Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 64/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 174, 175 Cod Penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 64
Ședința publică de la 08 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Constantin Mereanu JUDECĂTOR 2: Gheorghe Vintilă
G - - judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror.
.
S-a luat în examinare apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 449 din 10 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns apelantul-inculpat, asistat de avocat ales, partea civilă, asistat de avocat ales, lipsă fiind intimata-parte civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, apoi, s-a acordat cuvântul.
Apărătorul inculpatului, susține apelul declaratnumai sub aspectul de nelegalitate și netemeinicie, vizând greșita condamnare a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174, 175 lit. i Cod Penal, apreciind, în esență, că fapta respectivă nu a fost comisă de inculpat, ci de fratele acestuia -, față de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, considerente pentru care, în baza art. 11 pct. 2 lit. rap. la art. 10 lit. c C.P.P. s-a solicitat, după admiterea apelului și desființarea sentinței, adoptarea unei soluții corespunzătoare de achitare.
Apărătorul părții civile, având cuvântul, apreciază că, dimpotrivă, apelul inculpatului trebuie privit ca nefondat, întrucât, așa cum rezultă din probatoriu, învinuirea adusă inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 174, 175 lit. i Cod Penal, se susține, iar pedeapsa principală aplicată, a fost judicios individualizată de către instanța de fond.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondat, a apelului, apreciind că prima instanță a reținut în cauză o situație de fapt exactă, sens în care a fost valorificat un probatoriu concludent, bine apreciat, ce confirmă săvârșirea de către inculpat a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, și pentru care s-a aplicat o pedeapsă ce reflectă corespunzător criteriile înscrise în art. 72
Cod PenalApelantul - inculpat, având cuvântul, își însușește concluziile apărătorului său, susținând că nu el este autorul infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, ci fratele său -.
CURTEA
Asupra apelului de față;
În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată:
Prin sentința penală cu nr. 449 din 10 octombrie 2007, Tribunalul Dolj, a condamnat pe inculpatul - fiul lui G și, născut la 05.05.1980, în C, cu domiciliul în comuna, județul D, CNP -, cetățean român, studii 10 clase,fără antecedente penale - la pedeapsa principală de 15 ani închisoare, cu 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod Penal, pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. i
Cod PenalPe perioada prev. de art. 71 Cod Penal, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64
Cod PenalÎn baza art. 88 Cod Penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive, de la 20.04.2006, ora 16,00, la 21.04.2006, ora 16,00, și respectiv, de la 01 septembrie 2006, la 26 octombrie 2006.
În baza art. 14 rap. la art. 346 C.P.P. cu aplicarea art. 998, 999 Cod civil, inculpatul a fost obligat,
-la 1.674,88 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C, cu dobânda legală aferentă până la data plății efective a debitului;
-la 20.000 lei despăgubiri civile patrimoniale și 10.000 lei despăgubiri pentru daune morale, către partea civilă, cu dobânda legală aferentă, până la efectuarea plății.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În seara zilei de 14 aprilie 2006, orele 22,00, în incinta unui magazin situat în comuna, județul D, unde se comercializau inclusiv băuturi alcoolice, se aflau inculpatul, cât și fratele acestuia -.
În magazinul respectiv, la un moment dat, s-au strâns și martorii și, dar și victima, toți trei locuind în comuna.
Victima a comandat o navetă de bere și, separat, trei sticle de bere, câte una pentru fiecare, pentru a fi consumată în magazin.
La scurt timp, în local a intrat martorul, zis " a lui ", cu intenția de a schimba o bancnotă de 1.000.000 lei, pentru a-și plăti o datorie. Între victima și martorul s-a iscat o discuție, în urma căreia, victima a aruncat afară din magazin, de două ori, căciula aparținând martorului.
În discuția aceasta, a intervenit, fratele mai mare al inculpatului, care i-a reproșat victimei comportarea nepotrivită față de martorul.
După reproșul adus, victima l-a determinat pe să iasă afară din magazin și, pe fondul unor discuții în contradictoriu, s-au îmbrâncit reciproc, aplicându-i, în aceste împrejurări, o lovitură în zona feței, și, totodată, încercând să-l lovească și cu o sticlă de bere, care i-a scăpat din mână, urmare opoziției manifestate de.
Pe fondul acestui incident, cei doi, respectiv și, având corpurile tensionate, au ajuns în marginea cealaltă a drumului, în zona opusă magazinului. Aici, victima l-a doborât la pământ pe, și în timp ce se afla deasupra acestuia, l-a imobilizat cu mâna pe după gât, iar cu mâna dreaptă a continuat să-l lovească în zona corpului.
În aceste împrejurări, a solicitat ajutorul fratelui său, inculpatul, care se apropia de cei doi, iar cu un corp contondent avut în mână, a aplicat lui o lovitură puternică în cap, în zona tempo-parietal dreapta, în urma căreia, acesta a căzut la pământ, intrând în comă.
