Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 95/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 95
Ședința publică de la 15 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea în cauza penală având ca obiect judecarea apelului formulat de inculpatul -, împotriva SP nr. 179/03.07.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Dată fără citarea părților
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 07 2009, când având în vedere complexitatea cauzei și timpul scurt pentru deliberare s-a amânat pronunțarea la datele de 08 2009 și respectiv 15 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin SP nr. 179/03.07.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-,în baza art.20 Cod penal, raportat la art. 174 al.1 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu, respectiv art. 174 al.1, art. 176 al. 1 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de, 8(opt) ani închisoare pentru tentativă de omor.
În baza art.71 Cod penal i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal pe o durată de 4 ani.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 10.11.2008 la zi.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad nr.387/P/2008 înregistrat la 30.12.2008, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiuni de omor deosebit de grav - prev. de art. 174 alin. 1, art. 176 alin. 1 lit. a Cod penal.
Prin rechizitoriu s-au reținut următoarele:
Până la data de 10.11.2008, când a fost reținut, inculpatul a locuit împreună cu familia sa, compusă din soția, 2 fete minore și victima N, în comuna nr. 535 jud. A, într-o casă compusă din două corpuri de clădire (casa mare și casa mică). Corpul de clădire principal (casa mare) este o construcție cu două nivele: parter și demisol. La demisol se află două încăperi care au acces direct din una în alta.
În prima încăpere a demisolului (pivniței) de la casa mare, în sensul de acces dinspre ușă se află un de încălzire centrală, precum și obiecte de mobilier diverse bunuri, aruncate în dezordine. Din prima încăpere, descrisă mai sus, accesul se face liber printr-un spațiu ( de ușă, fără ușă) în cea de-a doua încăpere a demisolului. În această ultimă încăpere a locuit victima în ultimii 2 ani de zile, în timp ce inculpatul, soția și copiii săi locuiau în camerele de sus ale casei mari, în condiții decente.
Pe lângă toate problemele de familie pe care le avea inculpatul în ultimul timp, el se mai confrunta cu încă o problemă: victima avea afectată capacitatea auditivă și suferea și de tulburări trofice la nivelul picioarelor (varice), afecțiuni care erau dublate de scăderea interesului ei de a-și menține igiena. Din cauza bătrâneții și a bolii, victima cădea uneori prin curte, lovindu-se superficial. Din aceste motive, dar și pentru că victima N - rămânând singurul sprijin al inculpatului în gospodărie, ( fiind mai tot timpul internată prin spitale)- nu mai putea să îl ajute pe acesta așa cum el și-ar fi dorit, inculpatul și-a format treptat o aversiune împotriva victimei. Totodată avea impresia că aceasta îl vorbea de rău prin sat.
Din cauza suprasolicitării psiho-fizice apărute în condițiile descrise mai sus, inculpatul a ajuns să își descarce nervii pe animalele din gospodărie, pe care din când în când le bătea și urla la ele. uneori și la membrii familiei sale. Tot din cauza suprasolicitării psiho- somatice, dublată de aversiunea formată împotriva victimei, inculpatul avea momente în care se înfuria pe victimă și țipa la ea, o insulta, iar uneori o și bătea, lovind-o ori cu palmele peste față, ori cu bâta peste spate, iar o dată i-a tras pe cap o găleată plină cu apă. La asemenea manifestări au asistat, printre alții, în diferite ocazii, martorii ,. Atitudinea inculpatului a ajuns să inspire teamă victimei, care atunci când era întrebată de către unele cunoștințe ce a pățit, nu cumva a bătu-o iar ginerele, nu recunoștea aceasta explicit, dar lăsa prin gesturi să se înțeleagă că așa era.
