Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 61/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.61/A/2009
Sedința publică din 2 iulie 2009
PREȘEDINTE: Sanda Trif JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaică
- - -JUDECĂTOR 3: Teodora Ciur
- - -grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
-procuror
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 96/20.05.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul apelant, în stare de arest, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind restul păreților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care inculpatul apelant depune la dosar un memoriu.
Inculpatul apelant învederează instanței că este de acord cu asistarea sa de către apărătorul desemnat din oficiu - avocat și precizează în motivarea orală a apelului că este nevinovat.
Instanța procedează la audierea inculpatului apelant, declarație consemnată la dosar.
Apărătorul inculpatului apelant și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și procedând la o nouă judecare a se dispune:
- în principal schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpat, din infracțiunea de omor, în infracțiunea de încăierare și a se aplica acestuia o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege.
În subsidiar solicită reducerea cuantumului pedepsei, urmare acordării unei mai mari eficiențe a dispozițiilor art.74,76 Cod penal.
Cu privire la persoana inculpatului învederează că acesta nu posedă antecedente penale.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată.
Învederează că din probele dosarului respectiv declarațiile martorilor, concluziile raportului medico-legal de autopsie și recunoașterea inițială a inculpatului reiese cu certitudine vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de omor. Inculpatul, pe fondul unui consum de alcool a avut un conflict cu victima, cu consecința ștrangulării acesteia din urmă.
Precizează că nu se impune în cauză schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor în infracțiunea de încăierare, întrucât activitatea desfășurată de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor.
Inculpatul, având ultimul cuvânt învederează că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. nr. 96/20.05.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - secția penală, în dosarul nr- s-a respins cererea de schimbare încadrării juridice formulată de inculpatul.
În baza art.174 al.1 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a Cod penal, art.76 lit.a Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de:
- 8 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,e Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,e Cod penal.
În baza art.350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive a inculpatului începând cu data de 28 august 2008.
În temeiul art.14,346 Cod procedură penală raportat la art.998, 999 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile precum și, ultimii trei prin împuternicit și în consecință, inculpatul a fost obligat la plata a câte 2500 lei cu titlu de daune morale către fiecare parte civilă.
S-a constatat că partea civilă nu a formulat pretenții civile în cauză.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, inclusiv onorariile avocaților din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut de către instanța de fond, că la data de 7 octombrie 2008 inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiuni de omor prev. de art. 174 al. 1 Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 27/28 august 2008, pe fondul consumului de alcool, între inculpat și victima s-a iscat o ceartă, care a degenerat,pentru ca la un moment dat inculpatul să-i aplice victimei mai multe lovituri cu cuțitul și alte obiecte contondente, după care i-a comprimat puternic gâtul victimei cu mâna, violențe în urma cărora victima a decedat.
Instanța de fond, examinând actele și lucrările dosarului a reținut că inculpatul s- angajat în calitate de cioban la oile proprietatea martorului, din com., jud. Sibiu, context în care l-a cunoscut pe victima, care era și el cioban angajat la același martor.
În cursul zilei de 27 august 2008, inculpatul și victima au consumat băuturi alcoolice aproximativ 3 litri de vin, 1 litru de Ť. 2 beri iar seara au revenit la, cei doi continuând să se certe.
În acest context aflându-se sub influența băuturilor alcoolice și continuând să se certe, între inculpat și victimă s-a produs o altercație care a degenerat. Inculpatul i-a reproșat victimei că nu știe să pună cașul la uscat și l- amenințat cu bătaia, motiv pentru care luat și i-a replicat inculpatului că dacă este tare, să vină să se bată. Când s-a îndreptat spre el victima l-a lovit cu bâta, iar atunci inculpatul a luat diferite bunuri pe care le-a aruncat spre, a urcat apoi în podul stânei de unde a luat ladă cu piroane și cuie, pe care a aruncat- spre victimă, lovindu-l în cap. În urma loviturii a căzut, iar inculpatul a coborât din pod, l-a lovit cu un cuțit și l-a strâns de gât.
