Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 747/2009. Curtea de Apel Constanta

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ NR.747/

Ședința publică din data de 17 decembrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Eleni Cristina Marcu

JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu

JUDECĂTOR 3: Maria

Grefier -

Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -

S-au luat în examinare recursurile penale declarate de:

- inculpatul - domiciliat în comuna,-, județul C și

- inculpatul - domiciliat în comuna,-, județul C, împotriva încheierii din data de 12 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, trimiși în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.174 - 175 lit."i" Cod penal, având ca obiect sechestru asigurător instituit asupra imobilelor acestora.

În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:

- recurentul inculpat personal și asistat de apărătorul ales al acestuia - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.97007/2009, emisă de Baroul d e Avocați C - Cabinet Individual de Avocat;

Se constată lipsa:

- intimatelor părți civile -, ,.

Curtea, față de lipsa intimatelor părți civile, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare,se prezintă:

Se constată lipsa:

- intimatelor părți civile -, pentru care răspunde apărătorul ales al acestora - avocat - fără împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei.

- Intimatelor părți civile -,.

Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.

Avocat, apărător ales al intimatelor părți civile, având cuvântul, învederează instanței că la sfârșitul ședinței de judecată va depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială pentru clienții săi.

Avocat, apărător ales al recurenților inculpați și, având cuvântul, apreciază că procedura este nelegal îndeplinită cu intimatele părți civile și întrucât dovezile de comunicare de la adresele la care au fost citați, au fost restituite cu mențiunea "destinatar mutat, noul proprietar nu permite afișarea".

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită cu intimatele părți civile întrucât a fost restituită dovada de comunicare a citației de la adresa din oraș -, Strada -, - Sc.B, Ap.21, județul C și întrucât citarea acestuia s-a efectuat prin afișare la Consiliul Local -.

În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.

Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.385¹¹Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.385¹³Cod procedură penală.

Avocat, apărător ales al recurenților inculpați și, având cuvântul, precizează că a declarat recurs împotriva încheierii din data de 12 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, prin care s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulată de inculpați, împotriva sechestrului asigurător instituit asupra imobilelor acestora.

Consideră că atât măsura sechestrului asigurător cât și modalitatea de aducere la îndeplinire a acesteia, a fost efectuată prin nerespectarea dispozițiilor legale.

Precizează că imobilul asupra căreia s-a luat această măsură, aparține, nu în totalitate ci, în coproprietate, cu tatăl inculpaților, în părți egale, aspect care nu a fost avut în vedere de organul de urmărire penală în momentul în care a luat această măsură.

De asemenea, solicită a se observa că în momentul la care s-a luat acest sechestru asigurător, organul care a dispus această măsură, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, nu a respectat dispozițiile prevăzute de art.165 al.1 Cod procedură penală.

În momentul în care s-a dispus această măsură, nu exista o valoare nici măcar probabilă, părțile vătămate s-au constituit părți civile cu niște sume pe care le-au evaluat pur și simplu, le-au supraapreciat, nu au depus nici un înscris.

Inițial s-au constituit părți civile cu suma de 200.000 Euro, fără nici un fel de justificare.

În aceste condiții, organul de urmărire penală plecând de la daunele morale care nu pot fi cuantificate decât în momentul judecății finale, a aplicat pur și simplu sechestru pe bunurile aparținând inculpaților, fără a face nici măcar o identificare.

Este foarte posibil ca acest imobil să valoreze ori mai mult ori mai puțin decât suma care a fost pretinsă de către părțile civile.

La instanța de fond, părțile civile și-au reevaluat pretențiile, au solicitat 36.000 RON reprezentând daune materiale și 900.000 Euro - daune morale.

Pe lângă taxele și pretențiile materiale solicitate și care ar fi trebuit să fie justificate în afară de proba cu martori, prin înscrisuri, a constata cu "stupoare" - taxă consiliere psihologică - 80 milioane lei.

Consideră că în condițiile în care mergi la psiholog și plătești 80 milioane lei, trebuie să existe o chitanță de la psiholog care să justifice această sumă.

Deci, toate aceste pretenții au fost formulate nu numai nejustificat dar și, total nedovedit, raportându-se numai la cuantum și fără a avea în vedere care este valoarea reală a imobilului care a fost sechestrat.

Principalul motiv, nu este proprietate exclusivă a inculpaților, este în coproprietate, nu a fost stabilită nicio valoare de circulație a imobilului, nu s-a făcut nicio raportare cu valoarea probabilă a pagubei cu valoarea de circulație a imobilului.

În ceea ce privește modalitatea de punere în executare a acestui sechestru, solicită a se observa că, în momentul în care s-a dispus inscripția ipotecară, la fila 221-225, încheierea nr.7310 a Oficiului de Cadastru, nu a fost comunicată inculpaților, existând 3 citații, necompletate, fără nici un nume doar cu ștampila acestei instituții și cu semnătura referentului care a întocmit-

Deci, inculpații nu au avut cunoștință de instituirea acestui sechestru până în momentul în care au ajuns în fața instanței.

Pe de altă parte, nu au fost descrise în procesul verbal încheiat de către organul de urmărire penală, conform dispozițiilor prevăzute de art.166 alin.1 Cod procedură penală, bunurile sechestrate cu indicarea valorii lor.

Precizează că, în ordonanța procurorului, inițial, s-a aplicat sechestru pe 2 imobile, ulterior, s-a constatat că unul din imobile și anume acela din de pe- nu mai este în nici un fel în proprietatea inculpaților, fiind înstrăinat cu mult anterior faptei pentru care au fost trimiși în judecată cei doi inculpați, s-a revenit asupra măsurii asigurătorii asupra imobilului și, s-a reținut sechestru pe imobilul de pe- dar în aceleași condiții, fără evaluare, fără a se constata că nu este proprietatea exclusivă a inculpaților, fără a se comunica copie după ordonanța prin care s-a dispus măsura, fără a se comunica încheierea Oficiului de cadastru de aplicare a sechestrului.

Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Constanța și ridicarea sechestrului pentru neîndeplinirea condițiilor legale.

Avocat, apărător ales al intimatelor părți civile, având cuvântul, solicită a se observa că măsura sechestrului asigurător s-a dispus încă din cursul urmăririi penale.

Colegul său susține că nu s-a făcut dovada daunelor pe care părțile le-au suferit; această dovadă se poate face în cursul judecății până la terminarea cercetării judecătorești la instanța de fond, astfel încât, în condițiile în care cercetarea judecătorească nu a depășit decât faza audierii inculpaților, fără a se ajunge la administrarea probatoriului în susținerea acuzării, cu atât mai puțin, în faza administrării probelor pentru dovedirea acțiunii civile.

Dintr-o altă perspectivă, imobilul este identificat și nici nu vede cum ar fi putut fi evaluat numai parțial dacă este deținut în coproprietate, atâta vreme cât este vorba despre o unitate constructivă și care se află în indiviziune în proprietatea mai multor persoane.

Solicită a se constata că plângerea împotriva măsurii asiguratorii nu a fost formulată de alte persoane interesate, acelea despre care inculpații, prin apărător, susțin că ar deține o cotă indiviză în proprietate, alături de inculpați.

Avocat, apărător ales al recurenților inculpați și, având cuvântul în replică, precizează că actele vorbesc și este clar că, imobilul este în deținut coproprietate și de altcineva.

Procurorul, având cuvântul,solicită respingerea recursurilor formulate ca nefondate, menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică întrucât în mod corect s-a apreciat că instituirea sechestrului asigurător a avut loc în condițiile legii, prin Ordonanța din 08.10.2008 a procurorului, aflată la filele 205, 206 din dosarul de urmărire penală, măsură luată cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.163 Cod procedură penală, art.165 alin.1 Cod procedură penală.

Prin urmare, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.

Avocat, având cuvântul, solicită a se lua act că încetează împuternicirea avocațială pentru recurentul inculpat, având în vedere că acesta și-a angajat apărător și acordarea onorariului parțial.

Curtea, i-a act că încetează împuternicirea avocațială a apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, avocat având în vedere că acesta și-a angajat apărător, urmând a se dispune acordarea onorariului parțial.

Instanța ia cauza în pronunțare.

CURTEA

Asupra recursului penal de față,

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin încheierea din data de 12.11.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- s-a respins, ca nefondată, plângerea penală formulată de inculpații și prin apărător, împotriva sechestrului asigurător instituit asupra imobilelor acestora.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:

Probele administrate în cursul urmăririi penale dar și în cursul judecății relevă indicii temeinice că inculpații și au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, respectiv omor calificat prevăzute de dispozițiile art.174, 175 lit. i cod penal, în dauna părților civile, și.

Măsurile asiguratorii se iau în procesul penal și în vederea garantării realizării efective a reparării pagubei produse prin infracțiune, și privesc reparațiile civile, urmărind să ofere protecția părții civile împotriva riscului insolvabilității și garantează posibilitatea realizării eficiente a acțiunii civile prin împiedicarea înstrăinării unor bunuri cu orice titlu.

Pentru luarea măsurilor asiguratorii legea prevede următoarele condiții: a) să existe o pagubă materială; b) paguba să fie produsă prin infracțiune; c) să existe un proces penal; d) să existe parte civilă, condiții care în prezenta cauză sunt îndeplinite cumulativ, sechestrul fiind instituit asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, cu excepția celor expres prevăzute de lege ca fiind neurmăribile.

Părțile civile nu trebuie să probeze deținerea unor bunuri în proprietate de către reclamant prin raportare la dispozițiile art. 165 cod procedură penală.

S-a apreciat că, in mod corect fost admisă de către procuror cererea formulată de părțile civile, și s-a dispus indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile ale inculpaților și prin instituirea unui sechestru asigurator, în vederea reparării pagubei produsă prin infracțiune, fără insa a stabilii concurența valorii probabile a pagubei.

Cum se contesta legalitatea sechestrului si nu executarea acestuia s-a apreciat că măsura este legală, fiind dispusă în vederea garantării realizării efective a reparării pagubei produse prin infracțiune, privește reparațiile civile si urmărește să ofere protecția părților civile împotriva riscului insolvabilității, garantând astfel posibilitatea realizării eficiente a acțiunii civile prin împiedicarea înstrăinării unor bunuri cu orice titlu.

Împotriva susmenționatei încheieri au formulat recurs inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:

În mod greșit instanța de fond a respins plângerea inculpaților întrucât atât măsura sechestrului asigurător cât și modalitatea de aducere la îndeplinire a acesteia, a fost efectuată prin nerespectarea dispozițiilor legale.

Solicită a se observa că în conformitate cu disp.art.163 alin.2 Cod procedură penală "măsura sechestrului asigurător se poate lua numai asupra bunului aparținând învinuiților sau inculpaților aflați în cauză", ori, imobilul asupra căreia s-a luat această măsură, nu este proprietatea exclusivă a inculpaților ci este deținut, în coproprietate, cu tatăl acestora, în părți egale, aspect care nu a fost avut în vedere de organul de urmărire penală în momentul în care a luat această măsură.

Se invocă încălcarea de către organul care a dispus sechestrul, a dispozițiilor art.165 al.1 cod procedură penală, întrucât la momentul în care s-a dispus această măsură, nu exista o valoare, nici măcar probabilă, a prejudiciului, prejudiciu care, ulterior, a fost supraevaluat, neexistând dovezi în susținerea lui. Se relevă că, imobilul asupra căruia s-a luat măsura asiguratorie nu a fost identificat și evaluat fiind posibil ca acest imobil să valoreze ori mai mult ori mai puțin decât suma care a fost pretinsă de către părțile civile.

Referitor la modalitatea de punere în executare a acestui sechestru, se relevă că, în momentul în care s-a dispus inscripția ipotecară, prin încheierea nr.7310 a Oficiului de Cadastru, aceasta nu a fost comunicată inculpaților, astfel încât, aceștia nu au avut cunoștință de instituirea măsurii până în momentul în care au ajuns în fața instanței.

Se invocă și faptul că, nu au fost descrise în procesul verbal încheiat de către organul de urmărire penală, conform dispozițiilor prevăzute de art.166 alin.1 cod procedură penală, bunurile sechestrate cu indicarea valorii lor.

Examinând legalitatea și temeinicia susmenționatei încheieri din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea constată:

Conform art.163 alin.2 cod procedură penală, măsurile asiguratorii în vederea reparării pagubei se pot lua asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente până la concurența valori probabile a pagubei.

Este real că imobilul asupra căruia s-a dispus sechestrul se află în coproprietatea inculpaților și a tatălui acestora, însă, sechestrarea întregului bun este de natură să aducă atingere dreptului de proprietate al tatălui inculpaților și nu inculpaților, astfel încât acesta era îndreptățit să formuleze plângere împotriva măsurii asiguratorii.

Referitor la identificarea imobilului, aceasta s-a realizat prin indicarea adresei la care acesta este amplasat iar în ceea ce privește neindicarea valorii imobilului, deși este reală, evidențiem că, acesta fiind un bun imobil, are o valoare de impozitare, declarată la organele fiscale, astfel încât și lipsa acestei mențiuni este acoperită în această modalitate.

Dispozițiile art.163 alin.2 cod procedură penală fac trimitere la o valoare probabilă a prejudiciului, astfel încât, în momentul luării acestei măsuri nu trebuie să existe dovezi pentru un prejudiciu cert, care oricum este stabilit de instanța de judecată, prin hotărâre definitivă, în urma administrării probelor.

Cerința legală, respectiv probabilitatea unui prejudiciu, rezultă din natura infracțiunii reținută în sarcina inculpaților și din cererea de constituire de parte civilă, fiind suficient, în acest moment procesual pentru instituirea unei asemenea măsuri.

Necomunicarea încheierii are consecințe numai asupra termenului de contestare a acesteia și nu asupra legalității și temeiniciei măsurii.

Față de cele reliefate, apreciem criticile formulate ca neîntemeiate, fapt pentru care, Curtea, în baza art.385 ind.15 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală, va respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenții inculpați și.

În baza art.192 alin.2 cod procedură penală, vor fi obligați recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de câte 200 lei fiecare.

În baza art.189 cod procedură penală,

Onorariul parțial avocat oficiu, în cuantum de 60 lei, se va avansa din fondul MJ, în favoarea avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.385 ind.15 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală,

Respinge ca nefondate recursurile penale declarate de:

- inculpatul - domiciliat în comuna,-, județul C și

- inculpatul - domiciliat în comuna,-, județul C, împotriva încheierii din data de 12 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-

În baza art.192 alin.2 cod procedură penală,

Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de câte 200 lei fiecare.

În baza art.189 cod procedură penală,

Onorariul parțial avocat oficiu, în cuantum de 60 lei, se va avansa din fondul MJ, în favoarea avocat.

Pronunțată în ședință publică, azi, 17.12.2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

Jud.fond -

Red.dec.Jud.-/2 ex.

Data: 07.01.2010

Președinte:Eleni Cristina Marcu
Judecători:Eleni Cristina Marcu, Viorica Lungu, Maria

#Judecator Eleni Cristina Marcu

Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 747/2009. Curtea de Apel Constanta

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 747/2009. Curtea de Apel Constanta