Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 72/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
COMPLET DE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 72/
Ședința publică din 11 septembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Elena Șimonescu Diaconu judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
Judecător - -
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-au luat în examinare, pentru soluționare,în complet de divergență, apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, inculpatul A, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași și partea vătămată, domiciliată în Comuna, sat, jud. A, împotriva sentinței penale nr.185 din data de 10 aprilie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ - secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Curtea constată că dezbaterile au avut loc în ședința din 04 septembrie 2008, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte intgegrantă din prezenta decizie, apoi în urma deliberării instanța a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Constată că, prin sentința penală nr. 185 din 10 Aprilie 2008, TRIBUNALUL ARGEȘ, a ondamnat pe inculpatul A, fiul lui si -, născut la data de 06.03.1976 în comuna, jud. A, domiciliat în comuna, sat -, jud. A, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, la:
-1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.183 Cod penal cu aplicarea art.73 lit.a, 74 lit.b și 76 lit.b Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice conform art.334 Cod procedură penală, din infracțiunea prev. de art.174 Cod penal.
În baza art.57 Cod penal inculpatul va executa pedeapsa în condiții de penitenciar.
În baza art.71 Cod penal, inculpatul va fi lipsit pe durata executării pedepsei de exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal.
În baza art.350 Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpatului iar în baza art.88 Cod penal a dedus perioada executată în arest preventiv, începând cu data de 22.08.2007, la zi.
În baza art.14 și 346 Cod pr.penală raportat la art.998 Cod civil, a fost obligat pe inculpat la 10.000 lei despăgubiri materiale și 10.000 lei daune morale către partea civilă, domiciliată în comuna, jud..
A fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 21 august 2007 inculpatul Aam ers la gospodăria victimei care nu are gard împrejmuitor și când a ajuns în dreptul casei l-a strigat pe acesta pentru a-i reproșa de ce a vândut o cantitate de ulucă pe care o primise de la el. Cei doi s-au înjurat reciproc, după care victima a luat o furcă și s-a îndreptat către inculpat, intenționând să-l lovească. Această împrejurare rezultă din depoziția martorului care declară că l-a auzit pe inculpat spunând "Ce vrei mă să cu furca, să o în mine?"
Inculpatul, încercând să se apere, a reușit să ia furca din mâinile victimei, l-a trântit la pământ și apoi i-a aplicat o lovitură cu piciorul în zona capului și apoi l-a lovit cu partea metalică a furcii, cu dosul acesteia în zona spatelui. Victima a reușit să se ridice și a plecat pe uliță în jos pe drumul principal. În timp ce se deplasa pe uliță, victimei i s-a făcut rău și s-a așezat pe pământ cu fața în sus, la marginea unui șanț. Inculpatul care se deplasa în același sens l-a ajuns din urmă și a încercat să-l ridice însă, văzând că nu poate sta în picioare l-a lăsat în poziția în care îl găsise. Ulterior, în timp ce inculpatul se afla la bunica sa a auzit de la vecini că victima a decedat.
Din concluziile raportului de constatare medico-legală nr.201/B/2007 s-a stabilit că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unei hemoragii interne, consecința unui traumatism abdominal acut soldat cu ruptură de splină.
Această leziune traumatică se putea produce prin lovire cu corp dur, între ea și deces existând legătură de cauzalitate.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii așa cum a fost descrisă mai sus, recunoașterea sa coroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză respectiv declarația părții civile - soția victimei, depozițiile martorilor audiați și raportul de constatare medico-legală.
Cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii, în raport de situația de fapt reținută s-a apreciat că se impune schimbarea acesteia, conform art.334 proc.pen. din infracțiunea de omor prev. de art.174 în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art.183, pentru următoarele motive:
Din probele menționate mai sus rezultă că inculpatul l-a lovit pe victimă cu piciorul în zona capului și i-a aplicat o lovitură cu "dosul " furcii în zona toraco - abdominală, această lovitură, cauzând decesul. Pentru existența infracțiunii de omor este necesară existența, sub aspect subiectiv, a intenției directe sau indirecte. În cauză nu se poate reține că inculpatul ar fi urmărit să ucidă victima și nici că ar fi acceptat posibilitatea unui asemenea deznodământ. Această concluzie rezultă din natura obiectului contondent folosit în agresiune, potențialul vătămător al acestuia, zona corporală vizată, numărul de lovituri, intensitatea acestora, constituția fizică și starea de sănătate a victimei.
În cauză, inculpatul după ce a dezarmat victima de furca cu care intenționa să-l lovească l-a lovit o singură dată cu partea dorsală a furcii în zona abdominală. Dacă inculpatul ar fi avut intenția de a ucide victima, în mod evident ar fi folosit furca, ca și obiect înțepător și ar fi vizat o zonă vitală a corpului. În sfârșit, un element favorizant la producerea rezultatului infracțiunii îl constituie starea precară de sănătate a victimei, datorată vârstei, consumului prelungit de alcool și alimentației deficitare.
Ca urmare, în baza art.334 proc.pen. a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea de omor prev. de art.174 în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art.183 text legal în baza căruia s-a dispus condamnarea.
În favoarea inculpatului a fost reținută circumstanța atenuantă legală prev. de art. 73 lit."a" respectiv depășirea limitelor legitimei apărări.
Astfel, în momentul în care inculpatul a intrat în gospodăria victimei și între cei doi a avut loc un conflict verbal, victima, care se afla sub influența băuturilor alcoolice a luat o furcă și a încercat să-l lovească pe inculpat. Edificatoare sub acest aspect este depoziția martorului care l-a auzit pe inculpat strigând: "Ce vrei mă să cu furca, să o în mine?". Ca urmare, inițial inculpatul s-a aflat în legitimă apărare reușind să ia furca din mâna victimei, însă, ulterior a depășit limitele acesteia, aplicându-i o lovitură cu partea dorsală a furcii în zona abdominală, lovitură ce a produs decesul.
De asemenea, în favoarea inculpatului au fost reținute circumstanțele atenuante judiciare prev. de art.74, respectiv comportarea sinceră în cursul procesului penal, comportarea corespunzătoare avută anterior, împrejurarea că este căsătorit și are în întreținere doi copii minori, în vârstă de 3 ani și 4 ani și este încadrat în muncă, având o comportare bună.
De asemenea, s-a reținut stăruința depusă de inculpat pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin infracțiune, acesta despăgubind deja pe partea civilă soția victimei cu suma de 1.000 lei și angajându-se să plătească și în viitor despăgubirile, în măsura posibilităților, conform declarației scrise depusă la dosar de partea civilă.
Față de aceste circumstanțe și având în vedere ansamblul criteriilor generale de individualizare a pedepselor prev. de art.72 s-a apreciat că scopul preventiv și educativ al pedepsei penale prev. de art.52 poate fi realizat prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, coborâtă în mod substanțial sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al circumstanțelor atenuante prev. de art. 73 lit."a" și art.74 și a dispozițiilor art. 76 lit."b", cu executare în condiții de penitenciar conform art.57
În baza art.71 inculpatul a fost lipsit pe durata executării pedepsei de exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit."a" și "b"
În baza art.350 proc.pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului iar în baza art. 88 s-a dedus perioada executată în arest preventiv, începând cu data de 22.08.2007, la zi.
Cu privire la latura civilă a cauzei s-a reținut că soția victimei, numita s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare și daune morale.
Având în vedere acordul inculpatului de a achita cheltuielile de înmormântare, înscrisurile depuse de partea civilă și partea din aceste cheltuieli achitată deja de inculpat, s-a apreciat că pretențiile părții civile sunt fondate în parte pentru suma de 10.000 lei despăgubiri materiale reprezentând cheltuielile de înmormântare.
De asemenea, s-a apreciat că partea civilă este îndreptățită să primească de la inculpat și suma de 10.000 lei reprezentând daune morale având în vedere consecințele infracțiunii și dimensiunea prejudiciului moral suferit de aceasta.
În consecință, în baza art.14 și 346 proc.pen. raportat la art.998 civ. inculpatul a fost obligat și la 10.000 lei despăgubiri materiale și 10.000 lei daune morale cu precizarea că aceste sume au fost stabilite și având în vedere reținerea dispozițiilor art.73 lit."a" Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ, partea civilă și inculpatul A, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ și partea civilă, au invocat greșita schimbare a încadrării juridice, din infracțiunea prev.de art.174 în infracțiunea prev.de art.183 Cod penal, cu aplic.art.73 lit.a Cod penal, precum și a reținerii circumstanțelor atenuante prev.de art.73 alin.1 lit.a Cod penal.
În susținerea recursurilor declarate, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de disp.art.73 lit.a Cod penal, referitoare la excesul de apărare scuzabil și că fapta săvârșită de inculpat este infracțiunea de omor, dovadă fiind numărul repetat al loviturilor, intensitatea acestora, obiectul folosit, atitudinea indiferentă față de consecințele faptei sale, respectiv moartea victimei.
Concluzionând, se solicită condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de omor, prin admiterea apelului și desființarea sentinței apelate.
Față de motivele de apel referitoare la latura penală, partea civilă a invocat disponibilitatea inculpatului în acoperirea, în totalitate, a prejudiciului cauzat și a solicitat obligarea acestuia la plata sumelor de bani conform pretențiilor sale civile formulate.
Inculpatul A invocând nelegalitatea și netemeinicia, nu a indicat în concret criticile pe care înțelege să le aducă hotărârii apelate.
Examinând hotărârea apelată, atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.371 alin.2 Cod procedură penală, curtea constată că apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ este fondat, iar cel declarat de partea civilă este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse, în continuare:
Situația de fapt a fost reținută relativ corect de către prima instanță, însă interpretarea evenimentului este eronată.
Din probele administrate în cauză, se conturează următoarea situație de fapt:
În data de 21 august 2007 inculpatul aflând că victimei a vândut uluca pe care o cumpărase, s-a deplasat spre gospodăria acesteia pentru a-i reproșa vânzarea bunului respectiv.
După ce a intrat în curtea victimei cu acest scop, inculpatul a strigat-o pe aceasta, având o atitudine recalcitrantă.
În urma reproșurilor, cei doi s-au injuriat reciproc, după care victima s-a îndreptat spre inculpat cu furca luată din spatele casei.
Inculpatul i-a prins furca și, trăgând de ea, victima a căzut.
fiind, victima a fost lovită de inculpat de trei ori, cu piciorul, în zona cefei, a bărbiei și în abdomen și o singură dată cu dosul părții metalice a furcii în zona spatelui.
Incidentul s-a derulat în curtea victimei, în prezența soției acesteia, care a relatat organelor judiciare, că victima a prevenit pe inculpat că, dacă mai înaintează, va băga furca în el. În acest sens, chiar s-a îndreptat spre inculpat, prefăcându-se că- împunge cu furca.
În raport de această situație de fapt, Curtea, apreciază că fapta săvârșită de inculpat de a suprima, cu intenție viața numitului, întrunește elemente constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută de art.174 Cod penal.
Instanța de fond a încadrat greșit fapta în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, care se săvârșește cu praeterintenție, caracterizată prin intenție în ceea ce privește acțiunea de lovire și culpă în ce privește rezultatul, moartea victimei, spre deosebire de infracțiunea de omor, care se comite numai cu intenție.
La stabilirea intenției cu care a acționat inculpatul, s-au avut în vedere, între altele, obiectul vulnerat folosit, zona spre care au fost îndreptate actele de violență, intensitatea acestora, precum și gravitatea leziunilor cauzate.
În speță, inculpatul a aplicat victimei, aflată în stare de ebrietate și lipsită de posibilitatea de apărare, fiind, multiple lovituri în diferite zone ale corpului, cu piciorul și folosind un obiect contondent, respectiv, furca, cu partea ei metalică dorsală.
