Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 95/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 95
Ședința publică de la 29 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anton Dan
Grefier - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - a fost reprezentat la termenul de judecată din data de 18.06.2009 prin procuror
La ordine fiind soluționarea apelului penal declarat de către inculpatul împotriva sentinței penale nr. 731 din 28.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- având ca obiect "tentativă la omor" (art. 20 raportat la art. 174.Cod Penal).
La apelul nominal lipsă părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra apelului penal de față au avut loc în ședința publică din data de 18.06.2009, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, când, față de lipsa unuia dintre membrii completului de judecată, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
Curtea,
Deliberând asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 732/28 noiembrie 2008 Tribunalul Iașia dispus:
"Condamnă inculpatul fiul lui și, ns. la data de 12.04.1985 în com.Cotnari, județul I, CNP -, domiciliat în sat, com.Cotnari, jud.I, studii-8 clase, ocupația-agricultor, necunoscut cu antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art.20 penal raportat la art.174 penal, cu aplicarea disp. art.73 lit.b penal cu referire la disp. art.76 lit.a penal la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a și b penal, pe durata de 2 ani.
Pe durata și în condițiile prev. de art.71 penal interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a -II-a, lit.b penal.
În baza disp. art.88 penal deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 24.04.2007 la 22.06.2007.
În baza disp. art.14 și art.346 proc.pen. coroborat cu disp. art.998 cod civil obligă inculpatul să plătească părții civile domiciliat în sat, com.Cotnari, jud.I, suma de 3000 lei cu titlu de despăgubiri civile constând în daune morale.
Respinge celelalte pretenții formulate de partea civilă ".
Tribunalul Iașia reținut:
"Instanța reține din coroborarea ansamblului probator administrat în cauză, că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită în cauză, loviturile aplicate de acesta vizând printre altele și zona toracică (spate și coaste) a părții vătămate, aceste leziuni fiind constatate de medicii legiști ca având potențial tonato-generator.
În drept, fapta inculpatului, care în ziua de 20.08.2007 a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în diferite zone ale corpului parții vătămate (cap, zona toracică) cauzându-i leziuni vindecabile în 23-25 de zile de îngrijiri medicale, leziuni care au pus în primejdie viața părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, prev.de art. 20 Cod penal rap. la art.74 Cod penal.
Instanța reține că inculpatul a săvârșit fapta într-o stare de puternică tulburare cauzată de comportamentul părții vătămate, care, în aceeași zi, cu puțin timp în urmă, l-a lovit pe nepotul său, căruia i-a cauzat leziuni minore la nivelul capului, astfel încât, se impune reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante a provocării, prev.de art. 73 lit.b Cod penal.
Pentru reținerea acestei stări de provocare nu prezintă relevanță că inculpatul nu a acționat imediat la aflarea evenimentului declanșator, terminând masa pe care o servea la acel moment, relevanță prezentând împrejurarea că pe tot acest interval, de la aflarea celor întâmplate nepotului său și până la lovirea părții vătămate, inculpatul să se fi găsit în acea stare de tulburare, caracteristică provocării.
Pentru săvârșirea acestei infracțiuni inculpatul va fi condamnat.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modului de executare a acesteia, pentru inculpatul, instanța, ținând seama de dispozițiile părții generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșire, de persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale (fiind la prima abatere) și care a avut un comportament bun în societate anterior săvârșirii faptei, de împrejurările care atenuează răspunderea penală precum, starea de provocare în care a acționat inculpatul, reținută ca circumstanță atenuantă conform art.73 Cod penal, de poziția procesuală corespunzătoare a inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei (încercând însă să-și atenueze răspunderea penală prin diminuarea urmărilor faptei săvârșite), apreciază că reeducarea inculpatului se va putea realiza prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea a cărui cuantum va fi coborât sub minimul special, ca efect al reținerii circumstanței atenuante, conform art.76 lit a Cod penal.
Instanța, văzând limitele de pedeapsă, natura și gravitatea faptei, precum și caracterul obligatoriu, prevăzut de lege în art. 174 Cod penal, ca aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal, în limitele prevăzute de art.53 alin.2 lit.a Cod penal, respectiv pe o durată de 2 ani.
Pe durata și în condițiile prev. de art.71 Cod penal va interzice inculpatului drepturile prev.de art.64 lit. a-b teza a-II-a Cod penal.
Instanța nu va dispune interzicerea și a dreptului prev. de art.64 lit.c Cod penal, întrucât inculpatul nu s-a folosit la săvârșirea faptei de vreo funcție, profesie sau activitate.
Având în vedere că scopul pedepsei va fi atins doar prin executarea în regim privativ de libertate a inculpatului, instanța va dispune ca executarea pedepsei să se facă în regim de detenție, iar în temeiul disp.art.88 Cod penal va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, respectiv de la 24.04.2007 la 22.06.2007.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța constată că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1000 Euro, cu titlu de daune materiale și morale. Partea civilă nu a făcut probe în susținerea pretențiilor sale, astfel încât instanța va respinge pretențiile acesteia, constând în daune materiale ca nedovedite.
În ce privește însă daunele morale, instanța apreciază însă că, dată fiind gravitatea leziunilor ce i-au fost produse de inculpat, posibilele urmări ale acestora, efectele constând în spitalizarea în mai multe unități medicale a părții vătămate și disconfortul psihic evident cauzat prin fapta inculpatului ținând seama și de contribuția părții vătămate (prin provocarea inculpatului) consideră că o reparație echitabilă se va putea realiza prin obligarea inculpatului la plata unei sume de 3000 lei cu titlu de despăgubiri civile, constând în daune morale.
Instanța va admite și acțiunile civile promovate de părțile civile unități medicale la care a fost internată partea vătămată și unde aceasta a primit îngrijirile medicale adecvate în vederea vindecării leziunilor cauzate de inculpat, respectiv Spitalul Clinic de Urgență Sf. I, Spitalul Clinic de urgență Prof.Dr. O-ași și Serviciul de Ambulanță a Județului I, dispunând obligarea inculpatului la plata sumelor cu care acestea s-au constituit părți civile în cauză.
În ce privește Spitalul de Pneumoftiziologie I, unde partea vătămată a fost de asemenea internată, instanța constată că, deși legal citați (adresa către această unitate medicală fiind făcută încă din data de 24.10.2007) acestea nu s-au constituit părți civile în cauză nici până la pronunțarea de către instanță a hotărârii de față. La dosarul cauzei a fost depusă (la 10.12.2008) ulterior pronunțării sentinței de față, cererea de constituire de parte civilă a acestei unități medicale.
Pentru aceste considerente, instanța a luat act că această unitate medicală nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, urmând ca aceasta să promoveze o acțiune în fața instanței civile".
În termen legal inculpatul a apelat sentința penală sus-menționată, criticând-o sub aspectul legalității și temeiniciei, invocând următoarele aspecte:
- în latura penală, consideră că nu rezultă din probe întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, pentru care a fost condamnat, inculpatul a recunoscut doar că a lovit partea vătămată, dar nu a avut intenția de a ucide, iar actele medicale comportau și declarațiile părții vătămate care declară că a mai suferit leziuni anterior, solicitând și schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de lovire sau alte violente, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal și reindividualizarea pedepsei aplicate;
- în latura civilă, consideră că instanța de fond a admis în mod greșit pretențiile părților civile Spitalele Clinice - întrucât nu și-au formulat pretențiile în termen legal, considerându-le tardiv formulate.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond prin prisma motivelor invocate de inculpat, în limitele procedurale conferite de dispozițiile art. 371 și următoarele Cod procedură penală, instanța de apel constată:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal, reținându-se prin rechizitoriu, că în ziua de 20.04. 2007 acesta a lovit cum pumnii și picioarele peste cap și corp pe partea vătămată producându-i leziuni ce au pus viața în primejdie.
Instanța de fond a administrat un amplu probatoriu pe care l-a evaluat corespunzător reținând fără dubiu săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de tentativă de omor.
Apărările inculpatului față de încadrarea juridică nu sunt fondate probator.
- din raportul de constatare medico-legală mr. 2507/585/OF/24.04.2007 rezultă că a prezentat fracturi costale C8, C9 arc postero-lateral, echimoze, emfizem subcutanat și pneumotorax stg. drenat, leziunile au fost produse prin lovire cu mijloace sau corpuri contondente și pot data din 20.04.2007, au necesitat 23-25 zile îngrijiri medicale pentru vindecare și au fost de natură să-i pună în primejdie viața.
Partea vătămată a fost internată la Spitalul Clinic de din I - Clinica Chirurgie unde s-a intervenit chirurgical prin realizarea unei pleurotomii, fiind evacuat aerul sub presiune, postoperatoriu evoluția fiind favorabilă sub drenaj aspirativ.
Din referatul unității spitalicești rezultă că în urma examenului neurochirurgical s-a constatat și o fractură de coloană cervicală, astfel încât bolnavul a fost transferat la data de 28.04.2007 la Spitalul Clinic de urgență "Sf.Treime" din I, secția neurochirurgie pentru investigații și tratament de specialitate.
Partea vătămată a fost internat la 28.04.2007, prezentând rahialgii cervicale după un traumatism cranio-cerebral și cervical prin agresiune, având o hiperlordoză cervicală la coloană C1 și o ușoară luxație în ax C2-C3.
La data de 02.05.2007, a fost externat cu diagnosticul "traumatism vertebral cervical produs prin agresiune", starea la externare fiind "ameliorat", conform Biletului de ieșire din spital nr. 11887/02.05.2007.
- declarațiile părții vătămate și declarațiile martorilor;
- raportul de expertiză medico-legală nr. 4323 din 06.10.2008 a IML I rezultă că a prezentat un traumatism cranio-facial cu fractură deschisă de piramidă nazală, comoție cerebrală anamnestică și un traumatism toracic cu fractura arcului anterior a coastei a -V-a stg. și arcului posterior al coastei a-VIII-a și a-IX-a stg. Cu hemopneumotorax consecutiv. Leziunile prin aspectul lor pledează pentru producerea prin loviri cu corpuri contondente (pumn, cap, picior, etc.) posibil urmată de cădere cu impact toracic posterior. Leziunile pot data din 20.04.2007. Din punct de vedere medico-legal pentru astfel de leziuni sunt necesare 11-13 zile de îngrijiri medicale pentru traumatismul cranio-facial și 23-25 zile de îngrijiri medicale pentru traumatism toracic. toracic a întrunit caracteristicile medico-legale ale periculozității pentru viață, rezultă fără îndoială elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor.
Intenția inculpatului a fost indirectă, însă a rezultat cert din modalitatea în care a aplicat loviturile și din "stăruința" acestuia în producerea unui rezultat - lezarea părții vătămate - aplicând în continuare lovituri și atunci când partea vătămată era căzută, cât și zona aplicării loviturilor (cap și torace).
Schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal nu se poate raporta la faptul că instanța a reținut scuza provocării - circumstanța prevăzută la art. 73 lit. b Cod penal și nici la numărul de zile îngrijiri medicale necesare părții vătămate stabilite prin expertiza medico-legală efectuată.
În cauză nu s-au conturat probator elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, rezultând cert punerea în executare de către inculpat a hotărârii de a săvârși infracțiunea de omor a părții vătămate - executare ce nu și-a produs însă efectul.
În ziua de 20.04.2007, inculpatul a fost enervat de atitudinea părții vătămate care, aflată în stare de ebrietate, lovit cu mingea un grup de copii, a mers la domiciliul unei persoane unde se afla partea vătămă și i-a aplicat lovituri.
Instanța de fond a realizat și o corectă individualizare a pedepsei aplicate în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și cele personale ale inculpatului, cu reținerea circumstanței atenuante scuzei provocării și a efectelor acesteia.
Argumentarea inculpatului apelant în redozarea pedepsei, nu este probator fondată; instanța de fond raportând just atingerea scopului pedepsei prin cuantumul aplicat și modalitatea de executare.
Față de criticile formulate de inculpat cu privire la acțiunea civilă promovată de părțile civile - Spitalele, se constată că dispozițiile art. 15 alin. 2 Cod procedură penală impun constituirea de parte civilă până la citirea actului de sesizare; însă se impune și respectarea drepturilor și libertăților procesuale ale celorlalte părți (CEDO și art. 171 Cod procedură penală) - în speță ale inculpatului.
Ori, până la momentul formulării pretențiilor civile de către spitale s-au constatat impedimente, s-au derulat acte procedurale obligatorii - citarea părților civile, adrese pentru lipsa avocatului pentru inculpat, adrese la spitalele - părți civile.
Față de aceste argumente de fapt, nu se poate constata în cauză existența tardivității formulării pretențiilor civile de către spitale.
Sentința penală apelată a fost analizată în fapt și drept, nu s-au constatat vicii pentru a fi desființat, iar motivele de apel susținute de inculpat - prin avocat - nu sunt fondate.
În baza dispozițiilor art. 377 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va fi respins ca nefondat apelul inculpatului.
- fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în baza dispozițiilor art. 192 alin 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 731 din 28.11.2008, a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare și pentru inculpat de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi 29.06. 2009.
pt. Președinte pt. Judecător
- -
aflat în semnează aflat în semnează
pt. Grefier
- -
aflat în semnează
grefier șef
Red.
Tehnored.
02 ex.
17.07.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Anton DanJudecători:Anton Dan
