Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 78/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 78/
Ședința publică din 15 iunie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 206/PI/20.03.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul apelant personal, în stare de arest și asistat de avocat ales din cadrul Baroului T, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind părțile civile intimate și Spitalul Clinic Județean de Urgență
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se ia o declarație inculpatului apelant, consemnată în scris și depusă la dosar, după care:
Avocat solicită audierea martorei, care este actuala soacră a inculpatului și care poate da relații cu privire la comportamentul acestuia, această probă fiind relevantă pentru individualizarea pedepsei, referitor la circumstanțele atenuante ale inculpatului, referindu-se la comportamentul acestuia înainte și după comiterea faptei. De asemenea, arată că poate aduce înscrisuri de la locul de muncă al inculpatului pentru completarea probatoriului.
Procurorul se opune la admiterea probei solicitate, nefiind utilă cauzei.
Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de apărătorul inculpatului, ca nefiind utilă și pertinentă cauzei și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul părților prezente la dezbateri.
Avocat solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței și în rejudecare să se constate că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, inculpatul neavând intenția directă sau indirectă de a suprima viața părții vătămate. Inculpatul, când s-a întors după pachetul de țigări, a luat și acea bară metalică cu el, care nu era foarte, astfel că nu s-a pus în pericol viața părții vătămate. Conflictul nu s-a purtat cu partea vătămată, ci cu alte persoane, el lovind-o pe aceasta din greșeală. Solicită astfel schimbarea încadrării juridice în dispozițiile art. 181.Cod Penal avându-se în vedere că nu s-a pus în pericol viața părții vătămate și orice dubiu profită inculpatului. În subsidiar solicită admiterea apelului și reducerea pedepsei sub minimul special, luându-se în considerare faptul că inculpatul a recunoscut și regretat comiterea faptei, a încercat să o despăgubească pe partea vătămată, din referatul de evaluare întocmit în cauză rezultă că inculpatul are șanse de reintegrare în societate, că inculpatul nu consumă alcool în mod frecvent, după ce a fost liberat a fost încadrat în muncă, colegii l-au susținut, a avut un comportament bun în familie și societate.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondat, a apelului formulat de inculpat. Nu se impune schimbarea încadrării juridice întrucât inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a ucide, lovind-o pe partea vătămată într-o zonă vitală, respectiv în cap, cu o bară metalică, în scop de răzbunare. Cu privire la pedeapsa aplicată acestuia, arată că a fost corect individualizată, orientată în mod corect apropiat de limita minimă, astfel că nu se impune reducerea pedepsei, aceasta oglindind pericolul social al faptei și al inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale.
Avocat arată că inculpatul a aplicat o singură lovitură victimei și nu a dorit decesul acesteia.
Inculpatul regretă săvârșirea faptei, nu a avut nimic cu partea vătămată și arată că partea vătămată stătea între el și cel cu care s-a certat, iar inculpatul fiind sub influența băuturilor alcoolice nu își mai amintește cum a lovit-o pe partea vătămată.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 206/PI din 20.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 334.C.P.P. s-a respins cererea formulată de inculpat privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa.
În baza art. 20.Cod Penal raportat la art. 174 alin. 1, 175 alin. 1 lit. i și alin. 2.Cod Penal și cu aplicarea art. 21 alin. 2.Cod Penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 23.11.1985 în T, CNP - -, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, domiciliat în T,-,. 16, jud. T și cu reședința în T, str. - nr. 5,. 5, jud. T, la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat.
În baza art. 71.Cod Penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a și b pe Cod Penal durata executării pedepsei.
În baza art. 65 alin. 1 și 2.Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a și b pe Cod Penal o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350.C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88.Cod Penal s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii din data de 01.09.2008 și a arestului preventiv de la data de 01.09.2008 la zi.
În baza art. 14.C.P.P. raportat la art. 346.C.P.P. și cu aplicarea art. 998, 999.civ. s-a luat act că partea civilă a renunțat la pretențiile civile.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2362,99 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență
În baza art. 118 alin. 1 lit. b s Cod Penal-a confiscat de la inculpat o bară metalică în lungime de aproximativ 115 cm, secțiunea având formă dreptunghiulară cu laturile de aproximativ 5 cm și 3 cm, grosimea laturilor de 0,2 cm.
În baza art. 191 alin.1 inculpatul Cod Penal a fost obligat la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus plata sumei de 123 lei din fondurile MJ către IML T, reprezentând contravaloarea expertizelor medico-legale efectuate în cauză.
S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli judiciare.