Astfel, inițial, inculpatul a lovit victima cu piciorul și apoi cu furcii.
Intensitatea acestor lovituri a fost deosebită, din raportul medico-legal de autopsie rezultând că pe corpul victimei au fost identificate 13 semne de violență, cele mai multe de gravitate extremă. Este semnificativ că prin acest act se concluzionează că moartea victimei a fost cauzată de o hemoragie internă, consecința unui traumatism abdominal acut soldat cu ruptura de splină (inclusiv hilului) părodus prin mecanism de lovire cu corp dur.
Atitudinea cinică manifestată după exercitarea violențelor de către inculpat în momentul în care a întrebat despre victimă, pe martorul " nu a murit mă, nea " evidențiază, de asemenea, intenția de a ucide, intenție pe care a avut-o în momentul lovirii acesteia.
În raport de cele prezentate, curtea constată că inculpatul nu poate beneficia de circumstanță atenuantă prevăzută de disp. art.73 lit.a Cod penal, nefiind îndeplinite cerințele legale.
Aceasta, deoarece lovirea victimei de către inculpat s-a produs după dezarmarea și căderea acesteia la pământ.
În aceste împrejurări, riposta inculpatului nu este legitimă.
Curtea, în opinie majoritară, apreciază că inculpatul nu poate beneficia nici de scuza provocării, întrucât el este cel care a avut, mai întâi, o atitudine agresivă față de victimă, constând în pătrunderea, fără drept, în gospodăria acesteia și-n reproșurile pe care i le-a adus.
În acest sens, se reține depoziția martorei, singura persoană prezentă încă din momentul declansării incidentului.
Întâmpinarea inculpatului, de către victima înarmată cu o furcă, în opinia majoritară, nu constituie un act provocator, în sensul dispozițiilor art.73 lit.b Cod penal, ci o reacție pe care, orice om o are în momentul pătrunderii, fără drept, a unei persoane în domiciliul său.
Această idee se desprinde și din declarația martorei care, a afirmat că victima, observând pe inculpat în gospodăria sa a prevenit pe acesta să nu mai înainteze, fiindcă îl va lovi cu furca.
În atare situație, este legitim orice act de îndepărtare a inculpatului, chiar și prin violență.
Starea de provocare trebuie să fie generată exclusiv de atitudinea victimei; ea nu există atunci când această atitudine a fost, la rîndul său, provocată de inculpat.
În cauză, inculpatul a fost cel care declanșat incidentul, intrând, fără drept, în domiciliul victimei, pentru a-i aduce reproșuri, determinând victima să se apropie de inculpat și să schițeze gesturi de lovire cu furca.
Acțiunea victimei de simulare a loviturilor cu obiectul pe care-l avea în mână precum și cuvintele neprincipiale adresate inculpatului reprezintă o ripostă la pătrunderea acestuia în domiciliul victimei.
În atare situație, inculpatul, având o conduită provocatoare anterioară, trebuie să suporte consecințele conduitei sale. El nu va putea scinda desfășurarea reală a faptei pentru a reține numai agresivitatea victimei față de el ( ceea ce i-ar justifica riposta), trecând peste factorii care au determinat comportarea victimei.
În fine, pentru ca activitatea victimei, astfel cum a fost prezentată, să constituie acte de provocare, este necesar ca ele să fi avut o anumită intensitate de natură să determine săvârșirea infracțiunii ca efect al tulburării sau emoției puternice.
Această condiție se desprinde din conținutul art.73 lit.b Cod penal, care se referă la săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.
Legea, pretinzând că există o puternică tulburare determinată de actul provocator al victimei, aceasta obligă să se verifice existența unei echivalențe între intensitatea actului provocator și al tulburării produse.
Ori, în raport de consecințele ripostei inculpatului ( uciderea victimei) și ale actului pretins a fi fost provocator venit din partea victimei, această condiție nu este îndeplinită.
