurare că el a mai fost condamnat pentru omor și faptul că a părăsit stâna a doua zi dimineața nu reprezintă probe certe de vinovăție ce să poată duce la condamnarea sa.
acuzării să ofere probe suficiente pentru a fonda o declarație de vinovăție și să indice persoanei trimise în judecată, care sunt acuzațiile formulate împotriva sa, în scopul de a-i da ocazia să-si pregătească apărarea și să propună probe.
Prezumția de nevinovăție este o prezumție relativă, care poate fi răsturnată prin dovedirea vinovăției. Aceasta, prin ea însăși, "are forța ineductabilă de a promova dreptul la probe concrete", bineînțeles dacă sunt îndeplinite condițiile legale pe tot parcursul procesului penal. Când se ajunge la îndoială asupra vinovăției, ca urmare a administrării tuturor probelor necesare soluționării cauzei, prezumția de nevinovăție nu este înlăturată, orice îndoială profitând persoanei acuzate (in dubio pro reo). Există îndoială doar atunci când din coroborarea tuturor probelor nu se poarte reține cu certitudine nici vinovăția și nici nevinovăția celui în cauză. În acest caz, îndoiala care rămâne este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție, conducând la achitarea inculpatului.
În dreptul nostru inculpatul nu trebuie să-și dovedească nevinovăția; organele judiciare sunt cele cărora - potrivit art. 66.C.P.P. - le revine obligația administrării probelor de vinovăție, iar inculpatul are dreptul să dovedească lipsa de temeinicie a acestor probe.Când se ajunge la îndoială asupra vinovăției și această îndoială nu este înlăturată după administrarea de noi probe, prezumția de nevinovăție subzistă, căci orice îndoială profită învinuitului sau inculpatului.
Concluzionând, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.P.P. și a achitat pe inculpat de sub acuzația de săvârșire a infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 al. 1, combinat cu art. 176 al.1 lit. c cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. a, art. 39.
Cod PenalÎn cauză s-au constituit părți civile solicitând daune morale doi dintre frații victimei, iar față de soluția de achitare și de temeiul achitării, latura civilă a rămas nesoluționată, în baza art. 346 al. 3.C.P.P.
Ceilalți frați ai părții vătămate și părinții acestuia G, și, toți cu domiciliul în com. Veche, sat -, jud. B nu s-au constituit părți civile în cauză, deși au fost legal citați, și cu această mențiune în tot cursul procesului.
Inculpatul a fost arestat în lipsă pe data de 27.03.2006, de Tribunalul Sibiu prin încheierea penală nr. 32/2006 și a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 19/2006. Acest mandat nu a fost pus în executare întrucât inculpatul nu a fost găsit. Prin sentința penală nr. 122/2007 pronunțată în primul ciclu procesual s-a dispus anularea mandatului și revocarea măsurii arestării preventive în baza art. 350 alin. 1.
C.P.P.După comunicarea deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 10.04.2008, mandatul de arestare preventivă nr. 19/2006 a fost retras de la executare, inculpatul fiind revocat la acea dată din urmărire națională.
Ca urmare a faptului că sentința penală nr. 122/2007,prin care mandatul nr. 19/2006 a fost anulat, a fost casată în întregime, s-a considerat că se impune ca instanța să se pronunțe asupra acestui mandat (chiar dacă s-a dispus retragerea lui de la executare). Ca urmare a soluției de achitare, în baza art. 350 alin. 1.C.P.P. mandatul în cauză a fost anulat.
Împotriva hotărârii a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu solicitând condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.174 alin.1, art.176 alin.1 cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit.a
Cod PenalÎn motivarea apelului Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiua invocat greșita aplicare a principiului in dubio pro reo, întrucât din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă în mod cert că autorul crimei săvârșită împotriva victimei este inculpatul.
Probele care dovedesc vinovăția inculpatului constau în comportamentul agresiv al inculpatului anterior acestor momente, dovedit cu declarațiile martorului, faptul că a rămas peste noapte la, singur cu victima, iar după comiterea faptei a părăsit stâna, toate acestea dovedesc dincolo de orice dubiu că inculpatul este autorul faptei.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate și sub toate aspectele, instanța constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Pe baza probelor administrate în cauză, în ambele cicluri procesuale, în mod corect s-a reținut că se impune reținerea principiului in dubio pro reo, și, drept consecință, pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului în baza dispozițiilor art. 11 pct.2 lit.a rap.C.P.P. la art. 10 lit.c
C.P.P.Împrejurările invocate de Parchet în motivele de apel precum un presupus comportament agresiv al inculpatului, faptul că a rămas singur cu victima la și împrejurarea că a părăsit stâna fără a fi plătit pentru munca prestată și fără a da vreun semn de viață familiei pot constitui cel mult indicii care să-l indice pe inculpat ca posibil autor al infracțiunii, însă nu pot constitui probe certe de vinovăție care să susțină o soluție de condamnare pentru infracțiunea de omor deosebit de grB.
Contradicțiile evidente din declarațiile martorului nu sunt lipsite de importanță, având în vedere că aceste se referă la existența unui conflict între victimă și inculpat ce ar fi avut loc în seara incidentului, și despre care nu și-a amintit decât când a fost audiat în fața instanței de judecată, deși în declarațiile date la parchet a arătat că nu i-a auzit pe cei doi certându-se.
Din declarația martorului reținem că acesta nu a auzit scandal în seara incidentului, aflându-se la o în vecinătate. i-a spus martorului că a dormit în vie în acea noapte, așa cum a declarat inițial și în fața organelor de urmărire penală. Ulterior, în fața instanței a arătat că s-a deplasat la postul de poliție deoarece a presimțit că se întâmplă ceva.
Contradicțiile din declarația martorului nu pot fi apreciate ca nesemnificative, atât timp cât privesc comportamentul violent pe care l-ar fi avut inculpatul în seara incidentului și modul în care martorul și-a petrecut noaptea.
De altfel, nici susținerile aceluiași martor cu privire la comportamentul violent pe care inculpatul l-ar avea în general nu sunt confirmate de alte probe, dimpotrivă, martorul a arătat că inculpatul nu consuma alcool și nu s-a certat cu alte persoane.
Nici probele noi, care au putut fi administrate în cel de-al doilea ciclu procesual, depozițiile martorilor, și adresele comunicate la dosar, nu au fost în măsură să înlăture prezumția de nevinovăție care subzistă în favoarea inculpatului, ci au stabilit cu certitudine doar împrejurarea că inculpatul a fost persoana ce a fost angajată cioban la martorul, împreună cu victima și cu martorul.
inculpatului din noaptea de 24/25.10.2004 și faptul că acesta a mai fost condamnat pentru o infracțiune de omor, nu constituie probe certe și suficiente, care, în conformitate cu dispozițiile art.345 alin.2 C.P.P. să justifice concluzia că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grB.
Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât nu a fost găsită arma cu care s-a săvârșit fapta și la locul crimei nu au fost identificate sau ridicate urme care să- incrimineze pe inculpat.
În consecință, nefiind identificate alte aspecte de nelegalitate sau de netemeinicie a sentinței atacate, în baza art.379.1 pct.1 lit.c C.P.P. instanța va respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva sentinței penale nr. 40/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva sentinței penale nr. 40/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30.06.2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Concediu odihnă - semnează
președintele completului
judecător - - -
Grefier,
- -
Red.Ttehnored.
2 ex./20.07.2009
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Monica Farcaș