În baza art.51 a C.P.P. fost respinsă cererea de recuzare formulată de apărătorul inculpatului ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 1783/P/2008 emis la data de 24.10.2008 și înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 24.10.2008, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20.Cod Penal raportat la art. 174, 175 alin. 1 și i
Cod PenalÎn fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 31.08.2008, în jurul orei 21,30, pe terasa unui local din Zona Piata, i-a aplicat numitului, o lovitură cu o țeavă metalică în zona capului, cu o asemenea intensitate, încât i-a produs o fractură cominutivă cu înfundare de os parietal.
Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv procesele verbale de cercetare la fața locului și constatare (filele 3-5, 11-12 dos. ), declarațiile părții vătămate (filele 15 dos. și 33 dosar), declarațiile inculpatului (filele 26-29 dos. și 32 dosar), declarațiile martorilor, -, el-, -, (filele 29-45 dos. și 49-50, 73-75, 95 dosar), examenul medico-legal preliminar și raportul de constatare medico-legală nr. 2454/11.09.2008 al IML T (filele 16, 18 dos ), adresa Spitalului Județean de Urgență T nr. 23084/11.09.2008 (filele 20-24 dos. ), raportul de expertiză psihiatrico-legală nr. 3463/25.02.2009 al. IML T (filele 90-91 dosar), fișă cazier judiciar (filele 66-67 dos. ), referatul de evaluare întocmit pe numele inculpatului de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș (filele 70-72 dosar), instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 31.08.2008, în jurul orelor 17.00, partea civilă se afla pe terasa localului "", situat în Zona din T, împreună cu martorii, și, unde consumau băuturi alcoolice. La un moment-dat, pe aceeași terasă a sosit și inculpatul, care, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, a început să danseze și să fredoneze diverse melodii care asigurau muzica ambientală pe terasă.
În aceste împrejurări, în jurul orelor 21,15, între inculpat și cei de la masa părții civile s-a purtat o discuție în contradictoriu, martorului reproșându-i-se de către inculpat că s-ar fi uitat urât la el. După această discuție, inculpatul a părăsit terasa și s-a deplasat la domiciliul concubinei sale, martora -, de unde a luat o țeavă metalică în lungime de aproximativ 115 cm. având formă dreptunghiulară, după care s-a întors la terasa, fiind urmat la mică distanță de concubina sa.
Ajuns pe terasă, inculpatul s-a îndreptat către masa părții vătămate, moment în care martorii, și, s-au ridicat de la masă. Inculpatul, fără a aștepta vreo reacție din partea celor care se aflau la masă, i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu țeava metalică, în zona capului.
În urma loviturii primite, partea vătămată a căzut la pământ. În acest context, unul dintre prietenii părții vătămate a luat un scaun cu care a încercat să-l lovească pe inculpat, dar acesta s-a ferit, după care inculpatul și concubina acestuia au fugit în fața terasei, unde s-au încăierat cu prietenii părții vătămate care au alergat în urma lor. În scandalul provocat în fața terasei a fost implicat și fratele concubinei inculpatului, martorul el, care, între timp, ajunsese în fața terasei.
La un moment dat, observând apropierea unui echipaj de poliție, toți cei implicați au fugit către râul, ce se afla în apropiere, iar în zona podului ce traversează râul, au fost opriți de polițiști, fiind conduși la sediul postului de poliție.
Potrivit dispozițiilor art. 144.Cod Penal prin săvârșirea unei infracțiuni se înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă.
Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 174 alin. 1.Cod Penal, din punct de vedere obiectiv, infracțiunea de omor se realizează prin uciderea unei persoane, adică prin orice activitate materială care are ca rezultat moartea unei persoane.
În consecință, s-a observat faptul că infracțiunea de omor se consumă în momentul în care se produce rezultatul socialmente periculos, adică decesul victimei, întrucât în situația în care executarea activității de ucidere a fost întreruptă, neducând la producerea efectului, fapta constituie tentativă.
Tentativa nefiind altceva decât o formă a activității infracționale, situată în faza de executare a infracțiunii, între începutul executării acțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective și producerea rezultatului socialmente periculos, având în vedere probele administrate în cauză, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului, de a încerca să suprime viața părții vătămate, prin aplicarea unei lovituri cu o țeavă metalică în zona capului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor, numitul punând în executare hotărârea de a săvârși infracțiunea, executarea neproducându-și rezultatul doar datorită unor împrejurări independente de voința inculpatului.
Atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut faptul că a lovit partea vătămată cu acea bară metalică, dar a adăugat că nu a vrut să lovească, el încercând doar să se apere.
Acest din urmă aspect a fost contrazis însă de probele administrate în cauză.
