Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 71/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 71
Ședința publică de la 17 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Elena Zainescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de doamna procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 20 iulie 1976, aflat în stare de arest la enitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.153 din 27 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 20.07.1976 în, domiciliat în com., sat, nr.63, jud.P, studii 8 clase, stagiul militar satisfăcut, necăsătorit, fără antecedente penale, la pedeapsa de 18 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a) și b) cod penal, cu excepția dreptului de a alege pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art.174 alin.1 -175 alin.1 lit.c) cod penal.
Conform art.71 cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a), b) cod penal, cu excepția dreptului de alege, pe durata executării pedepsei.
Potrivit disp. art.175 alin.1 teza finală, cu aplic. art.65 alin.2 cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a), b) cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art.350 cod proc. penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului și potrivit art.88 cod penal s-a dedus perioada arestării preventive de la data de 8 februarie 2009, la zi.
În latură civilă, s-a luat act că moștenitorii victimei nu s-au constituit părți civile în cauză.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat, în stare de arest, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat, din cadrul Baroului P, conform delegației avocațiale nr.2704/2009, depusă la fila 9 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Cu acordul instanței, apărătorul desemnat din oficiu pentru apelant a luat legătura cu acesta. Depune la dosar un memoriu al inculpatului și arată că nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea, precizează că nu are cereri de formulat.
În temeiul disp. art. 378 alin.11cod procedură penală, după ce i s-a adus la cunoștință disp. art. 70 alin. 2 din același cod, instanța de control judiciar a procedat la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosar.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, arată că a declarat apel împotriva sentinței penale nr.153 din 27.04.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 18 ani închisoare, sancțiune pe care o apreciază ca fiind excesiv de mare, față de circumstanțele personale ce operează în favoarea sa.
Astfel, se arată că instanța de fond nu a avut în vedere că inculpatul este o persoană tânără, se află la primul conflict cu legea și a săvârșit fapta în stare de ebrietate. În plus, între el și victimă, tatăl său, exista o stare conflictuală mai veche, din declarațiile martorilor audiați reieșind că anterior comiterii faptei inculpatul a fost agresat de tatăl său și de frate, leziunile suferite necesitând spitalizarea.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond, dând o eficiență mai mare circumstanțelor personale și reale ale inculpatului, aplicarea unei pedepse mai mici.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că într-adevăr, raportat la împrejurările concrete ale comiterii infracțiunii, în special starea conflictuală dintre părți, pedeapsa aplicată acestuia apare ca fiind excesivă.
Prin urmare, se solicită reducerea pedepsei la minimul special prevăzut de lege, însă fără a se reține circumstanțe atenuante, având în vedere că victima este tatăl inculpatului, precum și natura leziunilor suferite de acesta, ce au determinat decesul.
De asemenea, se solicită computarea din pedeapsă a perioadei reținerii și arestării preventive de la 8 februarie 2009, la zi.
Apelantul inculpat, având cuvântul personal, arată că regretă sincer comiterea faptei.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.153 din 27 aprilie 2009, Tribunalul Prahovaa condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 20.07.1976 în, domiciliat în com., sat, nr.63, jud.P, studii 8 clase, stagiul militar satisfăcut, necăsătorit, fără antecedente penale, la pedeapsa de 18 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a) și b) cod penal, cu excepția dreptului de a alege pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art.174 alin.1 -175 alin.1 lit.c) cod penal.
Conform art.71 cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a), b) cod penal, cu excepția dreptului de alege, pe durata executării pedepsei.
În baza art.350 cod proc. penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului și potrivit art.88 cod penal s-a dedus perioada arestării preventive de la data de 8 februarie 2009, la zi.
În latură civilă, s-a luat act că moștenitorii victimei nu s-au constituit părți civile în cauză.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art.174 alin.1 rap. la art.175 alin.1 lit.c) cod penal și următoarea situație de fapt:
Inculpatul locuia în comuna, sat împreună cu părinții săi și și cu cei doi frați, și.
Între membrii familiei exista o stare conflictuală mai veche determinată de faptul că tatăl său, victima și fratele, nu au fost de acord ca inculpatul să locuiască în imobil și nu-i permitea acestuia să crească animale în gospodărie.
Pe fondul acestor neînțelegeri, în luna noiembrie 2008, inculpatul a fost bătut la domiciliu de către tatăl și fratele său, fiind necesară internarea acestuia în spital și după acest incident a plecat de la domiciliu.
În seara zilei de 7 februarie 2009, inculpatul s-a întors de la muncă și fiind sub influența băuturilor alcoolice s-a luat la ceartă cu tatăl său, care se afla de asemenea sub influența alcoolului.
Se reține că victima și soția sa locuiau în camere separate și inculpatul, având asupra sa un băț de 1,20 cu grosimea de 2 cm, a pătruns prin forțarea ușii în camera victimei și a lovit-o pe aceasta în zona capului. În urma loviturilor aplicate tatăl inculpatului a căzut, moment în care acesta continuat să-l lovească cu bățul, cu pumnii și cu picioarele în zona capului și pe întreg corpul deși a văzut că victimei îi curgea sânge.
Martorul G, cumnatul inculpatului, care este vecin cu acesta, l-a văzut pe inculpat când a intrat cu bățul în camera victimei și a auzit-o pe aceasta strigând de durere și dându-și seama că socrul său este lovit a anunțat-o pe soția sa, martora, sora inculpatului, după care a apelat numărul de urgență 112.
După comiterea faptei inculpatul a fugit de acasă, ascunzându-se la o de oi de pe raza comunei unde a fost depistat de organele de poliție în dimineața zilei următoare comiterii faptei.
Pe baza raportului medico-legal de autopsie, instanța a reținut că moartea victimei a fost violentă s-a datorat șocului hemoragic și traumatic, urmare a unui politraumatism cu fracturi de membre, costale și rupturi de organe interne, care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure (posibil băț), între aceste leziuni și decesul victimei existând legătură de cauzalitate necondiționată.
Leziunile constatate pe corpul victimei și în special în zona parietală, instrumentul folosit de inculpat, zona corpului vizată, intensitatea loviturilor aplicate evidențiază că inculpatul a avut reprezentarea suprimării vieții victimei, rezultat pe care chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat, ceea ce demonstrează intenția indirectă a inculpatului de a suprima viața victimei.
La individualizarea pedepsei, tribunalul s-a orientat la aplicarea pedepsei de 18 ani, apreciind că în raport de pericolul social al faptei comisă, de limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator și de faptul că inculpatul a comis fapta asupra părintelui său și a avut o conduită sinceră, numai o astfel de pedeapsă este de natură să realizeze scopul preventiv-educativ.
În latură civilă, s-a luat act că moștenitorii victimei nu s-au constituit părți civile în cauză.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat apel, în termen legal, criticând-o pentru netemeinicie, susținând în esență, că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de condițiile și împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta, prima instanță neținând seama de starea conflictuală existentă între victimă și inculpat, că ambii se aflau sub influența băuturilor alcoolice, de lipsa antecedentelor penale, precum și de faptul că este o persoană tânără și anterior comiterii infracțiunii era angajat la o societate comercială.
Se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței, reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei.
Fiind audiat de instanța de apel (fila 20 dosar), inculpatul arată că își menține toate declarațiile date în cauză și regretă nespus fapta comisă.
Curtea, examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate și din oficiu sub toate aspectele, conform art.371 alin.2 și art.378 cod proc. penală, constată că apelul este întemeiat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Situația de fapt, împrejurările concrete de săvârșire a infracțiunii precum și vinovăția inculpatului au fost temeinic reținute de instanța de fond, fiind confirmate de întregul probator administrat în cauză, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor G, raportul medico-legal de autopsie nr.72M/09.02.2009 emis de Serviciul Medico-Legal P (filele 63-64 ), care se coroborează cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, în sensul că în seara zilei de 7 februarie 2009, pe fondul unei stări conflictuale mai veche și a consumului de alcool, inculpatul înarmat cu un băț cu grosimea de 2 cm și lungimea de 1,20 a pătruns prin forțarea ușii în camera tatălui său, victima, și cu acesta a lovit-o în mod repetat în zona capului, trunchiului și a membrelor și după ce a căzut a continuat să o lovească cu pumnii și cu picioarele,cauzându-i leziuni grave care au determinat decesul acesteia.
Raportul medico-legal concluzionează că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat șocului hemoragic și traumatic, urmare a unui politraumatism cu fracturi costale și de membre și rupturi de organe interne, leziuni care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, existând legătură de cauzalitate directă, necondiționată între acestea și decesul victimei.
Încadrarea juridică stabilită este legală, poziția subiectivă a inculpatului, intenția acestuia de a ucide sunt dovedite, așa cum corect a reținut și instanța de fond, de instrumentul folosit, de intensitatea loviturilor aplicate, de numărul mare al acestora, de zona anatomică vizată, ce demonstrează că inculpatul a avut reprezentarea suprimării vieții victimei și chiar dacă nu a urmărit a acceptat producerea rezultatului letal.
La individualizarea pedepsei, Curtea constată că nu s-a dat eficiența cuvenită împrejurărilor concrete în care s-a comis infracțiunea și datelor ce caracterizează persoana inculpatului apelant.
Astfel, martorii și G relatează (file 62, 64 dosar fond) că victima obișnuia să consume băuturi alcoolice și între aceasta și inculpat exista o stare conflictuală mai veche iar cu aproximativ 4 luni înainte de săvârșirea faptei inculpatul a fost bătut de tatăl și de fratele său, fiind internat în Spitalul Județean P, așa cum rezultă din actele medicale aflate la dosar (filele 47-58 dosar fond).
Pe fondul acestei stări conflictuale și a consumului de alcool, în seara zilei de 7 februarie 2009, în jurul orelor 21,00-22,00, între tatăl și fiu s-a iscat o ceartă și inculpatul a pătruns în camera victimei și i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu bățul pe care îl avea asupra sa, cu pumnii și cu picioarele, cauzându-i leziuni care au condus la deces.
Pe lângă împrejurările concrete ale săvârșirii infracțiunii, instanța a omis să aibă în vedere și dea eficiența corespunzătoare datelor ce caracterizează persoana infractorului.
Anterior săvârșirii faptei inculpatul a avut o conduită bună, a fost angajat pe durata nedeterminată la SRL P conform adeverinței aflată la fila 45 fond, este infractor primar și a regretat comiterea infracțiunii.
De asemenea, nu s-a ținut seama de starea psihică avută în momentul în care a comis infracțiunea, aceea că inculpatul era persecutat de tatăl său și permanent primea reproșuri din partea acestuia că locuiește în aceeași casă și îi interzicea să crească animale în gospodărie.
Dar aceste împrejurări nu au natura circumstanțelor atenuante, cum a susținut apelantul, deoarece nu reduc în asemenea măsură gravitatea faptei încât imperativul justei individualizări a pedepsei să impună aplicarea unei sancțiuni sub minimul special prevăzut de lege.
Însă, neacordarea eficienței cuvenite tuturor criteriilor prev. de art.72 cod penal, a condus la pronunțare unei hotărâri de condamnare netemeinice, pedeapsa stabilită fiind mult prea mare în raport de aspectele sus-arătate, motiv pentru care Curtea constată că apelul inculpatului este întemeiat și va fi admis, potrivit disp. art.379 pct.2 lit.a) cod proc. penală, se va desființa sentința în parte în latură penală și se va reduce pedeapsa la minimul prevăzut de textul incriminator, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Având în vedere că inculpatul prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică și cuantumul pedepsei aplicate, conform art.350 alin.1 cod proc. penală se va menține starea de arest preventiv a inculpatului, subzistând și în prezent temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, iar potrivit art.383 alin.2 cod proc. penală și art.88 cod penal se va computa detenția preventivă la zi, începând cu data de 8 februarie 2009.
Plata onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu va fi achitată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.153 din 27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, pe care o desființează în parte, în latură penală, în sensul că reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 18 ani închisoare la 15 ani închisoare.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Menține starea de arest preventiv a inculpatului și deduce din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 8 februarie 2009, la zi.
Dispune plata sumei de 200 lei, reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru inculpatul arestat de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 iunie 2009.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red./Tehnored.
5 ex./ 26 Iunie 2009
. fond - Trib.
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZainescuJudecători:Elena Zainescu, Ioana Nonea
