Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 116/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică de la 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 116
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de inculpatul G împotriva sentinței penale nr. 358/12.05 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea de "omor deosebit de grav".
La apelul nominal prezintă inculpatul apelant G, în stare de arest preventiv, asistat de av., apărător desemnat din oficiu și partea civilă intimată, lipsă fiind părțile civile intimate unități spitalicești.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare și la prezența părților la termenul de azi, după care:
Interpelate fiind, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. solicită admiterea apelului declarat de inculpatul HG și înlocuirea pedepsei cu detenția pe viață cu o pedeapsă mai blândă, având în vedere că fapta a fost comisă fără intenție, într un acces de furie, motivul principal fiind gelozia. Inculpatul a mai fost condamnat pentru același gen de fapte, dar a executat 13 ani de închisoare, a avut o tentativă de suicid după comiterea faptei. Solicită a se avea în vedere vârsta inculpatului și faptul că redozarea pedepsei ar da posibilitate acestuia de a se libera atunci când se va considera că este reeducat.
Partea civilă solicită respingerea apelului declarat de inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de inculpatul G în baza disp. art. 378 Cod procedură penală, sentința pronunțată de instanța de fond fiind corect argumentată în fapt și în drept.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluționarea apelului.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Asupra apelului penal de față.
Tribunalul Iași prin sentința penală nr. 358/12.05.2009 a hotărât condamnarea inculpatului G la pedeapsa detenției pe viață, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 -175 lit. "i" raportat la art. 176 lit. "c" Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. "d", 37 lit. "a" Cod penal.
În baza art. 61 Cod penal s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 1908 zile închisoare rămase neexecutate din pedeapsa de 19 ani închisoare aplicată prin sentința penală 135/14 nov. 1995 Tribunalului Iași, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa detenției pe viață.
S-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 71 al. 2 și 64 lit. "a" teza a II-a și lit. "b" Cod penal.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 8.02.2009 la zi.
Inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile către partea civilă în cuantum de 15.000 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor de spitalizare către Spitalul Clinic de Urgente "Prof. dr. " I la cheltuieli de transport către Serviciul de Ambulanță
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași întocmit în dosarul nr. 210/P/2009, la data de 16.04.2009, s-a dispus trimiterea în judecată inculpatului, în stare de arest preventiv, sub acuzația săvârșirii infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174-175 lit.i cu referire la art. 176 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpatului faptul că în seara de 04.02.2009, în jurul orelor 19,30, în apropierea căii ferate de la trecerea pietonală dinspre str. - spre cartierul i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii concubinei sale peste față, după care, în timp ce victima era căzută la pământ, cu o bucată de spărtură de beton peste cap, cauzându-i leziuni care au dus la instalarea comei profunde a victimei, decesul intervenind la data de 25.02.2009.
În prima etapă procesuală s-au administrat următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița locului faptei și planșele foto, raportul de constatare medico-legală, raportul de necropsie, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatului, rapoartele de investigație, procesul-verbal de recunoaștere a victimei după fotografie, interceptarea și înregistrarea autorizată a convorbirilor telefonice efectuate de la telefoanele mobile ale inculpatului, victimei și ale mamei acesteia, numita, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului.
Certificatul medico-legal de necropsie precizează că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutivă unui traumatism cranio-cerebral cu fracturi craniene cominutive, contuzie cerebrală; topografia și morfologia leziunilor pledează pentru producerea lor prin lovire activă cu corpuri contondente; între leziuni și deces există o legătură de cauzalitate directă; decesul a avut loc la data de 25.02.2009.
Prealabil verificărilor întreprinse asupra regularității actului de sesizare, instanța a interpelat reprezentantul parchetului cu privire la încadrarea juridică a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, cu referire la mențiunea din cuprinsul actului de inculpare privind circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. Cod penal, împrejurare față de care reprezentantul parchetului a solicitat să se constate că este o eroare materială omisiunea acestei agravante din dispoziția de trimitere în judecată, întrucât procurorul de caz a precizat și a motivat în cuprinsul rechizitoriului rațiunea aplicării acestei agravante.
