Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 83/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 83
Ședința publică de la 11 Iunie 2008
PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea JUDECĂTOR 2: Constantin Iriza
- - - Vicepreședinte
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 4 iunie 2008 și care face parte integrantă din prezenta decizie privind apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, partea vătămată și inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 470 din 22 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
CURTEA,
Asupra apelurilor de față:
Prin sentința penală nr. 470 din 22 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a admis în parte cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, prin rechizitoriu.
În baza art. 334.pr.pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din dispozițiile art. 20 raportat la art. 174 combinat cu art. 175 litera "i" pen. în dispozițiile art. 20 raportat la art. 174 combinat cu art. 175 litera "i" pen. cu aplicarea art. 73 lit. "a" pen.
A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în dispozițiile art. 181 alin. 1.pen.
În baza art. 20 raportat la art. 174 combinat cu art. 175 litera "i" pen. cu aplicarea art. 73 lit. "a" pen. și art. 76 lit.b pen. a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 05.04.1972 în, jud. G, cu același domiciliu studii școala profesională, fără ocupație, necăsătorit, fără antecedente penale, CNP -, cetățenie română, la 1 (un) an închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 litera "a", teza a-II-a și litera "b", pe durata prevăzută de art. 71.pen. În baza art. 88.pen. compută din durata pedepsei stabilite perioada reținerii și arestării preventive, de la data de 20.04.2007, la data de 09.07.2007.
A fost menținută măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea unde locuiește.
În baza art. 118 alin. 1 lit. b pen. s-a dispus confiscarea toporului folosit la comiterea faptei, ridicat de la inculpatul.
S-a luat act că persoanele vătămate Spitalul Județean G și Spitalul nr. 1 C, nu s-au constituit părți civile în cauză.
A fost obligat inculpatul la 2.000 lei despăgubiri civile, daune morale, către partea civilă; la 300 lei cheltuieli judiciare către aceeași parte vătămată și la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 40 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cauză, suportat în avans din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, conform rechizitoriului Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 278/P/2007 din 26 aprilie 2007, că s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului, pentru următoarea stare de fapt:
La data de 15 aprilie 2007, în jurul orelor 11.00, între inculpatul și partea vătămată a avut loc un conflict pe un drum public de pe raza comunei -.
În timpul conflictului, inculpatul a lovit partea-vătămată cu un topor în zona frontală, producându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 30-35 de zile îngrijiri medicale.
Din raportul de constatare medico-legală a reieșit că în urma loviturilor, partea vătămată a suferit o fractură cu înfundare frontală, prezentând la internare cefalee și un traumatism cranio-cerebral minor, gr.II. Raportul de constatare a concluzionat că leziunile au putut fi cauzate prin lovire cu un corp dur.
Deși s-a concluzionat, totodată, că leziunile nu au pus în primejdie viața victimei, având în vedere instrumentul întrebuințat și zona vitală în care au fost aplicate loviturile, s-a apreciat că dacă nu s-ar fi intervenit de urgență chirurgical, se producea decesul părții vătămate.
S-a menționat că la data întocmirii rechizitoriului, partea-vătămată se afla internată în Spitalul Clinic nr.1 C, pentru efectuarea unei intervenții chirurgicale, neputând fi ascultată în timpul urmăririi penale.
În drept fapta a fost încadrată în dispozițiile art. 20 raportat la art. 174 combinat cu art. 175 lit. i pen.
Împotriva inculpatului a fost luată măsura reținerii la data de 20.04.2007, iar măsura arestării preventive de Tribunalul Gorj la data de 20.04.2006, în baza mandatului nr. 14, care urma să expire la data de 04.05.2007.
-l pe inculpat, s-a reținut că acesta a fost sincer în cursul urmăririi penale, nefiind cunoscut cu antecedente penale.
Ascultat de instanță, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, invocând în apărare faptul că el a fost cel atacat de către partea vătămată, fapta fiind comisă ca o reacție la acțiunea vătămătoare îndreptată împotriva sa, apărare menținută pe tot parcursul procesului.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, solicitând să fie despăgubită cu suma de 30.000 lei reprezentând daune morale, neavând altfel de pretenții civile în cauză.
S-a procedat la administrarea probatoriilor propuse la urmărirea penală, acestea fiind suplimentate din oficiu și la cerere cu altele apreciate ca necesare și utile la cercetarea judecătorească.
În urma administrării probatoriilor a fost ascultată în calitate de martor, a cărei mărturie a contribuit, potrivit opiniei instanței, la stabilirea unei corecte stări de fapt, precum și martorii,.
Tot cu ocazia cercetării judecătorești, a fost depus la dosar și certificatul medico-legal eliberat părții vătămate, cuprinzând intervențiile chirurgicale suferite de aceasta.
Tribunalul, analizând materialul probator administrat, a reținut starea de fapt descrisă în rechizitoriu, pe autorul acesteia, respectiv pe inculpatul și vinovăția sa sub forma intenției indirecte.
Fapta comisă de inculpat la data de 15 aprilie 2007, în public, constând în lovirea părții vătămate cu un corp dur, de a produce moartea, în împrejurările în care acesta a fost atacat de către partea vătămată, atacul fiind material, direct și injust și având aptitudinea de a pune în pericol grav persoana inculpatului, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor cu circumstanța atenuantă a depășirii legitimei apărări, prevăzută și sancționată de art.20 raportat la art. 175 litera "i" din Cod penal, cu aplicarea art.73 litera " a" din Cod penal.
În raport de această încadrare juridică, tribunalul a pus în discuția părților și participanților la proces, eventualitatea schimbării încadrării juridice a faptei descrise în rechizitoriul procurorului, în sensul reținerii în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante a depășirii limitelor legitimei apărări, prevăzute de art.73 litera "a" din Cod penal.
Părțile și participanții la proces nu au avut de formulat cereri sau apărări noi în raport de încadrarea juridică propusă.
Intenția indirectă de a ucide a fost demonstrată de: obiectul vulnerant folosit de inculpat, topor, corp dur de a produce moartea chiar folosit atipic destinației sale (tăiere); intensitatea loviturii aplicate în contraofensivă a fost deosebit de mare, aceasta fiind demonstrată de leziunile cauzate (fractură craniană cu înfundare, cu producerea de eschile), dar mai ales de aducerea victimei în stare de inconștiență; zona anatomică lezată a fost una de importanță maximă pentru organism, capul adăpostind unul dintre cele mai sensibile organe; atitudinea inculpatului ulterioară acțiunii vătămătoare, constând în părăsirea victimei fără acordarea primului ajutor. Apărarea inculpatului în sensul că ar fi solicitat ulterior fratelui său să cheme salvarea nu este relevantă, în condițiile în care serviciul de urgență a fost apelat de martori, aceștia acordând și primul ajutor, iar atitudinea pasivă descrisă a fost menținută și ulterior pe timpul spitalizării părții vătămate.
Starea de depășire a limitelor legitimei apărări este demonstrată după cum urmează: conflictul a fost inițiat, declanșat și susținut prin violențe verbale și fizice de către partea vătămată; în mod cert, partea vătămată, în desfășurarea conflictului, a interpus la un moment dat bicicleta sa între aceasta și inculpat, în încercarea de a-l împiedica să plece pe acesta din urmă, pe fondul exercitării violențelor verbale amintite; și în aceste împrejurări, tot partea vătămată a fost aceea care l-a atacat pe inculpat, așa cum rezultă din declarația martorului ocular, care se coroborează cu celelalte mijloace de probă.
Succesiunea acțiunilor, dar mai ales reacția instantanee, imediată a inculpatului la fapta vătămătoare îndreptată împotriva sa, exclude ideea de scuză a provocării, reacția acestuia nefiind consecința vreunei tulburări cauzate de comportamentul victimei, ci o reacție de apărare, disproporționată ca urmare a utilizării unui corp vulnerant dur, prin opoziție la "mâna goală" a victimei, dar motivată, subiectiv și obiectiv, prin temerea de antecedentele violente ale victimei, cunoscută cu condamnări anterioare.
Inculpatul a fost atacat practic fără motiv aparent, existând temerea obiectivă că partea vătămată va continua și amplifica aceste violențe, mai ales în plan fizic, acțiunile sale evoluând în acest sens progresiv, agravant și susținut.
Durata conflictului a fost extrem de scurtă, excluzând posibilitatea instalării unei stări de tulburare a inculpatului.
Tribunalul nu a putut reține apărarea inculpatului, în sensul că, victima ar fi avut un cuțit asupra sa, pe care acesta l-a observat și care i-ar fi insuflat temerea că ar fi putut fi folosit de partea vătămată, nefiind dovedită existența acestui corp delict asupra sa, dar cu certitudine nici a articolului de îmbrăcăminte în care ar fi fost purtat, ascuns ( o "geacă").
Sub acest aspect, fără a fi înlăturată, a fost privită cu rezervă și declarația martorului, care a susținut că partea vătămată l-ar fi amenințat în împrejurările conflictului pe inculpat că îl va tăia, subiectivismul fiind relevat de trecutul său infracțional.
Tribunalul a constatat de asemenea, că este fără relevanță, susținerea părții vătămate în sensul că are o constituție fizică disproporționată față de inculpat, care este o persoană mult mai înaltă.
S-a mai reținut că partea vătămată este o persoană vivace, incisivă, spre deosebire de inculpat care poate fi caracterizat ca o persoană timidă, introvertită, care se "pierde" în situații limită, trădată evident de schimbarea culorii feței și lăcrimarea abundentă, având scurte accese de orgoliu.
Toate aceste argumente au exclus și încadrarea juridică a faptei în dispozițiile art. 181 alin.1 din Pen. aceasta neîntrunind elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, inculpatul acționând cu intenția, chiar indirectă, de a ucide.
Față de cele de mai sus, a fost respinsă cererea inculpatului, formulată prin apărătorul său, de schimbare a încadrării juridice a faptei în dispozițiile art.181 alin.1 din Pen. iar instanța de fond a constatat necesitatea pedepsirii inculpatului, în vederea atingerii scopului legii penale.
La individualizarea sancțiunii aplicată inculpatului, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art.72 din Pen.
În acest sens, caracterizând persoana inculpatului, s-a reținut că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, nu este căsătorit și are un nivel de instruire mediu (școală profesională), fiind fără ocupație stabilă, în timpul procesului având o atitudine sinceră, recunoscând fapta comisă.
Inculpatul a fost caracterizat în termeni favorabili de către autoritățile de la locul de domiciliu și se reține că anterior, cu mai mult timp în urmă, s-a aflat în relații de amiciție ocazională cu partea vătămată, fapt confirmat chiar de către aceasta din urmă.
În ce privește gradul de pericol social al faptei comise, tribunalul a constatat că acesta a fost grav, reacția și modalitatea de acțiune aleasă spontan de către inculpat fiind extrem de violentă, cu consecința periclitării vieții părții vătămate.
S-a reținut totodată concurența culpelor părților implicate, mai ales în ce privește inițierea și dezvoltarea conflictului, iar a inculpatului cu privire la consecințele grave ale incidentului.
La stabilirea cuantumului acestor despăgubiri, au fost avute în vedere și posibilitățile materiale ale părților implicate, în special ale inculpatului, posibilitatea reală a acestuia de a compensa partea civilă.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, partea vătămată și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj critică sentința pentru nelegalitate, întrucât s-a dat o încadrare greșită faptei, prin reținerea eronată a dispozițiilor art.73 lit.a Cod penal; pe de altă parte, pentru întinderea pedepsei, limita minimă în cazul reținerii de circumstanțe fiind 2 ani și 6 luni închisoare și într-o ultimă teză, pentru neîndeplinirea procedurii de citare privind Spitalul Județean Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului și desființarea sentinței cu trimitere la prima instanță pentru reluarea judecății.
Partea civilă, critică aceeași sentință pentru reținerea eronată a dispozițiilor art.74, 76 alin.2 Cod penal, apreciind că în speță o pedeapsă privativă de 7 ani și 6 luni, este bine individualizată. Pentru aceleași considerente, dezvoltate în scris de parchet, solicită înlăturarea dispozițiilor art.73 lit.a Cod penal și a dispozițiilor privind schimbarea încadrării juridice, în sensul art.334 Cod pr.penală.
Se critică și soluționarea laturii civile, apreciind că despăgubirile acordate sunt modice și că se impune majorarea substanțială a acestora, cu obligarea inculpatului și la cheltuieli judiciare reprezentând onorariu apărător la instanța de fond și la Curtea de APEL CRAIOVA.
Inculpatul prin apărător critică aceeași sentință pentru că nu s-a schimbat încadrarea juridică a faptei în infracțiunea prev.de art.181 alin.1 Cod penal, față de numărul de îngrijiri medicale (30-35 zile), leziuni care nu i-au pus în primejdie viața părții vătămate, scoțând în evidență totodată, calitatea de prieteni a părților, totodată, reliefând datele pozitive ce-i caracterizează persoana, considerente pentru care apreciază că se poate dispune în cauză suspendarea condiționată a executării pedepsei, cu menținerea pedepsei aplicate.
Apelurile parchetului și ale părții civile sunt întemeiate și se vor admite în temeiul art.379 pct.2 lit. Cod pr.penală, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Circumstanța atenuantă prevăzută în art.73 lit.a Cod penal, constă în depășirea legitimei apărări, depășire ce nu este cauzată de o stare de tulburare sau temere, printr-o acțiune disproporționată față de pericolul creat de atac. Circumstanța atenuantă prev.de art.73 lit.b Cod penal, se caracterizează printr-o ripostă dată ulterior la anumite acte ilicite, printre care și violențele ce au produs făptuitorului o puternică stare de tulburare sau emoție.
Între cele două circumstanțe există deosebirea de esență în sensul că în cazul celei dintâi, infracțiunea are loc într-un moment util pentru prevenirea unui atac iminent, cu alte cuvinte făptuitorul se apără împotriva unei agresiuni, iar în cazul celei de-a doua, săvârșește fapta într-o stare psihică de surescitare.
Probatoriul administrat în speță arată că între părți a existat o altercație verbală pe drumul public, împrejurări în care, partea vătămată a ridicat mâna asupra inculpatului, fără a lovi, moment în care ultimul a lovit-o cu un topor în cap, de sus în jos, între cei doi existând o diferență considerabilă de statură.
Comportamentul părții vătămate de a ridica mâna în condițiile menționate, nu constituie un atac material direct, imediat și injust, împotriva inculpatului de natură să-i pună în pericol grav persoana acestuia.
Nefiind îndeplinite toate condițiile necesare pentru reținerea acestei circumstanțe, rezultă că în speță nu se poate vorbi de depășirea limitei legitimei apărări și ca atare, se va pronunța condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat prev.de art.20 rap.la art.174, 175 lit.i Cod penal, fără însă a se proceda la schimbarea încadrării juridice, în sensul art.334 Cod pr.penală, dar cu reținerea de circumstanțe atenuante personale, în condițiile în care inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă, a avut o conduită corespunzătoare înainte de faptă, a fost în relații de prietenie cu partea vătămată și este trimis în judecată ca infractor primar, fără alte condamnări.
În aceste condiții, se apreciază că o pedeapsă privativă de libertate de 2 ani și 6 luni închisoare este aptă să contribuie la realizarea scopului preventiv și educativ prevăzut de lege, fără a mai fi necesară și aplicarea unei pedepse complementare, potrivit art.76 alin.1 lit.f pct.3 Cod pr.penală, interzicându-se totodată, inculpatului drepturile prev.de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe durata prev.de art.71 Cod penal.
În baza art.88 Cod penal și art.350 alin.1 Cod pr.penală, se va deduce reținerea și arestarea preventivă și totodată, se va revoca măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea unde locuiește, avându-se în vedere pe de o parte, deducerea arestării menționate, iar pe de altă parte, cuantumul pedepsei, dar și datele ce caracterizează pozitiv persoana inculpatului.
Pe latură civilă, același inculpat va fi obligat și la daune morale mai mari, respectiv de 5.000 lei, avându-se în vedere consecințele faptei, suportarea mediului spitalicesc și totodată, suferințele fizice și psihice pe care le-a suportat și pe cale de consecință, se va admite și apelul declarat de către partea vătămată, constituită parte civilă.
Întrucât unitățile spitalicești nu s-au constituit părți civile, nu se impune în cauză desființarea sentinței cu trimitere la prima instanță pentru corecta aplicare a dispozițiilor art.14 și urm. Cod pr.penală, în vederea tragerii la răspundere civilă a inculpatului, în temeiul răspunderii civile delictuale, nefiind vorba în condițiile arătate de nicio vătămare.
Inculpatul va fi obligat totodată și la cheltuieli judiciare statului și de asemenea, la cheltuieli judiciare către partea civilă, în temeiul art.189 Cod pr.penală și art.192 alin.2 Cod pr.penală, reprezentând onorarii apărători.
Totodată, se va dispune și confiscarea toporului corp delict folosit la comiterea infracțiunii, în baza art.118 alin.1 lit. Cod penal.
Critica formulată de inculpat de a se schimba încadrarea juridică în infracțiunea prev.de art.181 Cod penal este neîntemeiată și se va respinge, avându-se în vedere instrumentul întrebuințat de către inculpat și zona vitală în care au fost aplicate loviturile, întrucât urmare leziunilor, partea vătămată a suferit o fractură cu înfundare frontală prezentând la internare cefalee și un traumatism cranio-cerebral minor gradul II.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și partea civilă, împotriva sentinței penale nr. 470 din 22 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Desființează sentința.
În baza art.20 rap.Cod Penal la art.174 rap.Cod Penal la art.175 lit. i,Cod Penal cu aplic.art.74 li.t a și 76 alin.2 Cod Penal, condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
Interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b pe Cod Penal durata prevăzută de art.71
Cod PenalÎn baza art.88 Cod Penal,deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 20.04.2007 la 09.07.2007.
În baza art.350 al.1 C.P.P. revocă măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea unde locuiește.
În baza art.118 al.1 lit.b,Cod Penal;
Dispune confiscarea toporului folosit la comiterea faptei, ridicat de la inculpat.
Ia act că Spitalul Județean G și Spitalul nr.1 C, nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
Obligă pe inculpat către partea civilă la 5.000 lei daune morale.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Obligă pe inculpat, către partea civilă, la 900 lei cheltuieli judiciare din care 300 lei au fost efectuate cu ocazia judecării cauzei la instanța de fond.
Obligă pe inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300 lei au fost efectuate cu ocazia judecării cauzei la instanța de fond.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică de la 11 iunie 2008.
- - - - -
Grefier,
- -
Red.jud.CI
Fl.
IB/16.06.2008
Președinte:Mircea Mugurel ȘeleaJudecători:Mircea Mugurel Șelea, Constantin Iriza
