Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 94/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.94/Ap DOSAR NR-
Ședința publică din 15 decembrie 2009
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Alexandru Șerban
JUDECĂTOR 2: Laura Popa
Grefier - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpații, - împotriva sentinței penale nr.75/S din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 02 decembrie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 11 decembrie 2009 apoi la 14 decembrie 2009 și apoi la data de 15 decembrie 2009, când,
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 75/S/18.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținută în actul de sesizare a instanței din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 Cod penal în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal formulată de inculpatul.
A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținută în actul de sesizare a instanței din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 Cod penal în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 Cod penal formulată de inculpatul.
În baza art. 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în actul de sesizare a instanței în sarcina inculpatului din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 Cod penal în infracțiunea de complicitate la omor prevăzută de art. 26 rap. la art.174 Cod penal.
În baza art. 174 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de omor a fost condamnat inculpatul (fiul lui și, ns. la data de 3.05.1982, domiciliat în B,-. 10. C. 2, CNP -), la pedeapsa principală de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza I a, lit. b și e Cod penal pe durata a 7 ani.
În baza art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a teza I a, lit. b și e Cod penal.
S-a constatat că față de inculpatul a fost luată măsura arestării preventive în lipsă, la data de 30.05.2008.
În baza art. 26 raportat la art. 174 Cod penal, art. 76 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul (fiul lui și, domiciliat în B,-.19. A. 3,. în B,-. D. 14, CNP -) la pedeapsa principală de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza I a, lit. b și e Cod penal pe durata a 5 ani.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada prevenției inculpatului din data de 29.05.2008 la zi.
În baza art. 350 Cod procedură penală a fost menținută în continuare starea de arest preventiv a inculpatului.
S-a constatat că partea vătămată nu a formulat pretenții civile.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În noaptea de 27/28.05.2008, inculpatul - a consumat băuturi alcoolice împreună cu inculpatul și martorul, potrivit declarației inculpatului, 2 litri de vin și apoi 2 litri de bere. Au început să bea în casa prietenei inculpatului -, și au continuat la barul în care aceasta lucrează. Inculpatul audiat menționează că prietena sa îi spusese cu câteva zile înainte despre faptul că i-a sustras suma de 500.000 lei vechi (50 RON),dar că nu acesta a fost motivul pentru care au luat hotărârea de a se deplasa în noaptea aceea la locuința victimei,ci acela de a continua să bea.
În cursul urmăririi penale, referitor la acest aspect, inculpatul a declarat că ajuns în locuința victimei l-a întrebat pe acesta de banii ce îi lipseau, lăsând a se înțelege că nu a existat o hotărâre luată anterior între cei trei privitor la aplicarea unei corecții fizice lui pentru ceea ce făcuse.
Referitor la acest aspect, martora a arătat că în seara aceea, la locuința sa (de precizat că inculpatul locuia împreună cu martora), a venit și împreună, toți trei, au hotărât să meargă la barul unde lucra martora (local pe care cei implicați îl frecventau des), de serviciu fiind prietena sa, să bea o bere. Au ajuns la bar în jurul orelor 10,30-11,00. S-au întâlnit la bar cu care era în stare avansată de ebrietate. La masă, la un moment dat, discuția a ajuns să se poarte relativ la întâmplarea care se petrecuse cu câteva zile înainte în casa, la petrecerea organizată de aceasta de ziua fiului său, respectiv în 24 mai, când i-a luat suma de 50 lei noi din buzunarul hainei. - i-a povestit cele petrecute inculpatului. Nu rezultă ce anume și-au spus cei doi ori dacă au luat vreo hotărâre în acel moment,dar din cele expuse de martoră rezultă că susținerea inculpatului - nu este reală.
Astfel, aceasta declară: ".După aceea ei au mai vrut să bea. Eu eram însă obosită și trebuia să merg a doua zi la serviciu. Era în jurul orelor 02,30-03,00.Le-am spus că nu mai pot rămâne iar dacă vor să mai bea să mergem acasă,eu dorm iar ei pot să continue să bea. Am plecat către casă cu taxiul. Când am ajuns în fața blocului,deși oprisem la 2 puncte alimentare de unde ei nu au cumpărat nimic. Când să coborâm, și - mi-au spus că ei au puțină,să mă pun să dorm că ei vin repede. Am urcat scările în bloc. M-am mirat tare că l-au luat pe cu ei pentru că el era cunoștință cu ei tot prin intermediul meu. Apoi m-am gândit că față de ceea ce îi povestise lui ar fi posibil ca să meargă la acasăEram îngrijorată mi-am exprimat teama față de - că băuți fiind cei doi ar putea să-l bată pe "
Faptul că inculpații au avut de la început intenția de a-i aplica o corecție fizică lui rezultă și din modul în care martora - a relatat cum s-au desfășurat evenimentele în noaptea aceea.
Astfel, aceasta a arătat că, în jurul orelor 03,00-03,30, a auzit bătăi în ușă. A deschis ușa locuinței și a permis celor trei să pătrundă în casă. Întrucât veniseră cu bere, martora le-a întins masa, le-a pus pahare și l-a chemat pe inculpatul în bucătărie să mănânce. Îndată ce l-a servit pe inculpat, telefonul martorei a sunat, acesta a răspuns și a constatat că telefonase colega de serviciu a, - care, la rugămintea a sunat să îi spună Mirelei "să aibă grijă că a venit să îl bată pe, pentru că furase niște bani ". Martora declară că l-a rugat pe inculpat să nu îl bată, să nu îi facă probleme pentru că nu are unde să stea (fiindu-i frică să nu fie dată afară din casă). Inculpatul a asigurat-o că nu va victima "îi va da doar două palme". În tot acest timp,în cameră deja existau discuții între inculpatul și victima primul reproșând celui din urmă că a furat banii.
Împrejurarea că victima a negat inițial faptul că luase suma de 50 lei din buzunarul hainei rezultă atât din declarațiile martorei - cât și din declarația inculpatului.
Inculpatul - a aplicat victimei două palme peste față. Potrivit propriei declarații, inculpatul s-a enervat în momentul în care a negat că ar fi luat banii și atunci l-a lovit cu două palme peste față și mâini. În acel moment unul dintre cei de față a încercat să îl oprească. L-a lovit și inculpatul cu palma în același mod. A în stare de ebrietate (împrejurare pe care martora - a relevat-o l-a începutul declarației sale arătând că l-a luat în seara aceea târziu, pe din casa, întrucât era în stare avansată de ebrietate și devenise violent) și afectat de loviturile primite, victima s-a ridicat în șezut și din dorința de a nu mai fi lovit a afirmat că va vinde lucruri din casă și va restitui banii. Apreciind această afirmație ca o recunoaștere,inculpatul s-a ridicat iritat de pe marginea colțarului. S-a lovit cu piciorul de tăblia mesei care a căzut nefiind bine prinsă și l-a rănit pe ambele picioare. Starea de iritare a acestuia s-a accentuat,astfel că a luat picioarele mesei și le-a aruncat înspre victimă care însă nu a fost lovit întrucât s-a ferit. Inculpatul s-a urcat în pat și a început să îl lovească pe cu picioarele în zona spatelui. - l-a tras pe de pe pat în încercarea de a-l opri să îl mai lovească.
În declarația sa inculpatul prezintă faptele puțin diferit de martora -. Astfel, acesta arată că s-a enervat și l-a lovit pe peste față și mâini. l-a lovit și el pe cu o palmă, a luat o masă și a aruncat-o peste victimă. mesei i-a căzut peste picioare,iar picioarele mesei au căzut peste victima care era așezată pe pat. În acel moment s-a urcat pe pat și l-a lovit pe victimă cu picioarele în zona spatelui. Atunci victima s-a ridicat în șezut și i-a rugat să nu îl mai lovească spunând că își va vinde lucruri din casă pentru a achita banii. s-a ridicat de pe locul unde stătea respectiv colțul unui colțar și cu piciorul a aplicat victimei o lovitură în partea a gâtului. Victima a căzut pe spate, s-a învinețit instantaneu. l-a tras pe de pe pat mișcare care a determinat ca pantalonii victimei să cadă dezgolindu-i posteriorul. Inculpatul declară că nu a avut nici un moment intenția de a-l batjocori pe, că a luat petul de bere în dorința de a-l stropi de să-l trezească. A ridicat victima, i-a tras pantalonii, i-a verificat pulsul și a constatat că inima îi bătea slab, a rugat-o pe - să cheme salvarea dar aceasta a refuzat (această împrejurare rezultă și din declarația martorei dată în cursul urmăririi penale,care a afirmat că deși i-a cerut să sune le 112, spus că nu face acest lucru " pentru că omul este mort în pat").
Despre modul în care s-au petrecut faptele ulterior, declarațiile inculpatului și ale martorilor audiați concordă. Cei doi inculpați au plecat din casă amenințând martorii - și să nu anunțe poliția,le-au cerut să se întâlnească să discute, a șters cu mâneca hainei clanța de la ușă.
După plecarea acestora, cei doi martori, respectiv - și, au încercat să resusciteze victima făcându-i masaj cardiac, respirație gură la gură și frecționare cu, totul fără a avea efectul urmărit. Martorii au făcut ordine în cameră și au plecat asigurând ușa cu cheia numitei -.
De la locuință, martorii au plecat la barul SC COM SRL, unde la scurt timp au venit și inculpații, iar inculpatul i-a cerut cheile martorei - pentru a merge la locuință să verifice victima. Acesta a revenit în jurul orelor 05,30 și le-a spus că el crede că este mort. Ca urmare, s-au înțeles a se întâlni după-masa pentru a hotărî cum ar fi mai bine să anunțe și să declare la poliție. La aproximativ 17,30 inculpații și, care venise însoțit de prietena sa, s-au întâlnit la locuința numitei unde locuia efectiv și - cu martorii - și, înțelegându-se că este mai bine ca inculpatul - (care era "primar") să declare la poliție că doar el a lovit victima în autoapărare, aceasta ar fi primit două palme și astfel s-a lovit cu capul de perete, decedând. Pentru a evita riscul ca - să cedeze și să declare la poliție cum s-au derulat în mod real faptele, aceștia s-au înțeles cu toții să declare că ea părăsise locuința anterior agresiunilor. Despre cele discutate, inculpatul - a povestit prietenei sale ce se afla la bar la momentul discuției,fiind de serviciu. Planul discutat era în sensul ca inculpatul să îi angajeze un avocat lui împreună cu care acesta urma a se duce la poliție să se autodenunțe. Inculpatul - a urmat un plan propriu respectiv în seara zilei de 28.05.2008 s-a prezentat singur la poliție denunțând fapta ca fiind comisă de singur. Acesta și-a motivat denunțul prin aceea că avea temerea provocată de faptul că inculpatul l-a determinat să declare că ar fi săvârșit fapta fără a fi însă real. Știind de înțelegerea cu martorii oculari,acesta avea certitudinea că întorsătura pe care el a dat-o înțelegerii îl va favoriza total,fără a crea suspiciuni mai ales știind că inculpatul intenționa să se ascundă cum îi propusese și lui inițial. În cursul urmăririi penale însă,atât martora - cât și inculpatul au revenit asupra declarațiilor date anterior expunând starea de fapt reală.
În ceea ce privește declarațiile date de martorul acestea au fost analizate de tribunal ținând seama de faptul că în noaptea aceea martorul se afla în stare avansată de ebrietate. Ceea ce a afirmat cu certitudine martorul este faptul că la un moment dat unul dintre inculpați l-a întrebat pe de ce a luat banii de la. La această întrebare a spus că o să vândă din casă și va da banii. Până atunci negase că a luat banii,afirmația făcută anterior a fost ca o moment în care a explodat scandalul. Martorul nu a putut relata care dintre inculpați a lovit primul dar afirmă cu certitudine că la un moment dat fiind așezat pe pat a fost lovit cu piciorul de către inculpatul moment din care nu a mai reacționat. În manevrele sale de a încerca să îl facă pe să-și revină,deși nu se pricepea foarte bine și-a dat seama că nu mai respira și a intrat în șoc. Relativ la faptul că a luat din mâna inculpatului paharul spart și l-a aruncat pe fereastră menționează că a făcut acest lucru gândindu-se că nervos fiind ar fi putut să îl înfigă în gâtul victimei. Mai arată că a îndreptat petul gol spre fundul victimei,imediat peste el a venit care avea în mână prohabul pantalonilor,martorii și-au dat seama ce voiau să facă cei doi astfel că i-au împiedicat.
Din concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 201//29.05.2008 și completarea acestuia nr. 201// 14.11.2008 de către SJML B efectuat în cursul urmăririi penale și avizat în cursul cercetării judecătorești de Comisia de Avizare și Control din cadrul Institutului de Medicină Legală " Minovici" B rezultă că în sensul că moartea numitului a fost violentă, datorată insuficienței cardiorespiratorii de origine centrală consecința unui traumatism cervico-occipital cu disjuncție atlanto-occipitală. Leziunile care au determinat decesul și anume disjuncția meningee,s-au putut produce prin lovire cu corp dur la nivelul regiunii cervicale latero-posterior,posibil lovitura cu piciorul. La necropsie s-au mai constatat multiple excoriații și echimoze la nivelul faciesului care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure și corpuri cu margini tăioase,posibil cioburi de sticlă,două plăgi tăiate pe toracele drept și pe gamba dreaptă ce au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor înțepător, o plagă contuză pe mâna dreaptă ce a putut fi produsă prin lovire cu corp dur,plăgi tăiate superficiale pe fața posterioară a umărului stâng ce au putut fi produse prin lovire cu corpuri cu margini tăioase, posibil cioburi de sticlă. Se menționează că leziunile de la punctul anterior nu au legătură de cauzalitate cu decesul și au fost produse cu puțin timp anterior decesului și anterior leziunii tanato-generatoare care a fost ultima aplicată și de intensitate mare,având în vedere faptul că între aplicarea acesteia și instalarea stării de comă și ulterior deces intervalul este de câteva minute. Starea avansată de ebrietate în care se afla victima rezultă din examenul biologic care a evidențiat că sângele recoltat de la cadavru conținea 1,70 gr. alcool la 1000 ml.
În completarea întocmită la 14.11.2008, B arată că data decesului nu poate fi stabilită cu certitudine și confirmă faptul că leziunea tanatogeneratoare este cea aplicată ultima de către inculpatul,precum și faptul că celelalte leziuni nu au legătură de cauzalitate cu rezultatul produs moartea victimei.
decesului victimei se poate deduce cu ușurință din declarațiile martorilor și ale inculpatului audiat. Astfel, aceștia relevă faptul că au ajuns în locuința victimei în jurul orelor 03,00 - 03,30. Loviturile au fost aplicate acestuia timp de aproximativ 20-30 de minute, au părăsit locuința victimei în jurul orelor 04,00. Rezultă din declarații de asemenea că inculpatul a cerut cheile locuinței Mirelei -, s-a deplasat le locuința pe care o părăsiseră cu puțin timp în urmă pentru a verifica dacă victima decedase. A constatat acest lucru și l-a anunțat pe telefonic pe drumul de întoarcere către bar. Potrivit declarației inculpatului, au rămas în bar 2 ore și au părăsit barul în jurul orelor 7,00. Ca urmare este cert că decesul victimei s-a produs în intervalul orar 03,30- 05,00.
În cursul judecății inculpatul și-a construit apărarea pe concluziile raportului de autopsie și a susținut faptul că moartea victimei nu s-a produs datorită agresiunilor sale, ci datorită ultimei lovituri aplicate de coinculpatul, ceea ce ar determina o schimbare a încadrării juridice a faptei reținută în actul de sesizare din art 174 Cod penal în art. 180 alin 2 Cod penal (raportat la numărul de 8-9 zile de îngrijiri medicale și faptul că aceste leziuni nu avut legătură de cauzalitate cu decesul victimei).
Asemenea apărătorul inculpatului, absent la judecată, a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare din conținutul concret al infracțiunii de omor prev. de art. 174 Cod penal în cel al infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod penal.
Tribunalul a reținut că niciuna dintre cererile formulate nu este întemeiată.
Acțiunile concertate ale celor doi inculpați care, chiar dacă nu au ajuns în casa victimei cu intenția de a-i suprima viața, dar exercitând împreună, pe fondul stării de ebrietate, violențe cu pumnii și picioarele asupra victimei în zona capului, a coloanei vertebrale, lovituri aplicate repetat dacă nu au avut intensitate foarte mare dar în zone letale, pe durata 30 de minute, denotă faptul că au prevăzut cu certitudine rezultatul grav produs și l-au acceptat.
S-a reținut de aceea în sarcina ambilor inculpați săvârșirea faptei cu vinovăție în forma intenției indirecte.
În ceea ce privește participația inculpaților la săvârșirea faptei s-a considerat că cel care a săvârșit nemijlocit fapta este inculpatul astfel că s- reținut în sarcina acestuia săvârșirea infracțiunii de omor prev de art 174 Cod penal în forma autoratului.
Nu a putut fi dovedită în cauză intenția directă în săvârșirea faptei, dar faptul că abia ajuns în locuința persoanei pe care nu o știa de multă vreme și pe care o întâlnise ocazional,a interogat-o amenințător și a început chiar să o lovească, a continuat actele de violență care au alternat cu cele ale inculpatului -, și-a intensificat loviturile atunci când a auzit victima afirmând că va vinde din casă pentru a plăti, aplicând acestuia o lovitură precisă cu piciorul în zona gâtului, conduce la concluzia că a prevăzut rezultatul faptei sale și l-a acceptat. Atitudinea sa ulterioară ce a dezbrăca victima dezgolindu-i posteriorul și ducând mâna la prohab în intenția de a-și dezgoli organele genitale,denotă faptul că, cu toate că probabil intenția sa inițială nu a fost aceea de ucide,pe măsură ce evenimentele au luat amploare a acceptat acest lucru deși nu a urmărit producerea rezultatului și apoi s-a manifestat în sensul batjocoririi victimei care se afla în stare de inconștiență.
Actele de violență exercitate de inculpatul - nu pot fi privite separat și chiar dacă acestea nu au dus la moartea victimei constituie acte de complicitate materială concomitentă. Atitudinea inculpatului care, povestind inițial inculpatului acțiunea reproșabilă a victimei, l-a susținut pe acesta în acțiunile sale violente aplicând chiar el lovituri victimei, conduce la concluzia că acesta a avut și o contribuție morală la săvârșirea faptei.
Ca urmare tribunalul în baza art. 334 Cod procedură penală a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului - din infracțiunea de omor prev. de art. 174 Cod penal în infracțiunea de complicitate la omor prev. de art. 174 Cod penal.
Latura obiectivă a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților este dovedită cu întreg materialul probator administrat, vinovăția acestora îmbrăcând în acest caz forma intenției indirecte.
În aprecierea existenței acestei forme de vinovăție instanța a analizat poziția psihică cu care au acționat cei doi în raport de împrejurările concrete în care s-au săvârșit faptele, modul în care aceștia au lovit (repetat, cu intensitate medie, ultima dintre lovituri cea aplicată de inculpatul fiind mortală) dar și în raport de atitudinea lor ulterioară.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpații - și.
În motivarea apelului parchetului s-a arătat în esență că sentința este netemeinică întrucât pedepsele aplicate inculpaților - și sunt greșit individualizate, în sensul că sunt nejustificat de blânde. Astfel, s-a susținut că ferocitatea cu care au acționat inculpații și circumstanțele personale ale acestora impuneau sancționarea lor mult mai severă.
De asemenea, parchetul a solicitat ca celor doi inculpați să le fie interzis, în cadrul pedepsei complementare, și dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.
S-a mai susținut că sentința este nelegală cu privire la greșita reținere a dispozițiilor art. 76 lit. a Cod penal în cazul inculpatului -, deoarece nu s-au reținut circumstanțe atenuante.
Inculpatul - a solicitat achitarea sa, deoarece nu ar fi acționat cu forma de vinovăție reținută de tribunal, respectiv intenția indirectă.
S-a susținut în esență că pentru a ne afla în fața intenției indirecte în săvârșirea infracțiunii de complicitate la omor, actele autorului trebuie să fie apte de a produce posibilitatea reprezentării în mintea complicelui a rezultatului acestei infracțiuni. Or, în speță loviturile aplicate victimei de către cei doi inculpați au generat leziuni care au necesitat un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale, deci inculpatul - nu putea realiza că în urma acestor lovituri victima ar putea deceda. Victima a decedat în urma unei lovituri aplicate de inculpatul, care a fost de o forță și de o violență departe de toate loviturile aplicate până atunci, iar acest aspect nu putea fi prevăzut de inculpatul -.
Apelantul-inculpat - a mai solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri sau alte violențe, dată fiind poziția psihică diferită a celor doi inculpați, astfel cum s-a arătat mai sus. legătura subiectivă dintre cei doi inculpați, ar exista doar un coautorat la infracțiunea de loviri sau alte violențe, coautorat stins însă ulterior de conduita violentă a inculpatului prin care s-a cauzat moartea victimei.
Apelantul-inculpat a criticat în primul rând greșita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de loviri sau alte violențe. S-a susținut că nu se poate reține că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, lovitura aplicată victimei fiind aplicată din teribilism, sub influența consumului de alcool.
În al doilea rând, s-a criticat individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, solicitându-se reducerea pedepsei.
În cursul judecării cauzei în apel a fost audiată martora ( 178-180).Inculpatul - nu a dorit să dea o nouă declarație ( 181), iar inculpatul nu s-a prezentat, deși a fost citat în toate modalitățile prevăzute de Codul d e procedură penală, iar mandatul de aducere emis de instanța de apel nu a putut fi adus la îndeplinire ( 90-92).
Examinând sentința atacată în raport de actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer dispozițiile art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de alin. 1 al aceluiași articol, curtea constată că apelul Parchetului este fondat în parte, iar apelurile declarate de inculpați sunt nefondate, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt, realizând o justă apreciere a probelor administrate în cauză, din care rezultă atât existența faptelor imputate inculpaților - și, cât și săvârșirea acestora cu vinovăția cerută de lege.
Au fost astfel avute în vedere procesele-verbale întocmite de organele de urmărire penală, raportul de constatare medico-legală nr. 201//29.05.2008 și completarea acestuia nr. 201//14.11.2008 întocmite de către SJML B în cursul urmăririi penale și avizat în cursul cercetării judecătorești de Comisia de Avizare și Control din cadrul Institutului de Medicină Legală " Minovici" B, declarațiile martorilor, -, -, declarațiile inculpatului -, înscrisurile depuse la dosar.
Din coroborarea tuturor mijloacelor de probă din dosar rezultă că soluția de condamnare a inculpaților pentru infracțiunile deduse judecății este corectă, iar încadrarea juridică a faptelor, așa cum a fost reținută în sentința atacată, este legală.
Situația de fapt a fost corect reținută de tribunal, așa cum s-a arătat mai sus. De altfel, apelanții-inculpați nici nu au contestat aspectele de fapt esențiale, ci au invocat în primul rând lipsa intenției de a suprima viața victimei.
Această apărare a inculpaților nu poate fi reținută, curtea însușindu-și fără rezerve raționamentul instanței de fond în privința existenței laturii subiective a infracțiunii, în forma intenției indirecte prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod penal. Astfel, acțiunile concertate ale celor doi inculpați care, chiar dacă nu au ajuns în casa victimei cu intenția de a-i suprima viața, dar exercitând împreună, pe fondul stării de ebrietate în care se aflau, violențe cu pumnii și picioarele asupra victimei în zona capului, a coloanei vertebrale, lovituri aplicate repetat care, chiar dacă nu au avut intensitate foarte mare, au fost aplicate în zone letale, pe durata a 30 de minute, denotă faptul că au prevăzut cu certitudine rezultatul grav produs și au acceptat posibilitatea producerii lui.
Este adevărat că victima a decedat în urma unei lovituri aplicate de inculpatul. Dar și inculpatul - a avut aceeași poziție subiectivă față de posibilitatea producerii rezultatului letal, din moment ce în cursul agresiunii (desfășurate împreună de către cei doi inculpați) a lovit victima cu pumnii și picioarele în zone vitale, iar la un moment dat chiar a aruncat o masă peste victimă.
Pentru a reține existența vinovăției sub forma intenției indirecte tribunalul a analizat în mod judicios poziția psihică cu care au acționat cei doi inculpați în raport de împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta, modul în care aceștia au lovit victima (repetat, cu intensitate medie, ultima dintre lovituri cea aplicată de inculpatul fiind mortală) dar și în raport de atitudinea lor ulterioară.
În consecință, cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de apelanții-inculpați nu sunt întemeiate, tribunalul procedând corect atunci când le-a respins.
Așadar, apelurile declarate de inculpații - și sub aceste aspecte sunt nefondate.
Cu privire la apelul declarat de parchet și de inculpatul sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor principale, se constată că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 Cod penal, fiind stabilite cuantumuri adecvate ale pedepselor în raport de împrejurările concrete ale săvârșirii faptelor și de circumstanțele personale ale inculpaților.
Instanța de fond a ținut seama de faptul că infracțiunea comisă este una deosebit de gravă, de modul în care aceasta a fost săvârșită, precum și de contribuția concretă a fiecărui inculpat.
De asemenea, au fost analizate pe larg și valorificate în procesul de individualizare judiciară a pedepsei datele privind persoana inculpaților și perspectivele lor de reintegrare.
Curtea reține, văzând toate aceste aspecte, că pedepsele aplicate inculpaților și - au fiecare un cuantum apreciat drept pentru atingerea scopului și a funcțiilor pedepsei.
Așadar, apelul parchetului și cel al inculpatului nu sunt fondate în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor principale.
Apelul declarat de parchet este însă fondat cu privire la conținutul pedepselor complementare și accesorii aplicate inculpaților.
Astfel, infracțiunea comisă nu este de natură a-i decade pe inculpați din dreptul de a alege. Interzicerea automată a acestui drept ar fi în contradicție cu art. 3 din Protocolul 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (sens în care s-a decis prin hotărârea din 06.10.2005 a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst împotriva Regatului Unit).
Se impune însă interzicerea pentru ambii inculpați, atât în cadrul pedepsei complementare cât și al celei accesorii, a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a Cod penal.
Se mai constată că în cazul inculpatului - au fost în mod eronat reținute dispozițiile art. 76 lit. a Cod penal, din moment ce în favoarea sa nu fuseseră reținute circumstanțe atenuante.
În raport de toate aceste considerente, curtea, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 75/S/18.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care o va desființa cu privire la conținutul pedepselor complementare și accesorii aplicate inculpaților și cu privire la greșita reținere a dispozițiilor art. 76 lit. a Cod penal în cazul inculpatului -.
Pronunțând o nouă hotărâre, în temeiul art. 71 Cod penal li se vor interzice inculpaților și -, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. e Cod penal.
I se vor interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. e Cod penal pe durata a 7 ani.
I se vor interzice inculpatului -, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. e Cod penal pe durata a 5 ani.
Vor fi înlăturate dispozițiile art. 76 lit. a Cod penal, greșit reținute în cazul inculpatului -.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, curtea va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații și - împotriva aceleiași sentințe.
În prezenta cauză apelantul-inculpat - a fost cercetat și judecat în stare de arest preventiv, măsura fiind dispusă prin încheierea nr. 6/30.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, apreciindu-se că se află în situația prevăzută de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală.
Având în vedere soluția ce se va pronunța asupra fondului cauzei, precum și faptul că temeiurile care au determinat arestarea preventivă și menținerea acesteia până în prezent impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, în temeiul art. 350 alin. 1 Cod procedură penală se va menține măsura arestării preventive a inculpatului -.
În baza art. 381 alin. 1 Cod procedură penală se va adăuga timpul de arestare scurs de la data de 18.02.2009 la zi în privința inculpatului -.
În baza art. 6 din Protocolul nr. -/2008 se va dispune plata onorariului parțial în cuantum de 100 lei către apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul -. Această sumă și suma de 50 lei acordată prin încheierea din data de 5.08.2009 se includ în cheltuielile judiciare și se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Apelanții-inculpați și - vor fi obligați să plătească statului suma de câte 400 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 75/S/18.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care o desființează cu privire la conținutul pedepselor complementare și accesorii aplicate inculpaților și cu privire la greșita reținere a dispozițiilor art. 76 lit. a Cod penal în cazul inculpatului -, și, pronunțând o nouă hotărâre:
În temeiul art. 71 Cod penal interzice inculpaților și -, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. e Cod penal.
Interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. e Cod penal pe durata a 7 ani.
Interzice inculpatului -, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. e Cod penal pe durata a 5 ani.
Înlătură dispozițiile art. 76 lit. a Cod penal, greșit reținute în cazul inculpatului -.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
II. Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații și - împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 381 alin. 1 Cod procedură penală adaugă timpul de arestare scurs de la data de 18.02.2009 la zi în privința inculpatului -.
În temeiul art. 350 alin. 1 Cod procedură penală menține măsura arestării preventive a inculpatului -.
În baza art. 6 din Protocolul nr. -/2008 dispune plata onorariului parțial în cuantum de 100 lei către apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul -. Această sumă și suma de 50 lei acordată prin încheierea din data de 5.08.2009 se includ în cheltuielile judiciare și se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Obligă pe apelanții-inculpați și - să plătească statului suma de câte 400 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.
Celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru parchet, iar pentru inculpați și partea vătămată de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.12.2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red./04.01.2010
Dact./05.01.2010
4 exemplare
Jud fond/
Președinte:Alexandru ȘerbanJudecători:Alexandru Șerban, Laura Popa