Într-una din zilele sau nopțile din săptămâna 3-9 noiembrie 2008, la locuința din comuna nr.535, cel mai probabil pe fondul unei stări accentuate de nervozitate, inculpatul a bătut-o din nou pe victimă, de data aceasta foarte violent: i-a provocat asfixie mecanică prin mecanism combinat de obturare a orificiilor respiratorii, i-a comprimat regiunea cervicală, i-a provocat un traumatism vertebromedular cu dublă fractură cominutivă cu afectare mielică. Totodată i-a cauzat leziuni de tipul echimoze, hematoame, placarde excoriate, plăgi contuze, precum și fractura cartilajului tiroid și leziuni de părți moi endobucale. Pentru a-i provoca toate aceste vătămări corporale, inculpatul a lovit-o pe victimă de mai multe ori, în mod repetat, cu și de corpuri dure, i-a comprimat gâtul și orificiile respiratorii și probabil a proiectat-o sau comprimat-o pe planuri dure, neregulate.
a constatat ulterior că victima prezenta multiple leziuni pe față și pe corp și că se află într-o stare gravă, și din acest motiv a stat împreună cu ea aproape toată noaptea de 09/10.11.2008, iar spre dimineață, în jurul orei 4,00 constatat că victima a decedat. A anunțat funebre și a chemat-o pe martora - medic de familie. a constatat și ea decesul victimei și observat că, cadavrul acesteia prezenta mai multe urme vizibile de violență pe față și pe corp, motiv pentru care sunat la nr.112.
Conform raportului de autopsie medico -legală nr.363/B/1 din data de 11.11.2008, moartea numitei N a fost violentă.Ea s-a datorat asfixiei mecanice prin mecanism combinat de obturare a orificiilor respiratorii, comprimare a regiunii cervicale, cât și a unui traumatism vertebromedular cu dublă fractură cominutivă cu afectare mielică - 33 -35.Inculpatul nu a recunoscut fapta săvârșită și nici faptul că o bătea uneori pe victimă.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, prezintă diagnosticul: tulburare mixtă depresivă și anxioasă. Raportat la fapta pentru care a fost cercetat, el are capacitatea psihică de înțelegere a semnificației și consecințelor unei infracțiuni de omor, respectiv are discernământ.
Conform referatului de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad, traversarea unor situații de criză legate de starea de sănătate a membrilor familiei și supraîncărcarea rolului parental și administrativ- gospodăresc pot constitui factori de vulnerabilizare psihică a inculpatului, factori care pot potența manifestări comportamentale cu un anumit grad de agresivitate verbală sau gestuală într-un context de factori circumstanțiali.
Din probele administrate în cauză și anume: declarația inculpatului, declarațiile martorilor, raportul de expertiză medico-legală, coroborate cu probațiunea administrată în faza de urmărire penală, prima instanță reținut următoarele:
Starea de fapt descrisă în rechizitoriu nu corespunde pe deplin realității, ținând seama de faptul cert că numita Nad ecedat în noaptea de 9 spre 10 noiembrie 2008, în jurul orelor 4,00 ale dimineții, perioadă în care inculpatul nu se afla acasă, ci, era la serviciu, în de noapte, fiind angajat ca fochist la Spitalul Județean
Or, din raportul de autopsie medico legală nr. 363/B/1/11.11.2008 al SJML A ( 33 p), completat cu raportul de primă expertiză medico-legală nr. 296/29.04.2009, (filele 122 și 129 inst.) și depoziția medicului specialist legist (42) rezultă cu claritate faptul că moartea victimei Naf ost violentă, iar cauza directă a acestei morți s-a datorat asfixiei mecanice, produse printr-un mecanism combinat de obstruare a orificiilor respiratorii ( nasul și gura)și comprimare a regiunii cervicale ( a gâtului).Audiată de instanță, d-na. doctor a precizat că, la momentul întocmirii raportului de autopsie, a constatat că pe fața victimei și în regiunea menționată existau urmele directe ale producerii asfixiei, fapt ce presupune o acțiune externă (de o anumită forță), care a determinat comprimarea orificiilor respiratorii; altfel spus, asfixierea nu s-a putut produce printr-o simplă aplicare a unei perne sau prin căderea victimei pe pernă cu fața în jos, dar, o persoană matură - femeie sau - ar fi avut forța necesară să cauzeze asfixia mecanică, profitând și de imposibilitatea victimei de a se apăra (43 inst); este de precizat că la momentul asfixiei, victima prezenta numeroase leziuni corporale, dintre care, două fracturi ale coloanei vertebrale, astfel că se afla într-o stare extrem de precară, din punct de vedere al capacităților fizico- pshice de reacție.
