Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 76/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 17 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Elena Ciobanu I - -
JUDECĂTOR 2: Elena Scriminți
Grefier - - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 76
Ministerul Public Reprezentat de procuror - -
Pe rol judecarea apelul formulat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași împotriva sentinței penale nr. 213/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosar nr-, având ca obiect infracțiunea de tentativă de omor.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul apelant, în stare de arest preventiv asistat de av. care substituie pe av., lipsă părțile civile intimate.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și la modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Interpelat fiind, inculpatul arată că menține apelul formulat, care vizează doar redozarea pedepsei și că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. solicită admiterea apelului și redozarea pedepsei aplicate inculpatului, dându-se mai mută eficiență circumstanțelor reale și celor personale ale acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public arată că instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 11 ani, pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat și de violare de domiciliu și a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de i an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 238/17.12.2007 a Judecătoriei Murgeni, pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, fiind legală și temeinică, față de modalitatea în care a acționat inculpatul, de probatoriul administrat și față de persoana inculpatului și poziția pe care acesta a adoptat - Pentru aceste motive pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat
Inculpatul apelant, având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului și redozarea pedepsei, arătând că nu a vrut să omoare partea vătămată ci doar să se răzbune pentru că aceasta îi spărsese geamurile casei sale.
Declarând închise dezbaterile instanța rămâne în pronunțare.
În urma deliberării:
INSTANȚA
Asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 213 din 23 aprilie 2008, Tribunalul Vasluia dispus următoarele:
A condamnat pe inculpatul, zis "" fiul lui și, născut la 20.09.1973 în municipiul H, jud. -, cu domiciliul în sat, com., jud. V, cetățean român, studii 10 clase,necăsătorit, fără copii minori, cu antecedente penale,în prezent aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul cu regim închis V, la următoarele pedepse: 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 -175 lit."a" Cod penal și 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin.2 Cod penal, ambele infracțiuni cu aplicarea art. 33 lit."a" Cod penal și art. 37 lit."a" Cod penal.
În baza art. 34 lit."b" Cod penal a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 11 (unsprezece ) ani închisoare.
În baza art. 83 Cod penal a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 238 din 17.12.2007 a Judecătoriei Murgeni și dispune executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa rezultantă aplicată în prezent inculpatului, care urmează să execute în total pedeapsa rezultantă de 12 (doisprezece ) ani închisoare.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a și b Cod penal pe perioada prevăzută de art. 71 Cod penal.
În baza art.350 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului și în baza art.88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 15 ianuarie 2008 la zi.
În baza art. 118 lit."b" Cod penal a confiscat de la inculpatul un cuțit albastru și cu lama fixă în lungime de 22 cm. corp delict folosit la săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat înregistrată la poziția nr. 44/2008 în registrul de evidență a corpurilor delicte a Tribunalului Vaslui.
În baza art. 346 cu referire la art. 14 Cod procedură penală a constatat că partea vătămată domiciliat în com., jud. V, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A obligat pe inculpatul să achite părților civile: Spitalul Municipal H suma de 830,27 lei, Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie I suma de 2130,63 lei și Serviciul de Ambulanță Județean V suma de 734,75 lei cu titlu de despăgubiri civile, actualizate la data executării.
A obligat pe inculpatul, să achite statului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Suma de 240 lei reprezentând onorariu pentru apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul, va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
În termen legal hotărârea astfel pronunțată a fost apelată de către inculpatul, fiind criticată pentru netemeinice, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate. A precizat inculpatul că pedeapsa este excesivă în raport de atitudinea procesuală adoptată, de recunoaștere și regret faptei săvârșite, de circumstanțele reale referitoare la faptul că nu a avut intenția de a omorî victima, ci doar de a se răzbuna, de circumstanțele personale.
Solicită inculpatul ca, raportat acestor împrejurări, să fie admis apelul și să fie redus cuantumul pedepsei aplicate.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivului de apel invocat, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 37 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că nu este întemeiat apelul de față, pentru considerentele ce vor fi expuse:
Instanța de fond, în baza unui examen complet și convingător a amplului ansamblu probator administrat în cauză, cu respectarea dispozițiilor legale, atât în administrarea și aprecierea probelor, cât și în ce privește garanțiile procesuale ale inculpatului, a stabilit corect situația de fapt imputată, recunoscută de altfel, și de către inculpat, constând în aceea că în seara de 14 ianuarie 2008, după ce a premeditat săvârșirea faptelor și a luat hotărârea de a suprima viața părții vătămate, pentru a se răzbuna, s-a înarmat cu un cuțit și s-a deplasat la locuința părții vătămate, a pătruns înăuntru și,în timpce acesta dormea, l-a lovit în repetate rânduri cu cuțitul cauzându- leziuni ce i-au pus în primejdie viața.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei rezultă neîndoielnic din actele dosarului, care confirmă împrejurarea că acțiunea inculpatului s-a desfășurat noaptea, în timp ce partea vătămată dormea (trezindu-se doar după acțiunea violentă exercitată asupra sa și fugind, încercând să-și găsească scăparea) fiind astfel aplicabile și dispozițiile art. 175 lit. d Cod penal, referitor la art. 372 Cod penal, privind neagravarea situației în propria cale de atac.
În schimb, încadrarea juridică a faptei în dispozițiile art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a Cod penal și în dispozițiile art. 180 alin. 2 Cod penal, cum a solicitat inculpatul, este corespunzătoare ansamblului faptic reținut.
În acest sens, trebuie avute în vedere actele de punere în executare a intenției criminale comise până în momentul propriu-zis al agresiunii (planificarea și pregătirea actului infracțional, atât în ce privește modalitatea de comitere, cât și asigurarea mijloacelor necesare în acest scop) cât și ulterior acesteia (urmărirea victimei pe o distanță mare de drum și de timp) acte care relevă, prin natura lor și în raport de împrejurările în care au fost săvârșite, că inculpatul a avut intenția specifică, fie ea și indirectă, de omor și nu intenția generală de a vătăma sau de săvârși o infracțiune nedeterminată.
Or, în speța de față, este evident faptul că inculpatul, chiar dacă nu a urmărit producerea unui rezultat total în ceea ce privește partea vătămată, a acceptat, totuși, cu prisosință eventualitate unui atare rezultat. În aceste condiții, cu atât mai relevantă juridic este împrejurarea constatată medical că victima suferit leziuni ce i-au pus viața în primejdie.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, Curtea constată că potrivit principiului individualizării răspunderii penale, constrângerea penală trebuie înfăptuită diferențiat, în raport degravitatea infracțiunii săvârșiteși de persoana infractorului.
Din dispozițiile art. 72 Cod penal rezultă că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a acestuia, degradul de pericolsocial al faptei săvârșite,de persoana infractoruluiși de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Criticile de individualizare a pedepsei prin raportare la dispozițiile art. 52 Cod penalvizează adecvarea pedepsei pentru a asigura realizarea funcțiilor de constrângere, exemplaritate și reeducare.
În cauză, norma incriminatoare raportat la încadrarea juridică reținută, respectiv săvârșirea infracțiunii în forma tentativei, prevede o pedeapsă, potrivit art. 174 alin. 1 - 175 lit. a Cod penal, raportat la art. 21 alin. 2 Cod penal, între 7, 6 ani și 12,6 ani închisoare.
În aceste condiții, pedeapsa aplicată de instanța fondului ar părea excesivă, însă având în vedere criteriile de individualizare sus-menționate, referitoare la gradul de pericol social al faptei săvârșite deosebit de ridicat, raportat la modalitatea și mijloacele concrete de săvârșire, perseverența inculpatului în realizarea planului infracțional premeditat, valorile sociale cărora s-a adus atingere prin fapta antisocială a inculpatului, referitoare la viața persoanei, valoarea supremă ocrotită de legea penală, cât și la persoana inculpatului, care se află într-un conflict permanent cu legea penală și cu ordine socială și de drept, fiind recidivist multiplu, toate acestea constituindu-se în împrejurări de natură să agraveze răspunderea penală în ceea ce privește cuantumul pedepsei.
Așa fiind, dacă aplicarea pedepselor anterioare și executarea acestora în regim de detenție (trebuie subliniată și împrejurarea că inculpatul este cercetat cu privire la alte fapte penale) nu a fost în măsură a schimba poziția inculpatului față de ordinea normativă, cu atât mai mult o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de norma incriminatoare, astfel cum solicită inculpatul, în raport de pericolul social concret al faptei și făptuitorului, astfel cum a fost reliefat mai sus, precum și activitatea infracțională anterioară, ilustrată de condamnări pentru infracțiuni de diversă natură, nu este aptă a realiza funcția educativă pedepsei și reinserția socială a inculpatului.
Așadar, pentru motivele arătate, criticile formulate de către inculpat privitoare la greșita individualizare a pedepsei se constată a fi neîntemeiate, așa încât apelul declarat de inculpat apare ca fiind nefondat.
În consecință, pentru considerentele expuse, Curtea urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. Cod procedură penală să respingă apelul formulat de inculpatul și să mențină ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe.
Constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, continuă să subziste și să fie actuale, în baza art. 350 Cod procedură penală, va menține în continuare starea de arest preventiv a inculpatului.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 381 Cod procedură penală și art. 88 Cod penal, urmează să deducă din pedeapsa aplicată durata arestării preventive și după data pronunțării hotărârii atacate cu apel.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. 213/23.04.2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosar nr-, sentință penală pe care o menține.
Menține starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal deduce arestarea preventivă a inculpatului de la 23.04.2008, la zi.
Obligă pe apelant să plătească statului suma de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 100 RON onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
05.07.2008
Tribunalul Vaslui
Jud.
18 Iunie 2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Decizia penală nr. 76 Dosar nr-
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași împotriva sentinței penale nr. 213/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosar nr-, sentință penală pe care o menține.
Menține starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 penal deduce arstarea preventivă a inculpatului, de la 23.04.2008 la zi.
Obligă pe apelant să plătească statului suma de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 100 RON onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 Iunie 2008.
Pentru conformitate
Grefier
Președinte:Iulia Elena CiobanuJudecători:Iulia Elena Ciobanu, Elena Scriminți