Actele de violență exercitate de inculpat i-au produs victimei multiple plăgi tăiate la nivelul capului, edem cerebral acut, fractura oaselor nazale, fractura osului hioid, fracturi costale, etc. leziuni traumatice grave în urma cărora, la scurt timp a și decedat.
Constatarea medico-legală efectuată în cauză a conchis că moartea lui a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin sugrumare. La autopsie s-au mai constatat și alte leziuni traumatice, care s-au putut produce prin loviri repetate cu corpuri contondente, prin acțiunea unui corp tăietor-înțepător pentru plăgile cervicale, respectiv prin cădere pe un plan dur neregulat, dar care nu au avut rol determinat în producerea decesului.
Inculpatul în faza de urmărire penală a recunoscut comiterea faptei, respectiv a relatat că s-a certat cu victima, că s-au lovit reciproc, că a lovit cu cuțitul de două ori încât victimei a început să îi curgă sânge. Despre sugrumarea victimei inculpatul a susținut în fața judecătorului la momentul arestării că nu își amintește, iar conflictul l-a pus pe seama consumului de alcool, precizând și că atunci când bea devine mai violent.
În drept, s-a reținut că faptele inculpatului astfel cum au fost redate mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracțiuni de omor, prev. de art. 174 al. 1 Cod penal.
Tribunalul a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat, respectiv, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor în infracțiunea de încăierare, întrucât în speță, sunt întrunite atât sub aspectul obiectiv, cât și sub aspect subiectiv, elementele constitutive ale infracțiuni de omor, iar în ce privește reținerea circumstanței atenuante prev.de art. 73 lit. b) Cod penal, s-a apreciat că această cerere nu este întemeiată, în contextul în care cel care a avut inițial o atitudine agresivă, provocatoare a fost inculpatul, părțile se aflau sub influența alcoolului iar starea de conflict s-a întins în timp.
Reținând vinovăția inculpatului sub aspectul comiterea infracțiuni de omor, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat pentru această infracțiune, având în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal.
La individualizarea pedepsei tribunalul a reținut în favoarea inculpatului disp. art. 74 lit. a) și 76 lit. a) Cod penal, privind circumstanțele atenuante judiciare - respectiv, lipsa antecedentelor penale, recunoașterea faptei, concluziile referatului de evaluare efectuat în cauză.
În ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a avut în vedere disp. art. 14 și 346 Cod pr. și p. art. 998 și 999 din Codul civil.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel în termen inculpatul.
Prin memoriul depus la dosar și în susținerea orală a motivelor de apel inculpatul, personal și prin apărătorul legal, a solicitat, în principal, achitarea, întrucât fapta a fost comisă de martorul, iar, în subsidiar, schimbarea încadrări juridice din infracțiunea de omor în infracțiunea de încăierare.
Se mai solicită reindividualizarea pedepsei aplicate prin acordarea unei mai mari eficiențe circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art. 74, 76 Cod penal, raportat la împrejurarea că inculpatul a colaborat cu organele de anchetă penală.
La termenul de judecată din 2 iulie 2009, inculpatul a fost audiat de către instanța de apel, cu respectarea disp. art. 70 din Codul d e proc. penală.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate de inculpat, precum și din oficiu, conf. art. 371 și 372 Cod proc. pen. cu referire la art. 174 Cod penal, Curtea de Apel constată că apelul inculpatului este nefondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
1.)Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că criticile invocate de apelantul inculpat ce vizează vinovăția și încadrarea juridică a faptelor, sunt nefondate, instanța de fond a evaluat corect probele administrate cauzei, așa încât, atât situația de fapt, cât și încadrarea juridică sunt corespunzătoare activității desfășurate de inculpat, acesta fiind corect condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art. 174 al. 1 Cod penal.
Susținerile inculpatului din apel prin care a încercat să se disculpe nu pot fi însușite de către Curtea de Apel în contextul probator administrat în cauză.