În cursul cercetării judecătorești, în conformitate cu disp. art. 70 alin.2 Cod procedură penală, instanța i-a adus la cunoștința inculpatului fapta care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acesteia, dreptul de a avea un apărător precum și dreptul de a nu face nicio declarație, iar inculpatul G s-a prevalat de dreptul la tăcere, precizând că nu dorește să dea o declarația în această fază procesuală, însă și-a manifestat disponibilitatea de a despăgubi partea civilă în măsura în care va avea posibilități materiale.
Au fost audiați partea vătămată și martorii, depozițiile acestora fiind consemnate în procese verbale atașate la dosar.
Interpelat asupra cererii de probe, inculpatul, prin apărător a declarat că nu înțelege să-și formuleze probe în apărare, însă a depus la dosar un memoriu relativ la modalitatea în care s-a desfășurat urmărirea penală, cu referire la audierea sa de către procurorul criminalist, invocând abuzuri săvârșite pe parcursul audierilor.
În seara de 04.02.2009, martora care își plimba cățelul în zona pasajului pietonal care face trecerea între cartierul. cel și, a observat o persoană căzută la pământ, iar în apropierea acesteia o altă persoană care, în momentul când a sesizat prezența martorei s-a ridicat și s-a îndepărtat în fugă.
Martora a strigat la soțul său și la martorul care s-au apropiat de victimă, au constatat că aceasta era în stare gravă, sângerând abundent în zona capului și au anunțat atul de Urgențe 112 și organele de poliție.
Victima a fost transportată la Spitalul de Neurochirurgie I în stare de comă de gradul II, iar organele de poliție judiciară sosite la fața locului au demarat cercetările pentru identificarea victimei, având în vedere că asupra ei nu s-au găsit documente pentru stabilirea identității.
Martora a recunoscut-o pe victimă ca fiind -, casieră la cinematograful Republica din I, întrucât aceasta obișnuia să-și facă cumpărăturile la magazinul martorei. În acest context a fost contactată martora, persoană la care victima locuia cu chirie, care a predat lucrătorilor de poliție 23 de înscrisuri (scrisori, felicitări, vederi, precum și o fotografie executată la data de 08.06.2008 în care apărea - alături de un ), astfel că a fost identificat inculpatul
HGAcesta fusese liberat condiționat din Penitenciarul Iași la data de 08.07.2008, după executarea parțială a unei pedepse de 19 ani închisoare, având un rest de pedeapsă de executat de 1908 zile de închisoare, iar din relațiile solicitate la Penitenciarul Iașia rezultat că fotografia a fost făcută cu ocazia unei învoiri acordate condamnatului în perioada 06.06-09.06.2008 pentru a-și vizita fiica, grav bolnavă.
Pedeapsa de 19 ani închisoare din care fusese liberat condiționat inculpatul a fost aplicată pentru săvârșirea în anul 1994, în concurs a infracțiunilor de omor calificat și tentativă de omor, fapte comise împotriva soției sale care a decedat și a unei rude apropiate a acesteia.
Victima - a locuit cu mama sa, într-un bloc în vecinătatea locuinței mamei inculpatului, numita, între cele două familii existând relații de prietenie. După ce mama sa a vândut apartamentul și s-a mutat în comuna, victima s-a mutat cu chirie în apartamentul mamei inculpatului, astfel că, în repetate rânduri a însoțit-o pe aceasta la Penitenciarul Iași, în vizită la inculpat.
În aceste circumstanțe, între cei doi a început o relație de prietenie, concretizată în vizite la penitenciar și corespondență scrisă, la dosarul cauzei fiind depuse 34 de scrisori de către mama victimei și de către martora, prietena și gazda victimei.
În anul 2006, victima s-a mutat în apartamentul numitei, mama martorei, unde a locuit efectiv până la momentul agresiunii.
Cu ocazia învoirii acordate inculpatului în perioada 06.06-09.06.2008, acesta s-a întâlnit cu victima -, au întreținut relații intime, din această perioadă datând și fotografia în care apar ambii concubini, făcută la lacul, în baza căreia inculpatul a devenit suspectul principal.
După eliberarea acestuia din penitenciar, a continuat relația de concubinaj dintre cei doi, însă, datorită firii excesiv de geloase și posesive a inculpatului, victima a încercat să pună capăt acestei legături.
Astfel, cu ocazia petrecerii de revelion, la data de 31.12.2008, la locuința mamei victimei din comuna, satul s-a consumat un episod violent, inculpatul aplicând mai multe lovituri victimei căreia îi reproșa că întreține relații intime cu unchiul său. Din acel moment, victima a început să-l evite pe inculpat, respingându-i invitațiile, însă acesta a continuat s-o hărțuiască, telefonându-i, amenințând-o și urmărind-o, în că o va surprinde cu un alt.
Relevante pentru definirea caracterului acestei relații sunt declarațiile martorei, care a precizat că în repetate rânduri a sfătuit-o pe victimă să renunțe la această relație întrucât îl cunoscuse pe inculpat, a auzit discuții telefonice purtate de cei doi și a sesizat că inculpatul vorbea urât la adresa victimei pe care o amenința că-i taie capul dacă nu vine la întâlnire.
Mama numitei - confirmă atitudinea inculpatului față de fiica sa, relatând despre incidentul care a avut loc în seara de revelion, precum și despre actele de gelozie manifestă ale inculpatului care o urmărea și o amenința pe victimă.
La data de 24.01.2009, victima a depus la Poliția Municipiului Iop lângere întrucât fusese lovită de inculpat pe stradă, acesta așteptând-o după terminarea programului de lucru. Întrucât în plângere nu a fost indicat domiciliul inculpatului, plângerea a fost trimisă la Postul de Poliție unde avea domiciliul victima, astfel că inculpatul nu a putut fi identificat în timp util.
La data de 04.03.2008, în jurul orelor 13, - a plecat la serviciu, s-a oprit la magazinul martorei pentru a cumpăra o cafea și un pachet cu biscuiți, după care s-a deplasat spre locul de muncă, traversând pasajul de acces pietonal peste calea ferată.
Inculpatul a urmărit-o pe victimă din momentul în care aceasta a părăsit locuința, s-a ascuns după tufișuri sperând s-o surprindă pe - în momentul în care se întâlnea cu un, relevantă sub acest aspect fiind depoziția martorei care l-a văzut pe inculpat în timp ce se ascundea și părea că o urmărește pe victimă. După ce aceasta a plecat, inculpatul a intrat în magazin de unde și-a cumpărat un pachet de țigări și apoi un pachet cu chibrituri.
În timpul zilei inculpatul s-a plimbat prin oraș, a consumat băuturi alcoolice la mai multe baruri, după care, în jurul orelor 18,00 s-a îndreptat spre strada -, s-a oprit la cinematograful Republica, a văzut că victima era la serviciu astfel că s-a hotărât să o aștepte la intersecția dintre str. - și -.
Din relatările inculpatului, victima a fost surprinsă de întâlnire, astfel că pe drumul spre casă între cei doi au avut loc discuții contradictorii, inculpatul reproșându-i că l-a părăsit și că trăiește cu un alt.
Ajunși în zona garajelor de pe marginea căii ferate, inculpatul a încercat s-o oprească pe victimă care dorea să plece acasă, iar aceasta l-a zgâriat cu unghiile pe față, gest care a atras furia inculpatului care i-a aplicat 5-6 lovituri cu pumnul în zona feței. După ce victima a căzut la pământ, inculpatul a luat de jos o bucată de beton cu care a lovit-o pe victimă de două ori în cap, sfărâmându-i zona parietal superioară, la fața locului găsindu-se așchii de os și fragmente de materie cerebrală.
După comiterea faptei, pentru a îngreuna ancheta penală, în sensul de a nu fi identificată victima, inculpatul a luat geanta acesteia, și telefonul mobil, după care s-a îndreptat în direcția podului feroviar peste râul unde a aruncat cele două obiecte.
