Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 63/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 20 rap.Cod Penal la art. 174 C.P.P.-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR. 63
Ședința publică de la 29 Aprilie 2008
PREȘEDINTE: Mihai Marin JUDECĂTOR 2: Mirela Ciurezu Gherghe
- - - - judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror.
.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin Încheierile de ședință de la datele de 17 aprilie 2008, respectiv 24 aprilie 2008, ce fac parte integrantă din prezenta decizie penală având ca obiect apelurile declarate de inculpatul și partea civilă, împotriva sentinței penale nr. 373 din 04 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
CURTEA:
Asupra apelurilor penale de față;
Constată că, prin sentința penală nr. 373 din 04 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul cu nr-, în baza art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i cu Cod Penal aplicarea art. 73 lit. b Cod Penal, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare și i s-a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod Penal, pe o durată de 2 ani.
În baza art. 71 Cod Penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a și b Cod Penal, iar conform art. 81 Cod Penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe perioada prev. de art. 82 Cod Penal; s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83
Cod PenalÎn baza art. 71 alin. 5 Cod Penal, a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
S-a dispus confiscarea de la a inculpat a unui cuțit cu lungimea de 22 cm. și a fost obligat inculpatul la 521,917 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Județean Tg. J și la 426,86 lei către Spitalul Orășenesc Tg. Cărbunești, cu dobânzile legale aferente, precum și la 3000 lei despăgubiri civile, 1000 lei cu titlu de daune morale și 175 lei cheltuieli de judecată, către partea civilă.
A fost obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 273/P/2007, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i.
Cod PenalÎn fapt, instanța de fond a constatat că, în ziua de 09 aprilie 2007, în jurul orei 13,30, inculpatul s-a întâlnit pe drumul public cu partea vătămată, între aceștia intervenind un conflict spontan, prilej cu care, inculpatul l-a lovit pe cel din urmă cu un cuțit, producându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 16-18 zile îngrijiri medicale și care au fost de natură să-i pună viața în primejdie.
Din raportul de constatare medico-legală întocmit de G, a rezultat că, la data internării, partea vătămată a prezentat diagnosticul "plagă penetrantă hemitorace stâng" și alte leziuni corporale.
Situația de fapt descrisă mai sus, a fost dovedită cu materialul probator administrat atât în faza urmăririi penale, cât și în fața instanței, pe parcursul cercetării judecătorești, respectiv, actele de constatare încheiate de organele de poliție, depozițiile martorilor, și, declarațiile părții vătămate, raportul de constatare medico-legală întocmit de
În drept, s-a constatat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i Cod Penal, săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinate de provocarea din partea părții vătămate, care l-a amenințat și lovit, reținându-se în consecință circumstanțele atenuante prevăzute de art. 73 lit. b
Cod PenalLa individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptei săvârșită de inculpat, împrejurările concrete de comitere a acesteia, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, atitudinea procesuală sinceră a inculpatului, datele ce caracterizează persoana acestuia, lipsa antecedentelor penale, orientându-se astfel spre o pedeapsă cu închisoare în cuantum de 3 ani, fără executare în regim privativ de libertate, apreciindu-se că astfel se va contribui la atingerea scopului educativ și preventiv, prev. de art. 52
Cod PenalÎn ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a dispus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate, conform adreselor înaintate de către unitățile spitalicești în care a fost internat acesta din urmă, respectiv Spitalul Tîrgu Cărbunești și Spitalul Județean Tîrgu
Totodată, potrivit depozițiilor martorilor și, instanța de fond a constatat că partea vătămată, anterior săvârșirii infracțiunii, efectua diferite munci contra-const, la diferite persoane, astfel că a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 3.000 lei despăgubiri civile, reprezentând sumele pe care partea civilă le-ar fi putut încasa pentru muncile prestate.
Referitor la cererea aceleiași părți civile referitoare la acordarea daunelor morale, s-a apreciat că suma de 1.000 lei cu acest titlu, este în măsură să conducă la repararea prejudiciului moral suferit de partea vătămată ca urmare a faptei ilicite săvârșită de inculpat.