Inculpatul a precizat că în seara respectivă era în stare de ebrietate și, anterior incidentului, a avut dispute verbale cu cei de la masa părții vătămate, ceea ce l-a și determinat să părăsească terasa, deplasându-se la domiciliul concubinei sale. În momentul în care a ajuns acasă, și-a dat seama că și-a uitat țigările pe terasa barului, motiv pentru care s-a întors acolo, nu înainte de a se înarma cu o bară metalică, inculpatul afirmând că îi era teamă de cei aflați la masa părții vătămate.
Această afirmație a inculpatului, potrivit căreia s-a înarmat pentru că îi era teamă, nu a putut fi acceptată de către instanța de fond. Chiar inculpatul a precizat că, deși a avut discuții contradictorii cu cei de la masa părții vătămate, pe care tot el le-a provocat, nimeni nu i-a dat de înțeles că ar putea exercita asupra sa acte de violență. Nimeni nu s-a ridicat de la masă și nu s-a îndreptat în direcția inculpatului, acesta părăsind singur terasa, fără ca la adresa sa să fi fost făcute amenințări sau să se fi exercitat acte de violență.
Mai mult decât atât, împrejurarea că inculpatul s-a întors pe terasă cu intenția de a provoca scandal, scop în care s-a și înarmat cu metalică, rezultă chiar din declarația concubinei sale, martorul, care a fost audiată la data de 01.09.2008. În finalul acestei declarații, martorul a revenit asupra celor afirmate anterior, și a menționat că în seara incidentului, inculpatul a venit acasă foarte nervos pentru că s-a certat cu cineva pe terasa barului. Ajuns acasă, inculpatul a sunat un prieten, cerându-i acestuia să-l însoțească până la terasa barului respectiv, pentru a nu merge singur, de unde rezultă că intenția inculpatului nu era aceea de a-și recupera țigările, ci dorea să se confrunte cu persoanele aflate la masa părții vătămate. Întrucât a fost refuzat de acest prieten, potrivit declarațiilor concubinei sale, inculpatul s-a înarmat cu o bară metalică de aproximativ 1m lungime, după care a plecat la terasă.
Toate aceste împrejurări au condus la formarea convingerii instanței de fond că reîntoarcerea inculpatului pe acea terasă, înarmat cu o bară metalică, nu s-a datorat dorinței lui de a-și recupera pachetul de țigări uitat la fața locului, acesta reprezentând doar un pretext, ci intenției acestuia de a se confrunta cu cei cu care anterior se certase, în condițiile în care nu exista nici un element care să-i justifice numitului temerea că, în situația în care se va întoarce pe acea terasă, i se va putea întâmpla ceva rău.
Inculpatul a mai afirmat că în momentul în care a ajuns pe terasă, comesenii părții vătămate l-au atacat cu un scaun și cu o sticlă de bere, astfel că după ce s-a apărat, parând loviturile, a ripostat și a lovit la întâmplare cu acea bară metalică, lovitura atingând capul părții vătămate.
Declarațiile inculpatului au fost însă contrazise de probele administrate în cauză.
Chiar concubina inculpatului, martorul, în continuarea declarației amintite anterior, a menționat că după ce inculpatul a plecat de la domiciliu spre terasă, l-a însoțit. Ea este cea care a intrat prima pe terasă, fiind urmată de inculpat. I-a întrebat pe cei de la masă ce s-a întâmplat, iar inculpatul, care se afla în spatele său, este posibil să fi lovit pe cineva de la masă cu acea bară metalică, și abia după această lovitură unul dintre comeseni a luat un scaun cu care a încercat să riposteze.
Deși inculpatul a afirmat că a fost lovit, el nu a fost în măsură să prezinte vreun certificat medico-legal care să ateste faptul că a fost agresat în seara respectivă.
Susținerile inculpatului au fost contrazise și de partea vătămată, precum și de martorii, și.
Partea vătămată a menționat că se afla la aceeași masă cu martorii indicați mai sus, iar în cursul acelei după-amieze, martorul a avut o discuție contradictorie cu inculpatul, care îi deranja pe cei de pe terasă pentru că făcea. Partea vătămată a mai adăugat faptul că, după aproximativ 15 minute după ce inculpatul a plecat, i-a văzut pe cei 3 comeseni ridicându-se de la masă, fără să știe de ce, el fiind plasat cu spatele la intrarea pe terasă, după care a simțit o lovitură puternică în cap, prăbușindu-se la pământ și pierzându-și cunoștința.
