Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 85/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.85/
Ședința publică din data de 13 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare apelul declarat de inculpat - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr. 367 din 23.12.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 - 176 alin. 1 lit. "c" cod penal.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă:
- apelantul inculpat - în stare de arest și asistat de avocat din oficiu în substituirea apărătorului din oficiu - conform împuternicirii avocațiale de substituire nr. 30/2009 emisă de Baroul d e Avocați C;
- intimatele părți vătămate -, P și.
Se constată lipsa:
- intimatei parte civilă;
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
Curtea, în conformitate cu disp.art.70 alin.2 Cod procedură penală, aduce la cunoștință inculpatului, dreptul de a nu face declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Apelantul inculpat, având cuvântul, precizează că dorește să fie ascultat de instanța de apel.
Curtea, a procedat nemijlocit la ascultarea apelantului inculpat, cele relatate fiind consemnate în procesul verbal și atașat la dosarul cauzei.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.367-374 Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.377 Cod procedură penală.
Avocat, apărător din oficiu al apelantului inculpat, având cuvântul, precizează că inculpatul a formulat apel împotriva hotărârii instanței de fond în baza căreia a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru infracțiunea de omor deosebit de grav.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și rejudecând, aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de textul de lege având în vedere vârsta înaintată și starea de sănătate a inculpatului.
Este adevărat că fapta este deosebit de gravă, inculpatul formulând apel în că, instanța reanalizând cauza, va da eficiență mai mare dispozițiilor prevăzute de art.73 lit."b" Cod penal, reținând și scuza provocării.
Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului formulat de inculpat, desființarea hotărârii apelate și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice prin care să se reducă pedeapsa aplicată inculpatului.
Intimata parte vătămată, având cuvântul, solicită judecarea inculpatului de către lege întrucât așa cum l-a omorât acesta pe tatăl său așa să moară și el.
Intimata parte vătămată P, având cuvântul, solicită judecarea inculpatului de către lege întrucât așa cum l-a omorât acesta pe tatăl său așa să moară și el.
Intimata parte vătămată, având cuvântul, solicită judecarea inculpatului de către lege întrucât așa cum l-a omorât acesta pe tatăl său așa să moară și el.
Procurorul, având cuvântul, precizează că face abstracție de ultimele cuvinte ale părților vătămate cărora le înțelege durerea, în sensul că îi doresc moartea inculpatului.
În opinia sa, calea de atac formulată de inculpat poate fi admisă pentru un alt motiv decât cel solicitat astăzi, respectiv pentru înlăturarea pedepsei accesorii și a pedepsei complementare prevăzute de art.64 lit."a" teza I-a Cod penal.
în conformitate cu disp.art. 3002și art. 160 cod procedură penală, solicită menținerea măsurii arestării preventive apreciind că toate temeiurile avute în vedere cu ocazia luării acestei măsuri subzistă, nu au apărut elemente noi în favoarea inculpatului raportat și la natura deosebit de gravă a faptei reținută în sarcina sa, motiv pentru care se justifică menținerea măsurii arestării preventive.
Solicitarea sa este deja cunoscută de practica instanțelor de judecată cât și de cea a Uniunii Europene.
Sub acest aspect, solicită admiterea apelului formulat de inculpat.
Precizează că astăzi, s-a solicitat de inculpat, prin apărător, reducerea pedepsei sub minimul special făcându-se trimitere și la dispozițiile art.73 lit."b" Cod penal - starea de provocare.
Ori, din actele dosarului nu rezultă existența unei asemenea teze, neputându-se face dovada că inculpatul printr-o acțiune ilicită gravă ar fi suferit din partea victimei.
De altfel, inculpatul deși se află într-o stare de sănătate precară și la o anumită vârstă, solicită a se observa actele medicale din care rezultă starea în care a fost găsită victima și anume faptul că a fost lovită cu corpuri contondente - sapă, furcă, greblă; victima suferind mai multe leziuni în zona craniană.
Pe de altă parte, solicită a se avea în vedere și împrejurarea că, inculpatul nu este la prima faptă de același gen, pentru că a mai fost condamnat pentru o faptă de omor în anul 1969, împrejurarea care de altfel îi atrage și încadrarea juridică - art.176 alin. 1 lit. "c" cod penal.
Pe cale de consecință, solicită admiterea apelului numai sub aspectul motivului invocat anterior.
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt cu privire la apelul formulat în cauză, lasă la aprecierea instanței și îi pare rău.
Curtea, în conformitate cu art. 3002și art. 160 cod procedură penală, pune în discuție legalitatea și temeinicia menținerii măsurii arestării preventive.
Avocat, apărător din oficiu al apelantului inculpat, având cuvântul, apreciază că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive având în vedere starea de sănătate a inculpatului, vârsta acestuia și solicită revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Procurorul, având cuvântul, în conformitate cu disp.art. 3002și art. 160 cod procedură penală, solicită menținerea măsurii arestării preventive față de cele expuse anterior.
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt cu privire la legalitatea și temeinicia acestei măsuri, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Instanța ia cauza în pronunțare.
Asupra apelului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin
sentința penală nr.367/23.12.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-, s-a dispus, în baza art. 174- 176 alin. 1 lit. c cod penal, condamnarea inculpatului la pedeapsa de 15 ani închisoare iar în baza ar. 65 alin 2 cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64. lit. a și b cod penal pe o durată de 4 ani.
În baza art. 71 cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b cod penal iar în baza art. 350 cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive începând cu 23.12.2008 și până la 20.02.2008, inclusiv, fiind dedusă, potrivit art.88 cod penal, durata arestării de la 24.10.2008 la zi.
Potrivit art. 118 lit. b cod penal s-a dispus confiscarea bățului folosit la săvârșirea infracțiunii.
În baza art. 14 cod procedură penală și art. 998 și urm. cod civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 15.000 lei către partea civilă, cu titlu de despăgubiri materiale.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 644/P/2008 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzute de art.174 - 176 al 1 lit. c Cod penal.
În noaptea de 9/10.10.2008, se afla la locuința victimei unde, împreună au consumat circa 1 litru de Ť. fiecare.
Fiind în stare avansată de ebrietate părțile au început să se certe, iar la un moment dat inculpatul l- împins pe G, care a căzut pe spate, după care a luat o coasă, cu căreia început să-i aplice lovituri, vizând în principal partea superioară a corpului, dar și membrele cu care victima s-a apărat de agresiune.
Inculpatul i-a aplicat victimei lovituri cu ajutorul coasei, până când s-a rupt, au urmat apoi lovituri cu o greblă, până ce s-a rupt și acesteia.
În jurul orelor 22,30, inculpatul a ieșit din curtea victimei, s-a deplasat la vecina victimei, martora, unde a început să lovească cu ul și cu picioarele în poartă și să strige și după ce martora a ieșit la poartă, inculpatul i-a cerut să vină cu el în curtea victimei pentru a vedea "ce a făcut nenorocitul acela".
Aceleași zgomote au trezit-o și pe martora, concubina fiului martorei care, datorită violenței cu care s-a manifestat inculpatul, s-a refugiat inițial în grădina din spatele casei, de unde a urmărit de activitatea inculpatului, observând că acesta s-a întors în curtea lui G, care se afla în marchiza locuinței, culcat pe partea dreaptă, după care a luat o sapă, pe care victima ținea afară și cu care a pătruns în marchiză, unde a spart geamurile lovind din interior către exterior, spărgându-le.
În continuare, inculpatul a început să-i aplice lovituri victimei, cerându-i să se ridice de jos, după care a ieșit din nou din curte, moment în care, pe stradă și-a făcut apariția un tânăr menționat ca fiind "".
Inculpatul a mers către locuința sa însă după 20 de minute s-a întors și început să strige "cine te-a bătut G?, a luat victima din marchiză și l-a târât în dormitor, acesta plângându-se că îl doare un picior.
La ieșirea din locuința victimei, inculpatul a fost amenințat de martori că vor anunța poliția, fapt ce l-a determinat să le spună că va merge la poliție.
În jurul orelor 23.00, inculpatul s-a întâlnit cu paznicul comunal G și cu colegul său și le-a relatat că în acea noapte în timp ce se afla la locuința lui G, a venit persoană, tânără, care l -a atacat, dar care l-a bătut doar pe
S-a reținut că inculpatul a fost condamnat, anterior, la pedeapsa de 15 ani închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor, prin sentința penală nr. 21/14.03.1969 a Judecătoriei Tulcea.
Potrivit expertizei medico-legale psihiatrice, inculpatul nu are afecțiuni psihice, prezentând doar o tulburare de personalitate impulsivă și discernământul păstrat,
Conform raportului medico-legal nr. 199/867 din 28.10.2008, întocmit de Serviciul Medico-Legal T, moartea numitului G, în vârstă de 86 de ani, a fost violentă, iar cauza medicală a morții a fost aspirația sanguină în căile respiratorii determinate de trauma contuză forte a capului cu fractură a oaselor bazei capului ce a fost însoțită de o stare de șoc traumatic indus de un politraumatism extins, o traumă contuză extinsă a cutiei toracice, cu fracturi ale sternului și numeroase fracturi ale coastelor de ambele părți, cu puncționarea pleurei și plămânilor și hemo (pneumo) torax bilateral cât și de o traumă contuză extinsă a extremităților,cu numeroase hematoame extinse și profunde al ambelor brațe cât și o fractură cu deplasarea de os femur stâng în treimea proximală, fiind consecința unor numeroase lovituri aplicate în forță atât cu obiecte contondente cu profil alungit (precum de sapă, furcă și/sau greblă) cât și cu (sau/de) vârfuri mai mult sau mai puțin ascuțite (probabil vârf de furcă și dinții unei greble).
S-a concluzionat că, între politraumatismul contuz și deces există cauzalitate directă.
În raport de situația de fapt reținută, s-a stabilit că, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174- 176 lit. c Cod Penal.
A fost respinsă cererea de schimbare încadrării juridice instanța de fond apreciind că, față de multitudinea loviturilor, instrumentele de atac folosite, intensitatea deosebită a agresiunii, zonele vitale lezate ale victimei, rezultă fără dubii că inculpatul a acționat cel puțin cu intenție indirectă la comiterea infracțiunii acesta putând să prevadă rezultatul faptei sale și chiar dacă nu l-a urmărit să accepte posibilitatea producerii decesului, mai ales că victima era o persoană în vârstă de 86 ani.
A fost înlăturată apărarea inculpatului, în sensul că a fost lovit inițial de victimă și împins într-un geam care s-a spart, deoarece cu excepția declarației inculpatului nici un alt mijloc de probă nu confirmă o eventuală atitudine agresivă a victimei, mai mult o asemenea atitudine este infirmată de declarația martorei, astfel încât nu a fost reținută circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b cod penal.
La stabilirea și aplicarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei comise, determinate de împrejurările și modalitățile folosite, urmarea produsă - moartea victimei, atingerea adusă relațiilor sociale ce ocrotesc dreptul integritate corporală, la viață, circumstanțele personale ale inculpatului: a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, a fost cercetat și condamnat anterior pentru o altă infracțiune de omor, este în vârstă de 80 ani și a fost de acord să despăgubească partea civilă cu suma solicitată.
Potrivit art. 71 cod penal, s-a aplicat pedeapsa accesorie în sensul interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a și cod penal, apreciindu-se că, inculpatul este nedemn de a exercita anumite drepturi în raport de natura infracțiunii comise, fiind neîndoielnic că nu are valorile necesare pentru a alege sau reprezenta interesele generale ale cetățenilor în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, și aceasta deoarece exercițiul unor asemenea prerogative presupune o moralitate nepătată, responsabilitatea față de propriile fapte și conformare la normele statului de drept, corelativ cu încrederea publicului în reprezentanții autorităților, caracteristici pe care inculpatul nu le deține având în vedere infracțiunea comisă, considerându-se că au fost respectate dispozițiile art. 53 alin.1 si 2 din Constituția României, art. 52 și art.53 cod penal, art.8 alin.2 din O și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului
Față de aceleași considerente s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64. lit. a și b cod penal pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
S-a apreciat că subzistă temeiurile care au determinat luarea și menținerea măsurii arestării preventive, fapt pentru care s-a dispus menținerea acestei măsuri și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată prin arest preventiv
În baza art. 118 lit. b cod penal s-a confiscat bățul folosit la săvârșirea infracțiunii.
Numitul, fiul victimei, s-a constituit parte civilă cu suma de 15.000 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de înmormântare și celelalte obiceiuri, pretenții la care inculpatul a achiesat, fiind obligat la plata acestei sume către partea civilă.
Împotriva susmenționatei sentințe a formulat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit instanța de fond nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării prev. de art.73 lit. b cod penal, întrucât, victima, pe fondul consumului de alcool, l-a lovit mai întâi pe inculpat.
Instanța de fond a realizat o individualizare greșită a pedepsei, întrucât nu a reținut, ca circumstanțe atenuante, în condițiile art.74 cod penal, vârsta înaintată a inculpatului, peste 80 de ani și starea de sănătate precară a acestuia.
Pentru inculpat, s-a invocat, de către reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, nelegalitatea și netemeinicia sentinței primei instanțe sub aspectul aplicării inculpatului a pedepsei accesorii și complementare constând în interzicerea dreptului de a alege prev. de art.64 lit. a teza I cod penal
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe, din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, conform art.371 alin.1 și 2 cod procedură penală, Curtea constată:
Instanța a stabilit în mod corect situația de fapt și încadrarea juridică, în raport de materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și în mod nemijlocit în fața instanței, respingând în mod corect cererea de schimbare a încadrării juridice și de reținere a circumstanței atenuante a provocării.
Astfel, în mod corect s-a reținut că, pe fondul consumului de alcool și a unui conflict izbucnit spontan, inculpatul i-a aplicat victimei, în două etape, lovituri cu coasei, a unei greble și a unei sape, cauzându-i acesteia leziunile constatate prin raportul medico-legal nr. 199/867 din 28.10.2008, întocmit de Serviciul Medico - Legal
Relevante sunt în acest sens declarațiile inculpatului prin care recunoaște că a aplicat victimei multe lovituri cu obiectele menționate, în toate zonele corpului și în special în zona capului.
Aplicarea loviturilor de către inculpat, în condițiile arătate este confirmată de martorul ocular, care a susținut că, după ce inculpatul a venit la locuința sa, unde s-a manifestat violent, s-a reîntors la locuința victimei, care era deja întinsă la sol, în marchiză, ceea ce confirmă că victima a fost lovită de inculpat și anterior acestui moment, și a perceput direct, încercarea inculpatului de a simula propria sa agresiune din partea victimei, prin spargerea geamurilor de la marchiză dar și aplicarea de alte lovituri victimei căzute, cu un băț, peste tot corpul.
Prezența inculpatului în locuința victimei, anterior momentului la care acesta a venit la locuința martorei mai sus menționate este confirmată chiar de către inculpat care, i-a solicitat martorei să vină la locuința victimei pentru a constata martora ce făcuse acesta, aspect ce probează că
inculpatul avea cunoștință că se întâmplase ceva în locuința victimei, de care nu putea avea cunoștință decât urmare a prezenței sale în acel loc.
Și atitudinea ulterioară a inculpatului confirmă că agresarea victimei, în prima etapă s-a realizat tot de către inculpat, întrucât, acesta a spart geamurile de la marchiză pentru a induce în eroare cercetările ulterioare, în sensul că a fost agresat de către victimă, aplicarea de multiple lovituri cu de la o coasă și cu un, lovituri percepute personal de martora, concomitent cu solicitarea inculpatului, adresată victimei, de a se ridica de la locul unde era căzută.
Și martora confirmă că, zgomotul de geamuri sparte s-a auzit după ce inculpatul a venit la locuința sa și a perceput personal că, în momentul în care inculpatul a revenit la locuința victimei, aceasta era deja căzută la sol, aspect ce l-a văzut în momentul în care s-a uitat printre scândurile de la gardul care separă locuința sa de locuința victimei.
Relevantă, în dovedirea agresiunii inițiale a victimei de către inculpat este și depoziția martorului, care l-a auzit pe inculpat, anterior momentului în care acesta s-a deplasat la locuința martorelor și, când striga la victimă să se scoale pentru că altfel îl omoară și totodată i-a solicitat inculpatului să iasă din curtea victimei pentru că l-a omorât.
În mod corect au fost înlăturate susținerile inculpatului potrivit cu care, anterior aplicării de lovituri victimei, a fost el însuși lovit de către victimă, cu pumnii, ceea ce a determinat dezechilibrarea inculpatului și spargerea geamurilor de la marchiză, întrucât, modalitatea în care au fost sparte geamurile de la marchiză a fost percepută în mod direct de către cele două martore, acestea arătând că au fost sparte intenționat de către inculpat, în timp ce victima era deja căzută.
Totodată, reținem că inculpatul nu a prezentat leziuni care să confirme agresiunea sa de către victimă.
Urmare a înlăturării acestor susțineri, în mod corect nu s-a reținut, în favoarea inculpatului, circumstanța atenuantă a provocării prev. de art.73 lit. b cod penal.
În ceea ce privește schimbarea încadrării juridice, determinat de faptul că inculpatul nu a aplicat victimei lovituri cu intenția de a-i suprima viața, evidențiem, ca și instanța de fond că, multitudinea loviturilor aplicate, instrumentele de atac folosite, intensitatea deosebită a agresiunii, zonele vitale lezate ale victimei, durata agresiunii, repetarea acesteia după ce victima era deja căzută, confirmă, fără echivoc, că inculpatul a acționat cel puțin cu intenție indirectă la comiterea infracțiunii acesta putând să prevadă rezultatul faptei sale și chiar dacă nu l-a urmărit să accepte posibilitatea producerii decesului, mai ales că victima era o persoană în vârstă de 86 ani.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, reținem că instanța de fond a dat eficiență maximă circumstanțelor personale ale inculpatului legate de vârsta înaintată și de starea sa medicală, stabilind o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege.
Aceste aspecte, în raport cu gravitatea deosebită a faptei, astfel cum rezultă din modalitatea de săvârșire, perseverența cu care s-a acționat, și care este relevată de multitudinea și intensitatea loviturilor aplicate, care nu au mai dat nici o șansă de supraviețuire victimei, vârsta victimei, durata mare a agresiunii, nu pot fi reținute ca circumstanțe atenuante, în condițiile art.74 cod penal și pentru a determina aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Mai mult, atitudinea inculpatului, ulterioară săvârșirii faptei, de ascundere, de negare a implicării sale și de inducere în eroare cu privire la împrejurările în care s-a comis fapta, exclude reținerea unor circumstanțe atenuante legate de persoana inculpatului.
Față de considerentele menționate, criticile formulate de către inculpat apar ca fiind neîntemeiate.
Sentința instanței de fond este netemeinică sub aspectul aplicării inculpatului a pedepsei accesorii și complementare constând în interzicerea dreptului de a alege prev. de art.64 lit. a teza I cod penal și aceasta în raport de dispozițiile art. 53 alin.1 si 2 din Constituția României, art. 52 și art.53 cod penal, art.8 alin.2 din O și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
că, sancțiunile penale nu trebuie aplicate automat, ca efect al unor dispoziții legale, iar ingerința în drepturile esențiale trebuie să fie justificată și necesară într-o societate democratică, pentru îndeplinirea unui scop legitim respectiv pentru securitatea națională, siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale etc.
Astfel, exercitarea dreptului de a alege nu are nici o legătură cu fapta comisă de către inculpat, iar exercitarea acestui drept nu poate avea nici un efect negativ pentru securitatea națională, siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, deoarece inculpatul acordă încrederea sa, exprimată prin vot, unei persoane care îndeplinește toate condițiile legale pentru a fi ales și deci nu se poate reține că ar putea fi afectată securitatea națională, siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale.
În consecință, Curtea, în baza art.379 alin.1 pct.2 lit. a cod procedură penală, va admite apelul formulat de către inculpat, va desființa, în parte sentința primei instanțe și rejudecând va dispune înlăturarea pedepsei accesorii și complementare constând în interzicerea dreptului de a alege prev. de art.64 lit. a teza I cod penal.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea de ședință nr. 62/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea pe o perioadă de 29 zile, de la 24.10.2008 și până la 22.11.2008 inclusiv.
Pe parcursul cercetării judecătorești, atât la instanța de fond cât și la instanța de apel s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, astfel încât în bazaart.383 alin.2 cod procedură penală în referire la art.88 cod penal, se va deduce din pedeapsa de 15 ani închisoare durata arestării preventive de la 23.12.2008, la zi.
În ceea ce privește starea de arest a inculpatului apelant, evidențiem că, există probe temeinice din care rezultă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost condamnat, iar temeiul prevăzut în art.148 lit. f Cod procedură penală, subzistă la acest moment procesual.
Prezența pericolului concret pentru ordinea publică este dată de circumstanțele reale în care s-a comis fapta, gravitatea acesteia, de modul și împrejurările comiterii, urmarea produsă (suprimarea vieții victimei), atingerea adusă relațiilor sociale ocrotite privind inviolabilitatea dreptului la viață al persoanei, impactul asupra opiniei publice, rezonanța negativă la săvârșirea acestui gen de infracțiuni.
Prin lăsarea în libertate a inculpatului, chiar și în situația în care este în vârstă de 80 ani, s-ar crea o stare de neliniște și un sentiment de insecuritate în rândul colectivității unde locuiește, generată de rezonanța faptei comise care prezintă o gravitate ieșită din comun, motiv pentru care, în temeiul art.383 alin.1 cod procedură penală, în referire la art.350 cod procedură penală, se va menține măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art.189 cod procedură penală, onorariul avocat oficiu se va avansa din fondurile MJ iar potrivit art.192 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 alin.1 pct.2 lit."a" Cod procedură penală,
Admite apelul formulat de apelantul inculpat - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr. 367 din 23.12.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-.
Desființează, în parte, sentința penală nr.367/23.12.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr- și rejudecând dispune:
Înlătură pedeapsa accesorie și complementară constând în interzicerea dreptului de a alege, prevăzută de art.64 lit."a", teza I Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.367/23.12.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-, care nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art.383 alin.11Cod procedură penală în referire la art.350 Cod procedură penală,
Menține măsura arestării preventive a apelantului inculpat - fiul lui și, născut la data de 23 aprilie 1929, CNP -.
În baza art.383 alin.2 Cod procedură penală, deduce arestul preventiv de la 23.12.2008, la zi.
În baza art.189 Cod procedură penală,
Onorariul avocat oficiu, în cuantum de 300 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea avocat oficiu,.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2009".
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Jud.fond
Red.dec.Jud.-/5 ex.
Data: 16.10.2009
Președinte:Eleni Cristina MarcuJudecători:Eleni Cristina Marcu, Maria Uzună