În aceeași noapte de 14/15 aprilie 2006, victima a fost internată la Spitalul Clinic de Urgență C - Secția Neurochirurgie, unde a fost operat și, cu toate îngrijirile medicale acordate, acesta a decedat la data de 18 aprilie 2006.
Atât în faza urmăririi penale, cât și la cercetarea judecătorească, inculpatul a declarat că el nu a lovit victima, iar că loviturile cu caracter tanato-generator, au fost aplicate de către fratele său -, față de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală.
Situația de fapt reținută de prima instanță, existența faptei, cât și vinovăția inculpatului, au fost demonstrate de un probatoriu constând în declarațiile date de parcursul procesului de martorii, acestea coroborate cu celelalte acte și lucrări ale dosarului.
În drept, prima instanță a stabilit că fapta inculpatului de a lovi victima, în zona capului, de la mică distanță, cu intensitate, folosind un obiect de a ucide - șpalier din beton, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. i Cod Penal, faptă săvârșită în loc public și cu intenție indirectă.
La stabilirea pedepsei aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod Penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, decurs din urmărire produse - moartea unei persoane, împrejurările în care infracțiunea s-a consumat, limitele de pedeapsă arătate în partea specială a codului, dar și unele elemente ce privesc pe făptuitor, necunoscut cu antecedente penale.
Împotriva sentinței primei instanțe a formulat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, inițial, sub următoarele aspecte:
1.că rechizitoriul nu a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de primul procuror, cum stabilește art. 264 alin. 3 C.P.P. neregularitate ce antrenează nulitatea prev. de art. 197 alin. 2 și C.P.P. implicit, soluția de restituire pentru refacerea urmăririi penale, potrivit art. 332 alin. 2 C.P.P.;
2.că nu inculpatul este autorul infracțiunii prev. de art. 174, 175 lit. i Cod Penal, ansamblul probatoriului conducând către concluzia că fratele acestuia -, este cel care a aplicat victimei, loviturile tanato-generatoare;
3.că în favoarea inculpatului trebuia reținută legitima apărare prev. de art. 44 alin. 3 Cod Penal, cauză care înlătură caracterul penal al faptei, sau, eventual, circumstanțele prev. de art. 73 lit. a și b Cod Penal, împrejurări în care - s-a susținut cu trimitere la probatoriul testimonial, a fost săvârșită fapta;
4.că pedeapsa principală aplicată este prea severă, impunându-se o redozare a acesteia.
În fața instanței de apel, cu ocazia dezbaterilor judiciare, apelul inculpatului a fost susținutnumai sub aspectulde nelegalitate și netemeinicie vizând greșita sa condamnare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 174, 175 lit. i Cod Penal, apărătorul inculpatului - fapt însușit de către acesta, susținând că (fratele inculpatului) este cel care a aplicat victimei loviturile vătămătoare ce au condus la deces, împrejurări în raport cu care a fost invocată o soluție corespunzătoare de achitare, potrivit art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c
C.P.P.Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea, apreciază că, sub aspectul criticii de nelegalitate și netemeinicie invocată, apelul declarat de inculpat este nefondat, întrucât probatoriul administrat în cele două faze ale procesului confirmă învinuirea adusă inculpatului pentru infracțiunea pentru infracțiunea prev. de art. 174, 175 lit. i Cod Penal, descrisă în partea expozitivă a actului de sesizare.
Astfel, cu referire la dispozițiile art. 62, 63 alin. 2 C.P.P. este de subliniat că, în vederea aflării adevărului, instanța de judecată este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, aprecierea acestora făcându-se, în ansamblu.
Probatoriul testimonial administrat în faza urmăririi penale, cât și la cercetarea judecătorească, dar și concluziile actelor medico-legale, demonstrează că, între victima, pe de o parte, și frații și (inculpat), pe de altă parte, într-un interval scurt, a avut loc un schimb de lovituri.
În esență, rezultă din declarațiile martorilor, și, date pe parcursul procesului, că în seara zilei de 14 aprilie 2006, între victima și - fratele mai mare al inculpatului, s-a consumat o altercație fizică, cei doi îmbrâncindu-se reciproc, ocazie cu care victima i-a aplicat o lovitură în zona feței, intenționând, totodată, să-l lovească și cu sticlă de bere, care i-a scăpat din mână, urmare a opoziției manifestată de.
Conflictul astfel început s-a mutat pe marginea cealălaltă a drumului, în zona opusă magazinului aparținând familiei, loc în care victima l-a doborât la pământ pe, și în timp ce se afla deasupra acestuia, l-a imobilizat cu mâna pe după gât, iar cu mâna dreaptă a continuat să-l lovească peste corp.
În aceste împrejurări, a solicitat ajutorul fratelui său - inculpatul, acesta din urmă apropiindu-se de cei doi, iar cu un corp contondent, dur și alungit (posibil par, lăntete, cum astfel rezultă din concluziile raportului de constatare medico-legală autopsie, fila 50 - dosar urmărire penală), a aplicat victimei, o lovitură puternică în cap, din față spate - spate lateral stânga-dreapta, în urma căreia a căzut la pământ, intrând în comă.