Împotriva acestei sentințe penale, au declarat apel, în termen, atât inculpatul, cât și partea civilă.
Partea civilă a solicitat, în motivele scrise de apel admiterea apelului, desființarea sentinței și rejudecarea cauzei pe fond, în sensul majorării pedepsei aplicate și a schimbării modalității de executare în regim de detenție, motivându-se că aplicarea art. 76 este Cod Penal eronat interpretată, întrucât s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, sub 1/3 din minimul special prevăzut de lege; s-a arătat că pericolul social concret al infracțiunii contra vieții din speță, justifică aplicarea unei pedepse mai severe, inculpatul manifestându-se ca o persoană periculoasă social. Totodată, s-a criticat aplicarea circumstanței atenuante a provocării, arătându-se că partea vătămată a fost agresată în absența oricărui comportament provocator, fiind urmărită de inculpat, în scopul suprimării vieții, independent de diferența de forță fizică dintre părți.
Sub aspectul soluției pe latură civilă, s-a solicitat majorarea daunelor morale acordate, corespunzător prejudiciului moral încercat de partea civilă, care a fost spitalizată și supusă unei intervenții chirurgicale, suportând cheltuieli însemnate pe timpul internării; totodată, s-a solicitat acordarea cheltuielilor judiciare reprezentate de onorariu de avocat și cheltuieli de transport, conform notelor scrise depuse la dosar.
În apelul promovat de inculpat, în teză principală, s-a solicitat achitarea sa pentru legitimă apărare în temeiul art. 10 lit. e corob.C.P.P. cu art. 44 alin. 2 Cod Penal, iar în teză subsidiară, acordarea unei eficiențe sporite pentru circumstanțele personale și reale atenuante reținute, în condițiile art. 73 lit. a Cod Penal, 74 Cod Penal, în sensul aplicării unei pedepse până la limita minimă permisă de lege, cu menținerea suspendării condiționate a executării.
În motivarea apelului, s-a susținut că probele testimoniale administrate relevă existența relațiilor tensionate dintre părți, raportat la actele de agresiune exercitate de o lungă perioadă e timp de către partea vătămată asupra inculpatului, reputația părții vătămate fiind aceea de persoană violentă, precum și raportat la diferența de vârstă dintre părți - inculpatul în vârstă de 80 de ani, partea vătămată în vârstă de 60 de ani. S-a solicitat reținerea acestor împrejurări de fapt, coroborate cu date referitoare la starea de boală a inculpatului, cu discernământ diminuat, care au determinat starea de tulburare sub imperiul căreia inculpatul a acționat, pentru a se salva față de atacul declanșat de partea vătămată, practic, inculpatul ripostând la lovirea sa de către partea vătămată.
Pe latură civilă, s-a solicitat reducerea despăgubirilor acordate corespunzător prejudiciului real suferit de partea civilă și culpei acestei părți la producerea incidentului, iar la aprecierea prejudiciului moral, s-a solicitat să se rețină că nu se impune suplimentarea, întrucât, partea civilă a avut inițiativa conflictului.
Analizând apelurile promovate în cauză, se reține:
Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea unei tentative la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i Cod Penal, asupra părții vătămate, împrejurările comiterii faptei fiind următoarele:
În ziua de 09 aprilie 2007, inculpatul și partea vătămată s-au întâlnit pe drumul comunal de pe raza comunei, județul G, în condițiile în care inculpatul reclamase faptele vecinului său, martorul, solicitând agenților de poliție din localitate efectuarea de constatări; în acest context, partea vătămată intervine în discuția dintre inculpat și martor, în prezența martorei, care locuia la inculpat, întrucât se ocupa de îngrijirea acestuia, partea vătămată deplasându-se către poarta inculpatului, adresând injurii acestuia și martorei și aplicându-i acesteia o lovitură cu pumnul în zona feței.
În aceste împrejurări, inculpatul - care avea asupra sa un cuțit, pe care urma să-l folosească la tăierea de iarbă pentru a animale, a aplicat o lovitură cu cuțitul părții vătămate, în zona pieptului, producându-i o plagă tăiată oblic verticală, situat la nivelul hemitoracelui stâng, cu interesarea plămânului, care a pus în pericol viața acestuia și a necesitat pentru vindecare circa 18 zile îngrijiri medicale.
Situația de fapt descrisă anterior, este probată cu declarațiile martorilor și (filele 36, 37 în dosarul nr-) care au asistat la conflictul dintre părți, probatoriu testimonial care se coroborează cu datele rezultate din raportul de constatare medico-legală nr. 638/12 aprilie 2007 emis de G (fila 18 - dosar nr. 273/P/2007), cu împrejurările reclamate de partea vătămată (declarația de la fila 8 - dosar urmărire penală; fila 55 - dosar fond) și declarațiile inculpatului, care a recunoscut comiterea agresiunii, motivând însă că a acționat în legitimă apărare, pentru a respinge atacul părții vătămate.
Se constată astfel că incidentul dintre părți a fost observat numai de martorii și, fiecare dintre aceștia fiind interesat în cauză, întrucât, între martorul și inculpat a existat un litigiu civil soluționat în defavoarea inculpatului, prin sentința civilă nr. 947/2007 pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești, modificată prin decizia civilă nr. 229/2007 pronunțată de Tribunalul Gorj, iar martora se ocupă de îngrijirea inculpatului, locuind cu acesta.
Ori, analizând depozițiile acestor martori, rezultă fără dubiu, faptul agresării părții vătămate cu un cuțit de către inculpat, inițiativa conflictului aparținând părții vătămate, care s-a deplasat la gardul gospodăriri inculpatului, unde s-a consumat infracțiunea. Astfel, se reține că martorul a relatat că partea vătămată a traversat strada, deplasându-se de la gospodăria sa la gospodăria inculpatului, acesta din urmă fiind așezat pe bancă, împreună cu martora, iar martorul a indicat că se afla la distanță de 25 de metri față de casa inculpatului. Martora, care se afla la o distanță de circa 2 metri față de părțile implicate în conflict, a relatat că, în momentul în care partea vătămată a ajuns la banca de la poarta inculpatului, i-a adresat injurii atât inculpatului, cât și martorei, după care a lovit pe martoră cu pumnul peste față și s-a îndreptat către inculpat, moment în care partea vătămată a lovit pe inculpat cu cuțitul.
Față de aceste împrejurări de fapt, se constată că prima instanță a reținut corespunzător incidența circumstanței atenuante a provocării, în condițiile art. 73 lit. b Cod Penal, întrucât, acțiunea părții vătămate de a injuria și de a lovi pe martoră, precum și de a injuria pe inculpat și a se apropia de acesta, constituie acțiuni ilicite grave, de natură a produce inculpatului o puternică tulburare, sub imperiul căreia a acționat.
În acest sens, trebuie reținut că aprecierea stării de tulburare este necesar a fi raportată la condițiile concrete de producere a incidentului și la situația personală a părților, în speță fiind probată diferența de vârstă și de forță fizică între părți - inculpatul fiind o persoană în vârstă de 83 de ani, prezentând "sindrom psihoorganic deteriorativ" (conform raportului de expertiză de expertiză medico-legală-psihiatrică nr. 358/A1/29.02.2008 întocmit de C și avizat cu avizul nr. 45/A9/26.03.2008 emis de C - filele 60 și 71 în dosarul de apel), iar partea vătămată fiind o persoană în vârstă de 63 de ani și cunoscută în comunitatea locală întrucât a avut litigii penale și cu alți cetățeni (sentințele penale nr. 843/19 octombrie 1984, nr. 304/29 martie 1991, ale Judecătoriei Tîrgu Cărbunești - filele 68 - 72).
Apărarea inculpatului, care a invocat starea de legitimă apărare, în condițiile art. 44 alin. 2 C.P.P. nu poate fi primită în cauză, deoarece, în momentul agresării părții vătămate, acesta nu se afla în desfășurarea unui atac material direct, imediat și injust împotriva inculpatului și care să pună în pericol grav persoana inculpatului, ci doar se deplasa către inculpat, fără să dețină vreun obiect de a fi folosit la lovirea inculpatului.