Curtea constată că nu suntem în prezența echivocului care să-i profite inculpatului, având în vedere că există elemente certe care duc la concluzia că acesta a săvârșit fapta, cum ar fi declarații de martori, rapoarte medico-legale, declarațiile inculpatului.
În concret, din declarațiile martorului rezultă că în data de 27 august 2008, la stâna la care era angajat ca cioban, între victima și inculpat, care se aflau în stare de ebrietate, s-a iscat o ceartă, pentru ca la un moment dat inculpatul să lovească victima cu un cuțit și alte obiecte contondente și i-a comprimat gâtul cu mâna ( 55 ds. urm. penală).
Martorul a declarat atât în cursul urmării penale, cât și în cursul cercetării judecătorești că în data de 27 august 2008, în jurul orelor 21,30-22,00, la stâna unde se afla împreună cu martori și, a venit martorul, care le-a relatat că inculpatul și victima se bat, și le-a cerut să anunțe poliția, iar în dimineața zilei următoare, în jurul orelor 6,00 venit la inculpatul, care le-a mărturisit că l-a ucis pe cu un cuțit, cerându-le să anunțe poliția și pe proprietarul oilor, martorul ( 58 ds. urm. penală, 152 ds. fond).
Declarațiile martorului sunt confirmate de declarațiile date organelor de anchetă penală de martorii și.
Relevante sub aspectul vinovăției inculpatului sunt și declarațiile date de martorul, care a relatat, atât organelor de urmărire penală, cât și judecătorului de fond în cursul cercetării judecătorești, că în dimineața zilei de 28 august 2008 fost anunțat telefonic să vină la întrucât inculpatul și victima s-au bătut și victima este decedată, iar când s-a întâlnit cu inculpatul la acesta i-a spus că l-a omorât pe, victima, cu un cuțit ( 57 ds. urm. penală, 218 ds. fond).
Curtea nu poate omite în stabilirea vinovăției inculpatului, aspectul că acesta a recunoscut atât prin declarația olografă, cât și în declarația dată procurorului anchetator și judecătorului cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, că în noaptea de 27/28 august 2008, i-a aplicat victimei lovituri repetate și de intensitate, cu un cuțit, o ladă din lemn plină cu cuie și, apoi, cu pumnii ( 68-69 ds. urm. penală, 8 ds. nr-, acvirat).
Curtea de Apel nu poate omite în soluționarea prezentei cauzei concluziile raportului de constatare medico-legală ( autopsie), nr. III/ 199 din 30.09.2008 al Serviciului de Medicină Legală Sibiu, referitor la natura și cauza morții victimei, în care se arată, printre altele, că moartea victimei a fost violentă, ea s-a datorat asfixiei mecanice prin sugrumare, leziunile traumatice putând data din noaptea de 27/28.08.2008, când s-a produs și decesul ( 38ds. urm. penală)
Apărările inculpatului cum că fapta de omor a fost comisă de martorul ( de menționat că acesta martor este decedat în prezent), sunt neîntemeiate în raport de probele relevate anterior, care confirmă fără echivoc vinovăția inculpatului.
Tot astfel, Curtea de Apel nu poate împărtășii opinia apelantului inculpat că fapta sa întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de încăierare, prev. de art. 322 Cod penal.
Art. 322 din Codul penal definește încăierarea ca, Participarea la o încăierare între mai multe persoane se pedepsește cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amenda.
Dacă in cursul încăierării s-a cauzat o vătămare gravă integrității corporale sau sănătății unei persoane, cel care a săvârșit această faptă se pedepsește pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se reduce cu un an. Ceilalți participanți la încăierare se pedepsesc cu pedeapsa prevăzuta în alin. 1.
In cazul prevăzut în alin. 2, dacă nu se cunoaște care dintre participanți a săvârșit faptele arătate in acel alineat, se aplică tuturor închisoarea de la 6 luni la 5 ani, când s-a cauzat vătămarea integrității corporale sau sănătății. In cazul in care s-a cauzat moartea, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani.
Nu se pedepsește cel care a fost prins în încăierare împotriva voinței sale, sau care a încercat să despartă pe alții, să respingă un atac ori să apere pe altul.
Din economia acestui text de lege, rezultă că sub aspectul laturii subiective încăierarea presupune o pluralitate de făptuitori, infracțiunea existând doar atunci când există cel puțin două tabere, alcătuite din cel puțin câte două persoane fiecare, între care au loc acte reciproce de violență, fiecare răspunzând în calitate de autor pentru participarea la încăierare. Ori, în cauză, s-a stabilit cert că în noaptea de 27/28 august 2008, pe fondul consumului de alcool, între inculpat și victima s-a iscat o ceartă, care a degenerat, pentru ca la un moment dat inculpatul să-i aplice victimei mai multe lovituri cu cuțitul și alte obiecte contondente, după care i-a comprimat puternic gâtul victimei cu mâna, violențe în urma cărora victima a decedat, faptă ce întrunește atât sub aspectul obiectiv, cât și sub aspect subiectiv, elementele constitutive ale infracțiuni de omor.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că în mod just instanța a pronunțat condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor, neimpunându-se achitarea acestuia ori schimbarea încadrări juridice.
2.) În ce privește criticile formulate de inculpatul sub aspectul individualizării pedepsei, Curtea constată că instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă justă, în acord cu criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 din Codul penal.
În concret, apelantul inculpat a solicitat a se da o mai mare eficiență dispozițiile art. 74 și 76 Cod penal, referitoare la circumstanțele atenuante judiciare, pe motivul că acesta a colaborat cu organele de anchetă penală.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel, constată că raportat la fapta săvârșită și poziția sa față de faptă, reducerea pedepsei nu se justifică.
Astfel, Curtea apreciază că reeducarea inculpatului se poate realiza numai prin aplicarea unei pedepse privative de libertate în raport de natura și gravitatea deosebită a faptei comise de inculpatul, de împrejurările comiterii faptei și modul de acționare, atitudinea de nerecunoaștere a faptei în fața instanței de control judiciar în prezența probelor certe de vinovăția a acestuia.
Faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în cursul urmăririi penale, singurul element pozitiv dintre criteriile de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal, nu duce la concluzia unei greșite individualizări a pedepselor de către instanța de fond, care a avut în vedere în stabilirea cuantumului pedepsei această împrejurare reținând-o de altfel ca circumstanță atenuantă judiciară - art. 74 lit. a) și 76 lit. a) Cod penal.
Astfel, în contextul cauzei, în stabilirea cuantumului pedepsei aplicate pentru infracțiunea săvârșită și a modalității de executare, prin privare de libertate, instanța de fond a făcut o corectă adecvare a criteriilor generale prevăzute în art. 72 Cod penal, precum și a disp. art. 52 Cod penal, ținându-se cont de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei comise, de circumstanțele reale arătate, ce au evidențiat pericolul social sporit al inculpatului, care a comis cea mai gravă infracțiune contra vieții, precum și atitudinea acestuia de recunoaștere a faptei în fața instanțelor de judecată.
În raport de considerentele expuse, Curtea de Apel, în temeiul art. 379 pct. 1) lit. b) Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpat.
În baza art. 383 alin.1/1 pr.penală raportat la art. 350.pr.penală va menține starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 383 alin.2 pr.penală raportat la art. 88 cod penal va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 28 august 2008 și până la data de 2.07.2009.
În baza art. 192 alin.2 pr.penală va fi obligat numitul apelant să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 96/20.05.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - secția penală, în dosarul nr-.
În baza art. 383 alin.1/1 pr.penală raportat la art. 350.pr.penală menține starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 383 alin.2 pr.penală raportat la art. 88 cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 28 august 2008 și până la data de 2.07.2009.
În baza art. 192 alin.2 pr.penală obligă pe numitul apelant să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare cu părțile.
Pronunțată în ședința publică din 02 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - --CO
semnează președintele de complet
- -
GREFIER
- -
Red.
Dact. 2 ex/24.07.2009
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaică, Teodora Ciur