Ulterior, la data de 28 aprilie 2006, a decedat, potrivit aceluiași raport medico-legal, moartea acestuia datorându-se hemoragiei și dilacerării meningo-cerebrale, consecință a unui traumatism cranio-cerebral, cu fractură de boltă și bază de craniu, între leziunile de violență și deces, existând legătură de cauzalitate.
Într-adevăr, probatoriul administrat conturează și participația lui la săvârșirea faptei, activitățile materiale ale acestuia neînlăturând însă participația inculpatului, instanța de fond stabilind judicios că acestuia din urmă, în calitate de autor unic, i se datorează moartea victimei, el fiind cel care a aplicat lovitura ce a constituit cauza decesului.
În acest context, o discuție despre existența coautoratului se justifică, în sensul dispozițiilor art. 24 din codul penal, fiind lipsit de semnificație faptul că doar lovitura aplicată de a cauzat direct decesul, că leziunile ce i-au fost produse victimei de către, nu sunt tanato-generatoare, că fiecare coautor trebuie să aibă intenția de autor unic.
Sub aspectul laturii subiective, condiția legală fiind îndeplinită în situația în care intervenția fiecărui autor se caracterizează prin conștiința că intervenția sa se completează cu a altuia, constituind astfel cauza din care rezultă efectul urmărit sau acceptat, iar sub aspect obiectiv, actele de executare nu trebuie să fie identice sau simultane, existența coautoratului fiind dată de desfășurarea de către participanți unor acțiuni concordante, aflate într-o unitate indivizibilă.
Însă, trebuie amintit că, în privința lui, prin actul de sesizare a instanței, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. i Cod Penal, iar această măsură luată de procuror, nu a fost atacată de către persoanele interesate cu plângere, în cadrul procedurii instituită de art. 278, 2781C.P.P. instanța de fond mărginindu-se la a judeca fapta săvârșită de inculpatul, cum astfel stabilește art. 317
C.P.P.Prin urmare, apărarea invocată de către inculpat, în sensul că lovitura letală a fost aplicată exclusiv de fratele său, nu poate fi primită, ea nefiind susținută probator.
Examinând sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 371 alin. 2 C.P.P. Curtea, constată că apelul inculpatului nu poate fi primit nici pentru celelalte critici, inițial invocate.
Astfel, potrivit art. 44 alin. 3, nu constituie infracțiune fapta aceluia care, din cauza tulburării sau temerii, a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.
Iar, potrivit art. 73, constituie circumstanță atenuantă, depășirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate (lit.a), cât și săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea victimei, produsă prin violență (lit.b).
Ori, de vreme ce inculpatul s-a apărat în maniera examinată mai sus, anume că nu el este autorul omorului, și că lovitura tanato-generatoare a fost aplicată exclusiv de fratele său, în speță, nu poate fi reținută nici cauza care înlătură caracterul penal al faptei, și nici circumstanțele atenuante legale, invocate.
Pedeapsa principală de 15 ani închisoare, aplicată inculpatului, va fi privită ca judicios stabilită, aceasta reflectând corespunzător criteriile înscrise în art. 72 Cod Penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, decurs din urmările produse - moartea unei persoane, pe de o parte, dar și unele elemente ce privesc pe făptuitor, tânăr, necunoscut cu antecedente penale, pe de altă parte.
Totuși, soluția primei instanțe este criticabilă sub aspectul de nelegalitate vizând pedepsele complementară și accesorie, aplicate.
Astfel, la verificarea soluției, se constată că inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, i-a fost interzis dreptul prev. de art. 64 lit. a Cod Penal(de a alege), pe o perioadă de 4 ani, interdicție impusă și pe durata prev. de art. 71 Cod Penal, cu titlu de pedeapsă accesorie, fapt ce constituie, cu trimitere la jurisprudență, dar și la conținutul paragrafului 3 al Protocolului nr. 1 al CEDO, o restricție a unui drept consacrat de Convenție, situație ce nu se justifică.
Prin urmare, în baza art. 379 pct. 2 lit. a C.P.P. urmează a fi admis apelul inculpatului, cu consecința desființării parțiale a sentinței, în privința pedepselor complementară și accesorie.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Văzând și dispozițiile art. 192 C.P.P.;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 449 din 10 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Desființează parțial sentința respectivă, cu privire la pedepsele complementară și accesorie, în sensul că, după executarea pedepsei principale de 15 ani închisoare, aplicată pentru art. 174, 175 lit. i Cod Penal, inculpatului, îi vor fi interzise doar drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod Penal, timp de 4 ani.
Aplică corespunzător dispozițiile art. 71 Cod Penal, inculpatului fiindu-i interzise, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b
Cod PenalMenține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă pe inculpat la 1.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat din oficiu, va fi achitată din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Mai 2008
Președinte, Judecător,
- - G -
Grefier,
- -
Red. Jud.. -
Jud. fond: C-tin
Dact. 3 ex./ 19 Mai 2008
Președinte:Constantin MereanuJudecători:Constantin Mereanu, Gheorghe Vintilă