Așadar, întrucât victima a decedat ca urmare a asfixiei mecanice la care a fost supusă în noaptea de 9/10.11.2008 (momentul decesului fiind stabilit în jurul orelor 4,00 ale dimineții - neexistând vreun motiv de dubiu cu privire la această oră), iar, în noaptea respectivă inculpatul se afla la serviciu în localitatea A, rezultă, pe cale de consecință, că nu acesta este persoana care a asfixiat-o pe victimă și care a cauzat în mod direct decesul femeii.
Faptul că inculpatul s-a aflat în noaptea de 9/10.11.2008 la serviciu în de noapte la Spitalul Județean A rezultă fără putință de tăgadă din depozițiile martorilor, și - sora inculpatului. Din declarațiile colegilor de serviciu ai inculpatului, cu deosebire și, reiese că acesta s-a aflat în permanență la locul de muncă în noaptea de 9/10.11.2008, iar o eventuală absență mai îndelungată a inculpatului de la serviciu în acea noapte era absolut imposibilă; altfel spus, sub nicio formă nu s-ar fi putut întâmpla ca inculpatul să părăsească locul de muncă, să se deplaseze cu vreun mijloc de transport de la la, după care să se întoarcă la spre a fi prezent la locul de muncă anterior orei 4,00 când martorul susține că a fost sunat din incinta spitalului de către inculpat spre a-i comunica moartea soacrei lui; de asemenea, martorul - paznic la poarta de acces în incinta Spitalului Județean A, a arătat că în acea noapte nu l-a văzut pe inculpat ieșind din curtea spitalului, și, după părerea sa nici nu și-ar fi putut părăsi o perioadă mai îndelungată (decât 5- 10 minute) serviciul, întrucât munca efectivă a inculpatului presupunea prezența sa la locul de muncă pentru a nu se isca probleme cu cazanele și tuburile de oxigen.
Așadar, din probele cauzei rezultă că nu inculpatul a asfixiat-o pe victimă, iar eventualele presupuneri din partea instanței cu privire la persoana care a făcut aceasta ar părea speculative și hazardate, excedând rolului instanței raportat la obiectul dosarului; totuși, trebuie menționat că explicația soției inculpatului - ( fila -83), cum că în intervalul de circa 15 minute cât ea a părăsit încăperea în care se afla victima, persoane din exterior, potențiali dușmani ai familiei, ar fi putut pătrunde în acel demisol spre aoo morî pe mama sa - pare foarte puțin credibilă, chiar puerilă.
De altfel, din punctul de vedere al primei instanțe, întreaga depoziție a soției inculpatului este evident părtinitoare în favoarea soțului său, încercând în permanență să justifice întreaga conduită a acestuia față de soacra sa; așadar, soția inculpatului a arătat că soțul său nu și-a bătut soacra niciodată, ci, dimpotrivă, relațiile dintre ei erau bune; ulterior, martora menționată admite totuși că într-o împrejurare, cu ocazia tăierii unui porc, inculpatul "a luat o și a lovit-o pe mama peste mână, prin haine. Eu consider că lovitura nu a fost prea tare. acest gest al soțului meu mi s-a părut justificat dată fiind conduita mamei". Referitor la același incident, martora (27), a arătat că inculpatul a luat o și, în prezența mai multor persoane i- aplicat soacrei sale 3-4 lovituri peste spate, astfel că femeia a început să plângă, dar nimeni nu a intervenit, cu atât mai mult cu cât soția inculpatului i-a ținut acestuia isonul, acuzând-o pe bătrână că nu a spălat bine o.
De asemenea, martora a mai admis faptul că, într-o altă împrejurare, inculpatul a turnat apa dintr-o găleată pe capul victimei, dar,și acest gest a fost apreciat de martoră drept justificat, întrucât mama sa avea probleme cu igiena. De remarcat este faptul că soția inculpatului a relatat doar aceste două incidente, pe care, de altfel, le-a recunoscut și inculpatul în declarația dată la instanță (17), fiind confirmate și de mai mulți martori oculari; exceptând cele două incidente menționate, (minimalizate oricum de martoră), soția inculpatului a negat faptul că acesta ar mai fi agresat-o vreodată pe victimă, iar leziunile pe care aceasta le prezenta pe corp, au fost explicate prin aceea că femeia, ori era lovită de animalele din curte, ori se împiedica și cădea singură, lovindu-se.
