Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 75/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 75
Ședința publică din data de 25 iunie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 01 octombrie 1951, domiciliat în comuna, sat nr. 23, județul P, împotriva sentinței penale nr. 117/20.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în baza disp. art. 334 Cod proc. penală s-a respins cererea formulată de inculpat privind schimbarea încadrării juridice a faptei penale comise de acesta din infracțiunea de tentativă la omor prev. și ped. de disp. art. 20 rap. la disp. art. 174 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 73 litera b Cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art. 182 alin. 2 Cod penal, faptă din data de 5.12.2007, ca neîntemeiată.
Prin aceeași sentință, în baza disp. art. 20 Cod penal raportat la disp. art. 174 Cod penal cu aplicarea disp. art. 21 alin. 2 Cod penal, a disp. art. 73 litera b și art. 76 litera b Cod penal, infracțiunea de tentativă la omor, faptă din data de 5.12.2007, parte vătămată și civilă, a fost condamnat inculpatul G fiul lui și, născut la data de 01.10.1951, la pedeapsa de 4(patru) ani închisoare și 3(trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art. 64 literele a, b și e Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.
Totodată, s-au aplicat disp. art. 71 Cod penal raportat la disp. art. 64 literele a, b și e Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
Admițându-se în parte acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea vătămată, a fost obligat inculpatul să-i plătească acestei părți civile suma de 18.000 lei cu titlu de despăgubiri civile din care suma de 3.000 lei reprezentând daune materiale iar suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale.
S-a admis în parte și acțiunea civilă exercitată in cadrul procesului penal de Spitalul Clinic de Urgență B și a fost obligat inculpatul, potrivit proporției culpei sale, să plătească acestei unități spitalicești suma de 1821,23 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate la acest spital, sumă la care se va adăuga și dobânda legală, calculată in condițiile nr.OG 9/2000, până la achitarea integrală a debitului datorat de inculpat.
În baza disp. art. 118 litera b Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a toporului cu lungimea cozii de 56 cm, lată de 4 cm, cu lamă metalică in lungime de 10 cm și lățime muchie de 5 cm, folosit de acesta la comiterea infracțiunii.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul inculpat G, personal și asistat de avocat din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale nr.4/2009 și intimatul parte vătămată, personal, lipsă fiind intimata parte civilă Spitalul Clinic de Urgență Sf.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, luând act de acordul inculpatului, a procedat la audierea acestuia, conform art. 378 alin. 11Cod proc. penală, declarația dată fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Avocat având cuvântul pentru apelantul inculpat precizează că acesta nu are cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că nu are cereri de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de susținerile părților în sensul că nu au cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea apelului.
Avocat având cuvântul pentru apelantul inculpat arată că acesta a declarat apel împotriva sentinței penale nr.117/20.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, pe care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține că în cursul urmăririi penale nu s-au extins cercetările cu privire la identificarea celor două persoane care o însoțeau pe partea vătămată. Nu s-a stabilit distanța de la locul unde se afla cultura de lucernă și partea vătămată și locul unde a avut loc incidentul. Organele de urmărire penală nu au identificat și nici nu au ridicat bâta cu care a fost înarmată partea vătămată.
Instanța de fond a reținut la încadrarea juridică dată faptei circumstanțele atenuante prev. de art. 73 lit. b cod penal, respectiv scuza provocării, aplicând inculpatului pedeapsa de 4 ani închisoare.
Precizează că inculpatul a suferit trei leziuni dovedite cu certificatul medico-legal. Acesta a fost atacat de partea vătămată, care l-a lovit prima pe inculpat, exercitând un atac direct, material și injust asupra sa.
Apelantul inculpat Gal ovit partea vătămată pentru a-și apăra integritatea corporală și a scăpa de agresiunea exercitată de acesta.
După comiterea faptei inculpatul a anunțat poliția, având o conduită normală în situația dată, dar la întoarcerea acestuia, însoțit de organele de poliție, partea vătămată nu a mai fost găsită.
Solicită instanței admiterea apelului, casarea sentinței pronunțată de Tribunalul Prahova și pe fond achitarea inculpatului, cu reținerea în favoarea acestuia a disp. art. 44 Cod penal, privind legitima apărare.
De asemenea, se solicită schimbarea încadrării juridice dată faptei în dispozițiile art. 182 cod penal.
În situația în care instanța de apel nu va pronunța o soluție de achitare, cu schimbarea încadrării juridice dată faptei în disp. art. 182 Cod penal și aplic. disp. art. 73 lit.a Cod penal, solicită să se facă aplicarea disp. art. 81 Cod penal, cu privire la suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Intimatul parte vătămată având cuvântul solicită respingerea apelului declarat de inculpatul
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că în urma unui conflict între partea vătămată și inculpat, acesta din urmă a lovit partea vătămată în zona capului cu toporul. Lovitura aplicată a adus atingere calotei craniene, viața părții vătămate fiind pusă în primejdie.
Așa cum se arată și în Decizia nr. 1042/23.04.1998 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-Secțiile Unite, pentru existența legitimei apărări este necesar să fie îndeplinită și condiția înscrisă în art. 44 alin. 2 Cod penal, ca atacul exercitat să pună în pericol grav persoana asupra căruia este exercitat.
Lipsa gravității pericolului este demonstrată de actul medico-legal pe care l-a prezentat inculpatul, acesta având nevoie de 4-5 zile îngrijiri medicale. În ceea ce o privește pe partea vătămată, din actul medico-legal a rezultat că acesta a necesitat pentru vindecare 40-45 zile îngrijiri medicale.
În favoarea apelantului inculpat nu pot fi reținute disp. art. 44 Cod penal și art. 73 lit. a cod penal. Apelantul inculpat a lovit partea vătămată cu toporul într-o zonă vitală, anume capul, fapt ce exclude și schimbarea încadrării juridice dată faptei în dispozițiile art. 182 alin. 2 Cod penal.
Totodată se arată că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului de instanța de fond este just individualizată, în condițiile reținerii tentativei de omor, cu scuza provocării și ca atare nu se impune reținerea disp. art. 74, 76 Cod penal.
Concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat, ca nefondat.
Apelantul inculpat având ultimul cuvânt arată că regretă fapta săvârșită, a recunoscut comiterea acesteia și dorește să se facă dreptate.
CURTEA
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr.117 din 20 martie 2009, Tribunalul Prahovaa respins cererea formulată de inculpatul G, privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. și ped de art.20 cod penal rap. la art.174 cod penal, cu aplic. art.73 lit.b) cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art.182 alin.2 cod penal, faptă din 5 decembrie 2007, ca neîntemeiată.
Prin aceeași hotărâre, în baza disp. art.20 cod penal rap. la art.174 cod penal, cu aplic. art.73 lit.b), art.21 alin.1 și art.76 lit.b) cod penal, a fost condamnat inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 1 octombrie 1951 în com., jud.M, la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a), b) și e) cod penal, cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.
De asemenea, în temeiul disp. art.71 cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a), b) și e) cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
În latură civilă, a fost admisă în parte acțiunea exercitată de partea vătămată și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 18.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, din care 3.000 lei reprezentând daune materiale iar restul de 15.000 lei, daune morale.
Totodată, a fost admisă și acțiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic de Urgență Sf. B și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1821,23 lei, cu acest titlu, la care se adaugă dobânda legală, calculată conform nr.OG9/2000, până la achitarea integrală a debitului.
Conform disp. art.118 lit.b) cod penal s-a confiscat de la inculpat toporul folosit la comiterea infracțiunii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza probatoriilor administrate în cauză, următoarele:
Prin Rechizitoriul nr.947/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahovas -a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G, fiul lui și, născut la 1.10.1951 în com., jud.M, cetățean român, studii 8 clase, cioban, necăsătorit, serviciul militar satisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în com. nr.381, jud.M și fără forme legale în com., sat, nr.143, jud.P, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.20 cod penal rap. la art.174 cod penal, cu aplic. art.73 lit.b) cod penal, constând în aceea că în data de 5 decembrie 2007, în urma unui conflict spontan izbucnit între el și partea vătămată, care l-a lovit cu un băț în maxilar, în partea dreaptă, la rândul său l-a lovit pe acesta cu un topor în cap, provocând părții vătămate leziuni ce au necesitat 40-45 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, leziuni car au pus în primejdie viața victimei.
Situația de fapt expusă anterior a fost reținută de organele de urmărire penală pe baza procesului verbal de consemnare a denunțului, procesul verbal de conducere în teren din 5 decembrie 2007, planșele foto cu toporul folosit de inculpat la comiterea faptei, planșe foto cu partea vătămată după externarea din spital, raportul medico-legal nr.879 din 11.12.2007, declarația părții vătămate, declarațiile martorilor, certificatul medico-legal nr.2889/6.12.2007 și declarațiile inculpatului.
Prima instanță a procedat la readministrarea probelor din faza de urmărire penală, în mod direct și nemijlocit, a dispus efectuarea unui supliment la expertiză, administrând totodată probatorii noi, cu înscrisuri și martori.
Pe baza întregului material probator administrat în cauză, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 5 decembrie 2007, inculpatul G, lucra în calitate de cioban la stâna aparținând numitul din comuna și se afla cu oile la în punctul, din aceeași localitate.
În jurul orelor 12,00, inculpatul a avut un conflict cu partea vătămată din orașul, în cadrul căruia partea vătămată l-a lovit pe inculpat cu un băț în maxilar, iar acesta din urmă, la rândul său, a lovit-o pe partea vătămată cu un
topor în cap, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 40-45 de zile îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie.
Partea vătămată a fost internată în Spitalul Sf. din B - Secția Neurochirurgie cu diagnosticul "traumatism cranio-cerebral în condiții neprecizate, hematom intracerebral fronto-temporal stâng, fractură cominutivă parieto-temporal stâng, cu interesare duro-cerebrală, contuzie hemoragică parietal stâng, CT cerebral, hematom intraparenchimatos parietal stâng, fractură cominutivă fronto-parietal stâng. intraparenchimatos parietal stâng".
Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.879/11.12.2007 a Ps -a reținut că partea vătămată "prezintă leziuni ce pot data din 5.12.2007, s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor-despicător, posibil topor, necesită 40-45 zile îngrijiri medicale. Leziunile au pus în primejdie viața victimei".
Reține instanța de fond că atât inculpatul cât și partea vătămată au dat declarații cu conținut oarecum diferit, fiecare încercând să prezinte o situație de fapt favorabilă acesteia, mai ales că de față la conflict nu a fost nici o persoană neutră, însă aceasta, coroborând declarațiile părților implicate cu cele ale martorilor, cu certificatele medico-legale și raportul de expertiză medico-legal nr.879/11.12.2007și suplimentul la acesta, a apreciat că deși partea vătămată nu a recunoscut acest lucru, ea a fost persoana care a declanșat conflictul, lovindu-l pe inculpat, concluzie ce se desprinde din coroborarea declarației inculpatului cu certificatul medico-legal eliberat acestuia, din care rezultă că în urma conflictului dintre părți, inculpatul a avut o tumefacție difuză mandibulară dreaptă și o tumefacție difuză stâng, precum și două excoriații de 5 cm, fiecare frontal stâng, leziuni care pot data din 5 decembrie 2007 și care s-ar fi putut produce prin lovire cu un corp dur, necesitând 4-5 zile îngrijiri medicale.
Instanța a înlăturat însă susținerea inculpatului că ar fi fost atacat și de câinii părții vătămate, care i-ar fi asmuțit asupra acestuia, cu motivarea că declarația sa este contrazisă de cea dată de partea vătămată și nu este susținută de nici o altă probă.
Se reține că a rezultat indubitabil că partea vătămată l-a lovit pe inculpat cu bățul pe care îl avea asupra sa, martora confirmând că soțul său a plecat de acasă cu un băț, împrejurări în care inculpatul, acționând cu totul disproporționat, a lovit-o pe partea vătămată cu toporul în cap, leziunile produse fiind deosebit de grave, așa cum rezultă din raportul medico-legal, supliment, cu interesare atât a cutiei craniene cât și a conținutului, lovitură care a pus în primejdie viața părții vătămate.
Fapta, așa cum a fost descrisă anterior, a fost încadrată de prima instanță în disp. art.20 rap. la artr.174 cod penal, cu aplic. disp. art.73 lit.b) cod penal, tribunalul motivând circumstanța atenuantă legală a provocării prin puternica emoție și tulburare determinată de acțiunea violentă a părții vătămate, aceasta fiind declanșatoarea conflictului, prin lovirea inculpatului cu un băț.
Instanța de fond nu a reținut însă incidența disp. art.44 alin.3 cod penal, cu motivarea că pentru existența legitimei apărări este necesară îndeplinirea condiției înscrisă sub art.44 alin.2 cod penal și anume ca atacul să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat, subliniindu-se că potrivit practicii instanței supreme, lipsa gravității pericolului nu poate legitima o intervenție de o duritate extremă care să pună în primejdie viața agresorului, situație în care urmează a se
aprecia numai dacă sunt îndeplinite cerințele impuse de art.73 lit.b) cod penal (decizia penală nr.1042/1998 a ).
În cauză, instanța de fond a apreciat că lipsește pericolul grav la care se referă textul de lege invocat, deoarece partea vătămată l-a lovit pe inculpat cu un băț în mandibula dreaptă și în, creându-i leziuni ce necesitau 4-5 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, iar în apărarea sa, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu un topor în partea frontală a capului, din actele medicale rezultând că mecanismul producerii fracturii a fost prin lovire activă cu un corp tăietor-despicător, leziunile fiind foarte grave, cu interesarea cutiei craniene și a creierului.
Drept urmare, s-a concluzionat că inculpatul nu s-a aflat în stare de legitimă apărare, întrucât cele două acțiuni ilicite de lovire au fost total disproporționate, însă a reținut ca fiind total justificată aplicarea circumstanței atenuante legale a provocării.
În ceea ce privește cererea vizând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă, tribunalul a apreciat că aceasta este neîntemeiată și a respins-o, reținând următoarele:
Potrivit practicii judecătorești în materie și literaturii de specialitate, pentru delimitarea infracțiunii de vătămare corporală gravă de tentativă la infracțiunea de omor trebuie avute în vedere toate împrejurările în care a fost săvârșită fapta, natura obiectului vulnerant folosit, intensitatea și efectele loviturilor, zona corpului vizată și urmările produse.
În cauză, instrumentul folosit de inculpat și anume un topor cu lungimea de 56 cm, cu o lamă metalică de 10 cm, a fost un instrument să producă moartea victimei, și chiar dacă a fost folosit o singură dată, lovitura a fost de mare intensitate și a vizat o zonă vitală a corpului și anume capul victimei, așa cum s-a precizat, atât a cutiei craniene cât mai ales a creierului.
Reține tribunalul că lovirea părții vătămate în regiunea anatomică a corpului arătată, cu un obiect vulnerant, de a ucide și cu o mare intensitate, partea vătămată suferind intervenții chirurgicale datorită cărora a mai rămas în viață, impun concluzia că inculpatul a prevăzut posibilitatea morții părții vătămate și chiar dacă nu a urmărit acest rezultat, l-a acceptat, acționând prin urmare cu intenție indirectă.
În același sens, s-a reținut atitudinea inculpatului care, după ce a lovit victima cu toporul în cap, nu i-a acordat nici un ajutor, nefiind interesat de urmările faptei.
Referitor la individualizarea pedepsei, prima instanță, reținând gradul de pericol social deosebit al faptei, modalitatea concretă de comitere și anume starea de provocare, urmările faptei, respectiv punerea în primejdie a vieții părții vătămate, cu consecințe deosebite în privința stării de sănătate a acesteia, a apreciat că scopul preventiv-educativ și sancționator se va putea atinge prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea sub minimul special, cu executarea în regim privativ de libertate.
În ceea de privește latura civilă, s-a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 30.000 lei, din care 5.000 lei despăgubiri materiale și 25.000 lei daune morale, pe baza înscrisurilor depuse de partea vătămată și a declarațiilor martorilor audiați la cererea acesteia, apreciindu-se ca fiind dovedit în totalitate prejudiciul material, însă având în vedere culpa părții vătămate, apreciată ca fiind de 40%, în comparație cu a inculpatului, de 60%, a admis în parte acțiunea și a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 3.000 lei, cu acest titlu.
Totodată, reținând că partea vătămată a suferit și un prejudiciu moral decurgând din traumele de natură fizică și psihică suferite de aceasta, urmare supunerii la intervenții chirurgicale și la internarea repetată în spital, aceasta pierzându-și o perioadă lungă de timp memoria și simțul vorbirii, situație care a afectat în mod negativ participarea sa la viața socială și de familie, prima instanță, având în vedere și culpa victimei la producerea prejudiciului, a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 15.000 lei, cu titlu de daune morale.
Împotriva sentinței penale nr.117 din 20 martie 2009 Tribunalului Prahovaa declarat apel, în termen, inculpatul G, care a criticat hotărârea de nelegalitate și netemeinicie.
Cu ocazia dezbaterilor, inculpatul, prin apărător ales, a susținut că în mod greșit instanța de fond a dispus condamnarea sa pentru tentativă la infracțiunea de omor, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că acesta a fost atacat de partea vătămată, fapta fiind comisă în legitimă apărare.
Se susține că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată pentru a se apăra de agresiunea exercitată de aceasta în scopul protejării integrității personale, că prima instanță se referă în motivarea hotărârii la depășirea limitei legitimei apărări, dar a făcut aplicarea disp. art.73 lit.b) cod penal, în loc de art.44 cod penal.
Pentru motivele invocate, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond, achitarea inculpatului.
În subsidiar, sentința a fost criticată sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei, susținându-se că inculpatul a aplicat părții vătămate o singură lovitură, după comiterea faptei a anunțat organele de poliție, că după întoarcerea la fața locului victima nu a mai fost găsită, împrejurări în raport de care încadrarea juridică corectă este cea prev. de art.182 alin.2 cod penal.
Pentru aceste motive și față de circumstanțele personale ale inculpatului, solicită condamnarea inculpatului în temeiul disp. art.182 alin.2 cod penal, cu aplic. art.73 lit.a) cod penal și a disp. art.81 din același cod.
Luând act de acordul inculpatului, instanța a dispus audierea acestuia în conformitate cu disp. art.378 alin.11cod proc. penală, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosar, fila 14.
Curtea, examinând sentința apelată în raport de criticile invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp. art.371 alin.2 și art.378 cod proc. penală, apreciază că apelul declarat de inculpatul G este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Pe baza probelor și mijloacelor de probă administrate în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv procesul verbal de consemnare a denunțului, procesul verbal de conducere în teren, raportul de expertiză medico-legală nr.879 din 11 decembrie 2007 și suplimentul la acesta nr.734 din 8 octombrie 2008, declarațiile martorilor, declarațiile părții vătămate și ale inculpatului, certificatul medico-legal nr.2889 din 6 decembrie 2007, planșele foto privind corpul folosit de inculpat la comiterea infracțiunii și pe partea vătămată, ulterior externării, alte înscrisuri medicale, prima instanță a reținut în mod corect și complet situația de fapt, din care rezultă că pe fondul provocării din partea victimei, care în data de 5 decembrie 2007 lovit cu un băț pe inculpat, acesta la rândul său i-a aplicat o lovitură de topor în cap, provocând părții vătămate leziuni ce au necesitat 40-45 zile îngrijiri medicale pentru vindecare și care au pus în primejdie viața victimei.
Probele și mijloacele de probă la care s-a făcut referire anterior au fost complet analizate și just apreciate de prima instanță, care, reținând vinovăția inculpatului sub forma intenției indirecte, în mod temeinic și legal a dispus condamnarea acestuia pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor, în condițiile stării de provocare din partea victimei, conform art.20 cod penal rap. la art.174 cod penal, cu aplic. art.73 lit.b) cod penal.
Probatoriile administrate în cauză relevă fără dubiu că desfășurarea conflictului a avut loc în absența martorilor, așa încât reținerea situației de fapt de către prima instanță pe baza declarațiilor concordante ale părților implicate în conflict, ce au fost confirmate de actele medicale și declarațiile martorilor, și, este pe deplin justificată, constituind, și în opinia Curții, modalitatea reală în care s-au desfășurat evenimentele în data de 5 decembrie 2007.
Astfel, sub un prim aspect, în mod corect s-a reținut că declanșarea conflictului a fost făcută de partea vătămată, care a aplicat inculpatului mai multe lovituri cu bățul avut asupra sa, producând acestuia leziunile consemnate în certificatul medico-legal nr.2889 din 6 decembrie 2007, declarația inculpatului coroborându-se cu cea a martorei ce a confirmat împrejurarea că soțul său a plecat de acasă cu un băț, precum și cu concluziile actului medical.
Nu rezultă însă că inculpatul a fost atacat și de câinii părții vătămate, neexistând nici un fel de leziuni specifice agresiunii canine, așa încât în mod just nu a fost reținută comiterea faptei în condițiile prev. de art.73 lit.a) cod penal ci doar a celor prev. de art.73 lit.b) cod penal, urmarea atacului exercitat de partea vătămată asupra inculpatului.
Analiza comparativă a leziunilor produse în urma atacului exercitat de partea vătămată, pe de o parte, și inculpat, pe de altă parte, a obiectelor vulnerante folosite în agresiune dar mai ales a consecințelor produse, conduc la concluzia, la care a ajuns și instanța de fond, că fapta, astfel cum a fost descrisă anterior, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor iar nu cea de vătămare corporală gravă, fiind fără dubiu că prin folosirea toporului într-o zonă vitală a corpului, respectiv capul, aplicarea unei lovituri cu intensitate sporită și urmările produse, inculpatul, deși nu a acționat cu intenția de a ucide, a acceptat posibilitatea suprimării vieții victimei, acționând așadar, cu intenție indirectă.
Înseși acțiunea inculpatului după comiterea faptei, care nu a acordat primul ajutor victimei și a părăsit locul incidentului fără a se interesa de urmările faptei, dovedesc acceptarea de către acesta a posibilității ca partea vătămată să înceteze din viață.
Pentru aceleași argumente, nu poate fi primită nici apărarea inculpatului vizând comiterea faptei în condițiile prev. de art.73 lit.a) cod penal, întrucât așa cum a reținut și instanța de fond, în cauză nu sunt întrunite cerințele impuse de art.44 alin.3 cod penal, atacul comis de victimă asupra inculpatului neavând o asemenea gravitate care să justifice replica dată de inculpat.
Așa cum s-a arătat anterior, în urma atacului exercitat de victimă, inculpatul prezenta tumefacții la nivelul mandibulei și a cotului stâng și două excoriații de câte 5
cm, leziunile produse necesitând îngrijiri medicale de doar 4-5 zile, în comparație cu leziunile suferite de partea vătămată, care au interesat nu doar cutia craniană ci și creierul victimei, necesitând 40-45 de zile îngrijiri medicale și care au pus în pericol viața acesteia.
Pentru considerentele expuse, Curtea, apreciind că instanța de fond a administrat probe concludente, utile și pertinente soluționării cauzei și printr-o evaluare corespunzătoare a acestora a stabilit în mod corect situația de fapt, împrejurările comiterii infracțiunii și vinovăția inculpatului, constată că soluția de condamnare a inculpatului pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor, în condițiile provocării din partea victimei, prev. de art.20 cod penal rap. la art.174 cod penal și art.73 lit.b) cod penal, este pe deplin justificată, iar criticile inculpatului sunt neîntemeiate.
Nefondată este și critica vizând individualizarea pedepsei, atât în privința pedepsei principale cât și a pedepselor accesorii și complementare.
Evaluând în mod corespunzător criteriile cuprinse în art.72 cod penal, respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei comise, împrejurările comiterii infracțiunii, pe fondul provocării din partea victimei, urmările produse și persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, Curtea apreciază că pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate, este o pedeapsă justă și nu se impune reducerea cuantumului acesteia ori schimbarea modalității de executare.
Independent de motivele care ar fi determinat-o pe partea vătămată să exercite agresiunea asupra inculpatului, riposta acestuia, deosebit de, nu justifică aplicarea unei alte pedepse decât cea stabilită de prima instanță, neputându-se accepta ideea, susținută de inculpat, a imposibilității de a acționa altfel, fiind evidentă disproporția dintre atacul victimei și riposta inculpatului.
Și latura civilă a cauzei a fost soluționată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, respectiv art.14 alin.3 lit.b cod proc. penală și art. 998 Cod civil, din coroborarea înscrisurilor cu declarațiile martorilor audiați în dovedirea pretențiilor civile, rezultând că partea vătămată a suferit atât un prejudiciu material dar mai ales unul moral, urmarea traumelor fizice și psihice generate de acțiunea ilicită a inculpatului, așa încât, față de împrejurările concrete în care fapta a fost comisă, reținerea culpei concurente a părții vătămate în proporție de 40% este pe deplin justificată, iar diminuarea pretențiilor părții civile are suport probator.
Prin urmare, apreciindu-se că soluția instanței de fond este temeinică și legală sub toate aspectele, iar criticile invocate de inculpat nu se justifică, în temeiul disp. art.379 pct.1 lit.b cod proc. penală, va respinge apelul ca nefondat.
În baza disp. art.192 alin.2 cod proc. penală, se va dispune obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G fiul lui și, născut la 01 octombrie 1951, domiciliat în comuna, sat nr.23, județul P împotriva sentinței nr. 117 din 20 martie 2009 Tribunalului Prahova.
Obligă apelantul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru partea lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 iunie 2009.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red. NI/Tehnored.
2 ex./29 iunie 2009
Dosar fond nr- Trib.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Negulescu