Imediat a sunat-o pe mama victimei căreia i-a comunicat că a omorât-o pe fiica sa, același telefon dându-l și numitului, unchiul victimei, cu care bănuia că aceasta are o relație intimă.
Când a ajuns acasă, inculpatul i-a spus și mamei sale despre fapta comisă, precum și celor doi nepoți ai săi, și, însă, deși a fost sfătuit să se predea, inclusiv de sora sa, numita, inculpatul a părăsit locuința spunând că mai bine se sinucide decât să se întoarcă la penitenciar.
Au fost efectuate activități de căutare a inculpatului pe parcursul mai multor zile, acesta ascunzându-se în pădurea, precum și în cimitirul Eternitatea, unde a și dormit, iar pe timpul zilei se întâlnea cu nepotul său care îi aducea mâncare, țigări și băuturi.
La data de 07.02.2009, inculpatul s-a întâlnit din nou cu nepotul său căruia i-a cerut să-i aducă haine de schimb, iar după ce s-a schimbat au mers în cimitirul Eternitatea unde s-au așezat pe o bancă. Văzând doi lucrători de poliție apropiindu-se, inculpatul și nepotul săi au fugit în pădurea.
În aceeași seara, inculpatul l-a sunat pe cu care s-a întâlnit la barul din zona, însă văzând mai multe echipaje de poliție patrulând prin zona și-a dat seama că nu se mai poate ascunde, motiv pentru care, i-a dat nepotului său cartea de identitate, biletul de liberare din Penitenciar și telefonul mobil, spunându-i că nu mai are ce face cu ele întrucât are de gând să se sinucidă.
În dimineața zilei de 08.02.2009, inculpatul a fost găsit de un echipaj de poliție în zona Spitalului din I, moment în care a încercat să-și taie gâtul cu o lamă pe care o avea asupra sa. A fost transportat la Spitalul Sf. din I unde plăgile superficiale au fost cusute sub anestezie și a fost pansat.
Pe parcursul anchetei penale, la data de 25.02.2009 a intervenit decesul victimei -, internată la Secția Terapie a Spitalului de Neurochirurgie I, iar conform raportului de necropsie medico-legală nr. 6792 din 03.04.3009 al I, moartea numitei - a fost violentă, s-a datorat insuficienței cardio - respiratorii acute consecutivă unui traumatism cranio-cerebral cu fracturi craniene cominutive și contuzie cerebrală. și morfologia leziunilor pledează pentru producerea lor prin lovire activă cu corpuri contondente. Între leziunile de violență și deces există legătură de cauzalitate directă.
În conformitate cu disp. art. 117 alin.1 Cod procedură penală s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice a inculpatului, concluziile actului medical nr. 6852 din 12.03.2009 al I stabilind că numitul G prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv, iar fapta pentru care este învinuit a fost săvârșită cu discernământ.
Expertiza relevă faptul că inculpatul este o persoană cu o ideație coerentă, corectă, fără tematică delirantă, are un coeficient de inteligență mai mare de 80, capacitatea de autoconducție lucidă păstrată pentru interrelațiile obișnuite de viață, temperamentul impulsiv fiind centrat pe un nucleu de gelozie.
Relativ la atitudinea inculpatului față de fapta comisă sunt relevante declarațiile date în cursul urmăririi penale, scrisorile trimise martorului, părții vătămate și martorului, precum și memoriile depuse la dosar, din care rezultă că acesta nu manifestă niciun regret pentru cele întâmplate, folosind termeni injurioși, vulgari la adresa fostei concubine, dar și a martorului.
Comportamentul manifestat este specific unei persoane nereeducabilă, față de care executarea unei pedepse aplicată pentru infracțiuni similare nu și-a atins scopul, el reeditând același comportament infracțional după câteva luni de la data liberării condiționate.
La examenul psihiatric, în legătură cu fapta pentru care este învinuit, inculpatul a recunoscut săvârșirea ei și a descris-o în amănunt, declarând că fosta concubină nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor sale, iar fapta a fost o,facere de dreptate".
Inculpatul a demonstrat trăsăturile psihice comune infractorilor deosebit de periculoși și anume nesuportarea vreunei constrângeri, controlul de sine slab, impulsuri puternice nestăpânite, egoism, gelozie, indiferență față de fapta comisă și lipsă de regret, elemente care relevă un real pericol social și care impun aplicarea unui tratament sancționator proporțional cu gravitatea faptei.
Audiat în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în împrejurările descrise mai sus, însă a încercat să acrediteze ideea că victima a fost cea care a generat accesul său de gelozie și furie.
Singurul regret pe care și l-a exprimat inculpatul a fost cel privind faptul că nu s-a putut bucura de viața în libertate decât o J de an, de situația în care a ajuns făcând răspunzători pe victimă care l-a părăsit, pe polițiști și pe anchetatori.
Toate susținerile privind modul în care s-a desfășurat urmărirea penală au fost analizate de instanța de judecată cu ocazia verificărilor întreprinse asupra regularității actului de sesizare, care a constatat că a fost legal sesizată, iar urmărirea penală s-a desfășurat conform dispozițiilor legale, inculpatul a fost audiat cu asigurarea tuturor garanțiilor procesuale, nefiind încălcate prevederi legale sancționate cu nulitatea absolută care, potrivit legii, nu poate fi acoperită în niciun mod și impun restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale.
În drept,
Fapta inculpatului recidivist G (care a mai comis anterior un omor și o tentativă de omor), care la data de 04.02.2009, în jurul orelor 19,30, într-un loc public, respectiv în apropierea căii ferate de la trecerea pietonală dinspre str. - spre cartierul, i-a aplicat 5-6 lovituri cu pumnii peste față fostei sale concubine -, după care a lovit-o cu o bucată de beton peste cap, producându-i leziuni care au generat instalarea comei, ulterior victima decedând la data de 25.02.2009, constituie infracțiunea de omor deosebit de grav prev. și ped. de art. 174-175 lit. cu referire la art. 176 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a și 75 lit. d Cod penal.
Modul în care a acționat inculpatul, aplicând victimei mai multe lovituri cu pumnii în zona feței, cu intensitate sporită, după care a lovit-o în cap cu o bucată de beton, caracterizează poziția psihică a acestuia care a acționat cu intenția directă de a ucide victima, respectiv ca prevăzut și urmărit expres să-i cauzeze decesul. Astfel, multitudinea de lovituri aplicate, intensitatea acestora, folosirea unui obiect de a ucide, zona vitală a corpului vizată, relevă fără echivoc intenția acestuia de a suprima viața.
Circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. d Cod penal, săvârșirea infracțiunii din motive josnice este pe deplin justificată în contextul faptic expus, inculpatul acționând dintr-un impuls de gelozie exacerbată și de răzbunare pentru presupusa trădare a concubinei sale.
Față de situația de fapt și de drept reținută, instanța a dispus condamnarea inculpatului.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modului de executare, instanța a ținut seama de dispozițiile art. 52 și 72 Cod penal, relative la scopul pedepsei și la criteriile generale de individualizare, cu referire la: dispozițiile generale ale codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială, de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, de împrejurările care au generat conflictul, de urmările grave și ireversibile produse, precum și de gradul de pericol social concret al faptei.
Funcțiile pedepsei, respectiv mijloacele prin care aceasta realizează scopurile preventive - general și special -, privesc modul în care ar trebui să fie concepută pedeapsa pentru a determina pe destinatarul normei penale în colectiv, ca și pe individul care a comis o faptă ilicit, concretă, să satisfacă scopul legii penale de a nu mai comite infracțiuni și de a păstra intacte valorile sociale fundamentale, implicit condițiile esențiale de existență a societății.
Individualizarea sancțiunii trebuie să respecte principiul proporționalității pedepsei cu natura și gradul de pericol al faptei săvârșite, avându-se în vedere drepturile și libertățile fundamentale sau alte valori sociale protejate care au fost vătămate prin comiterea infracțiunii.
În speță, pentru asigurarea securității sociale a valorilor ocrotite de legea penală, în special a valorii supreme a vieții se impune eliminarea pe viață din societatea civilă deschisă a inculpatului G, care a mai comis un omor și o tentativă de omor și izolarea acestuia de mediul social, neutralizarea acestuia din punct de vedere social pentru evitarea pericolului comiterii altor infracțiuni de către acesta, prin aplicarea pedepsei detențiunii pe viață.
Starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a Cod penal în care inculpatul a comis fapta dedusă judecăți este generată de liberarea condiționată din executarea pedepsei de 19 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 135/14.11.1995 a Tribunalului Iași, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 1908 zile.
de infracțiuni sub forma recidivei va fi rezolvată prin revocarea în temeiul disp. art. 61 Cod penal a beneficiului liberării condiționate a restului de pedeapsă de 1908 zile, rest de pedeapsă care va fi contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea a detențiunii pe viață.
Pe lângă pedeapsa principală a detențiunii pe viață s-a aplicat acestuia și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II-a, b Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal, întrucât exercițiul acestor drepturi impun o înaltă ținută morală.
Raportat la natura pedepsei aplicate inculpatului, respectiv detențiunea pe viață, nu se justifică aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prev. de art. 64 Cod penal, pedeapsă care, conform art. 65 Cod penal se aplică dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani.
În temeiul disp. art. 350 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului întrucât temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă și nu s-au modificat, iar în temeiul disp. art. 88 cod penal s-a deduce din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 08.02.2009.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că s-a constituit parte civilă partea vătămată, mama victimei solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 15.000 lei daune materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare a victimei și a pomenirilor ulterioare și a sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale.
Partea vătămată a solicitat obligarea inculpatului și la plata sumei de 1000 lei reprezentând c/valoarea genții și a telefonului părții vătămate, precum și a sumei de 200.000 lei pentru compensarea suferințelor victimei care a fost traumatizată de inculpat.
Interpelat de către instanță, inculpatul a achiesat la pretențiile civile invocate, precizând că este de acord să despăgubească partea civilă în măsura în care va avea posibilități materiale, după ce va fi eliberat.
Dacă sub aspectul daunelor materiale reprezentând c/valoarea cheltuielilor de înmormântare a victimei și a sumei reprezentând daune morale instanța poate constata că inculpatul a achiesat la plata acestora, împrejurare care o exonerează pe partea civilă de dovedirea realității efectuării si întinderii acestor daune, sub aspectul celorlalte pretenții invocate, care se localizează în patrimoniul victimei și vizează drepturi patrimoniale și nepatrimoniale ale acesteia, partea civilă nu poate să le pretindă.
În privința sumei de 1000 lei reprezentând c/valoarea genții și a telefonului victimei se constată că inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de furt calificat, el luând bunurile victimei nu cu intenția de a și le însuși pe nedrept, ci pentru a îngreuna identificarea victimei, drept dovadă că le-a aruncat imediat de pe podul peste râul.
Cât privește suma de 200.000 lei reprezentând compensarea suferințelor îndurate de către victimă, având în vedere izvorul acestui prejudiciu, un drept nepatrimonial al unei persoane decedate, precum și destinația sumei, astfel cum a precizat-o partea civilă, instanța a constatat că nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a inculpatului pentru plata acestei sume.
Față de cele expuse, fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale cu privire la prejudiciul invocat în nume propriu de către partea vătămată, și anume: fapta ilicită, producerea unei pagube, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, în temeiul disp. art. 14, 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 Cod civil, instanța a admis în parte acțiunea civilă și a obligat inculpatul să-i plătească părții civile suma de 15.000 RON cu titlu de daune materiale, și 50.000 RON cu titlu de daune morale.
În cauză s-au constituit parți civile și Spitalul Clinic de Urgențe Prof. Dr. O-ași cu suma de 11706,77 lei, reprezentând cheltuielile efectuate cu spitalizarea victimei, defalcate în cuprinsul cererii de constituire ca parte civilă, precum și Serviciul de Ambulanță I, cu suma de 201 lei reprezentând cheltuielile de transport.
Fiind dovedite aceste cheltuieli sub aspectul realității efectuării dar și al cuantumului, în temeiul disp. art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin OUG72/2006 și art. 346 Cod procedură penală și art. 998 - 999 Cod civil, inculpatul a fost obligat la plata către părțile civile sus-menționate cheltuielile de spitalizare a victimei și de transport.
În temeiul disp. art. 349 raportat la art. 191 Cod procedură penală, s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat care vor include și onorariul avocatului desemnat din oficiu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de art. 363 Cod procedură penală inculpatul G criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului inculpatul arată că pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea severă și solicită reducerea ei, arătând că cele întâmplate constituie un accident.
Apelul este nefondat.
Examinând actele și lucrările cauzei instanța constată că în mod corect și în concordanță cu materialul probator administrat în cauză instanța de fond a reținut că inculpatul Gac omis o infracțiune de omor deosebit de grav, prev. de art. 174-175 lit. "i" raportat la art. 176 lit. "c" Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. "d", 37 lit. "a" Cod penal, împotriva victimei -.
Situația de fapt reținută de instanța de fond este corectă și corespunde probelor administrate care au fost judicios interpretate.
În ziua de 4.02.2009 prin jurul orelor 19,30, inculpatul G aflându-se într-un loc public, respectiv în apropierea căii ferate de la trecerea pietonală dinspre str. - spre cartierul, i-a aplicat fostei sale concubine, --, 5-6 lovituri cu pumnii peste față după care a lovit-o cu o bucată de beton peste cap, producându-i leziuni care au generat instalarea comei, ulterior victima decedând la data de 25.02.2009.
Coroborând probele administrate în cauză instanța de fond a ajuns la concluzia justă că fapta există, a fost comisă de inculpat și s-a reținut în mod corect vinovăția acestuia.
Individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului s-a făcut în mod temeinic de către instanța de fond care a ținut cont atât de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei comise, modalitatea concretă în care a fost săvârșită fapta, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului care este recidivist fiind condamnat anterior pentru fapte similare, având o atitudine lipsită de regret față de fapta săvârșită, ceea ce denotă un pericol social ridicat pentru societate, impunându-se izolarea acestuia de mediul social.
În cauză nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante facultative în favoarea inculpatului și nici reducerea cuantumului pedepsei aplicate, aceasta fiind proporțională cu gravitatea faptei comise și, fiind singura în măsură să ducă la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, în vederea formării unei atitudini corecte a inculpatului față de normele de drept și față de regulile de conviețuire socială.
Latura civilă a cauzei a fost corect soluționată de instanța de fond, dealtfel inculpatul achiesând la pretențiile civile invocate și necriticând prin apel modul de rezolvare a acesteia.
Analizând hotărârea apelată din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, nu se constată motive de nelegalitate sau netemeinicie.
Pentru aceste considerente, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul G împotriva sentinței penale 358/12.05.2009 a Tribunalului Iași, pe care o va menține. Întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului G și acestea impun menținerea în continuare a stării de arest instanța în baza art. 381, 383 și 350 Cod procedură penală va menține starea de arest a inculpatului și va deduce din pedeapsă durata arestării de la 12.05.2009 la zi.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NIMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul G, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. 358/12.05.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Menține starea de arest a inculpatului și deduce la zi arestarea preventivă de la 12.05.2009.
Obligă inculpatul -apelant să achite statului suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, onorariu avocat desemnat din oficiu pentru inculpat se avansează din fondurile statului.
Cu drept de recurs, în 10 zile de la pronunțare pentru partea civilă și de la comunicare pentru celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
Grefier
- -
Red.
08.10.2009
Tehnored.
12.10.2009
2 ex.
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Mihaela Chirilă