Prima instanță a înlăturat din probațiunea cauzei depoziția soției inculpatului referitoare la atitudinea acestuia față de soacra sa, precum și la modul de producere a leziunilor victimei, considerând că această martoră este subiectivă, având un interes evident de a susține nevinovăția soțului său, în scopul ca acesta să nu fie condamnat și pentru a se putea întoarce cât mai repede în cadrul familiei, pentru aos usține din punct de vedere financiar.
Cu privire la leziunile descoperite pe corpul victimei cu ocazia autopsierii acesteia (exceptându-le pe cele legate de asfixia mecanică), o atenție deosebită se cere a fi acordată celor două fracturi ale coloanei vertebrelor, menționate pe pagina 4, pct. 2 și 3 ale raportului de autopsie 363/B/1/2008 (fila 34 verso ).
Medicul specialist legist care a efectuat autopsia victimei a arătat în fața instanței (42) că fractura cervicală constatată, (fractura coloanei vertebrale în zona vertebrală 4 și 5) determină în câteva zile de la producere, pareza persoanei de la gât în jos și, totodată, se dezvoltă edemul medular ascendent, care, în timp poate duce la moarte; de asemenea a arătat că, în majoritatea situațiilor, persoana ce prezintă un asemenea diagnostic decedează, existând evident și excepții. Cealaltă fractură a coloanei vertebrale a victimei - fractura toracală a afectat de asemenea măduva spinării, putând duce la paralizia victimei de la nivelul fracturii în jos.
În opinia medicului menționat, aceste două fracturi ale coloanei au fost produse cu 3-5 zile înaintea decesului, au pus în primejdie viața victimei și nu se puteau produce prin simpla cădere accidentală a acesteia; având în vedere intensitatea leziunilor, fracturile s-au putut produce prin lovire, comprimare sau proiectare de corpuri dure, d-na doctor excluzând posibilitatea producerii acestora prin căderea victimei pe scări, conform argumentelor medicale arătate în declarația sa, paragraful trei de la fila 43 dosar).
Pe lângă cele două fracturi ale coloanei vertebrale, medicul a mai constatat existența unor leziuni mai puțin grave, produse chiar la momentul asfixiei victimei, acestea fiind menționate la punctele 2,5,8,9,11,12,13,14,16,19 20 și 29 din raportul de autopsie; suplimentar de aceste leziuni au mai existat și altele, care puteau data cu cca. 3-5 zile anterior momentului decesului, acestea din urmă fiind menționate la pct. 1,3,4,6,7,10,15,17,18,21 -28 din același raport.
Concluziile și opiniile d-nei doctor sunt confirmate și de raportul de primă expertiză medico-legal nr.296/2009 (122 și 129 dosar) întocmit în cauză; din concluziile acestui raport reținem că traumatismul vertebro-medular cu dublă fractură cominutivă (cervicală și toracală) cu afectare mielică determină grave tulburări ce afectează centrii respiratori și circulatori, acestea putând duce chiar ele însele la deces.
Revenind la modalitatea de producere a celor două fracturi ale coloanei vertebrale, la care se adaugă și leziunile traumatice ce au fost produse cu 3-5 zile înaintea decesului (acestea neavând legătură cu momentul asfixiei), prima instanță a constatat că vinovat de producerea acestora este chiar inculpatul, care, de-a lungul vremii, s-a comportat violent cu victima, aplicându- diverse corecții fizice.
Inculpatul nu a recunoscut că a agresat-o pe victimă, susținând, la fel ca și soția sa, că soacra, fiind bătrână și slăbită, avea probleme cu echilibrul și, pe deasupra, purta încălțăminte neadecvată, fapt ce determina împiedicarea și căderea sa; în plus, se mai întâmpla să fie lovită de animalele (vaci și măgari) pe care familia le deținea.
Aceste apărări ale inculpatului nu au fost reținute drept veridice de către prima instanță, având în vedere depozițiile martorilor audiați în cauză, coroborat cu explicațiile medicului legist și concluziile rapoartelor medicale și de autopsie efectuate.
Așadar, sub aspect probatoriu al vinovăției inculpatului, semnificative sunt declarațiile martorilor ( 27), (28) și (29), persoane care, fie au văzut nemijlocit manifestările agresive ale inculpatului față de victimă fie l-au auzit pe acesta exprimându-se în acest sens.
Astfel, martora a arătat că, văzând o plagă deschisă în zona frunții victimei și întrebându-l pe inculpat despre aceasta, inculpatul a relatat că a lovit-o în cap pe soacra sa, întrucât a ars sarmalele; de asemenea, martora a fost prezentă la un incident în care inculpatul i-a aplicat soacrei sale 3-4 lovituri peste spate în zona coloanei; într-o altă împrejurare, când N avea o vânătaie la un, întrebând-o ce a pățit, femeia i-a făcut semn martorei să tacă, spunând că îi e frică de inculpat să nu o bată și mai rău.
La rândul său, martorul a arătat că inculpatul vorbea foarte urât cu soacra sa, folosind un ton dur și ridicat, fapt ce a determinat concluzia că nu o agrea pe femeie; martorul menționat a fost prezent la un incident în care inculpatul, enervându-se pe soacra sa, i-a aplicat două palme peste față, moment în care a intervenit o altă persoană pentru a-l calma; de asemenea, martorul, fiind prezent la locuința inculpatului, din desfășurarea evenimentelor, a mai concluzionat că inculpatul a lovit-o pe soacra sa, văzând urma de lovitură la frunte, anume o plagă deschisă sângerândă; de altfel, inculpatul s-a exprimat într-o împrejurare în prezența martorului " iar i-am spart capul soacrei mele".
Vecina familiei, martora a constatat în mod direct faptul că inculpatul o înjura pe victimă și se manifesta violent față de aceasta; martora a relatat că într-o împrejurare, inculpatul a început să arunce cu niște lemne după soacra sa, însă nu a nimerit-o; altă dată, i-a turnat o găleată cu apă peste cap și i-a aplicat lovituri cu palma peste față; și în alte rânduri, martora a mai văzut urme de leziuni pe corpul victimei, dar acesta îi cerea insistent să nu vorbească tare, spre a nu le auzi inculpatul, din întreaga atitudine a victimei înțelegându-se că inculpatul o agresează; de altfel, martora a arătat că victima i-a confirmat și în mod expres faptul că inculpatul e violent la adresa ei, dar, i-a cerut martorei să nu spună nimănui acest aspect. Cu privire la căderile accidentale ale bătrânei, martora a confirmat faptul că s-a mai întâmplat într-adevăr, ca aceasta să cadă, dar nu s-a lovit în niciun fel; prin urmare, concluzia martorei a fost că leziunile pe care le-a văzut au fost cauzate de inculpat, iar nu prin căderea victimei.
Aceeași opinie în sensul violenței inculpatului este împărtășită și de martorul (66) - fiul victimei; acesta a arătat că nu a crezut explicațiile surorii sale (soția inculpatului) în sensul că leziunile pe care le-a prezentat victima de-a lungul vremii au fost produse prin cădere, întrucât păreau de o cu totul altă natură; martorul a arătat că mama sa ascundea faptul că ginerele o bătea, făcând aceasta de dragul fiicei sale; într-o împrejurare, întrebând-o direct pe mama sa dacă a fost bătută de ginere aceasta nu a răspuns, dar s-a uitat Ť. la inculpat, moment în care a intervenit soția inculpatului spunând că mama sa a fost lovită de vacă.
În cauză au mai fost audiați și alți martori ( ex: -, D-tru, D-tru, an, ) dar, depozițiile acestora nu prezintă o relevanță deosebită sub aspectul conduitei inculpatului față de soacra sa, întrucât martorii, fie nu aveau cunoștință despre aceasta, fie aveau niște informații relativ vagi, obținute de la terțe persoane, sau "din auzite".
Analizând în ansamblu probațiunea cauzei, prima instanță a ajuns la concluzia certă că inculpatul este cel care a agresat-o pe victimă de-a lungul vremii, dar și în perioada dinaintea decesului acesteia, când s-au produs cele două leziuni grave - fracturile cervicală și toracală ale coloanei vertebrale; potrivit concluziilor medicilor, aceste leziuni grave au fost produse în intervalul cuprins între 3 și 5 zile anterior decesului și au pus în pericol viața victimei întrucât în majoritatea situațiilor asemenea fracturi conduc în mod direct la deces.
În situația din speță, niciunul dintre medici nu a putut spune cu certitudine dacă victima ar fi decedat ca urmare a celor două fracturi ale coloanei, întrucât, în perioada imediat următoare producerii leziunilor, a intervenit faptul asfixierii mecanice a victimei.
Intervenția unei alte persoane care a asfixiat-o pe victimă, nu exclude însă vinovăția inculpatului pentru faptele sale, constând în aplicarea de lovituri victimei, cu consecința producerii facturării coloanei vertebrale, în zona cervicală și în cea toracală; aceste fracturi nu s-ar fi putut produce sub nicio formă prin simpla cădere accidentală a victimei, nici chiar pe scări, după cum a încercat să justifice inculpatul (prima instanță nu a avut în vedere explicația oferită de medicul legist - fila 43 alin. 3 dosar instanță.
Așadar, inculpatul a aplicat victimei lovituri de mare intensitate, apte să producă decesul acesteia, dar în procesul cauzal au intervenit alți factori (independenți de acțiunea inculpatului), care au determinat întreruperea acestuia (cauzalitate întreruptă), fapt care,justifică calificarea faptei inculpatului ca fiind tentativă de omor, iar nu omor în formă consumată (în același sens, decizia penală 2414/1962 Tribunalul Mureș, în Codul penal comentat, vol. II, etc, editura, 2008).
Prin urmare, în baza art. 334 Cod procedură penală prima instanță a proceda la schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu în infracțiunea de tentativă la omor - art. 20 Cod penal rap. la art. 174 Cod penal, înlăturând dispozițiile art. 176 lit. a Cod penal, referitoare la omorul prin cruzimi. Or, pentru a exista această agravantă, este necesar pe de o parte, să se poată constata ferocitatea sau sadismul inculpatul, iar pe de altă parte, procedeele folosite de inculpat să provoace oroare sau groază. Niciuna din aceste condiții nu e îndeplinită în situația de față, câtă vreme inculpatul, nemulțumit de conduita soacrei sale, i-a aplicat acesteia diverse corecții fizice, constând în lovituri cu palma, pumnul sau chiar bâta, lovituri de mai mică sau mai mare intensitate. În concluzie, având în vedere intensitatea loviturilor aplicate victimei, zona vizată, instanța reține că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor (art. 20 Cod penal rap. la art. 174cp).
La stabilirea pedepsei, prima instanță a ținut seama de disp. art. 72 Cod penal, referitor la criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv gradul concret de pericol social al faptei, modalitatea de comitere a acesteia, persoana inculpatului, atitudinea procesuală avută, situația antecedentelor penale, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, în baza art.20 Cod penal, raportat la art. 174 al.1 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu (din art. 174 al.1, art. 176 al. 1 lit. a Cod penal), prima instanța l-a condamnat pe inculpatul, la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor.
Pe durata și în condițiile art. 71 Cod penal i-au fost interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, fiindu-i aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal pe o durată de 4 ani.
În baza dispozițiilor art. 350 alin.3 Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 10.11.2008 la zi.
Împotriva SP nr. 176/03.07.2009, pronunțată de Tribunalul Arad, a declarat apel inculpatul care a solicitat desființarea hotărârii și în rejudecare să se dispună achitarea inculpatului, în baza art.10 lit.c C.P.P. deoarece nu s-a dat o corectă interpretare a probelor administrate - fiind evident că inculpatul nu putea săvârșiri infracțiunea în forma autoratului, iar pentru reținerea infracțiunii de tentativă de omor nu există probe concludente.
Apelul este nefondat.
Analizând sentința penală apelată, în raport cu solicitările formulate în apărare precum și de către celelalte părți și din oficiu, în condițiile art.371 alin.2 C.P.P. se constată că, instanța a dat o bună interpretare probelor, iar încadrarea juridică reținută este în concordanță cu probele administrate de către instanță.
Tribunalul Arada dispus schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu, în infracțiunea de tentativă la omor, înlăturându-se dispozițiile art.176 lit.a Cod Penal, referitoare la omorul prin cruzimi, având în vedere în acest sens, intensitatea loviturilor aplicate victimei, zona vizată.
În mod corect s-a reținut că victima a decedat în noaptea de 9/10.11.2008, momentul decesului fiind stabilit în jurul orelor 4,oo dimineața, iar în noaptea respectivă inculpatul nu se găsea acasă ci la serviciu, acesta efectuând de noapte în calitate de fochist la Spitalul Județean
Această stare de fapt rezultând din declarațiile martorilor, colegi de serviciu cu inculpatul, care au relevat că acesta a fost în permanență la serviciu și nu putea lipsi mai mult de 5 - 10 minute fără să pună în pericol cazanele și tuburile de oxigen.
Concluzia fiind că inculpatul nu a fost cel care a asfixiat-o pe victimă, neexistând obiectiv această posibilitate, iar din probele administrate nu s-a putut stabili cu certitudine cine a făcut acest lucru.
În aceste condiții, instanța având în vedere declarațiile martorilor din care rezultă că inculpatul avea obiceiul să aplice victimei diferite corecții fizice, declarațiile martorei, medic legist, raportul de expertiză medico - legală care a constatat leziuni pe corpul victimei (fractura coloanei vertebrală în zona vertebrală 4 și 5), a apreciat că inculpatul se face vinovat de faptul aplicării victimei de lovituri de mare intensitate, apte să producă decesul acesteia, chiar dacă decesul a survenit datorită altor cauze, independente de acțiunea inculpatului care au întrerupt această cauzalitate.
În acest sens instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor. Pentru a pronunța această hotărâre s-a avut în vedere, în mod corect, faptul că martorii, precizați de instanță, au arătat că inculpatul avea obiceiul de a aplica victimei, care era soacra sa, diferite corecții fizice, între ei existând în permanență un conflict.
De asemenea, medicul legist, care a fost ascultat de instanță, a arătat că fractura cervicală constatată determină în câteva zile de la producere, pareza persoanei de la gât în jos și, totodată, se dezvoltă edemul medular ascendent, care în timp poate conduce, în majoritatea situațiilor, la deces. În același mod cealaltă fractură toracală, a afectat măduva spinării, putând duce la paralizia victimei de la nivelul fracturii în jos și la deces.
Medicul legist a constatat, că cele două fracturi au pus în pericol viața victimei și că aceste fracturi nu s-au putut produce prin simpla cădere a victimei pe scări sau în alte împrejurări.
Inculpatul nu a recunoscut că a agresat-o pe victimă, arătând că fracturile descoperite se puteau datora căderii accidentale sau datorită lovirii de către animale. Această apărare a fost înlăturată, avându-se în vedere declarația medicului legist care se coroborează cu concluziile raportului de expertiză medico - legală - și care înlătură posibilitatea că lovirea sau căderea accidentală să conducă la leziunile descoperite pe corpul victimei.
De asemenea, declarațiile martorilor care au relevat starea de conflict dintre inculpat și soacra acestuia, respectiv victima, faptul că aceasta era lovită uneori de către inculpat.
Este greu de presupus, că alte persoane, care nu aveau nici un motiv plauzibil, ar fi produs leziunile traumatice victimei.
În aceste condiții, se apreciază că infracțiunea de tentativă de omor a fost corect reținută, fiind dovedită cu probe concludente și pertinente în sarcina inculpatului, situație în care cererea de achitare apare ca fiind nefondată.
Așa fiind, se apreciază că nu există temeiuri de fapt sau de drept care să conducă la modificarea hotărârii, urmând ca în baza art.379 pct.1, lit.b C.P.P. apelul declarat de inculpat să fie respins ca nefondat.
În baza art.381 C.P.P. se va deduce la zi arestul preventiv pentru inculpat, urmând a fi menținută în continuare această măsură pe durata legală.
În baza art.192 alin.2 C.P.P. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge apelul declarat de inculpatul, împotriva SP nr. 176/03.07.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, ca nefondat.
Deduce arestul preventiv din data de 03.07.2009 la zi și menține această măsură în continuare.
În baza art.192 alin.2 C.P.P. obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare cu inculpatul.
Pronunțată în ședință publică azi 15 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
RED: VI/23.09.2009
Dact: 3 exempl/ 23 2009
Primă instanță: Tribunalul Arad
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea
