Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 98/2008. Curtea de Apel Craiova

Comentarii

0

Dosar nr- - art. 20 rap.Cod Penal la

art. 174, 175 lit. i

Cod Penal

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ

INSTANȚĂ DE APEL

DECIZIA PENALĂ Nr. 98

Ședința publică de la 02 Iulie 2008

PREȘEDINTE: Aurel Ilie președinte Secție Penală

- - - - JUDECĂTOR 2: Ligia Epure

Grefier: - - -

.

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror

Pe rol, judecarea apelului declarat de inculpatul împotriva nr. 125 din 6 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat, în stare de arest, asistat de av. din oficiu, lipsă părțile civile și Spitalul Județean

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei după care, constatând dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra apelului.

Av. pentru apelant, a arătat că sentința este criticată pentru nelegalitate și netemeinicie invocând în primul rând greșita încadrare juridică a faptei.

Se susține că fapta inculpatului ar fi trebuit încadrată în disp. art. 180 al. 2 și Cod Penal solicită schimbarea de încadrare juridică în acest sens, motivat de faptul că leziunile produse părții vătămate nu i-au pus în primejdie viața necesitând pentru vindecare doar 14- 16 zile îngrijiri medicale.

Se arată că inculpatul nu a avut intenția de aou cide pe partea vătămată iar fapta s-a produs pe fondul unei puternice depresii produse de moartea celui mai bun prieten într-un accident petrecut cu puțin timp în urmă. Raportul medico-legal menționează că inculpatul are antecedente psihiatrice în familie - tatăl suferind de schizofrenie paranoidă.

În subsidiar se solicită reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia întrucât cuantumul aplicat este prea mare în raport de circumstanțele personale: lipsa de antecedente penale și atitudinea sinceră.

Reprezentantul Parchetului arată că încadrarea juridică dată faptei este una corectă întrucât inculpatul a agresat pe partea vătămată cu un cuțit și a vizat zona gâtului, zona vitală.

Se solicită însă admiterea apelului numai cu privire la pedeapsa accesorie și cea complimentară întrucât inculpatului i-au fost interzise și exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. c, d, e Cod Penal, deși acest lucru nu se impunea.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că îi pare rău de ceea ce a făcut și solicită admiterea apelului său, conform celor arătate de apărătorul său.

Dezbaterile fiind închise.

CURTEA

Asupra apelului penal de față.

Constată că, prin nr. 125 din 6 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- s-a dispus, respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, formulată de inculpat prin apărător, din dispozițiile art. 20 raportat la art. 174 combinat cu art. 175 lit. i pen. în dispozițiile art. 180 alin. 2 pen.

Totodată, în baza art. 20 raportat la art. 174 combinat cu art. 175 litera "i" pen, condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 23.07.1979 în Tg-J, jud.G, cetățean român, studii școala profesională, mecanic, necăsătorit, stagiu militar satisfăcut, domiciliat în oraș, județul G, cu reședința în Tg-J, str.-, baraca 12,.8, jud. G, cu antecedente penale, CNP -, la 12 ani închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 literele"a" teza a II-a, "b", "c", "d" și "e" pen. pe durata prev. de art. 71 pen.

În baza art. 65 pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 literele "a" teza a II-a, "b". "d" și "e" pen. pe o durată de de 3 ani, ce urmează a fi executată potrivit art. 66 pen.

În baza art. 88 pen. s-a dedus din pedeapsa stabilită durata reținerii și arestării preventive, de la data de 17.11.2006, la zi iar în baza art. 350 pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 346 pr.pen. s-a admis în parte acțiunea civilă alăturată în proces celei penale de către partea civilă și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 10.000 lei despăgubiri civile - daune morale.

S-a respins capătul de cerere al acțiunii părții civile, privind obligarea inculpatului la despăgubiri civile - daune materiale.

S-a luat act că persoana vătămată Spitalul Județean G, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 118 litera "b" s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului tip briceag folosit la săvârșirea infracțiunii.

În fapt, s-a reținut că în seara zilei de 17.11.2006, în jurul orelor 21.00, partea vătămată se afla în fața barului "Caractere" situat în apropierea din municipiul Tg-J, împreună cu HG-, și.

În timp ce se afla în acel punct, inculpatul care circula pe celălalt trotuar, a traversat strada și fără să poarte vreo discuție cu vreuna din persoanele menționate mai sus sau cu partea vătămată a lovit-o cu un cuțit producându-i un traumatism cervical cu plagă tăiată în regiunea cervicală anterioară.

Din raportul de constatare medico legalănr.2170/18.11.2006 rezultă că victima a suferit leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu un instrument tăietor-înțepător și au necesitat pentru vindecare o perioadă de 14-16 zile îngrijiri medicale.

După săvârșirea faptei inculpatul a reușit să fugă de la fața locului, dar martorul l HG-a urmărit, a reușit să-l imobilizeze de moment, însă acesta s-a desprins din brațele lui și s-a deplasat la domiciliul său.

În cursul nopții, organele de poliție l-au identificat și luându-i prima declarație, acesta a declarat că nu este autorul infracțiunii reclamată de.

În domiciliul său a fost găsită o geacă pe care a avut-o asupra sa și pe care au recunoscut-o martorii aflați la fața locului ca aparținând inculpatului.

S-a mai precizat că în timp ce s-a luptat cu martorul pentru HG a-și asigura scăparea, geaca a suferit mai multe degradări, iar în buzunarul acesteia s-a găsit și cuțitul pe care l-a întrebuințat în comiterea faptei.

Pentru reținerea acestei stări de fapt au fost avute în vedere probele administrate respectiv: declarația părții vătămate, declarațiile inculpatului coroborat cu declarațiile martorilor HG, și.

Inculpatul a recunoscut inițial comiterea faptei dar nu a putut oferi nici o explicație cu privire la motivul acesteia însă ulterior oferit o serie de noi detalii cu privire la evenimentele din ziua respectivă, de această dată recunoscând doar posibilitatea de fi autor al agresiunii, însă numai în raport de declarațiile martorilor care l-au identificat ca autor, susținând că datorită stării de ebrietate nu își aduce aminte evenimentele.

Față de ultimele declarații ale inculpatului, raportat la antecedentele psihiatrice din familie atestate de către acesta, în sensul că tatăl său suferă de schizofrenie tribunalul a dispus supunerea în cauză a acestuia unor investigații de specialitate, pentru a se stabili dacă acesta a avut discernământul faptelor și al consecințelor acestora la data respectivă.

În raportul de expertiză medico legală psihiatrică nr.253/26.03.2007 întocmit de Serviciul de Medicină Legală al județului G, s-a concluzionat că inculpatul prezintă diagnosticul "schimbare de personalitate de tip astenodepresiv. depresivă", având discernământul faptelor sale atât la data examinării cât și la data faptei comise.

Pe parcursul cercetării judecătorești au fost verificate toate apărările formulate de inculpat.

Astfel acesta a declarat că nu este sigur că acel cuțit era al său, având îndoieli cu privire la dotarea acestuia cu o minibusolă ornamentală, respectiv cu privire la culoarea mânerului, în acest sens precizând că își aduce aminte că la cumpărare mânerul era de culoare -maro, la data prezentării constatând că este maro cu dunguțe negre.

Ca atare, prima instanță a dispus efectuarea unor verificări și a unei expertize oftalmologice constatând că inculpatul prezintă și afecțiuni de ordin oftalmologic - este daltonist.

Totodată a mai susținut că nu ar fi autorul faptei motiv pentru care prima instanță a dispus efectuarea în cauză a unei expertize ADN complexe prin care să se stabilească dacă pe cuțitul corp delict se află urme biologice (de sânge), și dacă acestea provin de la partea vătămată.

Din raportul de expertiză medico-legală ADN nr.A 8/8467, A 15/12788/2007 din 03.12.2007 întocmit de către Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" B - Laboratorul, astfel cum a fost completat ulterior, a rezultat că ipoteza "microurmele biologice evidențiate pe lama briceagului conțin ADN care provine de la victima " este de 4,2 x 10¹⁹ori mai probabilă decât ipoteza "microurmele biologice evidențiate pe lama briceagului conțin ADN care provine de la o persoană de sex feminin cu identitate necunoscută".

S-a concluzionat de asemenea că analiza microurmelor biologice de pe mânerul briceagului corp delict nu a pus în evidență un profil genetic, cel mai probabil datorită cantității insuficiente de material genetic sau degradării acestuia în condițiile expunerii la factorii din mediul ambiental.

Față de toate aceste aspecte prima instanță a reținut că ansamblul probelor administrate în cauză confirmă faptul că inculpatul este autorul agresiunii comise asupra părții vătămate.

S-a reținut de asemeni că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art.20 rap. la art.174 combinat cu art.175 lit. i pen.

S-a arătat că intenția de a ucide a autorului a fost demonstrată în cauză de următoarele:

1. Inculpatul a folosit un obiect vulnerant de a produce moartea, un cuțit, mai mult acest cuțit prin forma lamei sale având destinația pentru spintecat, făcând ca acesta să fie perfect pentru acțiunea autorului.

2. Zona vizată și lezată prin acțiunea sa de către inculpat a fost aceea a gâtului victimei, fiind o zonă puternic vascularizată, interesând vase de sânge esențiale pentru susținerea vieții, plaga tăiată fiind extrem de mare, măsurând aproximativ 12 cm liniari, submandibular, întinzându-se între unghiul mandibular și submentonier.

Ca atare, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrăii juridice a faptei din infracțiunea de tentativă de omor în aceea de loviri și alte violențe prev. de art. 180 al. 2

Cod Penal

La stabilirea sancțiunii penale prima instanță a arătat că are în vedere atitudinea nesinceră și necooperantă, în pofida obiectivității mijloacelor de probă administrate, faptul că, deși nu este cunoscut cu antecedente penale din punct de vedere juridic, acesta are în antecedență și alte fapte de violență.

Cu privire la pericolul social concret al faptei comise, tribunalul a constatat că acesta a fost deosebit de grav, absența unei motivații aparente conferind o gravitate și mai mare acesteia, prezentându-l pe autor ca un pericol extrem pentru ordinea publică.

Ca atare tribunalul a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea orientată spre maximul special prevăzut de lege.

Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel d e către inculpat.

În motivarea apelului sentința a fost criticată pentru nelegalitate invocându-se greșita încadrare juridică a faptei și susținându-se că inculpatul nu a avut intenția de aou cide pe partea vătămată astfel că, în raport de numărul de zile de îngrijiri medicale, încadrarea corectă ar fi fost în disp. art. 180 al. 2 În Cod Penal aprecierea existenței sau nu a intenției de a ucide s-a mai invocat și faptul că inculpatul suferea de o puternică depresie, determinată de moartea cu puțin timp în urmă a celui mai bun prieten al său - acesta fiind motivul pentru care a și consumat alcool - și că are antecedente de natură psihiatrică.

Totodată sentința a fost criticată pentru netemeinicie cu privire la cuantumul pedepsei aplicate arătându-se că acesta este prea mare în raport cu lipsa de antecedente a inculpatului și cu atitudinea sa sinceră.

Cu ocazia dezbaterilor asupra apelului reprezentantul parchetului a susținut admisibilitatea acestuia numai cu privire la pedeapsa accesorie și la cea complementară arătând că au fost interzise nejustificat și drepturile civile prev. de art. 64 lit. c, d, e

Cod Penal

Analizând apelul formulat în raport cu actele dosarului instanța constată următoarele:

Fapta inculpatului a fost pe deplin dovedită cu probele administrate în cauză a căror analiză a fost făcută în mod amplu și convingător de către prima instanță astfel că nu vor mai fi reluate.

Împrejurarea că inculpatul nu își poate aduce aminte de comiterea acestei fapte nu este de natură să determine înlăturarea răspunderii sale penale întrucât printr-un act medico-legal s-a stabilit că avea discernământul faptelor sale și al consecințelor lor, chiar dacă în antecedența familială s-a înregistrat cu probleme psihice și se afla în stare de ebrietate.

Cât privește încadrarea juridică a faptei aceasta a fost de asemeni corect stabilită de organul de urmărire penală și confirmată de prima instanță, potrivit argumentelor expuse.

În determinarea intenției de a ucide se au în vedere, în primul rând, elementele obiective ale faptei și anume obiectul folosit, zona vizată, forța și intensitatea loviturii, urmarea produsă ori, după cum a arătat și prima instanță, analiza tuturor acestor elemente pledează pentru existența infracțiunii de tentativă de omor și nu pentru cea a infracțiunii de loviri sau alte violențe prev. de art. 180 al. 2

Cod Penal

Faptul că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice sau faptul că se afla într-o stare de depresie datorată morții unui prieten, sunt elemente ce conturează condițiile în care a fost comisă fapta și nu existența sau nu a intenției de a ucide.

Apelul este însă fondat în ceea ce privește critica pentru netemeinicie precum și aplicarea pedepselor accesorii și complimentare.

Astfel, prima instanță a dat o relevanță prea mare unor anterioare episoade violente din viața inculpatului - care nu s-au soldat totuși cu comiterea de infracțiuni - ca și împrejurării că fapta este una fără o motivație precisă și a fost comisă în public.

Fără a nega veridicitatea celor reținute de prima instanță, instanța de apel reține totuși că, raportat la limitele de pedeapsă (7 ani și 6 luni - 12 ani și 6 luni), la împrejurările concrete și la mijloacele folosite de inculpat ( obiect care nu este să pună în pericol viața mai multor persoane, inculpatul a încetat agresiunea imediat după lovitură și a fugit, nu are totuși antecedente penale) orientarea la o pedeapsă la maximul special (12 ani) este nejustificată.

Totodată se reține că, în mod nejustificat i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. c Cod Penal- întrucât inculpatul nu s-a folosit de nici o funcție sau de exercițiul vreunei profesii în comiterea infracțiunii - precum și drepturile prev. de art. 64 lit. d, e

Cod Penal

În ceea ce privește pedeapsa complimentară, aceasta trebuie să corespundă cu pedeapsa accesorie întrucât nu este posibil ca unui inculpat în stare de arest să i se interzică mai puține drepturi decât va avea interzise după punerea în libertate.

Față de toate aceste considerente instanța, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a C.P.P. va admite apelul formulat, va desființa sentința în parte și va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea comisă, la 10 ani închisoare apreciind că acest cuantum corespunde mai bine criteriilor de individualizare prev. de art. 72

Cod Penal

Se vor interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, teza a -II- a si lit. b peCod Penal durata prev. de art. 71

Cod Penal

Se va aplica inc. pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 3 ani tot a drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a si lit. b

Cod Penal

Se va deduce detenția în continuare și menține starea de arest.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Văzând și disp. art. 192

C.P.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de inculpatul împotriva nr. 125 din 6 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-.

Desființează sentința în parte în sensul că reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului la 10 ani închisoare.

Interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, teza a -II- a si lit. b peCod Penal durata prev. de art. 71

Cod Penal

Aplică inc. pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 3 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a si lit. b

Cod Penal

Deduce detenția în continuare și menține starea de arest.

Menține celelalte dispoz. ale sentinței.

Cheltuielile judiciare, inclusiv onorariul av. oficiu, rămân în sarcina statului.

Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și părțile prezente și de la comunicare pentru inculpatul arestat și părțile lipsă.

Pronunțată în ședința publică de la 2 iulie 2008.

- - - -

Grefier,

- -

Red. Jud.

3 ex.

11 iulie 2008

F: Fl.

Președinte:Aurel Ilie
Judecători:Aurel Ilie, Ligia Epure

Vezi şi alte speţe de drept penal: