Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 86/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 20 rap.Cod Penal la art. 174 Cod Penal-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR. 86
Ședința publică de la 19 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Filimon JUDECĂTOR 2: Valentina Trifănescu
- - - judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror .
.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin încheierea de ședință din data de 16 iunie 2008, ce face parte integrantă din prezenta decizie penală având ca obiect apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ și inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 512 din 11 decembrie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL GORJ în dosarul nr-7.
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
CURTEA:
Asupra apelurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 512 din 11 decembrie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL GORJ în dosarul nr-, în baza art. 334 C.P.P. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei comisă de inculpat, din art.20 rap. la art.174 p (tentativă la omor), în art. 180 alin. 2 Cp (lovire).
În baza art.180 al.2 Cod Penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui G și, născut la 16 mai 1968 în com., jud. G, cu același domiciliu, cetățean român, studii 10 clase, fără ocupație, necăsătorit, CNP -, cu antecedente penale - la pedeapsa de 2500 lei (douămiicincisute) amendă și s-au pus în vedere inculpatului disp art. 63 indice 1 p și art. 425
C.P.P.A fost obligat inculpatul la 200 lei despăgubiri civile, la 700 lei daune morale și la 400 lei cheltuieli de judecată către partea vătămată.
A fost obligat inculpatul la 339,796 lei - cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Județean Tg.J, cu dobânzile legale aferente și la 250 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL GORJ din 22 iunie 2007, a fost trimis in judecată, în stare de libertate, inculpatul, pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor prev. de art. 20 rap.la art. 174 penal.
În fapt, s-a reținut că, în ziua de 30 mai 2006, partea vătămată a observat că animalele inculpatului au intrat in cultura sa de porumb. Datorită acestui fapt, între partea vătămată și inculpat s- iscat un conflict in timpul căruia inculpatul lovit- pe partea vătămată cu un topor în cap și în antebrațul stâng.
După comiterea faptei, partea vătămată s-a deplasat la Postul de Poliție din comuna pentru a sesiza fapta, fiind îndrumată să se deplaseze de urgență la spital.
In drum spre casă, partea vătămată s-a întâlnit din nou cu inculpatul, care a lovit-o de data aceasta cu pumnii peste față. Fiind nevoită să se apere, partea vătămată ripostat lovind și ea pe inculpat.
In urma loviturilor aplicate, partea vătămată necesitat un 10 -12 zile îngrijiri medicale, iar inculpatul 8- 9 zile îngrijiri medicale.
Starea de fapt reținută a fost confirmată de declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, si, certificatele medico-legale eliberate părții vătămate și inculpatului și de declarațiile inculpatului - prin care a recunoscut că a lovit- pe partea vătămată cu mâinile.
Instanța de fond a procedat la schimbarea încadrării juridice din inf. prev. de art. 20 rap. la art. 174 în Cod Penal inf. prev. de art. 180 alin. 2 Cod Penal, constatând că nu se poate reține existența infracțiunii de tentativă la omor, din următoarele considerente:
Relevante pentru caracterizarea juridică a unei fapte, ca tentativă de omor, sunt împrejurările in care fost comisă, natura instrumentului cu care fost lovită victima, intensitatea loviturii,regiunea corpului in care fost aplicată aceasta și consecințele cauzate.
Din certificatul medico - legal rezultă că, victima în urma loviturii a prezentat " acut deschis, cu plagă contuză parietală stg. " fără să aibă leziuni osoase post traumatice. De asemenea, victima a mai prezentat pe antebrațul stg. 1/3 medie plagă tăiată, despicată, de cca. 6 /0,5 cm.
Chiar dacă inculpatul a aplicat lovitura cu toporul victimei într- zonă vitală ( cap ), iar obiectul folosit ( topor ) este de a produce moartea, sub aspectul laturii subiective nu a existat intenția de a ucide, deoarece lovitura a prezentat o intensitate scăzută, iar leziunile produse nu au pus in primejdie viața victimei.
In ceea ce privește individualizarea pedepsei, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei amenzi, la stabilirea cuantumului acesteia, prima instanță având in vedere pericolul social concret al faptei, conduita relativ sinceră inculpatului și împrejurarea că anterior a mai fost condamnat pentru infracțiuni de violență.
In sarcina inculpatului nu s-au putut reține circumstanțe atenuante, deoarece, in cauză nu s-a făcut dovada că a fost provocat de victimă, ci dimpotrivă, aceasta s- aflat în legitimă apărare in momentul în care a lovit pe inculpat, motiv față de care procurorul a dispus prin actul de inculpare scoaterea de sub urmărire penală a victimei pentru infracțiunea de lovire prev. de art. 180 al.2 penal.
In ceea ce privește latura civilă, din probele dosarului, instanța de fond a constatat victima, pe perioada îngrijirilor medicale, nu a mai putut presta diferite munci în gospodăria personală, suferind astfel un prejudiciu evaluat la suma de 200 lei.
De asemenea, victimei, în urma loviturilor aplicate, i- fost cauzat un disconfort fizic și psihic, motiv față de care s-a apreciat că este îndreptățită să fie despăgubită moral cu suma de 700 lei.
Totodată, s-a reținut că, în urma comiterii faptei, partea vătămată fost internată în spital două zile, partea civilă Spitalul Jud. Tg. J cheltuind cu spitalizarea acesteia suma de 339,796 lei.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, în termen, atât Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GORJ, criticând hotărârea pentru netemeinicie, în sensul că în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor în infracțiunea de loviri sau alte violențe, cât și inculpatul, care a criticat hotărârea pentru nelegalitate, deoarece nu s-ar fi pus în discuție schimbarea încadrării juridice, că nu s-au reținut în favoarea sa dispozițiile art. 73 lit. b și Cod Penal că s-a făcut o greșită individualizare a pedepsei în raport de nereținerea acestor dispoziții.
Apelurile sunt nefondate și vor fi respinse ca atare, cu următoarea motivare:
În ceea ce privește critica formulată de Ministerul Public privind netemeinicia schimbării încadrării juridice, aceasta este nefondată, deoarece, din probele administrate, respectiv actele medico-legale, declarațiile martorilor și susținerile inculpatului și ale părții civile, nu rezultă intenția inculpatului de a suprima viața victimei.
Astfel, deși într-o primă fază a conflictului, inculpatul a lovit victima de mai multe ori cu un topor, în aceeași împrejurare și când aceasta era dezarmată, totuși, nici una dintre lovituri - cea de la cap și din zona antebrațului - nu au necesitat multe zile de îngrijiri medico legale și nu au pus în primejdie viața victimei.
Mai mult, așa cum rezultă din declarațiile martorului - propus de victimă - ulterior, în aceeași zi și la scurt timp, părțile s-au reîntâlnit, împrejurare în care s-au luat din nou la bătaie, iar inculpatul "a lovit pe victimă cu o mână, iar în cealaltă mână, ținea toporul".
Se constată astfel că, deși a avut posibilitatea să aplice victimei lovituri care să-i pună acestea viața în primejdie, inculpatul nu a făcut acest lucru, intensitatea loviturilor fiind minimă, astfel încât, toporul folosit în aplicarea loviturilor, inclusiv în zona vitală a capului, în mod concret nu a produs leziuni grave.
Ori, în evaluarea intenției cu care a acționat inculpatul, pe lângă instrumentul folosit - care era să producă inclusiv decesul persoanei atacate, zona vitală vizată - respectiv zona capului, trebuie să se țină seama și de intensitatea loviturii aplicate. Așa cum s-a arătat, intensitatea acestor lovituri a fost minimă și, ca urmare, nici una dintre lovituri nu a produs o urmare gravă pentru viața și sănătatea părții civile.
Din aceste considerente este evident că inculpatul a acționat doar cu intenția de a produce o vătămare cauzatoare de suferințe fizice ori de leziuni ușoare și nu a acționat cu intenția, nici măcar indirectă, de a suprima viața victimei.
În ceea ce privește criticile formulate de inculpat, și acestea sunt nefondate.
Astfel, din practicaua încheierii ședinței publice de la data de 04 decembrie 2007, rezultă că cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor prev. de art. 20 rap. la art. 174, a fost cerută de apărătorul inculpatului, care a precizat expres că nu solicită probe cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei și pusă în discuție de instanță.
Potrivit art. 334 C.P.P. dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei în actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau, eventual, amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea.
În raport de aceste dispoziții, Curtea apreciază că instanța de fond respectat dispozițiile art. 334 C.P.P. în condițiile în care, așa cum s-a arătat, apărătorul inculpatului a fost cel care a solicitat schimbarea încadrării juridice și a arătat că nu dorește administrarea de probe în sensul cererii formulate și, implicit, amânarea judecății pentru a-și pregăti apărarea.
Din acest considerente, este cert că inculpatul, personal și prin apărătorul ales, era pregătit să-și susțină nevinovăția în raport de noua încadrare juridică și că, nemenționarea expresă în practicaua încheierii arătate mai sus a faptului că s-a atras atenția inculpatului că poate cere lăsarea cauzei mai la urmă, sau eventual amânarea judecății pentru a-și pregăti apărarea, nu îndreptățește să se presupună că acest fapt a avut loc, atât timp cât se consemnează aspecte ce țin de dreptul său la apărare, în raport de noua încadrare juridică pusă în discuție.
Din aceste considerente, Curtea apreciază că în mod concret nu i s-au produs acestuia prejudicii de natura celor prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 197 alin. 2 și C.P.P. nici a celor prevăzute de art. 197 alin. 1 și 4 C.P.P. fiindcă instanța i-a asigurat garantarea dreptului la apărare prevăzut de art. 6
C.P.P.În ceea ce privește existența dispozițiilor art. 73 lit. b Cod Penal, nici această critică nu este fondată, deoarece, deși inculpatul a prezentat la rândul său leziuni traumatice identice cu cele ale victimei sale, ceea ce duce la presupunerea că a fost lovit la rândul său cu aceeași secure, probele administrate nu atestă împrejurarea că victima agresiunii ar fi fost cea care a atacat prima pe inculpat, astfel încât acesta să dezarmeze victima și să o lovească la rândul său sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de lovirea sa.
De asemenea, nu este fondată nici critica privind greșita individualizare a pedepsei, deoarece, potrivit art. 72 Cod Penal, la stabilirea și proporționalizarea pedepsei, trebuiesc avute în vedere nu numai gradul de pericol social al infracțiunii, limitele de pedeapsă, dar și persoana infractorului, împrejurările care pot atenua sau agrava răspunderea penală, cât și gravitatea faptei săvârșite.
Ori, în raport de aceste criterii, prima instanță, deși avea posibilitatea să stabilească o pedeapsă cu închisoarea a optat pentru o pedeapsă cu amenda penală, pe care a orientat-o către minimul ei special.
Din aceste considerente, nu este întemeiată nici critica privind modul de soluționare a laturii civile, în sensul diminuării despăgubirilor în raport cu pretinsa culpă a victimei, în comiterea faptei inculpatului în raport de disp. art. 73 lit. b
Cod PenalCu motivarea reținută, neconstatându-se din oficiu motive de fapt ori de drept care să impună desființarea sentinței și nereținându-se ca fondate criticile formulate, în temeiul art. 379 alin. 1 pct. 1 lit. b C.P.P. apelurile vor fi respinse, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 C.P.P.;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ și inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 512 din 11 decembrie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL GORJ în dosarul nr-.
Obligă apelantul - inculpat la 110 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariu apărător oficiu către Baroul d e Avocați
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
red. jud. -
jud. fond:
Dact. 2 ex/ 26 Iunie 2008
Președinte:Doru FilimonJudecători:Doru Filimon, Valentina Trifănescu