Astfel, împrejurarea anterioară consumării infracțiunii - lovirea martorei cu pumnul - nu poate fi reținută drept premisă a atacului îndreptat împotriva inculpatului de către partea vătămată, cât timp nu se poate reține în cauză, în absența oricărui dubiu, că intenția părții vătămate a fost de a agresa pe inculpat, astfel încât persoana acestuia să fie expusă unui pericol grav, respectiv să îi pericliteze viața.
În consecință, în cauză nu se poate reține decât săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, în condiții de provocare, conform art. 73 lit. b Cod Penal, astfel cum justificat a apreciat prima instanță.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, se rețin următoarele considerente:
În speță, infracțiunea probată în sarcina inculpatului îmbracă forma tentativei, astfel că regimul sancționator este stabilit de principiile instituite în articolul 72 raportat Cod Penal la art. 20 și Cod Penal art. 174, 175 lit. i Cod Penal, în sensul că, la stabilirea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal referitoare la forma infracțiunii (infracțiune consumată sau tentativă), participația penală (calitatea de autor, instigator sau complice a persoanei trimisă în judecată), forma de vinovăție (intenție sau culpă), pluralitatea de infracțiuni (concurs de infracțiuni, recidivă sau pluralitate intermediară), alături de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal după natura și tipul infracțiunii - constituind cadrul general de stabilire a limitelor minimă și maximă a pedepsei aplicabilă în cauză -, precum și de criterii de individualizare în concret a sancțiunii de aplicat, în raport de pericolul social concret produs, de împrejurările de agravare sau atenuare a răspunderii penale și de persoana inculpatului.
În prezenta cauză, infracțiunea dedusă judecății este o tentativă la omor calificat, limitele pedepsei principale fiind cuprinse între 7 ani și 6 luni și 12 ani și 6 luni, astfel că aplicarea circumstanței atenuante a provocării în condițiile art. 73 lit. b Cod Penal, coroborat cu art. 76 alin. 2 Cod Penal, trebuie raportată la aceste limite.
Pe cale de consecință, pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de prima instanță este legală, situându-se în limita de până la 1/3 din minimul special de 7 ani și 6 luni închisoare; pentru aceste motive, critica formulată de apelantul - parte civilă, privitor la individualizarea judiciară a pedepsei, este nefondată.
De asemenea, sub aspectul modalității de executare a sancțiunii aplicată în cauză, se reține că, față de vârsta inculpatului, de starea de boală probată cu acte medicale, de lipsa antecedentelor penale și de condițiile concrete de comitere a infracțiunii, scopul preventivo-educativ al pedepsei se poate realiza și fără privarea de libertate efectivă a acestuia, în condițiile art. art. 81 - 84
Cod PenalTotodată, reținând că inculpatul se află într-una din situațiile prevăzută de art. 113 Cod Penal, prezentând "sindrom psihoorganic deteriorativ", care i-a afectat discernământul, diminuându-l, se impune aplicarea măsurii de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire, sens în care ambele apeluri sunt fondate și vor fi admise - în privința inculpatului, măsura de siguranță îi profită în vederea îmbunătățirii stării de sănătate, iar în privința părții civile, aceeași măsură este de natură să înlăture pericolul potențial manifestat de inculpat, pe fondul acestei afecțiuni -.
Sub aspectul criticilor vizând soluționarea laturii civile a cauzei, se reține că partea civilă a promovat acțiune civilă în procesul penal, solicitând repararea prejudiciului moral, estimat la valoarea de 15.000 lei și a prejudiciului material, estimat la valoarea de 15.000 lei, cereri motivate sub aspectul incapacității de muncă pe perioada spitalizării și a convalescenței, precum și sub aspectul privațiunilor la care a fost supusă partea, în vederea restabilirii stării de sănătate, după agresiune.
