Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 90/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 20 rap.Cod Penal la art. 174 Cod Penal-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE APEL
DECIZIE PENALĂ Nr. 90
Ședința publică de la 20 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Filimon JUDECĂTOR 2: George Ciobanu
- - - judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin încheierea de ședință din data de 13 iunie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie penală având ca obiect apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ și partea civilă, împotriva sentinței penale nr. 227 din 21 iunie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL GORJ, în dosarul cu nr. 4464/-, privind pe intimatul-inculpat
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
CURTEA:
Asupra apelurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 227 din 21 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr-, TRIBUNALUL GORJa dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei - pentru care a fost acuzat inculpatul G prin rechizitoriu, din dispozițiile art. 20 raportat la art. 174 combinat cu art. 175 litera i pen. în dispozițiile art. 181 pen. - formulată de inculpat, prin apărătorul său.
În baza art. 11 pct. 2 litera a pr. pen. raportat la art. 10 litera "c" pr. pen. a fost achitat pe inculpatul G pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 combinat cu art. 175 litera i pen.
S-au respins acțiunile civile alăturate în proces celei penale de către părțile civile și Spitalul ""
În baza art. 192 pct. 1 lit. a pr. pen. a fost obligată partea vătămată la 640 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 100 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, va fi suportată în avans din fondurile Ministerul Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL GORJ nr. 1020/P/2005 din 13 martie 2006, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G, pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 20 raportat la art. 174 combinat cu art. 175 lit. i pen.
De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, pentru infracțiunea prev. de art. 264 pen.
S-a disjuns materialul de urmărire penală și s-a dispus continuarea cercetărilor de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GORJ față de, pentru infracțiunea prev. de art. 264 pen.
În fapt, s-a constatat că, prin rezoluția din 25 septembrie 2005, s-a început urmărirea penală împotriva inculpatului G pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor.
Inculpatul G este frate cu și au fost în relații de dușmănie de mai mulți ani.
În seara zilei de 4 decembrie 2004, s-a deplasat la o unitate comercială din satul de pe raza comunei, pentru a achita contravaloarea unei butelii de aragaz.
În acest magazin s-a întâlnit cu care era soția celuilalt frate al său -. Aceasta i-a oferit suma de 5.000 lei pentru a consuma alcool, după care a plecat la domiciliul său. La scurt timp, a părăsit magazinul și și în drum spre domiciliu, a intrat în locuința fratelui său, consumând împreună câteva pahare cu vin.
În jurul orelor 19,30, așa cum a rezultat din declarația lui, a părăsit domiciliul acestuia.
În declarația sa, partea vătămată a susținut că imediat după ce a ieșit din curtea locuinței lui, inculpatul G l-a lovit cu o țeavă în cap, doborându-l la pământ, după care și-a pierdut cunoștința.
Din certificatul medico-legal nr. 1924 din 20 decembrie 2004 emis de (care a avut în vedere actele medico-legale eliberate de Spitalul și Spitalul din B), s-a reținut că partea vătămată a suferit un traumatism cranio - cerebral prin agresiune; comoție cerebrală; fractură fronto-temporală dreapta și traiect de fractură fronto-peralel stânga, leziunile putând fi produse cu un corp dur, pentru vindecarea acestora fiind necesară o perioadă de 25-30 zile îngrijiri medicale.
Concluziile certificatului medico-legal au fost confirmate " Minovici" C prin raportul de constatare nr. 3040/A5/10.02.2006, iar Comisia de Avizare din cadrul acestui institut le-a avizat favorabil.
În drept, s-a apreciat de instanța de fond că fapta săvârșită de inculpat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 raportat la art. 174 combinat cu art. 175 lit. i pen.
În timpul urmăririi penale au rezultat indicii că și au săvârșit infracțiunea de favorizare a infractorului prev. de art. 264 pen. în sensul că după ce partea vătămată a fost lovită de G au transportat-o la domiciliul său, îngreunând astfel identificarea autorului infracțiunii de tentativă de omor.
Față de a fost dispusă neînceperea urmăririi penale, existând o cauză legală care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, acesta fiind rudă apropiată cu inculpatul
Cu privire la fapta săvârșită de, a fost disjuns materialul urmând să se facă cercetările ce s-au impus.
Deși infracțiunea a fost gravă, împotriva inculpatului nu a fost formulată propunere pentru luarea măsurii arestării preventive, având în vedere vârsta înaintată a acestuia, starea de sănătate și inexistența pericolului sustragerii de la judecarea cauzei.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, solicitând să fie despăgubit de inculpat cu suma de 6.000 lei reprezentând daune materiale, respectiv cu suma de 20.000 lei reprezentând daune morale, cerând, de asemenea, obligarea inculpatului la o rentă lunară în sumă de 150 lei ca urmare a diminuării capacității de muncă.
De asemenea, în cauză s-a constituit parte civilă și Spitalul Universitar de Urgență, B, solicitând să fie despăgubit de inculpat cu suma de 3339,10 lei reprezentând daune materiale-cheltuieli ocazionate de internarea părții vătămate în această unitate medicală.
La dosar a mai fost depusă și adresa nr.255 din 23.01.2007 eliberată la cerere inculpatului de către Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor, Administrația Națională de Meteorologie, Centrul Regional C, atestând datele meteorologice înregistrate la Stația ă Tg., județul G la data de 04.12.2004, dar mai ales faptul că la data respectivă nu s-a produs fenomenul ninsoare, nefiind de zăpadă, datele fiind valabile și pentru comuna, sat, județul
Ca stare de fapt, instanța de fond a constatat că, la data de 4 decembrie 2004 - seara, partea vătămată, s-a deplasat la magazinul sătesc administrat de martorul din comuna u, satul, pentru a plăti o butelie de gaz.
Ulterior acesta s-a deplasat la locuința fratelui său, respectiv cumnatei sale, cu mențiunea în timp ce se afla la magazin unde a consumat băuturi alcoolice, s-a întâlnit cu care ridicase un sac de tărâțe.
Această împrejurare a fost confirmată atât de către partea vătămată cât și de martorul, nefiind dovedită împrejurarea că aceasta i-ar fi făcut cinste părți vătămate și ar fi rugat-o să o ajute să transporte sacul până acasă.
Cert este faptul că la un moment dat, în jurul orelor 19,00 a intrat în locuința lui, stând de vorbă cu acesta și, puțin probabil, cu.
Potrivit spuselor părții vătămate, în jurul orelor 23.00, după plecarea acesteia din curtea locuinței lui, chiar după ieșirea din curte, ar fi fost lovită pe la spate de către o persoană necunoscută, pierzându-și cunoștința după cea de-a treia lovitură.
, partea vătămată a susținut în timpul cercetării judecătorești că, după cea de-a doua lovitură ar fi auzit-o pe strigând "bă cumnate nu mai da în el că îl omorâși!".
Nimic nu a relevat însă faptul că partea vătămată ar fi fost condusă la poartă de către, acest fapt fiind atestat și de către martorul.
Ulterior, partea vătămată s-a trezit în curtea locuinței sale, fiind găsită de către soția sa, care văzându-l în acea stare este posibil să fi crezut că a consumat băuturi alcoolice și a căzut, certându-l cel mai probabil inițial sau poate chiar lovindu-l pe fondul supărării.
Această ipoteză s-a bazat în principal pe declarațiile martorilor, zisă, și alții.
De altfel, procesul a arătat că soția părți vătămate este o persoană dominantă, interesant fiind faptul că în seara respectivă, deși l-ar fi găsit în acea stare gravă pe soțul său, aceasta nu a alarmat pe nimeni.
Tribunalul, analizând materialul probator administrat în timpul procesului penal, a constatat că, în speță nu există dovezi suficiente și pertinente care să înlăture îndoiala legitimă că inculpatul G a fi autorul faptei de lovire cu intenția de a suprima viața victimei.
Astfel, s-a reținut că:
1.Nu există nici o probă directă care să ateste calitatea inculpatului de autor al faptei.
Declarațiile aparent cu cea mai mare relevanță în cauză au fost cele ale martorilor și în acuzare, respectiv, și în apărare.
declarației martorului este afectată de imprecizia susținerilor și contradicțiilor dintre propriile declarații, dar mai ales situația sa de persoană suferind de o boală psihică cronică (psihoză maniaco depresivă) cunoscută cu viciul beției.
De altfel, în fața instanței acest martor a făcut precizările necesare impuse de contradicțiile dintre declarațiile sale, susținând că o parte dintre "detaliile" arătate în declarații și neargumentate, au fost urmarea discuțiilor purtate cu și a zvonurilor din sat, care i-au imprimat o anumită părere subiectivă asupra faptelor.
ismul acestui martor și profilul său moral îndoielnic fost atestat de cei mai mulți martori ai cauzei, inclusiv de către concubina acestuia, martorul, alături de care acesta conviețuiește de 10 ani.
Declarațiile martorului, persoană în vârstă și ușor influențabilă, decedată între timp, nu se coroborează cu alte mijloace de probă, concludența lor fiind afectată de celelalte probatorii, mai ales de declarația martorului, cu trimitere la mărturia pierdută a numitului, fiul lui, decedat la rândul său și neascultat în timpul urmăririi penale.
Aceste probe indirecte au constituit principalul temei al acuzării, coroborate cu actele medico legale.
Nu trebuie omis faptul că nici partea vătămată nu l-a identificat pe agresor și nici arma folosită, presupunând ulterior, pe baza unor argumente îndoielnice că acesta nu ar fi putut fi decât inculpatul G, fratele său și că obiectul cu care a fost lovit ar fi fost o țeavă metalică, similară celei pe care ar fi văzut-o cu o seară înainte asupra acestuia.
Pe de altă parte, declarațiile acesteia nu s-au coroborat cu declarațiile martorilor și - sub aspectul motivului venirii acesteia la locuința celor doi și mai ales împrejurărilor în care a părăsit curtea, mai ales că la acea data nu vorbea cu G, iar nu vorbea cu, potrivit spuselor acestora.
Rămâne astfel, neprobată perioada cuprinsă între ieșirea părții vătămate din casa fratelui său și găsirea sa de către soție în curtea locuinței personale.
Trebuie menționat aici că demersul procurorului de cercetare a soților și pentru favorizarea infractorului nu a avut nici o finalitate.
În apărare însă, declarațiile martorului au relevat și ipoteza vătămării lui în alte circumstanțe, posibil și de către soția acestuia, supărată că partea vătămată s-ar fi întors acasă târziu și sub influența băuturilor alcoolice.
De altfel, aceste declarații au confirmat cele două ipoteze atestate de zvonul public în zonă, aceea a lovirii victimei de către fratele său, inculpatul G, respectiv vătămării în alte împrejurări, inclusiv de către soția acesteia.
O mărturie extrem de contestată a fost aceea a martorului, susținerile sale contradictorii necoroborându-se cu celelalte mijloace de probă, fiind infirmate mai ales de declarația martorului și puse sub semnul subiectivismului de către atestările Centrului C.
Potrivit spuselor acesteia, martorul ar fi relatat numitei că ar ști că soțul său a fost adus acasă de către soții și.
Pe de altă parte, susținerile acestui martor privind existența unui de zăpadă în dimineața zile următoare agresiunii și a unei de sânge în stratul de zăpadă, au rămas fără suport.
2. Nu a fost descoperit și ridicat obiectul de a produce moartea victimei pretins folosit de autor la comiterea faptei.
3. Nu poate fi prezumată judiciar nici o împrejurare în sprijinul acuzației formulate, pe de altă parte prezumția legală de nevinovăție a inculpatului nefiind înlăturată.
În acest sens se reține că instanța de fond a fost sesizată după aproape la un an și J de la comiterea presupusei faptei, urmărirea penală fiind începută inițial pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art.181 pen. după sesizarea prealabilă a Judecătoriei Tg. Cărbunești de către inculpat și a parchetului de către partea vătămată.
În timpul urmăririi penale nu au fost verificate toate apărările inculpatului și susținerile părții vătămate, nefiind efectuate toate confruntările necesare, unele devenind imposibil de efectuat ca urmare a decesului unora dintre martori, amintind aici pe martorii și, acesta din urmă neascultat vreodată.
Între părți nu exista o stare de dușmănie constantă, acestea comunicând între momentele de ceartă existente de-a lungul timpului, starea de ceartă fiind mai degrabă între acestea și soții sau rudele sau afinii lor, cât și între taberele de martori.
De altfel, conflictul anterior dintre părți, probabil avut loc cu zi înainte, generat de fapt de scăparea unor animale ale martorului și distrugerea unor coceni ai inculpatului, în care culpa ar fi fost atribuită inițial eronat, dar justificat, de către acesta din urmă părții vătămate, nu poate fi considerat sursa agresiunii ulterioare, inculpatul luând act de situația reală de fapt chiar în seara acelei zile.
Dacă adăugăm faptul că familia era și a rămas în relații foarte bune cu inculpatul, nu putem găsi un mobil în acest conflict.
Mai mult, nu există probe care să ateste înverșunarea și dorința de răzbunare a inculpatului pentru vreun motiv anume, față de partea vătămată, dimpotrivă, probele relevând faptul că partea vătămată era preocupată de inculpat, afirmând cu diverse ocazii că acesta ar fi omorât, prin aplicarea de lovituri cu ciocanul după cap, pe defunctele, și.
În raport de soluția adoptată pe latură penală, instanța de fond, în temeiul art. 346 alin. 3 pr. pen. și văzând și dispozițiile art. 14 și următoarele pr. pen. dar și dispozițiile art. 998, 999 civ. a respins acțiunea civilă alăturată în proces celei penale de către părțile civile și Spitalul Universitar de Urgență B, nefiind dovedită comiterea presupusei fapte cauzatoare de prejudicii de către inculpat.
S-a reținut totodată că instanța de fond nu a fost legal sesizată și cu judecarea altor fapte, referindu-ne aici la demersul judiciar propriu al inculpatului împotriva părții vătămate pentru insultă și calomnie, fapte pretins comise la altă dată și în alte împrejurări.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel atât Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GORJ, cât și partea civilă, apelanții susținând, în esență, că în mod greșit a fost achitat inculpatul, pe considerentul că nu el este autorul tentativei de omor calificat, deoarece probele dovedesc că persoana care a aplicat victimei o lovitură în cap ce i-a pus acesteia în primejdie viața este fratele său, inculpatul
Apelurile sunt nefondate și vor fi respinse ca atare, cu următoarea motivare:
În faza apelului pentru clarificarea unor contradicții între declarațiile martorilor și ale părților, s-a procedat la reaudierea martorilor, și, precum și la reaudierea inculpatului.
Martorul a declarat că nu-și mai menține declarațiile acuzatoare făcute împotriva inculpatului făcute la urmărirea penală și la instanța de fond, deoarece în acele împrejurări se afla sub influența alcoolului, dat de soția victimei numita, care i-a și cerut să facă declarațiile neadevărate.
De menționat că acest martor este bolnav psihic, sub tratament.
Martora și-a menținut constant susținerea că nu a văzut ca pe victimă să o fi lovit cineva și că aceasta a plecat din curtea ei, singur, îndreptându-se spre casă.
Martora, care a refuzat să depună jurământul din motive religioase, deși este de religie ortodoxă, susține că ar fi auzit o discuție între soția părții vătămate și martorul, discuție în care ultimul ar fi afirmat că i-a văzut pe martorii și, ducând împreună în noaptea faptei pe victimă în domiciliul ei, această afirmație fiind însă negată categoric de martorul.
Martora a susținut că nu cunoaște nimic cu privire la fapta ce constituie obiectul judecății.
Față de aceste declarații, cât și de celelalte probe administrate de instanța de fond în cursul cercetării judecătorești, Curtea constată că față de inculpat nu există dovezi certe cu privire la faptul că acesta, în seara de 4 decembrie 2004, ar fi atacat și lovit cu un corp contondent în cap pe fratele său,.
Este adevărat că în unele declarații partea civilă a susținut că autorul agresiunii a fost fratele său, inculpatul în prezenta cauză, dar se constată că la instanța de fond acesta a susținut în mod expres faptul că după ce a ieșit din curtea martorilor și, a fost lovit prin surprindere cu un obiect tare în zona capului, menționând expres că nu l-a văzut în acele momente pe agresor și nici nu știe cu ce a fost lovit, dar că ar fi auzit-o pe strigând "bă cumnate nu mai da în el că-l omorâși", această susținere fiind însă contrazisă de martora arătată.
De asemenea, nu poate fi reținută nici declarația martorului - dată la urmărirea penală, iar în prezent decedat - deoarece aceasta nu a fost administrată în mod direct și contradictoriu în fața instanței de fond sau apel pentru a se putea face aprecieri cu privire la credibilitatea ei, în condițiile în care așa cum s-a arătat, există dovezi certe că unii dintre martorii cauzei au fost influențați să facă relatări necorespunzătoare adevărului de către soția părții civile.
În lipsa altor probatorii, chiar dacă se reține că anterior momentului agresiunii între cei doi frați ar fi existat un conflict, numai simpla afirmație a părții civile este insuficientă pentru a se reține în mod cert și neechivoc că inculpatul ar fi autorul actelor de violență care au pus în primejdie viața ei, orice dubiu profitând inculpatului, cu atât mai mult cu cât acesta își justifică prezența în domiciliul său.
Cu motivarea reținută, neconstându-se existența unor motive de fapt ori de drept care să impună desființarea sentinței, în temeiul art.379 alin.1 pct.1 lit.b Cod pr.penală, apelurile vor fi respinse ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ și partea civilă, împotriva sentinței penale nr. 227 din 21 iunie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL GORJ, în dosarul cu nr. 4464/-, privind pe intimatul-inculpat
Obligă apelantul - parte civilă la 38 lei cheltuieli judiciare către stat și la 15 lei, cheltuieli judiciare către martorul.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 20 iunie 2008
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red. Jud. -
Jud. fond:
Dact. 2 ex./ 2 iulie 2008
Președinte:Doru FilimonJudecători:Doru Filimon, George Ciobanu
