Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 78/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 78
Ședința publică de la 16 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ene Ecaterina
JUDECĂTOR 2: Ioana Vorniceasa președinte secție
GREFIER- - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
*
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU - a fost legal reprezentat de - procuror
*
La ordine a venit spre soluționare apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 118/D/19.03.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul, în stare de arest, asistat de av., apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind părțile civile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Inculpatul arată că înțelege să fie asistat de apărătorul din oficiu, întrucât familia nu a reușit să-i angajeze un apărător.
Curtea având în vedere prevederile art. 6 DIN Convenția pentru apărarea drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și interpretarea dată acestui text de practica Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil, a prezentat succint actul de sesizare al instanței, explicându-i inculpatului în ce constă învinuirea care i se aduce, după care i s-a adus la cunoștință prevederile art. 70 alin.2 Cod pr.penală, în sensul că are dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Apelantul inculpat, arată că înțelege să se prevaleze de dreptul la tăcere.
Apărătorul inculpatului și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru inculpat, solicită a se avea în vedere că inculpatul nu a avut nici un moment intenția a suprima viața victimei, a lovit-o deoarece a fost provocat.
Solicită ca instanța să aprecieze cu privire la acest aspect și să dispună plata onorariului pentru apărător desemnat din oficiu, din fondurile
Reprezentantul parchetului arată că fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de omor atât pe latură subiectivă cât și pe latură obiectivă, din nicio probă administrată în cauză nerezultând că inculpatul a fost provocat.
Solicită a se respinge apelul formulat de inculpat, ca nefondat, să se mențină soluția pronunțată de instanța de fond- ca temeinică și legală și să se dispună obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul arată că a fost provocat de victimă, acesta a venit peste el în locuință, l-a împins și în aceste condiții l-a lovit cu cuțitul. Solicită a se reține scuza provocării.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 118/D/19.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în temeiul art.174 penal în temeiul art. 174 cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de omor a fost condamnat inculpatul, fără antecedente penale la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a " teza 2 și lit."b" cod penal.
În temeiul art. 71 cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit."a " teza 2 și lit. "b " cod penal.
În temeiul art. 88 cod penal s-a dedus din pedeapsa închisorii durata reținerii și arestării preventive a inculpatului în prezenta cauză de la data de 6-09-2008 ora 12,00 și până la zi.
În temeiul art.350 cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 14 și 346 cod procedură penală și a art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3636 lei reprezentând daune materiale și a sumei de 5000 lei către partea civilă cu titlu de daune morale.
S-a constatat că Serviciul de Ambulanță B nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art. 118 lit."b" cod penal s-a dispus confiscarea unui cuțit folosit de inculpat la comiterea infracțiunii.
În temeiul art. 109 alin. 3.penal s-a dispus păstrarea la camera de corpuri delicte a instanței a mijloacelor materiale de probe depuse în plicurile 1,2,3,4,5,6,7,8 depuse la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău până la soluționarea definitivă a cauzei.
S-a dispus plata sumei de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu la urmărirea penală pentru avocat și a sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu la judecata în fond pentru avocat din fondul special al Ministerului Justiției.
În temeiul art. 191 alin. 1 cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău înregistrat sub numărul -,a fost trimis în judecată inculpatul,cercetat în stare de arest, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174.pen. constând în aceea că în seara zilei de 05.09.2008, pe fondul consumului de alcool și al unui conflict spontan, inculpatul 1-a lovit de două ori cu un cuțit în zona toracelui, apoi cu un scaun 1-a lovit în zona capului și a toracelui pe G, acesta decedând.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
Din luna mai 2006 victima Gac onviețuit în concubinaj notoriu cu numita din localitatea Mănăstirea, județul B. La data de 04.09.2008 și inculpatul s-au întâlnit la livada numitului, unde au ajutat la cules de prune. După terminarea lucrării, a mers la locuința inculpatului, unde a rămas peste noapte.
În seara de 05.09.2008, victima G, fiind sub influența băuturilor alcoolice a venit la locuința inculpatului pe care îl cunoștea cu intenția de aod etermina pe concubina sa să meargă înapoi acasă. Victima a intrat în casă și atunci inculpatul l-a invitat pe G să ia loc după care a intenționat să-l servească cu un pahar de vin însă victima nu a vrut să bea. G i-a cerut concubinei sale să vină acasă însă aceasta a aceasta a refuzat. Victima a insistat și pe fondul insistenței a încercat să o silească pe concubina sa să vină acasă. Inculpatul a intervenit în această dispută în favoarea concubinei, părțile certându-se. Astfel între inculpatul și G, pe fondul consumului de alcool, a avut loc un conflict spontan. Inculpatul a mers în bucătărie, de unde a luat un cuțit cu care 1-a lovit pe G în zona toracică de două ori. Deși victima era căzută jos în curte, inculpatul, cu un scaun, a continuat să-1 lovească pe
Când inculpatul a constatat că Gad ecedat, a mers la vecinul său, să dea telefon la Ambulanță, iar când medicii au venit la fața locului, au constatat decesul victimei.
Din raportul de constatare medico legală nr. S- al O, rezultă că moartea lui Gaf ost violentă și s-a datorat insuficienței cardio respiratorii și circulatorie acută instalată după plagă penetrantă miocardică cu hemoragie internă consecutivă unei plăgi penetrante toracale antebraț stâng prin agresiune. Leziunile de violență interne și externe s-au putut produce prin lovire cu corpuri contondente și prin lovire cu un corp tăietor - înțepător (cuțit).
mama victimei a suportat cheltuielile ocazionate cu înmormântarea fiului ei G și s-a constituit parte civilă cu suma de totală de 3636 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare și a pomenilor ulterioare și cu suma de 10.000 000lei daune morale. Până când s-a rupt scaunul. Situația de fapt reținută rezultă din procesul - verbal de cercetare la fașă locului,planșele fotografice,raportul de constatare medico legală nr. -,declarația părții civile,declarațiile martorilor, și coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inc.
În aprecierea acestor probe instanța are în vedere faptul că inculpatul a cooperat cu organele de cercetare, așteptând după comiterea faptei sosirea acestora la locul faptei. Acesta a avut o conduită sinceră cooperantă, descriind și relatând veridic fazele conflictului,conduita sa și a victimei și împrejurarea în care a înjunghiat-o pe acesta
În drept fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută de art. 174. În apărarea sa inculpatul a susținut că victima a fost cea care l-a agresat mai întâi, violent fizic cât și verbal, susținând că a comis fapta sub stăpânirea stării de tulburare produsă de conduita victimei,împrejurare a solicitat a se aplica dispozițiile art.73 lit. "b" cod penal privind circumstanța legală a provocării. Această apărare nu poate fii însă reținută pentru următoarele considerente:
Din declarația martorului rezultă că în dimineața dinaintea comiterii faptei victima și inculpatul s-au întâlnit în magazinul din sta unde au stat de vorbă pașnic. Din aceiași declarație mai rezultă faptul că anterior cu mai mulți ani în urmă victima a fost părăsit de soția sa care a plecat la inculpat conviețuind cu acesta. Cu această ocazie martorul a auzit când victima i-a cerut inculpatului să nu repete acel episod în sensul de a-i lua și pe concubina actuală, cerându-i să o lase pe aceasta în. Ulterior, văzând că femeia nu s-a mai întors acasă victima a mers să o caute acasă la inculpat. În cea ce privește susținerea că victima a intrat în curtea casei sărind gardul se constată că nu este reală deoarece chiar inculpatul a arătat că în aceea seară nu a încuiat poarta. În speță, chiar dacă zăvorul ar fii fost pus îndepărtarea lui era simplă, astfel încât nu era necesar ca victima să sară gardul. Pe de altă parte, din declarația dată de inculpat la cercetarea judecătorească rezultă că victima i-a spus că nu are nimic cu el și că a venit doar ca să o ia acasă pe concubină. Rezultă deci că asupra inculpatului victima nu s-a manifestat agresiv. Acest aspect rezultă și din faptul că inculpatul a acceptat venirea victimei la el acasă și fiind de acord cu aceasta l-a invitat să servească un pahar de vin. Inculpatul a intervenit în conflict pe fondul stăruinței victimei pe lângă concubina sa pentru determinarea acesteia de a se întoarce acasă. Or, deși știa că între victimă și inculpat sunt relații de concubinaj notoriu, inculpatul a intervenit în conflict tocmai pentru ca acesta să nu cedeze insistențelor. Astfel în declarația sa inculpatul arată că victima doar s-a îndreptat spre concubină în sensul de apropiere însă nu a atins-o și nu s-a manifestat violent față de aceasta însă el personal a interpretat acest gest de apropiere (" îndreptare spre") ca exprimând intenția victimei de aot rage pe concubină spre el ori de ao T. să plece acasă, fără ca un asemenea act să existe ori să fie executat efectiv de victimă.
Astfel, nu a existat o acțiune a victimei concretă care să facă necesară intervenția inculpatului pentru salvarea concubinei, întrucât acesteia i s-a cerut doar să meargă acasă fără nici un fel de act agresiv. Or, potrivit declarației inculpatului momentul intervenției sale în conflict, a fost tocmai încercarea victimei de a se îndrepta spre concubină fără a reușii context în care nu există nici un element de natură justifica reținerea provocării. În speță s-ar putea reține cel mult existența unui sentiment de gelozie care a cuprins atât pe victimă cât și pe autorul faptei context în care instanța nu va reține însă această stare nici ca motiv josnic nici ca motiv atenuant ținând seama în această aprecierea și de poziția adoptată de doctrină în analiza geloziei ca motiv josnic sau circumstanță atenuantă. Pentru considerentele expuse mai sus instanța a constatat că în cauză nu sunt întrunite condițiile de existență ale circumstanței atenuante a provocării.
În conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. 2 cod procedură penală constatând că fapta există constituie infracțiune și a fost comisă de inculpat, instanța a dispus, condamnarea inculpatului la pedeapsa principală a închisorii, complimentară a interzicerii unor drepturi si accesorie a interzicerii unor drepturi. La individualizarea judiciară a acestora instanța a avut în vedere limitele pedepsei închisorii prevăzute de norma de incriminare, dispozițiile art. 64, 65,53 alin.2 lit."a" și 71 cod penal cât și celelalte criterii legale, prevăzute de art. 72 cod penal respectiv gradul de pericol social al faptei comise de inculpat,dedus din modul de comitere, împrejurările comiterii conduita părților, urmarea produsă, cât și datele ce caracterizează persoana și conduita inculpatului. Așa cum de altfel s-a reținut mai sus în cursul procesului penal inculpatul a avut o conduită cooperantă cu organele judiciare, descriind cu sinceritate fapta comisă pe care a regretat-o permanent. Inculpatul este o persoană în vârstă de 48 de ani cu o pregătire intelectuală și educație modeste, cu o stare de sănătate precară, și nu are antecedente penale. În cea ce privește pericolul social al faptei, s-a reținut că prin fapta comisă a fost suprimată viața unei persoane, care la data conflictului se afla în stare de ebrietate. În împrejurările concrete în care s-a produs conflictul, inculpatul ar fi putut evita implicarea dacă dădea dovadă de maturitate, luciditate și seriozitate.
În conformitate cu dispozițiile art. 14 și 346 cod procedură penală instanța a soluționat și latura civilă a cauzei. Iar inculpatul a fost obligat la plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare și pomeni ulterioare în cuantumul pretins de partea civilă deoarece la această valoare integrală acesta a achiesat. În cea ce privește prejudiciul moral instanța a constatat că existența acestuia este certă însă cuantumul daunelor morale pretinse este excesiv. În consecință instanța a acordat daune morale într-un cuantum corespunzător cu necesitatea de reparare a prejudiciului moral.
Împotriva sentinței a declarat apel în termen legal inculpatul fără nicio motivare în cererea scrisă.
În memoriul depus ulterior inculpatul a susținut că martora a dat o declarație mincinoasă, că în realitate victima a exercitat violențe asupra lui și încă din acest motiv inculpatul a lovit cu cuțitul, în timp ce ambele părți se aflau în bucătărie. În consecință a solicitat să se rețină în favoarea sa circumstanța atenuantă a provocării și să-i fie redusă pedeapsa, având în vedere și circumstanțele sale personale.
Verificând sentința pe baza motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de art.371 pr.penală, Curtea constată că apelul nu este fondat pentru considerente ce se vor expune.
Prima instanță a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului, din probele administrate în cauză rezultând că în seara zilei de 05.09.2008 pe fondul unui conflict spontan, inculpatul l-a lovit pe G cu un cuțit în zona toracelui și apoi cu un scaun în zona capului, cauzându-i leziuni ce au condus la decesul acestuia.
Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, dar atât la judecată în prima instanță, cât și în apel a solicitat reținerea stării de provocare, susținând că victima a fost cea care l-a agresat întâi punându-i mâna la gură și împingându-l spre pat.
Potrivit art.73 lit.b penal constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o acțiune ilicită gravă.
Din declarațiile inculpatului și ale martorei -singura persoană prezentă la conflict rezultă că victima a venit la domiciliul inculpatului, cu scopul declarat de aol ua pe concubină acasă.
De altfel, martorul a declarat că încă din dimineața zilei de 05 sept.2008 a asistat la o discuție între inculpat și victimă, ocazie cu care aceasta din urmă l-a avertizat pe inculpat să nu-i ia și cea de-a doua"femeie"(66).
Cert este că la intrarea victimei în locuință, inculpatul nu a acționat în niciun fel, nu i-a cerut să părăsească imobilul, ci dimpotrivă a invitat-o să bea împreună un pahar cu vin, astfel încât nu se pune problema existenței situației reglementate de dispozițiile art.44 al.2/1 penal.
Probele administrate nu confirmă nici existența stării de provocare, deoarece însăși inculpatul a declarat că la sosire victima i-a precizat că nu are nimic cu el. victimei a avut loc după ce inculpatul a intervenit între aceasta și concubina sa, și nu a avut aptitudinea de a crea inculpatului o stare de surescitare sau încordare nervoasă, de mânie sau indignare, ori de emoție puternică, acesta lovind imediat cu cuțitul, în condițiile în care victima doar l-a împins.
În ce privește existența unor circumstanțe atenuante judiciare, inculpatul a invocat situația sa familiară, iar la prima instanță a solicitat reținerea dispozițiilor art.74 al.1 lit.a penal.
Printre criteriile de individualizare a pedepsei, dispozițiile art.72 penal, prevăd că instanța trebuie să aibă în vedere și persoana inculpatului.
În speță, aplicând pedeapsa minimă prevăzută de lege, prima instanță a ținut seama de toate datele ce caracterizează pozitiv inculpatul și de comportarea sa după comiterea faptei și de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită.
Lipsa antecedentelor penale, prin ea însăși, nu are semnificația unei circumstanțe atenuante, care să justifice coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Nu se poate ignora gradul de pericol social concret al infracțiunii, care a avut drept urmare uciderea unei persoane, o disproporție vădită între pedeapsă și faptă putând genera ineficiența legii penale.
Din considerentele arătate, în temeiul art.379 pct.1 lit.b pr.penală se va respinge apelul ca nefondat.
Deoarece inculpatul este arestat preventiv, în baza art.383 al.2 pr.penală se va deduce în continuare din durata pedepsei perioada executată.
Totodată, față de natura pedepsei se va menține starea de arest.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
-DECIDE -
În temeiul art.379 pct.1 lit.b pr.penală, respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul,împotriva sentinței penale nr.118/D din 19 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
În baza art.383 alin.1/1 raportat la art.350 Cod pr.penală, menține starea de arest a inculpatului.
În baza art.383 alin.2 Cod pr.penală, deduce în continuare detenția de la data de 19 martie 2009 la zi.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și a Libertăților, a sumei de 200 lei onorariu avocat oficiu în apel.
În temeiul art.192 pct.2 pr.penală, obligă apelantul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, incluzând și onorariu avocat oficiu.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru inculpat și de la comunicare pentru intimatele părți civile.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iunie 2009, în prezența apelantului arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- -
pt.judecător plecat în -- -
semnează președinte complet
GREFIER,
- -
Red.
Red.
Tehnored./01.07.2009/2 ex.
Președinte:Ene EcaterinaJudecători:Ene Ecaterina, Ioana Vorniceasa