Ori, probele testimoniale administrate (martorii, - filele 38, 39 în dosarul de fond) confirmă că partea civilă obținea venituri din cultivarea terenului agricol în suprafață de 2 ha. și presta și activități în construcții, până la data comiterii infracțiunii, după care nu a mai executat decât munci reduse în gospodăria proprie; în aceste condiții, soluția asupra prejudiciului material invocat de partea civilă, constând în obligarea inculpatului la plata de despăgubiri în cuantum de 3.000 lei, este întemeiată în cauză atât în raport de sumele indicate de cei doi martori, reprezentând contravaloarea muncilor în agricultură și în construcții, cât și în raport de culpa concurentă a părții civile, în condițiile stării de provocare la producerea prejudiciului.
În ceea ce privește însă prejudiciul moral, criticile apelantului - parte civilă sunt fondate, pentru următoarele considerente: în speță, s-a probat faptul internării părții civile și a suportării unei intervenții chirurgicale la data de 09 aprilie 2007, alături de perioada necesară restabilirii stării de sănătate a acestuia - 18 zile îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico legală și, respectiv existența unui efort adaptativ în vederea menținerii capacității de muncă, pentru următoarele 3 luni calculate de la data agresiunii, conform suplimentului la raportul medico-legal cu nr. 1154/24 august 2007 (fila 54 în dosarul de fond).
Față de aceste împrejurări, existența prejudiciului moral este neîndoielnică și se regăsește atât sub forma constrângerii părții civile la suportarea mediului spitalicesc și suferințelor aferente unei intervenții chirurgicale, pentru leziuni care i-au periclitat viața, cât și sub forma efortului adaptativ pe care aceeași parte trebuie să-l depună în vederea reluării unei vieți normale, potrivit situației sale sociale. În acest context, prejudiciul moral cuantificat de prima instanță la valoarea de 2.000 lei, este insuficient pentru asigurarea unei reparații juste, astfel că apelul părții civile apare fondat și urmează a fi admis în sensul majorării daunelor morale la suma de 5.000 lei, corespunzător proporției culpelor reținute pentru părțile implicate.
Corespunzător tuturor considerentelor expuse, în conformitate cu prevederile art. 379 pct. 2 lit. a C.P.P. vor fi admise apelurile promovate de inculpat și de partea vătămată constituită parte civilă, în limitele indicate anterior, urmând să se desființeze în parte sentința apelată și să fie rejudecată cauza în fond, sub aspectul aplicării măsurii de siguranță prevăzută de art. 113 pentru Cod Penal inculpat și al majorării daunelor morale, la suma de 5.000 lei.
Pentru celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin soluției adoptate în prezenta cauză, se reține aplicarea art. 382 alin. 2 și C.P.P. vor fi menținute.
În privința cheltuielilor judiciare solicitate de apelantul - parte civilă, se reține aplicarea art. 193 alin. 2 C.P.P. urmând a se dispune obligarea inculpatului la plata sumei de 364,49 lei, proporțional culpei procesuale derivate din culpa fiecărei părți la declanșarea procesului penal, iar pentru cheltuielile judiciare reprezentând contravaloarea raportului de avizare a expertizei medico-legale, se vor aplica prevederile art. 191 alin. 1 și C.P.P. va fi obligat inculpatul la plata sumei de 35 lei, către
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de inculpatul și partea civilă, împotriva sentinței penale nr. 373 din 04 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul cu nr-.
Desființează în parte sentința atacată.
În baza art.113 Cod Penal;
Obligă inculpatul la tratament medical, până la însănătoșire.
Majorează daunele morale pentru partea civilă, la suma de 5000 lei.
Obligă inculpatul la plata a 364,49 lei cheltuieli judiciare către partea civilă și la plata a 35 lei cheltuieli judiciare, reprezentând taxă avizare expertiză medico-legală, către
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Aprilie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - ---
Grefier,
- -
Red. Jud.
Jud. fond: C-tin
Dact. 3 ex./ 13 Mai 2008
Președinte:Mihai MarinJudecători:Mihai Marin, Mirela Ciurezu Gherghe
