Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 1/2010. Curtea de Apel Bacau

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI ȘI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 1

Ședința separată și nepublică de la 05 Ianuarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu judecător

JUDECĂTOR 2: Monica Vadana judecător

GREFIER: - -

**********

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat prin procuror -

La ordine au venit spre soluționare apelurile declarate de inculpații și, partea responsabilă civilmente, partea civilă SERVICIUL DE AMBULANȚĂ JUDEȚEAN B și consilier juridic, împotriva Sentinței Penale nr.387/D din 06.11.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.

Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod Procedură Penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință separată și nepublică se prezintă apelantul inculpat, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu - avocat, apelantul inculpat, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu - avocat, apelanta parte responsabilă civilmente, apelanta parte civilă Serviciul de Ambulanță Județean B reprezentat prin consilier juridic, intimatul parte civilă G, intimatul parte responsabilă civilmente și intimata parte vătămată, lipsă fiind intimații părți civile Spitalul Clinic de Urgență Sf. I, Spitalul Județean de Urgență B și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei, după care:

Avocat, depune la dosar o anchetă socială efectuată de Primăria Comunei, județul B la domiciliul familiei - bunicii minorului apelant inculpat .

Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.

Avocat, pentru apelantul inculpat, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, coborârea cuantumului pedepsei de executat.

Arată că pedeapsa aplicată de instanța de fond este excesivă în raport de starea de minoritate a inculpatului și de poziția procesuală a acestuia, în sensul că în timpul audierilor a fost cooperant și a declarat detaliat săvârșirea faptei.

Menționează că inculpatul este infractor primar, nu a mai săvârșit alte fapte penale.

Precizează că inculpatul fiind abandonat și ulterior alungat de părinți și lipsit de afecțiunea acestora, a fost în grija și ocrotirea bunicilor, iar aceștia l-au îngrijit după posibilitățile lor.

Învederează instanței că martorii în circumstanțiere audiați la instanța de fond (filele 97 și 98) au declarat că inculpatul avea un comportament normal anterior săvârșirii faptei dar nefiind primit de părinți, este posibil ca aceste elemente coroborate cu concluziile raportului de evaluare psihiatrică care relevă un coeficient de inteligență diminuat al minorului, pe fondul consumului de alcool, au condus în final la comiterea infracțiunii.

Apreciază că, față de situația inculpatului minor, acesta nu ar trebui lăsat foarte mult în penitenciar.

Solicită a se acorda eficiență sporită dispozițiilor art.74 și 76 Cod Penal și

coborârea pedepsei de executat până la un cuantum raportat la vârsta apelantului inculpat și acordarea onorariului pentru avocat desemnat din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Avocat, pentru apelantul inculpat, solicită admiterea apelului, casarea sentinței penale apelate, iar pe fond, aplicarea unei pedepse sub cuantumul stabilit de instanța de fond.

Arată că apelantul inculpat este minor, a avut o atitudine constantă și cooperantă în timpul cercetărilor, a recunoscut și regretat comiterea faptei, nu are antecedente penale și are un coeficient de inteligență redus.

Menționează că a săvârșit fapta pe fondul consumului de alcool și a lipsei de educație, întrucât părinții sunt decedați și a fost în grija bunicilor care au încercat să-l îngrijească, după posibilitățile lor.

Apreciază că perioada în care a fost reținut în arest și în penitenciar a fost suficientă pentru a conștientiza gravitatea faptei comise, astfel că se impune aplicarea unei pedepse mai mici.

Solicită acordarea onorariului pentru avocat desemnat din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Apelanta parte responsabilă civilmente, arată că a formulat cerere de apel împotriva sentinței penale prin care a fost condamnat minorul, întrucât părinții minorului sunt decedați, iar acesta a fost crescut de ea, dar nu a avut cunoștință de fapta comisă.

Arată că nu este de acord cu plata despăgubirilor la care a fost obligată de instanța de fond și precizează că are 65 de ani, are o pensie mică și în afară de apelantul inculpat mai are în grijă încă 6 nepoți de la alt copil decedat la vârsta de 39 de ani.

Consilier juridic, având cuvântul în calitate de apelant și de reprezentant al apelantei părți civile Serviciul de Ambulanță Județean B, precizează că la fila 60 s-a atașat răspunsul Tribunalului Bacău prin care se arată că în programul Ecris nu este înregistrată adresa Serviciului de Ambulanță al Județului întrucât faxul Tribunalului Bacău nu a funcționat și învederează instanței că la filele 235 și 237 s-au depus confirmările OK emise de faxul Tribunalului Bacău la data de 16.09.2009, și, respectiv, 08.10.2009, când au fost transmise cele două adrese anexe.

Menționează că nu a avut cunoștință despre lipsa relațiilor de la dosar, iar în urma solicitării telefonice a d-nei judecător din data de 7.10.2009, la data de 8.10.2009 a retransmis prin fax adresa comunicată tot prin fax la data de 16.09.2009 la același număr de fax indicat 0234--.

Învederează instanței dispozițiile art.198 lit.d Cod Procedură penală și solicită a se avea în vedere răspunderea comitentului pentru faptele prepusului.

Față de înscrisurile depuse la dosar, solicită admiterea apelului declarat de Serviciul de Ambulanță al Județului și apelul susținut în nume propriu ca prepus și, pe fond, anularea amenzii aplicate de Tribunalul Bacău prin Încheierea de ședință din 08.10.2009.

Intimata parte vătămată, având cuvântul, arată că nu este de acord cu reducerea pedepselor aplicate inculpaților, solicită mărirea cuantumului pedepselor aplicate și precizează că inculpații au bătut-o atât pe ea cât și pe soțul ei.

Menționează că soțul ei a decedat datorită loviturilor primite, iar ea nu mai poate merge și nici nu mai aude, fiind nevoită, de frică, să-și abandoneze gospodăria și să se mute la fiica sa la

Precizează că nu participat la înmormântarea soțului întrucât se afla internată în spital la

Intimatul parte civilă G, având cuvântul, arată că nu este mulțumit de cuantumul pedepsei aplicate și solicită mărirea cuantumului pedepsei.

Intimatul parte responsabilă civilmente, pentru apelantul inculpat, arată că l-a îngrijit pe minor în limita posibilităților sale.

Precizează că minorul trebuie să-și ispășească pedeapsa dacă se face vinovat de fapta pentru care este cercetat și precizează că nu este de acord să plătească despăgubirile la care a fost obligat de instanța de fond.

Avocat, pentru apelantul inculpat, pune concluzii de respingere a apelului declarat de apelanta parte responsabilă civilmente și de admitere a apelurilor formulate de consilier juridic și de apelanta parte civilă Serviciul de Ambulanță Județean

Reprezentantul Parchetului, având în vedere că faptele comise de inculpați prezintă un pericol social deosebit, apreciază că instanța de fond a individualizat corect pedepsele aplicate și solicită respingerea apelurilor formulate de apelanții inculpați și, apelanta parte responsabilă civilmente și apelanta parte civilă Serviciul de Ambulață Județean

Solicită admiterea apelului formulat de consilier juridic, desființarea Încheierii de ședință din 8.10.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău și scutirea de plata amenzii judiciare aplicată, apreciind că lipsa relațiilor la termenul de judecată din 8.10.2009 nu îi poate fi imputată, având în vedere confirmările de la transmiterea faxurilor la Tribunalul Bacău.

Solicită menținerea stării de arest a apelanților inculpați și.

Avocat și avocat, având pe rând cuvântul cu privire la starea de arest a apelanților inculpați și, lasă soluția la aprecierea instanței.

Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor depuse de apărătorul său, arată că regretă comiterea faptei, precizează că se afla sub influența băuturilor alcoolice și apreciază că în penitenciar nu poate să învețe nimic bun, iar perioada pe care a petrecut-o deja în stare de arest este suficientă. Cu privire la starea de arest, lasă soluția la aprecierea instanței.

Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor depuse de apărătorul său, arată că regretă fapta comisă și lasă soluția cu privire la starea de arest, la aprecierea instanței.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

CURTEA

-deliberând-

Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.387/D/2009 din data de 06.11.2009, pronunțată de Tribunalul Bacăus -a dispus condamnarea inculpaților:

1., fiul lui si, născut la 30.10.1993 în orașul, județul B, domiciliat în comuna, satul, județul B, cetățean român, studii 6 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, --, pentru săvârșirea infracțiunilor:

a) violare de domiciliu. prevăzută de art.192 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.99 și 109 Cod penal și art.74 lit.a și c și art.76 lit.d Cod penal, la pedeapsa de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare;

b) omor deosebit de grav, prevăzută de art.174, 176 alin.1 lit.a și d Cod penal, cu aplicarea art.99 și 109 Cod penal și art.74 lit.a și c și art.76 lit.b Cod penal, la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare și;

c) tentativa la omor deosebit de grav, prevăzută de art.20, raportat la art.174, 176 alin.1 lit.a și d Cod penal, cu aplicarea art.99 Cod penal și a art.74 lit.a și c și art.76 lit.c Cod penal, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.

Conform art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea,cea de 7 (șapte) ani închisoare.

2., fiul lui si, născut la 25.05.1994 în B, județul B, domiciliat în comuna, satul, județul B, cetățean român, studii 6 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, - -, pentru săvârșirea infracțiunilor:

Conform art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea,cea de 7 (șapte) ani închisoare.

S-a interzis fiecărui inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 alin.2 Cod penal.

În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata reținerii și a arestului preventiv de la 23.01.2009 la zi.

În temeiul art.350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților.

În baza art.118 lit.b Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpați a unui cuțit și a celor cele 3 bucăți de lemn folosite la săvârșirea infracțiunilor.

În temeiul art.313 din Legea nr.95/2006, modificată, au fost obligați inculpații să plătească în solidar între ei și în solidar cu părțile responsabile civilmente și despăgubiri civile către Spitalul Clinic de Urgenta "Sf. " I suma de 1437,90 lei, Spitalul Județean de Urgența B suma de 1652,20 lei și Serviciul de Ambulanța B suma de 311 lei.

Potrivit art.14, art.346 Cod procedură penală și art.998, art.1000 alin.2 și art.1003 Cod civil, au fost obligați inculpații să plătească în solidar între ei și în solidar cu părțile responsabile civilmente despăgubiri civile către părțile civile G suma de 400 lei daune materiale și suma de 5000 lei daune morale.

S-a respins ca nefondată cererea de daune morale formulata de partea civila

În baza art.191 Cod procedură penală a fost obliga fiecare inculpat să plătească în solidar cu partea responsabila civilmente câte 1600 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău nr.45/P/2009 din 26.03.2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, omor deosebit de grav și tentativă de omor deosebit de grav, prevăzute de art.192 alin.1 și 2 Cod penal, art. 174-176 lit.a și d Cod penal și art.20, raportat la art.174-176 lit.a și d Cod penal, cu aplicarea art. 99 Cod penal și 33 lit.a Cod penal, deoarece în seara zilei de 22.01.2009, prin escaladarea gardului au pătruns în curtea locuinței familiei și și apoi în locuința acesteia din comuna, sat, jud. B și prin cruzime, le-au aplicat acestora multiple lovituri cu un cuțit și o scândură pe care le aveau asupra lor, în zona capului și a toracelui pentru a le da banii pe care îi dețineau în casă.

În urma loviturilor suferite, a decedat, iar a rămas cu o infirmitate permanentă și leziuni care au necesitat pentru vindecare 28-30 zile îngrijiri medicale.

Din coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, instanța reține următoarele:

La data de 23.01.2009, orele 9⁰⁰, Inspectoratul de Poliție Baf ost sesizat telefonic de către numitul din., sat, jud. B, despre faptul că, în noaptea de 22/23.01.2009, persoane necunoscute au pătruns în locuința numiților și, unde, cu un cuțit și un par, le-au aplicat mai multe lovituri, în urma cărora, a decedat.

Locuința unde s-a comis fapta este situată în., sat, jud. B, fiind proprietatea familiei și, în vârstă de 90 ani, respectiv 85 ani. Imobilul în cauză este împrejmuit cu gard și este ultima locuință din această parte a satului. Locuința era racordată la rețeaua electrică, sistemul fiind funcțional.

În seara zilei de 22.01.2009, victimele s-au culcat în jurul orelor 22⁰⁰. Numitul, alarmat de faptul că lătrau câinii, folosind o lanternă, a ieșit în pragul ușii pentru a vedea ce se întâmplă, moment în care inculpații minori Și, l-au împins în cameră și, prin folosirea unui cuțit și a unei bucăți de scândură, au început să-1 lovească pe aceasta și pe soția sa, în diferite părți ale corpului, în special în zona capului.

Inculpatul îl lovea pe cu cuțitul mai ales în zona capului, iar inc. bătea cu scândura pe.

Din cauza loviturilor aplicate de inc., victima a căzut la pământ sub o masă, după care așa cum a putut s-a târât spre soția sa care era bătută de inculpatul pentru a încerca să o apere. -l pe, inc. a ajuns lângă pe care, deși era lovită de inc., i-a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul tăind-o la față și tăindu-i un deget de la mâna.

Cei doi i au încercat să se apere reciproc, rugându-i pe inculpați să-i lase în, dar aceștia au continuat agresiunea.

Inculpații au pătruns în casă cu intenția de a sustrage banii pe care familia îi deținea. Astfel, vă pe tot parcursul agresiunii inculpații au solicitat celor 2 soți să le dea banii, dar fiind refuzați continuau cu și mai mare îndârjire și ferocitate să-i lovească pe cei doi Totul a culminat cu tăierea degetului stâng de la mână a părții vătămate când inculpații s-au speriat, au abandonat victimele ce-și pierduseră cunoștința și au fugit, fără a mai sustrage vreun bun.

Partea vătămată și-a revenit din leșin în cursul nopții, dar a așteptat până s-a făcut ziuă pentru a striga după ajutor la vecini, dându-și seama că soțul său decedase.

Ca urmare a agresiunii, a decedat, iar soția sa, a fost transportată la Clinica Maxilo - Facială I, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale.

Din raportul de constatare medico legală nr. 220/2009 al B, rezultă că, moartea lui a fost violentă și s-a datorat unui traumatism cranio - cerebral cu multiple fracturi de boltă craniană și contuzie hemoragică cerebrală. Leziunile au fost sigur și direct mortale și s-au produs prin lovire repetată a capului. Victima prezintă două categorii de leziuni: unele produse prin obiect tăietor și altele prin corp contondent. Ținând cont de morfologia leziunilor, instanța a apreciat că obiectul tăietor a fost un cuțit, relativ greu, cu care s-a acționat mai puțin prin tăiere și mai mult prin lovire cu muchia tăietoare. Absența leziunilor de înțepare (înjunghiere), care ar fi dus rapid la deces, sugerează că victima a fost torturată. Leziunile de la mâini sunt de apărare pasivă, în sensul că victima încerca să-și apere capul de loviturile de cuțit. În momentul decesului, sângele victimei nu conținea alcool.

Din raportul de constatare medico - legală nr. 419 /2009 al L B, rezultă că prezintă cicatrice hemifacies după plaga tăiată, cu secțiune de canal stenon, cicatrici epicraniene după plăgi tăiate, amputație falangă distală D2 - mâna, cicatrice FI - deget mâna dreaptă, produsă prin loviri repetate cu corpuri dure și tăietoare. Leziunile au necesitat pentru vindecare un număr de 28-30 zile îngrijiri medicale, iar amputația falangă distală D2 - mâna reprezintă infirmitate fizică permanentă.

Din rapoartele de expertiză medico legală psihiatrică nr. A- și A- ale " Minovici" B rezultă că, inculpații minori și prezintă diagnosticul: tulburare de conduită de tip socializat. capacitate psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale. Au discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care sunt cercetați.

În timpul urmăririi penale, s-a procedat la reconstituirea faptelor comise de inculpații minori și, care au declarat și arătat că, în seara zilei de 22.01.2009, prin escaladarea gardului au pătruns în curtea soților și, apoi, au intrat pe ușa care nu era asigurată, în camera situată pe partea a locuinței, și, cu un cuțit și o scândură, i-au lovit în mod repetat în zona capului și a toracelui. În urma loviturilor aplicate, prin săvârșirea faptelor prin cruzimi, pentru a-i determina să le dea banii pe care îi țin în casă, a decedat, iar, după ce i s-a tăiat degetul de la mâna, a fost transportată la spital.

La reținerea situației de fapt instanța a avut ca mijloace de probă: procesele verbale de întocmite de organele de urmărire penală, planșele fotografice, rapoartele de constatare medico legale nr. 220/2009 și nr. 419/2009 ale B, adresa nr. 28222/2009 a Spitalului Clinic de Urgență "Sf. " I, foaia de observație clinică 4955/2009, referatele de evaluare nr. 492/2009 și nr. 493/2009 ale Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău, rapoartele de expertiză medico legală psihiatrică nr. Al/1463/2009 și nr. A1 /l 464/2009 ale " Minovici" B, declarațiile părții civile, declarațiile martorilor, G; și, toate coroborate cu declarațiile inculpaților, care au recunoscut săvârșirea faptelor.

În drept, faptele comise de inculpați au fost apreciate de instanța de fond că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, omor deosebit de grav și tentativă de omor deosebit de grav, prevăzute de art.192 alin.1 și 2 Cod penal, art. 174-176 lit.a și d Cod penal și art.20, raportat la art.174-176 lit.a și d Cod penal, cu aplicarea art. 99 Cod penal și 33 lit.a Cod penal, pentru care se va dispune condamnarea acestora.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate fiecărui inculpat, instanța a avut în vedere împrejurările concrete în care au fost comise faptele, gravitatea deosebită a acestora care au avut drept consecință suprimarea vieții lui, periculozitatea inculpaților care, deși sunt infractori primari au dovedit o încrâncenare și o cruzime exagerată în acțiunea lor, precum și că nu posedă antecedente penale, provin din familii dezorganizate fiind în supravegherea bunicilor, atitudinea sinceră manifestată pe tot parcursul procesului penal (reținându-se circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art.74 lit. a, c și 76 Cod penal), apreciind că aplicarea unor pedepse privative de libertate orientate sub minimul special prevăzut de lege sunt necesare și suficiente pentru reeducarea inculpaților.

Instanța nu se poate orienta spre aplicarea unor măsuri educative având în vedere tocmai ferocitatea cu care au comis faptele, gravitatea deosebită a infracțiunilor și doar întâmplarea a făcut ca în cauză să existe doar o victimă decedată și nu două. Măsurile educative în acest caz sunt mult prea blânde, iar din referatele de evaluare întocmite de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău rezultă că au un discernământ slab agravat și pe fondul consumului de alcool, și familiile minorilor nu dețin autoritatea și resursele necesare corectării conduitelor lor.

Întrucât infracțiunile au fost comise în stare de concurs real, instanța conform art.33 lit. a și 34 lit. b Cod penal va contopi pedepsele aplicate fiecărui inculpat în pedeapsa cea mai grea.

Se va interzice fiecărui inculpat exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata și în condițiile pre. de art. 71 alin.2 Cod penal.

Potrivit art.88 Cod penal se va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 23.01.2009 la zi pentru fiecare inculpat și se va menține starea de arest a acestora, conform art. 350 Cod procedură penală.

În baza art.118 lit.b Cod penal se va confisca de la inculpați cuțitul și cele 3 bucăți de lemn pe care le-au folosit la comiterea infracțiunii.

În cauză, Spitalul Județean B, Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " I și Serviciul de Ambulanță B s-au constituit părți civile cu cheltuielile efectuate cu spitalizarea victimei și transportul acesteia cu ambulanța de la domiciliu la Spitalul Județean B și

Inculpaților urmează să le fie angajată și răspunderea civilă delictuală pentru faptă proprie, aceștia trebuind să repare prejudiciile cauzate atât unităților sanitare, cât și părții vătămate.

Aceasta s-a constituit parte civilă în cauză solicitând suma de 50 milioane ROL daune morale pentru durerea suferită atât personal pentru leziunile ce i-au fost provocate, cât și pentru durerea pierderii soțului în aceste condiții tragice.

Astfel, în temeiul art.313 din Legea nr.95/2006 modificată, inculpații vor fi obligați să plătească în solidar între ei și în solidar cu părțile responsabile civilmente despăgubirile civile către Spitalul Clinic de urgență "Sf. " I 1437,90 lei, Spitalul Județean de Urgență B - 1652,20 lei și Serviciul de Ambulanță B - 311 lei.

Cu privire la prejudiciul moral suferit de este evident că este un prejudiciu cert, prin faptele lor inculpații cauzându-i leziuni grave și chiar o infirmitate fizică permanentă (amputarea degetului de la mâna ).

Totodată, partea vătămată a suferit un prejudiciu de natură morală datorită decesului soțului său în împrejurări tragice ce au determinat o traumă psihică în plus față de suferințele pe care le-a avut de îndurat personal de victimă datorită leziunilor fizice produse de inculpați.

Ca atare, instanța în baza art.14, 346 Cod procedură penală și a art.998, art.1000 alin.2 și art.1003 Cod civil, va obliga pe inculpați să plătească în solidar întrei și cu părțile responsabile civilmente suma de 5000 lei daune morale.

În cauză s-a constituit parte civilă și G, ginerele familiei, cel care a suportat cheltuielile efectuate cu parastasele religioase ulterioare înmormântării victimei.

Așa cum declară chiar G, familia a avut o parte din banii necesari pentru înmormântare, s-au adunat bani sau produse de la oamenii din sat, astfel încât a cheltuit doar pentru pomenile ulterioare (40 zile).

Partea vătămată confirmă că ginerele său a efectuat o serie de cheltuieli cu parastasele.

G s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 400-500 lei despăgubiri civile și 2500 lei daune morale.

Instanța apreciază că această parte civilă a suferit doar un prejudiciu material în cuantum de 400 lei reprezentând cheltuielile efectuate cu parastasul de 40 zile. Prejudiciul moral nu a fost dovedit cu nici o probă, astfel că nu se poate presupune că între ginere și socru era o legătură afectivă atât de puternică încât să justifice acordarea de daune morale.

Față de acestea, instanța îi va obliga pe inculpați în solidar între ei și cu părțile responsabile civilmente să plătească părții civile suma de 400 lei daune materiale și va respinge ca nefondată cererea de daune morale.

Constatând culpa procesuală a inculpatului, instanța în baza art. 191 Cod procedură penală va obliga pe fiecare inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească statului câte 1600 lei cheltuieli judiciare din care câte 300 lei sunt în faza de urmărire penală, iar câte 900 lei reprezintă onorarii apărători din oficiu la urmărirea penală și instanță.

Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, au declarat apel inculpații, partea responsabilă civilmente, Serviciul de Ambulanță al Județului B și.

Apelanții-inculpați și partea responsabilă civilmente nu au motivat în scris apelurile, iar în susținerile orale, inculpații și prin apărători, au criticat hotărârea apelată pentru motivele reținute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi rulate, urmând a fi doar analizate de

Apelantul Serviciul de Ambulanță Județean B și, în motivele scrise ale apelurilor au criticat încheierile din data de 08.10.2009 și, respectiv, din data de 06.11.2009, pentru următoarele motive:

1. În mod eronat si abuziv, peste limita investirii sale, completul de judecata a procedat la data de 08.10.2009, la amendarea personală a consilierului juridic al unității, ulterior dispunerii aplicării amenzii judiciare a unității B în cadrul ședinței publice din 08.10.2009 (în lipsa probelor existente, la nota telefonică cu managerul general al unității pentru a se confirma persoana vinovată de netrimiterea relațiilor la termenul din data de 08.10.2009 și fără a se pronunța expres cu privire la persoana responsabila - reprezentantul legal sau altă persoană, reaua - credință a completului de judecata constând în numirea persoanei consilierului juridic, fără acte în susținere ( fapt eronat, căci actele doveditoare existente la filele 237 - 238 dosar fond au fost transmise la nr. de fax - 0234 / -, conform înțelegerii telefonice dintre d-na judecător și consilierul juridic al instituției -, 07.10.2009, ora 15. 00, de a comunica pe data de 08.10.2009 la acest nr. de fax, cererea de constituire sau neconstituire parte civilă, după caz), fapt realizat peste limitele Codului d e procedură penală, având în vedere dispozițiile art. 287 alin.3, potrivit căruia instanța îsi formează convingerea pe baza probelor administrate în cauză, ori, în
baza căror probe s-a pronunțat instanța?, regimul probatoriu reglementat de Codul d e procedură penala evocând înscrisurile, martorii, etc. iar lipsa acestora fiind evidentă în cauză.

2. Au fost nerespectate prevederii art.356 lit.c Cod procedură penală, de completul de judecata, conform căreia expunerea trebuie să
cuprindă analiza probelor și a elementelor de fapt care au servit drept temei pe latura civila, ori, onorata instanță nu s-a pronunțat în baza unor probe. La dosarul cauzei nu există acte care să demonstreze culpa consilierului juridic al unității (fișa postului sau orice acte interne privind circuitul înscrisurilor în interiorul unității),mai
mult, atitudinea extensivă a doamnei judecător constând în convorbirea telefonică pe data
le 13.10.2009 și antepronunțarea sa precum că indiferent ce act depuneți pentru
scutire de amenda judiciara tot nu admite cererea.

3. Se solicită să se aibă în vedere faptul că în mod greșit instanța a susținut că trimiterea actelor, se face prin poștă, iar nu pe orice cale; ori, la data de 08.10.2009, ora 6,52 (deoarece faxul unității are deficiență tehnică, afișând ora eronat), consilierul juridic a procedat, așa cum
prezentat și in Memoriul depus către Tribunalul Bacău, la data de 14.10.2009,
transmiterea cererii de constituire parte civila și suplimentar cererile aferente dosarelor nr-, - și nr- cu termen de judecata la data de 08.10.2009, conform convorbirii telefonice avute cu doamna judecător, care a solicitat depunerea personală a acestor acte în dimineața zilei de 08.10.2009.

La data de 08.10.2009 consilierul juridic a efectuat delegație la Tribunalul Neamț și la Judecătoria Piatra Neamț, conform actului de delegație și foii de parcurs confirmate cu ștampile și semnături ale reprezentanților acestor instanțe, fiind în imposibilitate de a preda actele (știut fiind faptul că este singura jurista a unității). De aceea, a procedat la data de 08.10.2009, la ora matinala 6,52 la transmiterea prin fax a cererilor susmenționate, pentru încadrarea în termenul acordat de doamna judecător-08.10.2009, până în ora 9, 00, deoarece la ora 7,00, conform delegației depuse la dosar, a plecat cu autosanitara - spre instanțele judecătorești din județul

4. În mod greșit în încheierea de respingere a cererii de scutire a amenzii din data de 06.11.2009, a invocat că după un timp faxul se șterge și că relațiile trebuie depuse prin poștă și nu a avut în vedere emoriului justificativ cu probatoriu, acte în susținere, fișe de pontaj, delegație, foaieeparcurs, adresa din data de 08.10.2009, reprezentând cererea de constituire parte civilă, OK-ul fax-ului din data de 08.10.2009 - ora 6, 52 precum i cererile comunicate anterior la data de 16.09.2009, ora 11,42 și -le aferente pentru termenul de judecata din data de 08.10.2009 existente atașate la dosarul de fond - filele 226 - 241.

Deși potrivit art.24 Cod procedură penală parte civilă este B și nu reprezentantul intereselor juridice în instanță, în speță, consilierul juridic, reprezentantul legal are responsabilitate pentru persoana juridică pe care reprezintă, cu mandat de stabilire a persoanelor vinovate din cadrul unității, moment până la care răspunderea materiala o deține comitentul, prin reprezentantul legal, urmând a se recupera eventualul prejudiciu de la prepușii - salariați aflați in raport de muncă cu instituția ), a fost amendat consilierul juridic. Pe baza normelor interne ale unității care nu cad în sarcina completului de judecată, managerul unității stabilește gradul de vinovăție și răspunderea proporțională a salariaților implicați, si nu a judecătorului, care în mod abuziv și fără probatoriu scris și nici măcar verbal motivat în cuprinsul încheierii de ședință din data de 08.10.2009 i ulterior 06.11.2009 când a avut la dispoziție actele depuse in susținere de consilierul juridic, cu vădita rea-credința nu a pus în discuție actele conforme cu originalul și nici nu le-a luat în considerare în momentul în care a respins cererea de scutire de plata amenzii judiciare.

Prima adresă primită la secretariatul unității a fost înregistrată oficial la data de 14.07.2009, când consilierul juridic se afla în concediul de odihnă ( 01.07.2009 -17.07.2009; 20.07.2009 - 21.07.2009 ), potrivit copiei fisei de pontaj / iulie 2009 -anexa 1. Conform procedurii interne, consilierul juridic transmite actele spre rezolvare compartimentului Statistică împuternicit prin atribuțiile de serviciu a furniza datele în scris, pe respectiva adresa primită, cu privire la eventualele cheltuieli de transport sanitar anexate dosar. ( nu este nicidecum culpa consilierului juridic al unității care nu are calitate pers onală procesuală, art. 42-43 Cod procedură penală, ci doar reprezintă interesele juridice al unității angajatoare, răspunderea nefiind a prepusului si nici a comitentului, în situația de față).

A două adresă primită la secretariatul unității a fost înregistrată oficial la data de 25.08.2009, când în baza fișei de pontaj / august 2009 - poz. 4, anexata în copie xerox, consilierul juridic al unității se afla în concediul de odihnă ( 24.08.2009 - 31.08.2009 ).

A treia adresă primită la sediul unității, prin secretariat, 08.09.2009, consilierul juridic al unității se afla în prima zi de serviciu, ulterior efectuării pontajului / septembrie 2009 - poz. 4 ( cu efectuare concediul de odihna 01.09.2009- 07.09.2009 si 14.09.2009 ) - anexa 3 fost predată, în raport de circuitul intern al documentelor unității, Compartimentului Statistică, iar la data de 15.09.2009, cu adresa oficiala nr. 7209/15.09.2009 s-au transmis relațiile solicitate prin fax către Tribunalul Bacău - Secția Penală la data de 16.09.2009 ( conform - ora 11, 56 )- anexat in copie - anexa 4.

La data de 08.10.2009, ulterior notei telefonice la ora 5, 52 ( ora eronat înregistrată în fax-ul, fax neprogramat corect din punct de vedere tehnic, ora reală fiind 6,52 ), s-a transmis fax / 0234 / 207.606, către Tribunalul Bacău ( anexam copia - ului, fax compus din 5 ( cinci ) pag. la nr. fax confirmat telefonic / 07.10.2009 de doamna judecător - anexa 5.

În urma convorbirii telefonice din data de 1 3.10.2009 a consilierului juridic cu Arhiva Tribunalului Bacău - Secția penală, s-a confirmat de personalul angajat, stocarea tuturor fax-lor din perioada septembrie - octombrie 2009, din lipsa materialelor consumabile - toner si cartuș; posibilitatea verificării primirii actelor transmise fax la data de 16.09.2009 si 08.10.2009 fiind aplicabilă la data descărcării aparatului - fax nr 0234 / 207.606, odată cu primirea rechizitelor corespunzătoare ( la acea oră nu exista posibilitatea convorbirii telefonice pentru confirmarea primirii actelor cu caracter urgent, cum de altfel s- precizat in scris pe documentele transmise si anexate astăzi ). O situație similară s-a înregistrat cu Judecătoria Podu Turcului, când în lipsa primirii fax-lor, pe motivul inexistenței rechizitelor consumabile, ne-a telefonat d-ra. grefier - șef / septembrie 2009 și ne-a anunțat despre neprimirea fax - lor, cu obligația transmiterii prin corespondență.

Singura juristă unității gestionează juridic 727 dosare penale, cu imposibilitate de prezentare fizică în instanță, sau de depunere a actelor la judecătorul de serviciu.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.287, 356 lit.c, art.362 lit.f și alin.1 lit. f, art.363, 367, 379 alin.2 lit.a, art.382 alin.3, art.24, 62 - 64, art.175, 181, 198 lit. Cod procedură penală.

Analizând hotărârea apelată, precum și încheierile de ședință din datele de 08.10.2009 și din 06.11.2009, în raport de motivele de apel invocate și examinând-o sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelurile inculpaților și al părții responsabile civilmente urmează a fi respinse ca nefondate, al Serviciului de Ambulanță Județean B ca inadmisibil, iar al numitei va fi admis, pentru considerentele care vor fi prezentate.

Având în vedere prevederile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, precum și practica Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea le-a adus la cunoștință apelanților - inculpaț, în prezența apărătorilor, dispozițiile art.70 alin.2 Cod procedură penală, respectiv faptele care fac obiectul cauzei în apel, încadrarea juridică a acestora, faptul că au dreptul de a nu face nicio declarație în fața instanței de apel, atrăgându-le atenția că tot ce declară poate fi folosit și împotriva lor.

Apelanții - inculpați au declarat că nu doresc să dea declarație și că doresc să se prevaleze de dreptul la tăcere.

Instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat faptelor săvârșite de apelanții-inculpați o corectă încadrare juridică și a dat dovadă de înțelegere prin reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpaților și co0borârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni, prin cuantumul concret al pedepselor principale aplicate pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni pentru care au fost trimiși în judecată, cu privire la aplicarea în cauză a dispozițiilor art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal, privind concursul real de infracțiuni și contopirea pedepselor și mod corect a dispus executarea pedepselor rezultante în regim de detenție.

Tribunalul a motivat în mod corespunzător hotărârea apelată, respectând dispozițiile art.356 Cod procedură penală, motivarea hotărârii fiind însușită de instanța de control judiciar cu completările care vor fi făcute, în raport și de susținerile făcute de apelanții-inculpați și prin apărătorii lor.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, respectiv: procesele verbale de întocmite de organele de urmărire penală, planșele fotografice, rapoartele de constatare medico - legale nr.220/2009 și nr.419/2009 ale B, adresa nr.28222/2009 a Spitalului Clinic de Urgență "Sf. " I, foaia de observație clinică 4955/2009, referatele de evaluare nr. 492/2009 și nr.493/2009 ale Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău, rapoartele de expertiză medico - legală psihiatrică nr.Al/1463/2009 și nr.A1 /l 464/2009 ale " Minovici" B, declarațiile părții civile, declarațiile martorilor:, și și declarațiile părții vătămate G, coroborate cu declarațiile inculpaților, rezultă pe deplin vinovăția celor doi apelanți-inculpați.

Așa cum rezultă și din susținerile făcute de apelanții-inculpați și prin apărătorii lor inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunilor, nu au contestat situația de fapt reținută de instanța de fond, nici încadrarea juridică dată faptelor săvârșite, ci au solicitat a se da o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante reținute în favoarea lor de prima instanță și pe cale de consecință a se coborî cuantumul pedepselor aplicate și desigur și cuantumul pedepselor principale rezultante.

În conformitate cu dispozițiile art.100 Cod penal, față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă. La alegerea sancțiunii se ține seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.

Pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului.

În raport de împrejurările în care au fost comise infracțiunile, de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de consecințele faptelor apelanților-inculpați, Curtea constată că în mod corect instanța de fond s-a orientat spre aplicarea unor pedepse, iar nu a unei măsuri educative.

Însă, așa cum se arăta mai sus, instanța de fond a dat dovadă de multă înțelegere prin reținerea în favoarea celor doi inculpați a circumstanțelor atenuate prevăzute de art.74 alin.1 lit.a și c Cod penal și prin coborârea cuantumului pedepselor sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite.

Art.74 Cod procedură penală, enumeră împrejurările carepotconstitui circumstanțe atenuante, după cum urmează:

a) conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii;

b) stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită;

c) atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților.

În primul rând se impune a se arăta că, așa cum prevede acest text, instanțapoatereține ca circumstanțe atenuante împrejurările mai sus arătate, astfel că reținerea acestora nu este obligatorie.

În conformitate cu dispozițiile art.72 Cod procedură penală, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite și de persoana infractorului.

În raport de împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, de violențele extreme exercitate de cei doi apelanți-inculpați asupra celor două victime, persoane în vârstă de 90 ani și respectiv 85 ani, dar cu deosebire asupra numitului, de consecințele faptelor, Curtea constată că nu se justifica reținerea în favoarea inculpaților a circumstanțelor atenuate și coborârea pedepselor principale sub minimul special prevăzut de lege pentru fiecare infracțiune pentru care au fost trimiși în judecată.

De altfel, așa cum rezultă și lucrările dosarului, dar cu deosebire din referatele de evaluare întocmite de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău -fl.84-93 dosar urmărire penală, ambii inculpați au mai fost cercetați în trei cauze penale pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, (au spart un magazin, o locuință și o cooperativă), astfel că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 alin.1lit.a Cod penal.

Desigur că, deoarece ne aflăm doar în apelul apelanților-inculpați, iar nu și al procurorului și al părților vătămate, având în vedere principiul non reformațio in pejus, prevăzut și de art.372 Cod procedură penală, Curtea nu va putea înlătura circumstanțele atenuante reținute în favoarea celor doi inculpați și nici să majoreze cuantumul pedepselor principale aplicate acestora, dar pentru considerentele mai sus arătate, nu se va da eficiență mai mare circumstanțelor atenuate reținute de instanța de fond și nu vor fi coborâte pedepsele principale sub cuantumul stabilit de instanța de fond.

În ceea ce privește efectele circumstanțelor atenuate, instanța de fond a reținut pentru infracțiunile de omor, în formă consumată și în formă de tentativă, în mod greșit dispozițiile art.76 alin.1 lit.b și, respectiv c Cod penal, în locul dispozițiilor art.76 alin.2 Cod penal, text potrivit căruia:"În cazul infracțiunilor contra siguranței statului, al infracțiunilor contra și omenirii, al infracțiunii de omor, al infracțiunilor săvârșite cu intenție care au avut ca urmare moartea unei persoane, sau al infracțiunilor prin care s-au produs consecințe deosebit de grave, dacă se constată că există circumstanțe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special.".

Curtea nu va înlătura această greșeală, deoarece cel puțin teoretic, pentru aspectele mai sus arătate, s-ar agrava situația apelanților-inculpați.

Potrivit art.76 alin.1 lit.b și c Cod penal, când minimul special al pedepsei închisorii este de 5 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de un an, iar când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 luni, pe când dacă s-ar reține dispozițiile art.76 alin.2 Cod penal, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special.

Deci dacă, Curtea și-ar fi însușit solicitările apelanților-inculpați ar fi putut să coboare pedepsele principale pentru infracțiunea de omor deosebit de grav chiar și la 1 (un) închisoare, iar pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav până la 3 (trei) luni închisoare, pe când dacă se rețineau dispozițiile art.76 alin.2 Cod penal, pedepsele nu putea fi coborâte decât multcel mult până la o treime din minimul special,desigur după ce aveau în vedere și dispozițiile art.109 Cod penal și art.21 alin.2 Cod penal.

Cu privire la starea de arest a celor doi inculpați, Curtea reține următoarele:

Analizând, în conformitate cu dispozițiile art.300/2, cu art. 160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia arestării preventive a apelanților-inculpați, rezultă că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv pentru considerentele care se vor dezvolta.

Arestarea preventivă a apelanților-inculpați s-a dispus de Tribunalul Bacău prin încheierea din data de 24.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, reținându-se ca temei în drept dispozițiile art.149/1 alin.10 și 11, cu art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală.

Măsura arestului preventiv a fost prelungită de Tribunalul Bacău prin încheierile din 04.02.2009, 18.02.2009, 04.03 și 19.03.2009.

Așa cum se arăta mai sus, la arestarea preventivă a apelanților-inculpați s-a reținut ca temei în drept prevederile art.148 alin.1 lit. Cod procedură penală, respectiv,"inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică."

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că măsura arestului preventiv a fost legal dispusă, iar temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu s-a schimbat.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că apelanții -inculpați au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați.

În cauză sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, temei avut în vedere și la luarea măsurii arestării preventive împotriva celor doi apelanți-inculpați.

Luarea și menținerea măsurii arestului preventiv se face ținându-se seama de scopul acestei măsuri, de gradul de pericol social al infracțiunilor,cu deosebire a infracțiunilor de omor deosebit de grav și tentativă de omor deosebit de grav, prevăzute de art.174-176 lit.a și d Cod penal și art.20, raportat la art.174-176 lit.a și d Cod penal, infracțiuni care au ca obiect juridic special relațiile sociale privitoare la dreptul la viață.

Alegerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care sunt judecați, infracțiuni pentru care legea prevede pedepse cu foarte mult peste limita minimă de 4 ani, prevăzută de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penal, de împrejurările concrete în care au fost comise și de persoanele inculpaților.

Prin operațiunea logică a interpretării, temeiurile prevăzute de 148 lit. Cod de procedură penală trebuie examinate prin raportare la probele administrate prin intermediul mijloacelor de probă prezentate mai sus, acestea fiind cele care conferă elemente în susținerea pericolului concret pentru ordinea publică,pericol care este real și actualși pe cale de consecință pentru menținerea măsurii arestului preventiv a apelanților-inculpați.

În jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea și desigur menținerea acestei măsuri a unui inculpat suspectat că a comis o infracțiune:pericolul ca acuzatul să fugă( împotriva Austriei Hotărârea din 10.11.1969),riscul ca acuzatul, odată pus în libertate, să împiedice aplicarea justiției( împotriva Germaniei, Hotărârea din 27.06.1968), riscul să comită noi infracțiuni ( împotriva Austriei),sau să ordinea publică( împotriva Franței, Hotărârea din 26.06.1991 și împotriva Olandei, Hotărârea nr.43701 din 05.07.2007).

Curtea constată că, în raport de aspectele mai sus arătate, în cauză este sunt îndeplinită una dintre aceste condiții, respectiv,pericolul ca "acuzații" să ordinea publică.

Curtea apreciază că lăsarea în libertate inculpaților, în această fază a procesului penal, ar genera o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol concret, real și actual, pentru ordinea publică și că prin operațiunea logică a interpretării, temeiul prevăzut de 148 lit. Cod de procedură penală trebuie examinate prin raportare la probele administrate prin intermediul mijloacelor de probă, acestea fiind elemente care conferă elemente în susținerea pericolului concret, real și actual pe care-l reprezintă inculpații pentru ordinea publică.

Prin lăsarea în libertate a apelanților-inculpați s-ar induce un puternic sentiment temere și de insecuritate socială, de nesiguranță în opinia publică și acest lucru s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție, al percepției publice, că instanțele chemate să asigure respectarea ordinii de drept nu acționează destul de ferm nici când sunt săvârșite infracțiuni deosebit de grave, cum este în cauza dedusă judecății.

Curtea, pentru aspectele mai sus prezentate, constată că scopul măsurilor preventive nu poate fi atins prin luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate.

În ceea ce privește dispozițiile art.5 din, privitoare la necesitatea"stabilirii unei durate rezonabile a arestării prin apreciere și în raport de fapta ce formează obiectul judecății",se impune a arăta că potrivit art.5 pct.3 din Convenția Europeană Drepturilor Omului, art.5 paragraf 3 din Convenție, modificat prin Protocolul nr.11, "orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraf 1 lit.c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii".

Referindu-se la"criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale",a statut că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente(decizia din 31 martie 1998).

Referitor la determinarea momentului de la care începe calculul acestui termen, instanța europeană a statuat că acest moment este"data la care o persoană este acuzată",adică data sesizării instanței competente, potrivit dispozițiilor legii naționale sau "o dată anterioară" (data deschiderii unei anchete preliminare, data arestării sau orice altă dată, potrivit normelor procesuale ale statelor contractante).

În această privință, Curtea Europeană face precizarea că noțiunea de "acuzație penală" în sensul art.6 alin.1 din Convenție, semnifică notificarea oficială care emană de la autoritatea competentă; adică a învinuirii de a fi comis o faptă penală, idee ce este corelativă și noțiunii de"urmări importante"privitoare la situația învinuitului(decizia CEDO din 25 mai 1998 cauza Hozee Olandei).

Cât privește data finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru calculul"termenului rezonabil",curtea a statuat că aceasta este data pronunțării instanței cu privire la acuzațiile aduse inculpatului(decizia din 27 iunie 1968 în cauza Eckle contra Germaniei).

Aplicând aceste principii la speța de față, durata arestării preventive a apelanților-inculpați, nu poate fi apreciată că a depășit un termen rezonabil, așa cum este prevăzut de art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Autoritățile judiciare au luat toate măsurile pentru soluționarea cu celeritate a cauzei.

De altfel, așa cum se arăta, data finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru calculul "termenului rezonabil", Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta este data pronunțării instanței cu privire la acuzațiile aduse inculpatului.

Ori, în cauză s-a pronunțata de instanța de fond o hotărâre de condamnare a celor doi inculpați.

Astfel că, pentru aceste motive, în baza art.383 alin.1/1 Cod procedură penală, cu art.350 Cod procedură penală, va fi menținută arestarea preventivă a apelanților-inculpați.

În temeiul art.383 alin.3 Cod procedură penală, se va deduce din pedepsele principale aplicate apelanților-inculpați, perioada executată prin arest preventiv, din momentul pronunțării hotărârii apelate, respectiv de la data de 06.11.2009 la zi.

Sub aspectul laturii civile a cauzei inculpații minori au fost obligația în solidar, fiecare în solidar și cu părțile responsabile civilmente la plata despăgubirilor civile către cele două părți civile persoane fizice și către cele două unități din domeniul sanitar.

Sub aspectul cuantumului sumelor la care au fost obligați, acesta a fost corect stabilit de instanța de fond, pe baza probelor administrate.

Așa cum rezultă din lucrările dosarului și din referatul de evaluare părinții inculpatului au decedat, iar prin hotărârea Comisiei pentru ocrotirea copiilor din cadrul Consiliului Județean B, a fost dat în plasament părții responsabile civilmente, bunica inculpatului minor.

Așa cum rezultă și din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de le lângă Tribunalul Bacău -fl.84-88 dosar urmărire penală, inculpatul minor locuia în casa bunicii, cea în plasamentul căreia era dat.

În aceste condiții, partea responsabilă civilmente avea obligația să se ocupe de educația și de supravegherea inculpatului minor, nesupravegherea acestuia fiindu-i imputabilă, astfel că obligare sa în solidar cu inculpatul minor la plata despăgubirilor civile este legală.

Faptul că partea responsabilă civilmente are doar o pensie și nu are alte posibilități de achitare a despăgubirilor este lipsită de relevanță, fiind o chestiune de executarea a dispozițiilor cu caracter civil din hotărârea apelată, în condițiile în care, desigur, se vor formula cereri de executarea silită, deoarece, potrivit art.446 Cod procedură penală, dispozițiile din hotărârea penală privitoare la despăgubirile civile se execută potrivit legii civile, iar unul dintre principiile de bază ale executării silite este principiul disponibilității, creditorii putând sau nu să ceară punerea în executare a hotărârii.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.379 pct.1 lit. Cod procedură penală, vor fi respinse ca nefondate apelurile declarate de apelanții-inculpați și de apelanta-parte responsabilă civilmente.

În conformitate cu dispozițiile art.69 alin.1 din Legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariilor avocat oficiu.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, vor fi obligați apelanții-inculpați, fiecare în solidar cu partea responsabilă civilmente, precum și apelanta-parte responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În ceea ce privește apelurile declarate de Serviciul de Ambulanță Județean B și, C reține următoarele:

Prin încheierea din data de 08.10.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în temeiul art.198 alin.1 Cod procedură penală, s-a dispus aplicarea amenzii judiciare în cuantum de 1000 lei numitei, jurist la Serviciul de Ambulanță Județean B, deoarece nu a înaintat instanței relațiile solicitate cu privire la cheltuielile efectuate cu transportul părții vătămate cu ambulanța.

Prin încheierea din data de 05.11.2009, a fost respinsă cererea de scutire de plata amenzii judiciare.

Deoarece amenda judiciară a fost aplicată persoanei fizice, jurist la Serviciul de Ambulanță Județean B, iar nu persoanei juridice, chiar și în condițiile în care persoana fizică amendată a acționat în calitate de prepus al comitentului, apelul Serviciului de Ambulanță Județean B apare ca inadmisibil.

Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar-fl.226-241 dosar instanța de fond, Serviciul de Ambulanță Județean Bac omunicat instanței relațiile solicitate cu privire la cheltuielile efectuate cu transportul părții vătămate cu ambulanța la data de 08.10.2009, orele 6,52, relațiile fiind transmise prin fax.

Aceste relații nu au ajuns la data de 08.10.2009 la dosarul instanței de fond determinat de faptul că în perioada iunie-noiembrie.2009, faxul Tribunalului Bacău nu a funcționat determinat de faptul că nu au fost fonduri pentru achiziționarea de consumabile (tabur, toner, etc.).

Acest lucru a fost comunicat de Tribunalul Bacău cu adresa nr.5714/34 A din data de 30.12.2009-fl.60 dosar apel.

În aceste condiții faptul că relațiile nu au ajuns la dosarul cauzei nu este imputabil numitei.

Pentru aceste motive, în temeiul art.379 pct.1 lit.a Cod procedură penală, va fi respins ca inadmisibil apelul declarat de Serviciul de Ambulanță Județean B, împotriva încheierii din data de 05.11.2009, pronunțate de Tribunalul Bacău, precum și a încheierii din data de 08.10.2009.

În baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va fi admis apelul declarat de apelanta împotriva încheierii din data de 08.10.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, va fi desființată această încheiere numai cu privire la aplicarea amenzii judiciare și se va dispune scutirea acesteia de plata amenzii judiciare în cuantum de 1.000 lei.

Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 și 3 Cod procedură penală;

Pentru aceste motive;
În numele legii;

DECIDE:

În temeiul art.379 pct.1 lit. Cod procedură penală, respinge ca nefondate apelurile declarate de apelanții-inculpați și - și de apelanta-parte responsabilă civilmente împotriva sentinței penale nr.387/D din data de 06.11.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău.

În baza art.383 alin.1/1 Cod procedură penală, cu art.350 Cod procedură penală, menține arestarea preventivă a apelanților-inculpați.

În temeiul art.383 alin.3 Cod procedură penală, deduce din pedepsele principale aplicate apelanților-inculpați, perioada executată prin arest preventiv, din momentul pronunțării hotărârii apelate, respectiv de la data de 06.11.2009 la zi.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariilor avocat oficiu în sumă de câte 300 lei, avocați și.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelanții-inculpați, fiecare în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească statului suma de câte 450 lei, precum și apelanta-parte responsabilă civilmente la plata tot către stat a sumei de 50 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.

II. În baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelul declarat de apelanta () împotriva încheierii din data de 08.10.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău.

Desființează încheierea din data de 08.10.2009, prin care s-a dispus aplicarea amenzii judiciare.

Dispune scutirea numitei () de plata amenzii judiciare în cuantum de 1.000 lei.

În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii apelate.

III. În baza art.379 pct.1 lit.a Cod procedură penală, respinge ca inadmisibil apelul declarat de Serviciul de Ambulanță Județean, împotriva încheierii din data de 05.11.2009, pronunțate de Tribunalul Bacău, precum și a încheierii din data de 08.10.2009, pronunțate de Tribunalul Bacău.

În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelanta Serviciul de Ambulanță Județean B să plătească statului suma de 20 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru apelanții-inculpați, apelanta-parte responsabilă civilmente și apelanta și Serviciul de Ambulanță Județean

Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.01.2010, în prezența apelanților - inculpați.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

GREFIER,

PROCES VERBAL

încheiat astăzi 05.01.2010

La pronunțare, apelanții inculpați și, au declarat recurs.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Red. sentință

Red. decizie

13.01.2010

5 exemplare

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

Str. - - nr. 1

SECȚIA PENALĂ

E-mail: curteapel--.ro

. 0234--. 0234--

Dosar nr-

Din 05.01.2010

CĂTRE,

PENITENCIARUL BACĂU

Vă facem cunoscut că prin Decizia Penală nr. 1 din 05.01.2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-;

În temeiul art.379 pct.1 lit. Cod procedură penală, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de apelanții-inculpați - fiul lui și,născut la 25.05.1994 și -- fiul lui și, născut la 30.10.1993 și de apelanta-parte responsabilă civilmente împotriva sentinței penale nr.387/D din data de 06.11.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău.

În baza art.383 alin.1/1 Cod procedură penală, cu art.350 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a apelanților-inculpați.

În temeiul art.383 alin.3 Cod procedură penală, s-a dedus din pedepsele principale aplicate apelanților-inculpați, perioada executată prin arest preventiv, din momentul pronunțării hotărârii apelate, respectiv de la data de 06.11.2009 la zi.

II. În baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, s-aadmis apelul declarat de apelanta () împotriva încheierii din data de 08.10.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău.

S-a desființat încheierea din data de 08.10.2009, prin care s-a dispus aplicarea amenzii judiciare.

S-a dispus scutirea numitei () de plata amenzii judiciare în cuantum de 1.000 lei.

III. În baza art.379 pct.1 lit.a Cod procedură penală, s-a respins ca inadmisibil apelul declarat de Serviciul de Ambulanță Județean B, împotriva încheierii din data de 05.11.2009, pronunțate de Tribunalul Bacău, precum și a încheierii din data de 08.10.2009, pronunțate de Tribunalul Bacău.

Decizia este cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru apelanții-inculpați, apelanta-parte responsabilă civilmente și apelanta și Serviciul de Ambulanță Județean

La pronunțarea deciziei,apelanții inculpați și au declarat recurs.

PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,

Președinte:Dumitru Pocovnicu
Judecători:Dumitru Pocovnicu, Monica Vadana

#Judecator Dumitru Pocovnicu

Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 1/2010. Curtea de Apel Bacau

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 1/2010. Curtea de Apel Bacau