Nu trebuie ignorate nici forța superioară a inculpatului care fiind mai solid decât victima ar fi putut să ignore acțiunile victimei care, de altfel era în stare de ebrietate și nesigură pe gesturile sale.
Cu toate acestea, conduita victimei, lipsa antecedentelor penale, constituie un argument puternic în favoarea reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 lit.a, c Cod penal, apreciindu-se că acest incident nefericit este singular în viața inculpatului.
În schimb, latura civilă a cauzei a fost soluționată corect de către prima instanță, prin obligarea inculpatului la plata daunelor morale și a despăgubirilor materiale, fiecare în cuantum de 10.000 lei.
Se constată disponibilitatea inculpatului de a acoperi prejudiciul cauzat, prin oferirea sumei de 1.000 lei în vederea înmormântării victimei și a organizării obiceiurilor creștinești ulterioare, acesta luându-și angajamentul oferirii și a altor sume de bani, în limita posibilităților sale, așa cum rezultă din înțelegerea intervenită între el și partea civilă ( soția victimei) și consemnată în actul intitulat declarație ( fila 51 - dosar prima instanță).
Prin prisma celor prezentate, motivele de apel formulate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ sunt întemeiate iar cele prezentate de partea civilă, referitoare numai la latura civilă, sunt nefondate.
La stabilirea și individualizarea pedepsei, vor fi avute în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut săvârșirea faptei, acoperirea parțială a prejudiciului cauzat, apreciindu-se că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, pedeapsă ce va fi coborâtă sub minimul său special, în baza art.76 lit.a Cod penal, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prev.de art.74 lit.a, c Cod penal.
Prin urmare, în baza art.379 alin1.pct.2 lit.a, Cod procedură penală, va fi admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ.
Va fi desființată în parte sentința, în sensul că se vor înlătura condamnarea inculpatului A -, la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare precum și schimbarea încadrării juridice a faptei, în infracțiunea prev. de art. 183 Cod penal cu aplic. art. 73 lit. a, 74 lit. b și 76 lit. b Cod penal și rejudecând, va condamna pe inculpatul A, la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 Cod penal cu aplic. art. 74 lit. a, c Cod penal și art. 76 lit. a Cod penal, în condițiile art. 57 Cod penal și la interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal, ca pedeapsă complementară, conform art. 65 alin. 2 Cod penal.
Vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței.
Cu privire la starea de arest preventiv, se constată că măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie și se impune menținerea ei, întrucât subzistă temeiurile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea reținută în sarcina acestuia este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
La stabilirea pericolului pentru ordinea publică, trebuie avute în vedere nu numai datele legate de persoana inculpatului, ci și datele referitoare la modul și împrejurările în care a fost săvârșită fapta, gradul ridicat de pericol social concret al acestei fapte, iar lăsarea lui în libertate fiind de natură să creeze o stare de insecuritate la nivelul comunității.
În susținerea menținerii măsurii arestării preventive, un argument în plus este cel al condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, în condiții de penitenciar.
Prin urmare, se va menține arestarea preventivă a inculpatului A-, în baza art.350 Cod procedură penală rap.la art.381 Cod procedură penală și se va deduce starea de arest preventiv, începând cu data de 10.04.2008, până la data pronunțării prezentei decizii, respectiv 11.09.2008, conform art.330/2 Cod procedură penală, rap.la art.88 Cod procedură penală.
În baza art.379 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel și inculpatul A-, însă la termenul de judecată din data de 09.09.2008, declarat că își retrage apelul.
Dând eficiență principiului disponibilității procesuale, în baza art.369 Cod procedură penală, se va lua act de retragerea, de către inculpat, a apelului declarat de acesta.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, partea civilă și inculpatul vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în raport de respingerea apelului respectiv de retragerea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE CU MAJORITATE
Admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ împotriva sentinței penale nr. 185 din 10 aprilie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ, secția penală, în dosarul nr-.
Desființează în parte sentința sus - menționată, în sensul că înlătură condamnarea inculpatului, la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare precum și schimbarea încadrării juridice a faptei, în infracțiunea prev. de art. 183 Cod penal cu aplic. art. 73 lit. a, 74 lit. b și 76 lit. b Cod penal și rejudecând, condamnă pe inculpatul A, la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 Cod penal cu aplic. art. 74 lit. a, c Cod penal și art. 76 lit. a Cod penal, în condițiile art. 57 Cod penal și la 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal, ca pedeapsă complementară, conform art. 65 alin. 2 Cod penal.
Menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
În baza art. 350 Cod procedură penală, rap. la art. 381 Cod procedură penală menține arestarea preventivă a inculpatului A, (fiul lui și -, născută la data de 06 martie 1976, prezent aflat în Penitenciarul Colibași ) și deduce starea de arest preventiv începând cu data de 10 aprilie 2008, până la data pronunțării prezentei decizii, respectiv 11.09.2008.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă (partea vătămată ), împotriva aceleiași sentințe.
Ia act de retragerea apelului declarat de inculpatul A.
Obligă inculpatul și pe partea civilă (parte vătămată) să plătească fiecare, 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 septembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehn.
3 ex./ 03.10.2009.
Jud.fond:.
OPINIE SEPARATĂ
Opinia mea este doar parțial divergentă. Sunt de acord cu modul de soluționare a apelurilor inculpatului (retras) și al părții civile (respins ca nefondat).
De asemenea, sunt de acord cu soluția majorității, în sensul admiterii apelului parchetului pentru schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art.183 Cod penal, în infracțiunea de omor, prevăzută de art.174 Cod penal. Infracțiunea de omor poate fi săvârșită și cu intenție indirectă, iar prin lovirea victimei în regiuni vitale, cu corpuri dure, inculpatul și-a asumat posibilitatea de a produce chiar leziuni mortale.
Opinia mea este, însă, divergentă, în ceea ce privește valorizarea din punct de vedere juridic a împrejurărilor concrete în care a fost săvârșită fapta, considerând că sunt întrunite în cauză toate cerințele articolului 73 lit.b Cod penal, referitoare la provocare, ca circumstanță legală care atenuează răspunderea penală. Aceasta are consecințe majore asupra pedepsei ce se va aplica inculpatului și asupra acțiunii civile.
Situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond; în chiar ziua conflictului, victima vânduse o cantitate destul de mare de ulucă (circa 80 bucăți - conform declarației soției acestuia) cu o sumă derizorie (200.000 lei vechi), ulucă ce-i fusese dată chiar de inculpat pentru a-și împrejmui curtea în care a avut loc conflictul, pentru că victima nu avea gard în jurul locuinței. . inculpatul se întâlnește chiar cu cumpărătorul scândurii și își dă seama că era uluca dată de el.
Realizând că inculpatul se va supăra că a vândut uluca, înainte de a ști că acesta va veni la el, așa cum rezultă din chiar declarația soției lui, victima "a luat o furcă pe care o avea împrumutată de la vecinii și a zis că dacă vine și vrea să-l bată, bagă furca în el" (45, dosar urmărire penală).
Conform aceleiași declarații a soției victimei, când a venit inculpatul, acesta "nu avea nimic în mâini". In nici una dintre declarațiile sale, nu relatează despre existența vreunei discuții sau conflict verbal înainte ca soțul său să amenințe pe inculpat cu furca, ci doar că inculpatul "l-a strigat pe soțul ei" (48 dosar urmărire penală).
Victima, când a venit în întâmpinarea inculpatului, avea deja furca în mână și l-a avertizat pe inculpat "să nu mai înainteze că bagă furca în el. In acest sens (declară soția victimei), chiar s-a îndreptat spre și se făcea că-l împunge cu furca", în așa fel încât, pentru a se apăra, inculpatul "a prins furca cu mâinile în zona unde partea metalică se îmbină cu partea lemnoasă".
In acest moment, se iscă o luptă între cei doi bărbați, pe care soția victimei o descrie prin cuvintele: "amândoi au început să tragă de ea"(de furcă)". Urmare acestei încercări de aod ezarma pe victimă, aceasta cade la pământ, după care inculpatul o lovește cu picioarele și, o singură dată, cu "dosul" furcii.
In afară de desfășurarea în sine a evenimentului, dincolo de relevanța pe care o are succesiunea acțiunilor victimei și, apoi, ale inculpatului, sunt importante și alte aspecte care țin de locul în care s-a desfășurat acest conflict, relația anterioară dintre părți, reprezentările fiecăreia în raport de educație și tradiție locală și măsura în care un anume tip de comportament poate fi considerat provocator într-un anume context și pentru un anume receptor.
Este adevărat că înfruntarea fizică a celor doi bărbați a avut loc în perimetrul neîmprejmuit al curții victimei. In mediul rural, însă, în mod obișnuit oamenii intră chiar pe poartă și pătrund în curtea consătenilor lor până în apropierea casei, pentru a se face mai ușor auziți de proprietari, fără ca această acțiune să fie considerată un act injust, o violare de domiciliu.
Mai mult, anterior conflictului, relația dintre victimă și inculpat era de întrajutorare, ceea ce presupune că o pătrundere a inculpatului în presupusa curte nu putea fi percepută de victimă ca fiind o încălcare a proprietății.
In aceste condiții, modul în care victima l-a întâmpinat pe inculpat, cu o furcă în mână, cu intenția de a-l împunge cu ea, nu constituie, pe de o parte, din perspectiva victimei, vreun act de protejare a proprietății sau intimității sale, iar, pe de altă parte, din perspectiva inculpatului nu reprezenta un mod normal de a fi întâmpinat la intrarea în orice curte.
Cu siguranță, orice persoană din comunitatea respectivă, neștiindu-se în conflict grav cu victima, într-o primă etapă n-ar fi luat în serios atenționarea de a nu mai înainta că va fi omorât. Cu atât mai șocantă devine activitatea victimei de a se îndrepta cu furca către oaspete și de a se "face" că-l împunge, situație în care se și declanșează riposta, efect al instinctului de conservare, care în cauză s-a materializat în încercarea de dezarmare a victimei.
Deoarece anterior am arătat că, în situația concretă dată, întâmpinarea oaspetelui cu furca, chiar în curtea victimei, apare ca neașteptată activitatea ulterioară de dezarmare a victimei, nu exclude, în abstract, legitima apărare și nici depășirea limitelor acesteia de către inculpat.
Fără a reda în integralitate distincțiile pe care teoreticienii le fac între situațiile ce se circumscriu textelor de la literele a) și b) ale articolului 73 Cod penal, trebuie menționată deosebirea de esență relevantă în cauză, respectiv că actul provocator al victimei, în cazul provocării, este un atac consumat. După dezarmarea victimei de furcă, inculpatul nu a mai reacționat fiind determinat de necesitatea respingerii atacului, ci de starea de tulburare sufletească pe care i-a produs-o acțiunea provocatoare a victimei. Obiectiv, deci, inculpatul nu s-a aflat în stare de legitimă apărare și nici în situația prevăzută de art.73 lit.a) Cod penal.
Această situație trebuie, însă, valorificată ca provocare (art.73 lit.b Cod penal), deoarece, în cauză, inculpatul a acționat antrenându-se în conflict, urmare stării de tulburare puternică pe care acțiunea ilicită a victimei i-a produs-o inculpatului. Atât practica, cât și teoria au considerat că se înscriu în sfera emoțiilor sau tulburărilor la care face referire textul în discuție, starea de surescitare nervoasă, mânia, indignarea, frica. Or, încercarea victimei de a-l împunge cu furca este o activitate violentă ce a produs mânie și indignare inculpatului, pe lângă teama pentru viața proprie. Aceste emoții negative s-au adăugat la revolta pe care a resimțit-o cu puțin timp înainte, când a aflat că victima vânduse uluca dată de el pe o sumă foarte mică de bani.
Tulburarea produsă inculpatului i-a afectat procesul de apreciere critică a situației și de găsire a unor soluții nonviolente de ieșire din conflict, deoarece martorii îl descriu ca nefiind o persoană agresivă. Chiar dacă acestă cauză comportă o anume dificultate de apreciere a probelor în condițiile în care singurele persoane care au perceput direct incidentul dintre părți sunt soția și respectiv vărul victimei (martorul ), chiar și aceștia confirmă circumstanța atenuantă.
Existența actului provocator din partea victimei rezultă, fără dubiu, atât din declarațiile citate anterior ale soției victimei, cât și din declarația martorului, care relatează chiar cuvintele care exprimau uimirea inculpatului în raport de atitudinea victimei: "ce mă, furca-n mine?" (35 dosar tribunal).
În concluzie, trebuie reținută acțiunea ilicită inițială în sarcina victimei, de natură să producă o puternică tulburare inculpatului, atât datorită caracterului neașteptat, cât și datorită faptului că s-a materializat printr-un gest de atac ce amenința integritatea corporală, chiar viața inculpatului (furca, datorită dinților subțiri și ascuțiți, este percepută ca un obiect foarte periculos). Această emoție privind securitatea sa, a fost de natură să-i altereze inculpatului capacitatea de a analiza critic situația și de a alege cea mai eficientă formă de răspuns, determinând reacția sa este de dezarmare a victimei și de lovire a ei, dincolo de necesitatea de a se apăra.
Opinia majoritară reține însă un act inițial ilicit din partea inculpatului., în declarația dată la urmărirea penală, situează reproșurile pe care inculpatul i le făcea victimei pentru vânzarea ulucilor, după dezarmarea de furcă, declarație care, pe acest aspect al existenței unui atac inițial al victimei, se coroborează cu declarația soției victimei, analizată anterior.
Insă, chiar dacă s-ar reține că atitudinea inculpatului de a se deplasa la locuința victimei, prin curtea acesteia, cu intenție revendicativă, a fost cea care a inițiat conflictul, tot s-ar impune reținerea provocării, deoarece reacția victimei de amenințare și împungere cu furca este disproporționată și devine un act provocator nou, pentru inculpat.
Înalta Curte de Casație și Justiție a recunoscut, atât în Decizia penală nr.1232 din 7 august 1991, cât și recent, prin Decizia penală nr.2657 din 17 mai 2007, îmbrățișând opinia minoritară, într-o cauză judecată în apel chiar de această curte, că, în cazul în care victima infracțiunii de omor s-a manifestat excesiv de agresiv față de inculpatul care a comis anterior o acțiune ilicită neînsemnată, actul ilicit inițial al inculpatului nu poate fi considerat ca o justificare a agresivității victimei.
Și în cauză, chiar dacă ar fi avut loc o discuție în contradictoriu între părțile din conflict, anterior amenințării cu furca de către victimă, activitatea victimei este disproporționată față de actul ilicit minor al inculpatului, iar caracterul neașteptat și valoarea pusă în primejdie (viața, integritatea fizică), erau de natură a produce o tulburare importantă inculpatului.
Reținând art.73 lit.b) Cod penal, datele despre persoana inculpatului, care a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, are 2 copii de 3 și 4 ani, era integrat în muncă, a acoperit o parte din prejudiciu, dar și împrejurarea că moartea victimei a intervenit și pe fondul problemelor de sănătate anterioare, pedeapsa poate fi redusă, conform art.76 alin.2 Cod penal, până la o treime din minimul special al pedepsei închisorii, inculpatul putând fi condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare, iar corespunzător culpei victimei, trebuie reduse daunele materiale și morale la câte 8000 lei.
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Raluca Elena Șimonescu DiaconuJudecători:Raluca Elena Șimonescu Diaconu, Corina Voicu