La rândul lor, cei trei martori care se aflau la aceeași masă cu partea vătămată, au recunoscut faptul că anterior incidentului petrecut în jurul orei 21,30, au avut discuții contradictorii cu inculpatul, care se afla în stare de ebrietate. Martorii au precizat că nu au acordat nici o importanță inculpatului, care de altfel a și plecat de pe terasă, întorcându-se după aproximativ 15 minute. În momentul în care a revenit, martorii au indicat faptul că inculpatul avea în mână o bară metalică și era însoțit de o femeie (concubina sa), iar în momentul în care a intrat pe terasă, inculpatul, fără nici un motiv, a aplicat o lovitură părții vătămate cu acea bară metalică în cap, partea vătămată prăbușindu-se la pământ în stare de inconștiență. Văzând cele întâmplate, martorii au precizat că au încercat să riposteze, unul dintre ei intenționând să-l lovească pe inculpat cu un scaun, fapt ce a condus la producerea unei îmbrânceli comune, care s-a prelungit până pe trotuarul din fața terasei.
În apărarea sa, inculpatul a solicitat și audierea martorilor, el și, însă, instanța de fond a constatat că toți acești martori au asistat doar la partea finală a incidentului, fără a observa momentul în care partea vătămată a fost lovit în cap.
Astfel, martorul a menționat că la data incidentului se afla în zona Pieței, iar la un moment dat a auzit dinspre terasa barului. S-a deplasat să vadă ce se întâmplă, și a observat faptul că un a încercat să-l lovească pe inculpat cu un scaun, dar s-a ferit. Or, în acel moment partea vătămată era deja căzut la pământ ca urmare a loviturii primite de la inculpat, martorul neputând face precizări în legătură cu acest aspect.
La rândul său, martorul el, fratele concubinei inculpatului, a precizat că în seara incidentului i-a văzut pe inculpat și sora sa deplasându-se spre terasa localului. În momentul în care ajuns el, cei doi ieșeau de pe terasă, fiind urmați de trei bărbați (martorii, și ). Martorul el nu a văzut momentul în care a fost lovit partea vătămată, el participând doar la scandalul provocat în stradă, pe trotuarul din fața terasei, când, încercând să despartă beligeranții, este posibil să fi fost și el agresat.
În sfârșit, martorul a menționat că în momentul în care a ajuns el la fața locului, acolo se mai afla doar partea vătămată, care era căzut la pământ. Martorul a menționat că nu știe ce s-a întâmplat, dar a auzit de la alte persoane că ar fi existat un scandal în cursul căruia inculpatul s-ar fi confruntat cu mai mulți bărbați, fără însă ca el să-l fi văzut pe lovit.
În condițiile în care cei trei martori nu au asistat la momentul în care inculpatul a aplicat acea lovitură părții vătămate, instanța de fond a apreciat că declarațiile lor nu au relevanță sub aspectul înlăturării răspunderii penale a inculpatului.
În ceea ce privește declarațiile martorului date în cursul urmăririi penale la datele de 31.08.2008 și 01.09.2008 (prima parte a declarației), precum și declarația acesteia din cursul cercetării judecătorești, când martorul a afirmat că nu l-a văzut pe inculpat să fi fost înarmat și să fi lovit pe cineva, acestea au fost înlăturate, neexprimând adevărul, aspect recunoscut chiar de martor în momentul în care și-a schimbat poziția, și fiind justificate de dorința martorului de a îmbunătăți situația inculpatului, dată fiind relația dintre cei doi.
La soluționarea cauzei, instanța de fond a avut în vedere și procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit la data de 01.09.2008 de către organele de cercetare penală. În cuprinsul acestuia s-a consemnat faptul că în apropierea locului unde s-a produs scandalul, lângă un stâlp de iluminat, a fost găsită metalică folosită de către inculpat. De asemenea, la masa la care a stat partea vătămată a fost găsită o de sânge, alte urme nefiind descoperite, întrucât martorul, barmanul localului, spălase terasa, aspect recunoscut de martorul în cauză, care a și adăugat că după ce a auzit pe terasă, a mers să vadă ce se întâmplă, și a găsit un client căzut la pământ și având o lovitură la cap.
Potrivit procesului verbal de constatare întocmit la data de 31.08.2008 de către polițiștii care au procedat la prinderea persoanelor implicate în scandal, în seara acelei zile se aflau în patrulare prin zona Pieței, iar la un moment dat au observat pe trotuarul din fața terasei, mai multe persoane care s-au încăierat. Atunci au procedat la prinderea și identificarea celor implicați în altercație (inculpatul, concubina acestuia, martorii, ), fiind identificat și partea vătămată, care prezenta leziuni și a fost transportat la spital, leziuni provocate, potrivit declarațiilor persoanelor audiate în acel moment, de către inculpat, care a venit pe terasă înarmat cu o metalică.
La stabilirea vinovăției inculpatului prima instanță a ținut seama și de împrejurarea că între activitatea desfășurată de inculpat și leziunile cauzate victimei există un raport de cauzalitate, fiind evident că fără lovitura aplicată de inculpat, aceste leziuni nu s-ar fi produs. În acest sens s-au observat concluziile examenului medico-legal preliminar efectuat la data de 01.09.2008 de către IML T, în momentul internării victimei la Spitalul Județean T numitul prezentând un traumatism craniocerebral deschis, cu plagă contuză parietală dreapta, leziunile putând data din ziua de 31.08.2008 și putând fi rezultatul lovirii directe cu un corp dur.
Aceste concluzii au fost confirmate și prin raportul de constatare medico-legală nr. 2454/11.09.2008 al IML Potrivit acestui raport, la examinarea medico-legală, victima a prezentat leziuni la cap, el prezentând un traumatism cranio-cerebral mediu deschis, fractură cu înfundare parietală dr. operată, care pot data din ziua de 31.08.2008 și pot fi rezultatul lovirii directe cu sau de corpuri dure, iar pentru vindecarea cărora au fost necesare 45 zile de îngrijiri medicale. Prin același raport s-a stabilit că leziunile de violență nu au pus în primejdie viața victimei.
Văzând dispozițiile art. 152 lit. b Cod Penal, din care rezultă că o faptă este considerată săvârșită în public atunci când a fost comisă într-un loc accesibil publicului, dacă sunt de față două sau mai multe persoane, și luând în considerare împrejurarea că incidentul a cărui victimă a fost partea vătămată a avut loc pe terasa localului, un loc accesibil publicului, în prezența mai multor persoane, instanța de fond a apreciat că în prezenta cauză sunt îndeplinite și cerințele prevăzute de art.175 alin.1 lit. i
Cod PenalSub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție indirectă. Este evident că inculpatul a avut reprezentarea socialmente periculoasă a faptei sale, în condițiile în care a lovit cu o metalică o persoană, într-o zonă vitală a corpului. În acest sens inculpatul a cunoscut împrejurarea că prin actele sale poate provoca moartea victimei și chiar dacă este posibil să nu fi urmărit producerea acestui rezultat, totuși el a acceptat posibilitatea apariției sale, motiv pentru care prima instanță a reținut intenția indirectă ca modalitate a vinovăției.
Pentru aceste considerente, ținând seama și de prevederile art. 175 alin. 2.Cod Penal, și luând în considerare și concluziile raportului de expertiză psihiatrico-legală nr. 3463/25.02.2009 al IML T, din care rezultă că raportat la fapta imputată inculpatul a avut discernământ, chiar dacă acesta a fost ușor diminuat, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, iar la individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72.Cod Penal, respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Fapta inculpatului prezintă un grad de pericol social deosebit, prin actele sale numitul aducând o atingere gravă relațiilor sociale referitoare la ocrotirea dreptului oricărei persoane la viață.
La stabilirea pedepsei instanța de fond a luat în considerare și persoana inculpatului. Acesta este cunoscut cu o multitudine de antecedente penale, suferind 6 condamnări anterioare, care însă nu atrag starea de recidivă întrucât faptele au fost comise în timpul minorității, ceea ce denotă o periculozitate sporită a inculpatului.
La individualizarea pedepsei prima instanță a ținut seama și de împrejurările în care fapta a fost comisă. În momentul desfășurării activității infracționale, potrivit declarațiilor tuturor persoanelor audiate în cauză, inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice. Or, așa cum rezultă din referatul de evaluare întocmit pe numele său de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, pe fondul consumului de alcool, inculpatul devine irascibil, răspunzând prin acte de agresiune persoanelor care îl provoacă într-un oarecare fel. În opinia consilierului de probațiune, însușită și de instanță, consumul de alcool reprezintă principalul factor declanșator al agresivității inculpatului, săvârșirea prezentei infracțiuni datorându-se agresivității și incapacității inculpatului de a-și controla furia.
Raportându-se la toate aceste aspecte, în vederea atingerii scopului pedepsei așa cum acesta este stabilit prin dispozițiile art. 52.Cod Penal, observând și prevederile art. 21 alin. 2.Cod Penal, instanța de fond a constatat ca fiind necesară aplicarea unei sancțiuni privative de libertate orientată spre minimul special, respective 8 ani închisoare.
Tribunalul Timișa făcut aplicarea dispozițiilor art. 71.Cod Penal referitoare la pedeapsa accesorie, fiindu-i interzisă inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a și b Instanța Cod Penal de fond a apreciat că interzicerea drepturilor electorale de a alege sau a fi ales, precum și a dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, este justificată în privința inculpatului întrucât acesta, atâta timp cât nu a fost în măsură să aprecieze valoarea unuia din drepturile fundamentale prin care se exprimă personalitatea umană, respectiv dreptul la viață al oricărei persoane, nu este în măsură nici să-și exprime punctul de vedere, prin votul său, referitor la modalitatea în care autoritățile statului își îndeplinesc atribuțiile, iar adoptarea unui asemenea comportament nu poate fi compatibilă cu ocuparea unei funcții ce implică exercițiul autorității de stat.
În baza art. 65 alin. 1 și 2.Cod Penal raportat la art. 66.Cod Penal Tribunalul Timișa aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit. a și b pe Cod Penal o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, motivele fiind identice cu cele prezentate în cazul pedepsei accesorii.
În temeiul art. 350.C.P.P. instanța a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv.
În temeiul art. 334.C.P.P. instanța de fond a respins cererea inculpatului, formulată prin apărătorul său, de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa, din infracțiunea prevăzută de art. 20.Cod Penal raportat la art. 174, 175 alin. 1 lit. i în Cod Penal infracțiunea prevăzută de art. 181.
Cod PenalEste posibil ca inculpatul să nu fi urmărit să provoace moartea victimei, însă, raportat la împrejurarea că a lovit o persoană cu o metalică, instrument care, în condițiile în care lovitura a fost aplicată în zona capului, este să producă moartea, se poate constata că inculpatul a acceptat, cel puțin, producerea acestui rezultat periculos.
Totodată, împrejurarea că potrivit raportului de constatare medico-legală vătămările suferite nu au fost de natură a-i pune victimei viața în pericol, nu are relevanță asupra încadrării juridice a faptei. Lovitura inculpatului a fost aplicată în zona capului, o zonă vitală a corpului, iar faptul că acțiunile inculpatului nu au produs moartea victimei s-a datorat unor împrejurări independente de voința acestuia, fiind evident că numitul a lovit cu metalică la întâmplare, vizând zona capului, ceea ce presupune și acceptarea de către acesta a posibilității producerii unor consecințe tragice, inclusiv moartea victimei.
De asemenea, instanța de fond a înlăturat susținerile apărătorului inculpatului, în sensul achitării clientului său în condițiile prevăzute de 10 lit. e C.P.P. cu reținerea legitimei apărări. Pentru a putea fi reținută legitima apărare este necesar să fie îndeplinite anumite condiții, printre care se regăsește și aceea ca apărarea să fie precedată de un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva celui care săvârșește fapta prevăzută de legea penală. Or, în prezenta cauză, așa cum rezultă din probele administrate, nu a existat un asemenea atac îndreptat împotriva inculpatului. Persoanele care s-au aflat cu partea vătămată la aceeași masă au reacționat și au încercat să-l lovească pe inculpat abia după ce acesta a aplicat acea lovitură părții vătămate. Simpla presupunere a inculpatului că va fi atacat nu este suficientă pentru a justifica o ripostă legitimă.
De asemenea, instanța de fond nu a putut reține în favoarea inculpatului nici scuza provocării. Inculpatul a avut discuții contradictorii cu persoanele de pe terasă, după care a părăsit acel loc. Până în momentul în care a revenit înarmat pe terasă cu acea bară metalică a trecut o perioadă de timp, inculpatul având posibilitatea să evite orice conflict și să nu se mai întoarcă la locul incidentului. Însă, după cum s-a arătat deja, inculpatul a dorit să se confrunte cu persoanele care se aflau la masa părții vătămate, motiv pentru care s-a și înarmat cu acea bară metalică, astfel că starea de provocare nu a putut fi reținută, cu atât mai mult cu cât simpla purtare a unor discuții contradictorii nu poate fi considerată ca fiind atât de gravă încât să fi determinat o asemenea tulburare sau emoție inculpatului, încât acesta nu a mai fost în măsură să-și stăpânească acțiunile. Cu siguranță, săvârșirea faptei s-a datorat consumului de alcool, însă nici circumstanța atenuantă prevăzută de art. 49 alin. 1.Cod Penal nu poate fi reținută în favoarea inculpatului, în condițiile în care acesta cunoștea faptul că pe fondul consumului de alcool devine irascibil, agresiv și nu-și mai poate stăpâni propriile impulsuri.
