Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 90/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 90/
Ședința publică din data de 15.10.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
Grefier: I -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror:
Pe rol pronunțarea apelurilor penale declarate de:
- inculpatul - domiciliat în,-, județ C;
- inculpatul - domiciliat în,-, județ C;
- partea civilăB- domiciliată în Com., sat Dunărea, județ C;
- partea civilăB- domiciliat în Com., sat Dunărea, județ C;
- partea civilăB- domiciliat în Com., județ C;
- partea responsabilă civilmente SC" " SRL- cu sediul în C, str. - nr. 101,
împotriva sentinței penale nr. 460 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 6.10.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 13.10.2009, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constata ca prin sentința penală nr. 460 din 11.11.2008 pronunțata de Tribunalul Constanta în dosarul penal nr- s-a hotărât:
"În baza art.174.
Cod PenalCondamnă pe inculpatul la pedeapsa închisorii de 13 ani și 6 luni.
În baza art. 174.Cod Penal în ref. la art. 65 alin. 2.Cod Penal:
Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a doua și lit. b pe Cod Penal timp de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 174.C.P.P.:
Condamnă pe inculpatul la pedeapsa închisorii de 13 ani și 6 luni.
În baza art. 174.Cod Penal în ref. la art. 65 alin. 2.Cod Penal:
Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a doua și lit. b pe Cod Penal timp de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. 1.
Cod PenalInterzice inculpaților, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a doua și lit. b Cod Penal, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data executării pedepsei principale.
În baza art. 346 alin. 1.C.P.P.:
Admite acțiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență
În baza art. 998, art. 999, art. 1000 alin. 3, art. 1003.civil:
Obligă pe inculpații și în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Pest SRL C, către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C la plata sumei de 396 lei, cu titlu de despăgubiri civile (contravaloarea cheltuielilor avansate cu prilejul spitalizării victimei B ).
În baza art. 346 alin. 1.C.P.P.:
Admite, în parte, acțiunea civilă formulată de către părțile civile B și B - moștenitori ai victimei decedate.
În baza art. 998, art. 999, art. 1000 alin. 3, art. 1003.civil:
Obligă pe inculpații și, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Pest SRL C, către partea civilă B la plata sumei de 4.500 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 30.000, reprezentând daune morale.
Obligă pe inculpații și, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Pest SRL C, către partea civilă B la plata sumei de 10.000, reprezentând daune morale.
Respinge pretențiile civile formulate de către B - moștenitor al victimei decedate precum și celelalte pretenții civile formulate de către părțile civile B și B.
În baza art. 191 alin. 1,2,3 C.P.P.:
Obligă pe fiecare inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 1.400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
În baza art. 193 alin.1,4 C.P.P.:
Obligă pe fiecare inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, către partea civilă B la plata sumei de 500 lei, iar către partea vătămată B la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către aceștia - onorariu av. ales.
Respinge cererea părții civile B, privind obligarea inculpaților și a părții responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate."
Pentru a pronunța aceasta soluție, prima instanța retine următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1720/P/2004 emis la data de 9.10.2008 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanțas -a dispus:
-punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174.Cod Penal;
-scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților, - și pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art. 174.Cod Penal, apreciindu-se că, din cercetările effectuate rezultăcă aceștia nu au participat la uciderea victimei B;
-neînceperea urmăririi penale față de Peniu pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174.Cod Penal, considerându-se că, din cercetările effectuate a rezultat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, atât sub aspectullaturii obiective cât și ale celei subiectve.
S-a reținut, în fapt, în actul de inculpare că, în noaptea de 29/30
octombrie 2004, în zona crescătoriei piscicole, comuna, județul C, după ce au depistat-o la iaz cu scule de pescuit pentru braconaj, au ucis-o pe victima B de 44 de ani, pe care au lovit-o în mod repetat, cu obiecte contondente pe toată suprafața corpului, într-o acțiune conjugată și i-au provocat leziuni grave ce au dus la moarte.
Actul de trimitere în judecată s-a fundamentat pe următoarele mijloace de probă:
- procese - verbale de cercetare la fața locului;
- raportul de constatare medico-legală de necropsie avizat,
- copia foii de observație din spital a victimei și adresele spitalelor și a serviciului de ambulanță;
- proces verbal de verificare a victimei la spital;
- declarația părții civile B;
- declarațiile martorilor PENIU, ETCU, B,;
- procese verbale de confruntare;
- rapoartele de constatare tehnico-șființifică poligraf;
- declarațiile învinuiților;
- procese verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.
În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpații, martorii propuși de către părțile civile și - filele 128, 129, martorii din lucrări - fila 130, B -fila 131, Peniu -fila 168, - fila 170, fila 172E. fila 185, fila 187, fila 189, -fila 204, fila 205.
Întrucât din procesul-verbal întocmit de către organele mandatate cu aducerea în instanță a martorului a rezultat că acesta este plecat în străinătate la muncă, necunoscându-se adresa la care acesta lociuește în străinătate și nici data întoarcerii sale în țară, la termenul de judecată din data de 8.02.2008 instanța a constatat, în temeiul art. 327 alin. 3.C.P.P. imposibilitatea audierii acestui martor.
Tot în cursul cercetării judecătorești, instanța a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, solicitând specialiștilor să precizeze în ce măsură, din punct de vedere medical, se confirmă concluzia șefului Medicale 1 din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență C,prof., expusă în referatul medical din 10.11.2005, aflat la fila 76 din dosarul de urmărire penală, conform căreia "decesul victimei s-a datorat. și sindromului de zdrobire", s-a mai solicitat ca, în cazul confirmării acestui sindrom de zdrobire, să se precizeze dacă între leziunile care se presupune că au determinat decesul victimei, menționate în raportul de constatare medico-legală nr- întocmit de către și loviturile repetate cu corp dur alungit puteau determina acest sindrom.
Prin adresa nr. 126/C/21.03.2008, SML C și-a exprimat motivat refuzul efectuării expertizei solicitate, a îndrumat instanța către INML Minovici B în vederea efectuării expertizei și a explicat faptul că, sindromul de zdrobire denumit și sindrom de strivire, este produs prin strivirea importantă a unei părți de corp, fiind un ansamblu de modificări grave cu șoc traumatic urmat de insuficiență renală.
În consecință, instanța a dispus efectuarea expertizei medico-legale de către Minovici B, prin Avizul nr. E-, supus analizei înainte de a intra în dezbaterile asupra fondului cauzei, concluziile instanței regăsindu-se în încheierea de amânare a pronunțării, instituția medico-legală menționată răspunzând obiectivelor stabilite de către instanță.
Analizând și coroborând ansamblul mijloacelor de probă existente la dosarul cauzei, instanța reține în fapt următoarele:
Inculpații și erau angajați pe o perioadă determinată ca muncitori piscicoli la M, la crescătoria piscicolă, unde, alături de ceilalți șase angajați permanent ai societății, aveau și atribuții de pază a bunurilor.
În seara zilei de 29 octombrie 2004, după o înțelegere anterioară, martorul B i-a propus victimei B, cu care era vecin, dar nu rude, să îl însoțească cu căruța sa la iazul, pentru a bracona cu plase de pescuit. După ce au pus:ă un număr de cincisprezece setci, acoperite cu o pătură și o barcă pneumatică cu două vâsle,în jurul orelor 22"", s-au deplasat împreună cu căruța din satul i Mici către iazulȚ. unde s-au oprit la circa 200 metri de crescătorie și au așteptat să se întunece bine. În jurul, s-au apropiat de iaz, pentru a întinde plasele de pescuit în apă, însă au fost surprinși de paznicilor crescătoriei și de aceea au încercat să fugă. Întrucât calul s-a împiedicat, martorul B a coborât din căruță și a fugit spre deal, lăsând-o pe victimă singură în căruță. Din declarațiile acestui martor a rezultat că observase mai multe siluete, o altă căruță, o barcă ce venea la mal și, crezând că toate aparțin paznicilor, s-a ascuns la circa 50-100 de metri de căruță, printre buruieni, a fost urmărit de câțiva paznici și chiar a auzit focuri de armă în spatele său. Din locul în care se ascunsese, martorul a auzit zgomote caracteristice unor lovituri și a văzut că victima era lovită de către paznici, apoi a observat că paznicii au dus victima și căruța spre clădirile fermei, motiv pentru care și el a plecat acasă.
În dimineața zilei de 30 octombrie 2004, lucrătorii Postului de poliție au fost sesizați de către martorul, administratorul, cu privire la împrejurarea că, în cursul nopții, angajații societății au depistat un braconier pe malul mare, cu o căruță în care se aflau plase de pescuit și că l-au condus la sediul fermei piscicole, pentru a-1 pune la dispoziția organelor de urmărire penală.
Ca urmare a acestei sesizări, martorii și, agenți de poliție în cadrul Postului de poliție, s-au deplasat cu un autoturism la sediul fermei piscicole, unde au ajuns în jurul orelor 07,30, pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni la regimul pescuitului.
Din declarațiile celor doi agenți de poliție rezultă că atunci când au ajuns la ferma piscicolă, au găsit-o pe victima B așezată ghemuit pe platoul betonat al fermei, direct pe ciment, lângă clădirea administrativă, vorbind greu, având hainele ude și plângându-se de dureri. Când a observat că aceasta prezenta o vânătaie la ochiul stâng și o umflătură la obrazul stâng, martorul le-a reproșat paznicilor că au bătut-o, dar aceștia nu au comentat. Singurul care a comentat a fost inculpatul lOAN, care a susținut că victima ar fi căzut din căruță, când aceasta s-a răsturnat. Atunci polițistul a verificat căruța și a observat în coșul acesteia mai multe pietre, făcând remarca retorică în sensul că dacă s-a răsturnat căruța, de ce nu au căzut și pietrele de acolo?! Cei doi lucrători de poliție le-au cerut paznicilor să îi dea haine uscate victimei și să o ducă în clădire, pentru că tremura de frig, așa încât aceasta a fost schimbată de hainele ude, introdusă într-o cameră a paznicilor, unde, pentru a se încălzi, i s-au oferit o țigară și o cafea.
Cei doi polițiști au întocmit un proces verbal de sesizare și constatare la fața locului, în care au consemnat că au identificat un număr de 15 setei, dintre care 10 monofilament și 5 din ață de relon, cu plute, radină și cadulă, despre care victima a relatat că îi aparțin și că a încercat în cursul nopții să le folosească la prins din crescătoria. în procesul verbal s-a consemnat că victima prezenta urme de lovituri la față și urechea, plângându-se de dureri de spate, mâini și picioare. Când au rămas singuri în cameră cu victima, cei doi lucrători de poliție au întrebat-o dacă fusese bătută, iar aceasta a răspuns că o bătuseră, fără însă a preciza cine anume, apoi i-a rugat pe polițiști să o ducă mai repede acasă. i s-a dat procesul-verbal să îl semneze, iar cei doi lucrători de poliție au luat hotărârea, după ce s-au consultat telefonic cu șeful de post, să o transporte la spital. Când victima a fost ajutată de paznici să se deplaseze spre autoturismul cu care veniseră polițiștii, i s-a făcut rău și a leșinat și nu și-a revenit nici când i s-a dat cu la. Cei doi polițiști au transportat-o pe victimă imediat la Spitalul Orășenesc Cernavodă, iar pe drum au observat că aceasta nu mai răspundea la întrebări, ci respira greu. La Spitalul Cernavodă victima a fost adusă la orele 09,40 cu diagnosticul de șoc hipotermic, comă de gradele Il-III, posibil politraumatizat, iar la orele 09,49 s-a solicitat o ambulanță, care a preluat-o la orele 09,53 și a transportat-o la Spitalul Municipal M, unde a ajuns la orele 10,20 și a primit îngrijiri medicale de urgență între orele 10,25 și 10,35. Întrucât starea victimei era gravă, a fost transferată cu aceeași ambulanță la Spitalul Clinic Județean de Urgență C, unde a fost adusă la orele 11,10, în unitatea de primiri urgențe, cu diagnosticul de comă de etiologie neprecizată, colaps, hipotermie, în observare traumatism prin agresiune. După acordarea îngrijirilor medicale de urgență și examinarea pluridisciplinară, victima a fost internată în secția medicală de terapie intensivă la orele 13.15, cu diagnosticul prezumtiv de comă profundă, politraumatism, hematom hepatic subcapsular, colaps, șoc hipotermic, însă cu toate îngrijirile acordate, la orele 17,00 aceasta a decedat.
În urma necropsiei, potrivit raportului de constatare medico-legală nr- din 28 iunie 2005 al Serviciului de Medicină Legală C, avizat sub numărul E- din 19 iulie 2006 de către Comisia de Avizare și Control din cadrul Institutului Național de Medicină Legală Minovici B, s-a concluzionat că moartea victimei Baf ost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii acute, consecutivă unui traumatism toracico-pulmonar, cu fracturi costale, hemotorax bilateral și atelectazie pulmonară posttraumatice, în cadrul unui politraumatism cranio-cerebral (hematom periorbitar stâng, tumefacție obraz stâng, plagă plesnită sprâncenoasă stânga, plăgi contuze la, echimoze, cu hemoragie subarahnoidiană și sânge în ventriculii cerebrali), vertebral-cervical (infiltrat hemoragie latero-cervical bilateral și perihioidian), toracico-abdominal (fracturi costale C7-10 stânga scapular, C8 dreapta medio-clavicular, C8-9 dreapta scapular, infiltrat hemoragie mezenter și ruptură de mezocolon transvers) și membre (echimoze, excoriații și tumefacții), favorizată de expunerea la frig. S-a apreciat că leziunile de violență au putut fi produse prin loviri repetate cu corp dur, corp dur alungit, cu mențiunea că, leziunile de la nivelul gâtului au putut fi produse prin comprimare digitală în acțiunea sugrumare și că leziunile au legătură directă cu cauza morții. În sângele recoltat la necropsie aparținând grupei sanguine 01 s-a constatat o alcoolemie de 1 gram %
Medicul legist a precizat că tratamentul aplicat atât în urgență, cât și în timpul internării a fost indicat și corect efectuat.
Până la sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, organele de poliție din cadrul Poliției orașului Cernavodă au efectuat cercetări în zona crescătoriei piscicole, ocazie cu care au fost identificate la ferma piscicolă patru bâte cu lungimi între 0,85 și 1,20, în camera paznicilor, folosite pentru autoapărare, precum și două bâte în căruța victimei.
De asemenea, în zona în care fusese prinsă victima au fost găsite un număr de 5 tuburi cartuș de vânătoare folosite, despre care martorul Bar elatat că proveneau de la focurile executate de paznici în cursul nopții, în timpul urmăririi. Despre aceste tuburi, inculpatul a declarat că proveneau de la arma sa de vânătoare, cu care executase mai multe focuri în dimineața de 28 octombrie 2004, când vânase grauri, iar nu în cursul nopții de 29/30 octombrie 2004, când fusese depistată victima. Acest aspect însă s-a dovedit irelevant, întrucât nici o persoană nu a fost rănită de o armă de foc în noaptea când a fost ucisă victima.
În prima fază a cercetărilor, când a fost audiat atât de organele de poliție, cât și de către procuror, la data de 30 octombrie 2004, martorul Peniu, angajat al crescătoriei piscicole declarat că, după ce a fost prinsă, victima a fost agresată atât lângă căruță, cât și după ce a fost condusă la fermă, de către inculpații, precum și de înumiții, și, fiind lovită cu parii peste tot corpul, în mod repetat, timp de circa o oră, cele mai multe și intense lovituri aplicându-le inculpatul zis "". Martorul a precizat că el însuși îi aplicase o lovitură victimei, însă cu un bici peste o palmă, iar nu în altă parte a corpului, din cauză că văzuse în căruță mai multe pietre, în condițiile în care de regulă braconierii îi atacau pe paznicii crescătoriei cu pietre. De asemenea, martorul a făcut vorbire și de un anume, despre care însă nu s-a dovedit ulterior că fusese la fermă în noaptea respectivă, acesta fiind o persoană din afara fermei care îi mai ajuta pe angajați la pescuit.
Fiind audiați în cursul urmăririi penale atât inculpații trimiși în judecată cât și învinuiții care au fost scoși de sub urmărire penală, au tăgăduit săvârșirea faptei, susținând fiecare că nu a agresat-o pe victimă. În relatările lor, aceștia au arătat că, în noaptea respectivă, au efectuat o pândă în zona, pentru depistarea braconierilor, iar că după miezul nopții au observat două căruțe în zonă și potențiali braconieri. I-au urmărit pe aceștia, au fost atacați cu pietre, după ce au refuzat să negocieze cu respectivii braconieri, iar când îi urmăreau, una dintre căruțe a dispărut. Cea de-a doua căruță în care era victima s-a oprit din cauza faptului că a încercat să întoarcă brusc, iar calul s-a împiedicat și a căzut, încurcându-se în hamuri. Victima ar fi fost găsită căzută din căruță, de unde a fost ajutată să se deplaseze până la sediul fermei de către și, cu care a și discutat pe drum, povestindu-le că venise la braconaj din cauza faptului că se afla sub influența băuturilor alcoolice. La fermă, victima ar fi fost lăsată afară, așezată pe două lăzi, lângă remorca din fața camerelor paznicilor, de la orele 02,00 și până dimineața, la sosirea administratorului societății și a organelor de poliție. Fără a avea o versiune identică, au susținut că atunci când victima urmărită a încercat să întoarcă în drum căruța, la oprire căruța s-ar fi răsturnat, unii exprimându-se că s-a răsturnat pe o parte, alții că doar s-au ridicat puțin roțile pe o laterală și a rămas înclinată. În vederea verificării acestor susțineri, a fost cercetată zona prinderii victimei, însă nu au fost identificate urme ale posibilei răsturnări a căruței, cu atât mai mult cu cât drumul de pământ de pe marginea nu prezenta denivelări mari, ci doar o mică denivelare creată de trecerea vehiculelor cu două sau mai multe roți pe acolo. A fost verificată și căruța victimei, pe care nu au fost identificate defecte care să evidențieze că s-ar fi răsturnat.
Dintre cele șase persoane învinuite inițial, în faza de urmărire penală a declarat că, la fermă i-a văzut pe și lovind-o pe victimă, primul cu un băț, iar al doilea cu un de, de mai multe ori, în zona spatelui. De asemenea, a declarat că la fermă 1-a văzut pe inculpatul loan cum a lovit-o pe victimă de două-trei ori cu un băț gros ca o de mătură.
În cursul urmăririi penale s-a dispus testarea la poligraf a celor șase persoane învinuite inițial dar și a martorului Peniu, iar din rapoartele de constatare tehnico-șființifică poligraf nr.- și - din 29 noiembrie 2004 ale Serviciului Criminalistic din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean C, a rezultat că atât cele șase persoane urmărite penal cât și martorul au at indici ai comportamentului simulat la răspunsurile date în legătură cu împrejurările victimei.
La data de 11 octombrie 2005, când a fost citat pentru confruntarea cu învinuiții, martorul Peniu a solicitat să fie reaudiat, ocazie cu care a revenit parțial asupra declarațiilor inițiale, susținând că de fapt victima a fost lovită doar de inculpații și în sensul că cei doi au lovit-o la fermă pe victimă, din lateral spre spate, de două-trei ori fiecare, destul de tare, deoarece la fiecare lovitură victima gemea. Despre motivul schimbării declarației anterioare, martorul a explicat că în primă fază i-a fost frică de colegii săi, deoarece toți șase sunt din și de aceea s-a gândit să declare că toți șase au agresat-o pe victimă.
Tot în cursul urmăririi penale, martorul Peniu a fost confruntat cu inculpații și ocazie cu care și-a menținut ultimele susțineri, relatând că ambii inculpați au lovit-o pe victimă la fermă. Cei doi inculpați au continuat însă să nege agresiunea comisă, deși au luat cunoștință la momentul confruntării de relatările martorului Peniu.
Cu prilejul confruntării cu inculpații în faza de urmărire penală, care relatase despre loviturile aplicate victimei de către ambii inculpați și, care relatase despre loviturile aplicate de către inculpatul, și-au retractat susținerile inițiale fără însă a oferi o explicație plauzibilă cu privire la retractarea depozițiilor luate în prezența apărătorului ales.
Dacă în privința participării la comiterea faptei a celorlalte patru persoane, Peniu, martor ocular, și-a retractat în cursul urmăririi penale depoziția, aspect care poate explica comportamentul simulat la testarea poligraf a martorului, în ceea ce îi privește pe inculpații și, în cursul urmăririi penale acesta a fost consecvent în declarațiile date, indicându-i încă de la început pe cei doi inculpați ca agresori și menținându-și susținerile și cu ocazia confruntării cu fiecare dintre cei doi, precum și cu prilejul audierii în instanță.
i-a indicat în primă fază ca agresori pe și, iar l-a indicat inițial pe, iar schimbarea declarațiilor inițiale, fără o motivație pertinentă și plauzibilă, când cei doi frați au retractat susținerile date în prezența apărătorului ales, nu fac decât să justifice comportamentul simulat al acestora detectat la poligraf.
Din relatările celor doi agenți de poliție care au discutat cu victima rezultă că ultimele cuvinte exprimate de aceasta înainte de a intra în comă au fost în sensul că fusese bătută, din modul de exprimare rezultând că au fost cel puțin doi agresori.
În cursul cercetării judecătorești, inculpații au adoptat aceeași poziție procesuală, negând comiterea faptei, actele de violență fizică exercitate asupra victimei, susținând că decesul victimei s-a datorat căderii acesteia din căruță în încercarea de a fugi în momentul în care a fost depistată și strivirii acesteia de către calul care s-a răsturnat peste ea, invocând în susținerea acestei teze concluzia șefului Medicale 1 din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență C, prof., expusă în referatul medical din 10.11.2005, aflat la fila 76 din dosarul de urmărire penală, conform căreia decesul victimei s-a datorat sindromului de zdrobire.
Apărarea inculpaților va fi înlăturată de către instanță, fiind infirmată prin:
- depozițiile martorilor, Peniu din faza de urmărire penală în cuprinsul cărora au arătat că cei doi inculpați i-au aplicat lovituri victimei;
-declarația martorului Peniu din cursul cercetării judecătorești în care a arătat că l-a văzut pe inculpatul lovind victima cu pumnii și cu picioarele, precum și pe inculpatul aplicându-i lovituri cu o din. Martorul a precizat că el însuși i-a dat victimei o lovitură cu biciul peste mână întrucât cu câteva seri în urmă aceasta aruncase cu pietre și totodată că, în starea de nervozitate în care se aflau agenții de pază, nu puteau sănu lovească;
-declarațiile martorului B care a susținut că, se afla împreună cu aceasta în căruță, și, întrucât le-au ieșit în față vreo 3-4 indivizi, iar din spate veneau alții cu o,precum și o căruță, a întors căruța în care se afla împreună cu victima, calul s-a împiedicat și a căzut, după care i-a propus victimei să fugă, aceasta i-a răspuns că rămâne.Martorul a precizat că, deși calul a căzut, căruța nu s-a răsturnat, rămânând dreaptă, Martorul a declarat că, atunci când a luat-o la fugă, victima nici nu apucase să coboare din căruță, fiind luată de către agresori chiar din căruță. Același martor a precizat că, fugind spre deal și oprindu-se la aproximativ 100 de metri, a văzut că victima era bătută de indivizii care se îndreptaseră înspre ei, că aceștia loveau cu niște bețe, l-a auzit pe B țipând, a văzut că "toți erau la grămadă", însă nu a observat câți îl loveau pe acesta. Susținerea martorului în sensul că, în momentul în care a fugit din că în căruță, în aceasta nu se aflau pietre, se impune a fi privită cu rezervă, martorul înțelegând să evite recunoașterea acestui fapt, tocmai datorită susținerii agenților de pază, în sensul că braconierii obișnuiau să își asigure scăparea aruncând cu pietre, chiar martorul Peniu declarând că, cu câteva zile înainte, victima procedase în această manieră;
-declarațiile martorului care a susținut, observație care se regăsește și în procesul verbal întocmit cu prilejul deplasării la fața locului, că, în situația în care căruța s-ar fi răsturnat, pietrele nu ar mai fi rămas în aceasta. Prezența pietrelor în căruță la momentul prinderii victimei de către agenții de pază este confirmată și prin declarația martorului, din cursul cercetării judecătorești, în care a precizat că, din relatările colegilor săi, victima avea în căruță atât scule cât și pietre.
-contradicțiile existente între declarațiile inculpaților, ale martorilor - persoane care au avut calitatea de învinuiți în dosarul de urmărire penală, și ale martorului PENIU, unii dintre aceștia susținând că au găsit victima lângă căruță (inc. ), alții au precizat că victima se afla între căruță și ( inculp. ), alte declarații au fost în sensul că victima se afla în lateralul coșului căruței, lângă plasele care căzuseră din aceasta (, ). Martorul a declarat că a găsit victima între și căruță, în timp ce a susținut că victima stătea în spatele căruței. dintre cei audiați au susținut că victima a fost găsită rezemată de căruță, alții au declarat că aceasta era culcată. Contradicțiile, astfel cum am arătat anterior, vizează și poziția în care a fost găsită căruța.
-concluziile raportului de constatare medico-legală nr- din 28.06.2005 al C în care se arată că moartea victimei a fost violentă, datorându-se insuficienței respiratorii acute, consecutivă unui traumatism toracico-pulmonar, cu fracturi costale, hemotorax bilateral și atelectazie pulmonară posttraumatice, în cadrul unui politraumatism cranio-cerebral (hematom periorbitar stâng, tumefacție obraz stâng, plagă plesnită sprâncenoasă stânga, plăgi contuze la, echimoze, cu hemoragie subarahnoidiană și sânge în ventriculii cerebrali), vertebral-cervical (infiltrat hemoragie latero-cervical bilateral și perihioidian), toracico-abdominal (fracturi costale C7-10 stânga scapular, C8 dreapta medio-clavicular, C8-9 dreapta scapular, infiltrat hemoragie mezenter și ruptură de mezocolon transvers) și membre (echimoze, excoriații și tumefacții), favorizată de expunerea la frig. S-a apreciat că leziunile de violență au putut fi produse prin loviri repetate cu corp dur, corp dur alungit, cu mențiunea că, leziunile de la nivelul gâtului au putut fi produse prin comprimare digitală în acțiunea sugrumare și că leziunile au legătură directă cu cauza morții.
Raportul de constatare medico-legală mai sus menționat a fost avizat sub numărul E- din 19 iulie 2006 de către Comisia de Avizare și Control din cadrul Institutului Național de Medicină Legală Minovici
Așadar, multitudinea și gravitatea leziunilor, precum și localizarea acestora în zone corporale diferite, astfel cum s-a stabilit la necropsie, învederează un mecanism de producere activ, prin loviri repetate, iar nu printr-o simplă cădere din căruță sau strivire sub ori sub căruță.
În cuprinsul Avizului de aprobare a raportului de constatare medico-legală, avizat astfel cum am menționat de către Comisia de Avizare și Control, Comisia Superioară de Medicină Legală de pe lângă L Minovici Bap recizat, infirmând fără putință de tăgadă apărarea inculpaților, că sindromul de zdrobire în legătură cu care s-a concluzionat de către șefului Medicale 1 din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență C, prof., în referatul medical din 10.11.2005, denumit corect "de strivire" care presupune de fapt zdrobiri întinse de masă musculară și părți moi este inadecvat cazului de față, precizând totodată că, leziunile traumatice descrise în actul medical aprobat au fost prin ele însele tanatogeneratoare indiferent de intervenția factorului termic.
De asemenea, nici apărarea inculpaților din faza de urmărire penală și asupra căreia nu s-a insistat în cursul cercetării judecătorești, în sensul că victima ar fi primit îngrijiri medicale necorespunzătoare nu este pertinentă, cât timp traseul victimei de la fermă și până la ultimul spital și concluziile medicului legist au demonstrat că orice efort medical s-a dovedit ineficient din cauza gravității leziunilor. Nici atitudinea celor doi polițiști, care au transportat imediat victima la spital, când au fost convinși de starea precară a sănătății acesteia și nici eforturile depuse personalul medical de a acorda îngrijiri medicale nu au mai putut salva viața victimei.
Instanța va înlătura și apărarea părții responsabile civilmente, potrivit căreia este posibil ca victima să se fi bătut înainte de incident cu martorul B și acest lucru să explice leziunile constatate pe corpul victimei. Este evident că această apărare nu are nici un fel de suport probator, fiind chiar neverosimilă.
Reținând și coroborând declarațiile martorilor, Peniu din faza de urmărire penală în cuprinsul cărora au susținut că cei doi inculpați au aplicat victimei lovituri, declarația martorului Peniu din cursul cercetării judecătorești,declarațiile martorilor B și din ambele faze ale procesului penal, actele medico-legale existente la dosar și anume raportul de constatare medico-legală nr- din 28.06.2005 al C, Avizul nr. E- din 19 iulie 2006 de către Comisia de Avizare și Control din cadrul Institutului Național de Medicină Legală Minovici B, Avizul de aprobare a raportului de constatare medico-legală, eliberat de către Comisia Superioară de Medicină Legală de pe lângă L Minovici B, actele medicale întocmite de către unitățile spitalicești care au acordat îngrijiri medicale victimei până să intervină decesul acesteia, în care se consemnează că aceasta prezintă politraumatism prin agresiune, fotografiile judiciare care evidențiază leziunile prezente pe toate zonele corpului victimei, văzând și rezultatele testelor poligraf efectuate în cursul urmăririi penale, înlăturând totodată depozițiile martorilor prin care și-au retractat fără o justificare temeinică susținerile inițiale în sensul că i-au văzut pe cei doi inculpați agresând victima, instanța constată că inculpații loan și, în noaptea de 29/30 octombrie 2004, au ucis-o pe victima B pe care au lovit-o în mod repetat cu obiecte contondente pe toată suprafața corpului într-o acțiune conjugată, provocându-i leziuni grave ce au dus la moarte.
In termen legal, împotriva aceste hotărâri au declarat apel inculpații, părțile civile B, B, B si partea responsabila civilmente SC Pest SRL Constanta.
Inculpații critică soluția primei instanțe pentru nelegalitate si netemeinicie.
Apelanții prin apărători solicită admiterea apelurilor, achitarea inculpaților in baza art. 11 pct. 2 lit."a" raportat la art. 10 lit."c" Cod procedură penală, întrucât probele dosarului nu au făcut dovada ca fapta a fost săvârșită de inculpați.
In subsidiar, se cere desființarea sentinței apelate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond deoarece hotărârea nu cuprinde in dispozitiv toate elementele prevăzute de lege, respectiv art. 357 Cod procedură penală in referire la art.70 Cod procedură penală - datele privitoare la persoana inculpatului, fiind lovită de nulitate.
Apelurile părților civile - B și B, vizează atât latura penala cât și cea civilă.
Apelanții prin apărător solicită admiterea apelurilor, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând sa se dispună majorarea cuantumului pedepsei prea blânde, aplicată inculpaților, in raport de gravitatea infracțiunii săvârșite.
Sub aspectul laturii civile, se solicită majorarea cuantumului despăgubirilor civile astfel cum au fost cerute la prima instanță, cele acordate de instanța de fond fiind modice.
Apelul părții civile B, privește doar latura penală sub aspectul individualizării pedepselor în sensul majorării cuantumului.
Partea responsabilă civilmente, prin motivele invocate susține, în esență, nevinovăția inculpaților pe latură penală iar pe latură civilă, respingerea acțiunii civile, ca nefondată.
Examinând sentința penală apelată, prin prisma criticilor formulate precum și din oficiu, conform art.378 alin.1 Cod procedură penală, în considerarea efectului devolutiv al acestei căi de atac, reexaminând actele și lucrările dosarului curtea constată că apelurile declarate de inculpați sunt fondate pentru considerentele ce urmează a fi analizate.
În apel, instanța a procedat la audierea inculpaților care au susținut că nu au elemente noi de relatat, și a martorilor (fila 104,vol1), (fila 102, vol.2), (fila 106,vol.1), (fila 107, vol.1), Peniu (fila 108, vol.1) și B. (fila 108,vol.1)
Potrivit art.345 alin.3 Cod procedură penală, condamnarea se pronunță dacă instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
În cauză, din examinarea ansamblului probator administrat, nu rezultă îndeplinirea cumulativă a celor trei cerințe prevăzute de dispoziția legală mai sus enunțată, atât timp cât nu se face dovada mai presus de orice dubiu că inculpații și, au săvârșit fapta dedusă judecății.
Reținerea situației de fapt, constând în aceea că, în noaptea de 29/30 octombrie 2004, inculpații și, aflându-se în zona crescătoriei piscicole - "l" comuna, județul C, după ce au depistat-o pe victima B, în vârstă de 44 de ani, la iaz cu scule de pescuit pentru braconaj, i-au aplicat lovituri repetate cu obiecte contondente, pe toată suprafața corpului într-o acțiune conjugată, provocându-i leziuni grave care au dus la moartea acesteia - nu corespunde dovezilor produse.
Instanța de fond a avut în vedere doar probe administrate în cursul urmăririi penale, ignorând în mod inexplicabil, declarațiile făcute în cursul judecății de către martorii, foști învinuiți.
Prima instanță reține în mod greșit ca fiind concludente declarațiile martorilor, din faza de urmărire penală, în cuprinsul cărora au susținut că cei doi inculpați au aplicat victimei lovituri, primul cu un băț, al doilea cu un de, în zona spatelui, câtă vreme, în această fază procesuală, martorii aveau calitatea de învinuiți.
De altfel, la confruntarea cu cei doi inculpați, martorii și, și-au schimbat declarațiile anterioare, susținând că de fapt în noaptea de 29/30 octombrie 2004, îi văzuseră pe și cu bățul sau ul de și că doar se gândiseră că aceștia ar fi putut lovi victima fără să vadă efectiv, lovitura.
Audiați atât în fața instanței de fond cât și de prima instanță de control judiciar aceștia arată că nu i-au văzut pe cei doi inculpați aplicând lovituri victimei.
Depozițiile martorilor și nu prezintă credibilitate pe de o parte în raport de inconstanța lor, iar pe de altă parte datorită interesului evident de ase apăra de răspundere cât timp și fata de ei s-a inceput urmarirea penală.
Atât în cursul urmaririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, martorii, și inculpații și, au susținut fiecare că nu au agresat-o pe victima B.
Aceștia au arătat că în noaptea respectivă, au efectuat o pândă in zona, pentru depistarea braconierilor, iar că după miezul nopții au observat două căruțe in zonă și potențiali braconieri. Au susținut că i-au urmărit, au fost atacați cu pietre, iar când îi urmăreau una dintre caruțe a dispărut.
Cea de-a doua căruță în care era victima s-a oprit deoarece a incercat să întoarcă brusc, iar calul s-a împiedicat și a căzut, încurcându-se în hamuri.
Victima ar fi fost găsită căzuta din căruță, de unde a fost ajutata sa se deplaseze până la sediul fermei de către martorii și, cu care a discutat pe drum povestindu-le că venise la braconaj, întrucât se afla sub influenta băuturilor alcoolice. Mai rezultă că la fermă, victima ar fi fost lăsata afara, așezata pe două lăzi, lângă remorca din fața camerelor paznicilor, de la orele 02,00 și până dimineața, când au sosit administratorul societății și organele de politie.
Fără a avea o versiune identică, s-a relatat ca victima urmarită a incercat să întoarcă în drum caruța, însă la oprire s-ar fi răsturnat, după unii pe o parte, iar după alții, s-au ridicat puțin roțile pe o laterală și a rămas înclinată.
Singurul martor care susține că, i-a văzut pe cei doi lovind victima, este Peniu, angajat al crescătoriei piscicole, inconstant în declarațiile date.
Astfel, audiat la data de 30.10.2009, la urmărire penală, acesta declară că după ce a fost prinsă victima, a fost agresată atât lângă căruță cât și după ce a fost condusă la fermă de către inculpații, învinuiții, și, aplicându-i lovituri repetate pe tot corpul cu pari de lemn, timp de cca. o oră.
La data de 11 octombrie 2005, martorul Peniu revine fără o motivație plauzibilă, asupra acestei declarații susținând că de fapt victima a fost lovită doar de inculpații și, de 2-3 ori, la fermă (cherhana), din lateral spre spate.
În cursul cercetării judecătorești, în fața instanței de fond, același martor relatează că, inculpatul, a lovit victima cu pumnii și cu picioarele și cu un băț de grosimea unei cozi de mătură iar pe inculpatul l-a văzut aplicându-i lovituri cu o de.
În aceiași declarație revine și arată că nu i-a văzut pe inculpați să lovească victima până la cherhana.
De altfel, din depozițiile martorilor, și, date în tot cursul procesului penal, rezultă că la venirea lui și la locul răsturnării căruței, după ce urmăriseră pe câmp mai mulți braconieri care fugiseră de pe malul apei, victima B prezenta plăgi sângerânde, neputând să se deplaseze singură.
Susținerea martorului Peniu cum că cei doi inculpați și au lovit victima la cherhana, nu este credibilă întrucât din declarațiile martorilor sus menționați rezultă că i-a rugat pe colegi sa o ajute pe victima in deplasarea către cherhana, fiind unul dintre cei care a făcut-
Ori, dacă inculpații aveau intentiile care li se atribuie prin considerentele hotarii apelate, puteau să o lase in acel loc, sau să o agreseze acolo, nefiind necesara deplasarea la cherhana - locatia unde este plasata agresiunea victimei, atit in rechizitoriu cit și de către prima instanță.
Trebuie subliniată declarația unicului martor relativ neutru - B - fila 131 - fond, care a arătat că, după ce au fost depistați, a fugit spre deal vreo 100 metri și, în timp ce era urmărit de câțiva paznici, a văzut că ceilalți indivizi îl băteau "la grămadă" pe B, la locul unde deși calul căzuse, căruța era pe roți.
Nu poate preciza însă, dacă se afla printre aceștia.
Același martor - fila 109 apel, relatează că deși a văzut în mod direct cum victima era lovită de paznici, după poziția corpului, cum se aplecau și se ridicau, nu poate da nici o informație cu privire la obiectele sau corpurile cu care era lovita. A doua zi a găsit lângă barcă mai multe bețe care nu-i aparțineau.
Martorul, fila 172 - fond, agent de poliție, declară că victima i-a spus că a fost la braconaj și că "l-au alergat băieții", fără a-i preciza că i-au aplicat și lovituri.
Este adevărat, că raportul medico legal nr.595/II/2005 din 28.06.2005, întocmit de C, avizat de Comisia de Avizare și Control, Comisia Superioară de medicină Legală pe lângă " Minovici" B, la data de 19 iunie 2006, sub numărul E- și la data de 25 iunie 2009 sub numărul E-, constată că, moartea victimei s-a datorat insuficienței respiratorii acute, consecutivă un traumatism toraco pulmonar, cu fracturi costale, hemotorax bilateral și, atelectazie pulmonară posttraumatică în cadrul unui politraumatism produs prin loviri repetate cu corpuri dure.
Leziunile traumatice constatate la autopsie au fost prin ele însele, tanatogeneratoare, indiferent de intervenția factorului termic (expunere la frig), între leziunile traumatice în ansamblul lor și deces existând legătură de cauzalitate.
Avizele Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul " Minovici" B, arată că nu se confirmă din punct de vedere medical, concluzia profesor dr., expusă în referatul din 10.11.2005, conform căreia, decesul s-a datorat șocului hipo-termic și sindromului de zdrobire.
În opinia curții, probele reținute de instanța de fond ca fiind concludente, nu dovedesc fără echivoc, vinovăția inculpaților și, acuzarea nereușind să producă dovezi certe, probatoriul dovedind doar că, moartea victimei s-a datorat unor agresiuni violente, cu corpuri dure exercitate de mai multe persoane.
Urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.
Conform art.300 Cod procedură penală, probele descoperite și strânse în cursul urmăririi penale, nu pot servi drept temei de condamnare ci numai pentru trimiterea în judecată iar potrivit art.287 alin.2 Cod procedură penală, instanța își formează convingerea, pe baza probelor administrate.
Astfel că, probele strânse în cursul urmăririi penale, trebuie verificate în cursul judecății prin administrarea lor în ședință publică, oral, nemijlocit și, în contradictoriu.
Cunoscut fiind, că în materie penală funcționează principiul prezumției de nevinovăție, organul de urmărire penală și instanța de judecată trebuie să desfășoare o intensă activitate probatorie, procurorul neputându-l trimite în judecată pe inculpat, decât după că au fost strânse probe care stabilesc vinovăția acestuia cu privire la săvârșirea infracțiunii; iar instanța de judecată nu-l poate condamna pe inculpat dacă nu-și formează convingerea din probele pe care le administrează nemijlocit în ședința de judecată, că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpat.
Prezumția de nevinovăție - consacrată în art.23 alin.8 din Constituția României, prevede că până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, persoana este considerată nevinovată. Ea este consfințită și în art.11 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și în art.52Cod procedură penală și art.66 alin.1 Cod procedură penală.
Prezumția de nevinovăție trebuie privită în strânsă interdependență cu celelalte principii ale procesului penal prevăzute în art.2-6 Cod procedură penală, respectiv principiul legalității, principiul aflării adevărului, rolul activ al organelor judiciare, garantarea libertății persoanei și a dreptului la apărare.
Conform art.63 alin.2 Cod procedură penală, probele nu au o valoarea mai dinainte stabilite.
Aprecierea fiecărei probe se face de către instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului.
Pentru o completă și justă apreciere a probelor, autoritățile judiciare au obligația de a lega operațiunea de apreciere cu cea de verificare a probelor, administrare de noi probe prin care să se înlăture contradicțiile ce există între probe, îndoielile ce se pot ivi, pentru a se ajunge în final la certitudine.
Plecând de la cele menționate mai sus, se poate constata că ceea ce rezultă cu certitudine din declarațiile martorilor audiați în cursul cercetării judecătorești și care nu poate fi ignorat de instanță, este faptul că, nici unul dintre martori cu excepția martorului Peniu, nu declară că i-ar fi văzut pe cei doi inculpați lovind-o pe victimă.
Declarației acestui martor nu i se poate atribui concludența pe care nu o are întrucât nu se coroborează cu alte probe din dosar.
În plus, inculpații și, în mod constant în cursul procesului penal, au negat comiterea faptei de care sunt acuzați.
În susținerea convingerii că inculpații nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, având în vedere și art.6 paragraf 1 din CEDO, care impune printre altele că în îndeplinirea funcției lor, membrii unui tribunal, nu trebuie să pornească de la ideea preconcepută că cel trimis în judecată a comis actul incriminat, sarcina probei, revenind acuzării care trebuie să ofere suficiente probe de culpabilitate a acestora.
Ori, în cauză, prezumția de nevinovăție nu este înlăturată, lăsând loc îndoielii și justificând aplicarea principiului "in dubio pro reo", orice îndoială este în favoarea inculpatului.
Pentru considerentele expuse, curtea în baza art. 379 pct.2 lit.a Cod procedură penală,va admite ca fondate apelurile declarate de inculpații: și și partea responsabilă civilmente SC " " SRL C, împotriva sentinței penale nr.460 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
Va desființa în totalitate sentința penală nr.460 din 11 noiembrie 2008 Tribunalului Constanța și rejudcând va dispune:
În baza art.11 pct.2 lit.a cu ref.la art.10 lit.d cod procedură penală.
Va achita pe apelanții inculpați, pentru infracțiunea prev.de art.174
În baza art.379 pct.1 lit.b cod procedură penală.
Va respinge apelurile declarate de părțile civile.
În baza art.192 al.2 cod procedură penală va obliga părțile civile la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Onorariul avocaților din oficiu și în sumă de câte 100 lei se va deconta din fondul J către Baroul d e Avocați
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală.
Admite ca fondate apelurile declarate de inculpații: și și partea responsabilă civilmente SC " " SRL C, împotriva sentinței penale nr. 460 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
Desființează în totalitate sentința penală nr.460 din 11 noiembrie 2008 Tribunalului Constanța și rejudcând dispune:
În baza art.11 pct.2 lit.a cu ref.la art.10 lit.d cod procedură penală.
Achită pe apelanții inculpați, pentru infracțiunea prev.de art.174
În baza art.379 pct.1 lit.b cod procedură penală.
Respinge apelurile declarate de părțile civile.
În baza art.192 al.2 cod procedură penală obligă părțile civile la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Onorariul avocaților din oficiu și în sumă de câte 100 lei se decontează din fondul J către Baroul d e Avocați
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
I -
Red.fond.
Red.jud.apel.-
dact.IC. 2 ex./ 15.11.2009
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Maria Uzună