În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, instanța de fond a reținut că partea vătămată a precizat, în cursul urmăririi penale, că se constituie parte civilă în cauză cu o sumă de bani pe care o va comunica ulterior. În fața instanței însă, la termenul de judecată din data de 08.12.2008, partea vătămată a menționat că nu are pretenții civile față de inculpat, instanța luând act de această împrejurare.
Prin adresa nr. 23084/11.09.2008, Spitalul Clinic Județean de Urgență T s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2362,99 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu internarea părții vătămate în perioada 01.09.2008-10.09.2008.
Potrivit dispozițiilor art. 998.civ. orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe cel din vina căruia s-a ocazionat, a-l repara.
Față de aceste prevederi legale, și luând în considerare împrejurarea că internarea medicală a victimei s-a datorat faptei ilicite a inculpatului, în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006, numitul a fost obligat la plata despăgubirilor materiale către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență T, reprezentând contravaloarea cheltuielilor determinate de internarea victimei în perioada 01.09 - 10.09.2008.
În baza art. 118 alin. 1 lit. b instanța Cod Penal de fond a dispus confiscarea de la inculpat a unei bare metalice folosite de acesta la săvârșirea infracțiunii, și care este corp delict la dosarul cauzei.
La termenul de judecată din data de 13.03.2009, în condițiile prevăzute de art. 342.C.P.P. la solicitarea apărătorului inculpatului, instanța de fond a amânat pronunțarea pentru data de 20.03.2009, pentru ca acesta să depună concluzii scrise. La data de 19.03.2009, prin registratura instanței, s-au atașat la dosarul cauzei concluziile scrise formulate de către apărătorul inculpatului, prin intermediul cărora acesta a formulat o cerere de recuzare împotriva președintelui completului de judecată, cerere de recuzare întemeiată pe prevederile art. 48 lit.1
C.P.P.Potrivit dispozițiilor art. 51 alin. 1.C.P.P. cererea de recuzare poate fi formulată oricând, în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății. Însă s-a constatat faptul că, deși cererea de recuzare poate fi făcută imediat ce partea a aflat despre cazul de incompatibilitate, ea nu poate fi formulată mai târziu de închiderea dezbaterilor, care marchează finalul fazei de judecată. Or, în cauză, dezbaterile au fost închise la data de 13.03.2009, când apărătorul inculpatului a precizat că nu mai are alte cereri de formulat, și doar la solicitarea sa instanța a amânat pronunțarea. În consecință, formularea unei cereri de recuzare după închiderea dezbaterilor apare ca fiind inadmisibilă, cu atât mai mult cu cât se întemeiază pe un text legal inexistent, aceasta fiind respinsă ca atare de către completul de judecată în a cărui compunere a intrat și judecătorul recuzat, motivele de recuzare putând fi invocate pe calea recursului.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul, apelul nefiind motivat în scris ci doar oral, în ziua judecății, de către apărătorul ales al inculpatului, care a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii penale atacate, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181.Cod Penal, arătând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, nefiind întrunită latura subiectivă a acestei infracțiuni, inculpatul neavând intenția de a suprima viața părții vătămate, și în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp. art. 371 alin. 2.C.P.P. instanța constată că apelul formulat de către inculpatul este nefondat, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
Astfel, Tribunalul Timișa stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, dar și vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat în forma prev. de art. 20.Cod Penal rap. la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i și alin. 2.Cod Penal, pe baza întregului material probator existent în cauză, constatând că la data de 31.08.2008 inculpatul, i-a aplicat părții vătămate cu o țeavă metalică în lungime de aproximativ 115 cm, o lovitură în zona capului, încercând prin această faptă să suprime viața victimei, moartea victimei neproducându-se din cauza unor împrejurări independente de voința inculpatului.
Din întregul material probator existent în cauză rezultă fără dubiu că inculpatul s-a reîntors la terasa unde s-a produs infracțiunea, înarmat cu o bară metalică, nu pentru a-și recupera un pachet de țigări uitat la fața locului, acest lucru reprezentând doar un pretext, ci cu intenția de a se confrunta cu cei cu care anterior avusese o ceartă, aspect care a fost corect reținut de către instanța de fond, acest fapt fiind un argument în plus pentru a constata că inculpatul a produs fapta de natură penală cu intenție.
Încadrarea juridică a faptei a fost corect stabilită de către prima instanță, deoarece din întregul material probator existent în cauză rezultă că inculpatul a aplicat o lovitură cu o metalică în zona capului victimei, adică într-o zonă vitală a corpului, ceea ce presupune acceptarea de către făptuitor a posibilității producerii unor consecințe letale, adică moartea victimei și datorită doar unor împrejurări independente de voința inculpatului nu s-a produs acest lucru, nefiind fondată afirmația apărătorului inculpatului că nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor sub aspectul laturii subiective.
Faptul că din raportul de constatare medico-legală a rezultat că vătămările suferite de victimă nu au pus viața acesteia în pericol, nu are o relevanță asupra încadrării juridice a faptei, deoarece instanța va lua în considerare modul de desfășurare a infracțiunii, locul unde a lovit inculpatul și arma, respectiv obiectul contondent (o metalică) pe care a folosit-o în acțiunea sa, în aceste condiții neputându-se vorbi de încadrarea juridică a faptei în cea a infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181.
Cod PenalInstanța de fond în mod corect a înlăturat apărările inculpatului în sensul achitării acestuia în baza art. 10 lit. e prin C.P.P. reținerea legitimei apărări, deoarece nu se poate vorbi în speța de față de existența unui atac material direct, imediat și injust îndreptat împotriva inculpatului, nici de a scuzei provocării, deoarece simpla purtare a unor discuții în contradictoriu cu anumite persoane nu putea determina o asemenea reacție din partea inculpatului, de altfel aceste apărări nici nu au mai fost reluate cu ocazia expunerii motivelor de apel.
Instanța apreciază că în speța de față, prin probele dosarului, a fost dovedită în mod indubitabil infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, în forma în care a fost trimis în judecată, respectiv tentativă de omor calificat, prev. de art. 20.Cod Penal rap. la art. 174 alin.1, art. 175 alin. 1 lit. i și alin. 2.Cod Penal, fiind răsturnată prezumția de nevinovăție.
Astfel, instanța de fond a aplicat o pedeapsă corect individualizată pe baza criteriilor prev. de art. 72.Cod Penal, respectiv gradul de pericol social ridicat al infracțiunii, împrejurările comiterii acesteia, dar și persoana inculpatului care este cunoscut cu o multitudine de antecedente penale, care însă nu atrag starea de recidivă, fapt care denotă o periculozitate sporită a inculpatului dar și discernământul ușor diminuat raportat la fapta comisă de acesta, pedeapsa de 8 ani închisoare, orientată spre minimul special, fiind de natură să conducă la reeducarea inculpatului, solicitarea de reducere a acestei pedepse nefiind întemeiată, deoarece nu se impune reținerea unor circumstanțe atenuante facultative în favoarea inculpatului.
Nefiind motive de desființare a hotărârii penale apelate, instanța urmează să respingă ca nefondat apelul formulat de inculpatul, va menține starea de arest a inculpatului, urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie verificată în termenul legal de 60 de zile și va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestului preventiv din data de 20.03.2009 la zi.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 379 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 206/PI/20.03.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 383 rap. la art. 350.C.P.P. menține starea de arest a inculpatului.
n baza art. 381.C.P.P. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestului preventiv din data de 20.03.2009, la zi.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondul a sumei de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu parțial, către Baroul Timiș.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
G - - -
GREFIER,
- -
Red. Gh./18.06.2009
Tehnored./3 ex./19.06.2009
Prima instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 78/
Ședința publică din 15 iunie 2009
În baza art. 379 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 206/PI/20.03.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 383 rap. la art. 350.C.P.P. menține starea de arest a inculpatului.
n baza art. 381.C.P.P. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestului preventiv din data de 20.03.2009, la zi.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondul a sumei de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu parțial, către Baroul Timiș.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
COPIA DECIZIEI PENALE NR. 78/
Ședința publică din 15 iunie 2009
În baza art. 379 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 206/PI/20.03.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 383 rap. la art. 350.C.P.P. menține starea de arest a inculpatului.
n baza art. 381.C.P.P. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestului preventiv din data de 20.03.2009, la zi.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondul a sumei de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu parțial, către Baroul Timiș.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
ss. indescifrabil ss. indescifrabil
Pentru conformitate cu originalul,
GREFIER,
- -
Tehnored.
3 ex./16.06.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR- 16 iunie 2009
CĂTRE,
PENITENCIARUL TIMIȘOARA
- BIROUL EVIDENȚĂ -
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 78/A din 15.06.2009, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr. de mai sus, s-au hotărât următoarele:
"În baza art. 379 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 206/PI/20.03.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 383 rap. la art. 350.C.P.P. menține starea de arest a inculpatului.
n baza art. 381.C.P.P. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestului preventiv din data de 20.03.2009, la zi.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondul a sumei de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu parțial, către Baroul Timiș.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15.06.2009."
Urmează ca dvs. să luați măsurile care se impun conform acestei hotărâri.
JUDECĂTOR, GREFIER,
G - - -
Tehnored.
2 ex./16.06.2009
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea
