Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 13/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 13/Ap Dosar nr-
Ședința publică de la 17 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Constantin Epure
JUDECĂTOR 2: Alina Constanța Mandu
Grefier - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, inculpatul și părțile civile, și împotriva sentinței penale nr. 463/S din 26 august 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 10 februarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 17 februarie 2010, când,
Curtea
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penala nr.463/S/26.08.2009, Tribunalul Brașova hotărât după cum urmează:
- a fost respinsă cererea formulată de inculpat privind schimbarea încadrării juridice a faptei de lipsire de libertate reținută în sarcina inculpatului prin rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 189 al. 2 Cod Penal în infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 189 al. 2 Cod Penal.
- în baza art. 189 al. 2 Cod penal, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal în formă calificată.
- în baza art. 174, 175 al. 1 lit. a, 176 al. 1 lit. a, Cod Penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod Penal, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa principală de 17 ani închisoare și pedeapsa complementară de 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și e Cod Penal pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.
- în baza art. 33 lit. a - 34 lit. b, 35 al. 1 Cod Penal, pedepsele au fost contopite, iar inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare, și pedeapsa complementară interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a, teza a II-a, lit. b și e Cod Penal pe o durată de 8 ani după executarea pedepsei principale.
- în baza art. 71 Cod Penal, inculpatului i s-a interzis, cu titlul de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a, teza a II-a, lit. b și e Cod Penal.
- în baza art. 350 Cod Procedură Penală, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului, deducându-i-se din pedeapsă perioada arestării provizorii în vederea extrădării și arestării preventive de la 18.09.2008 la zi.
- în baza art. 346 Cod Procedură Penală raportat la art. 998, 999 Cod Civil, inculpatul a fost obligat să plătească părților civile, și, în solidar cu condamnații, și sumele stabilite prin sentința penală nr. 598/10.11.2004 a Tribunalului Brașov.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut ca stare de fapt că, în vara anului 2002, inculpatul a fost adus din comuna, județul I de către consătenii săi, și fratele său, pentru a fi angajat în B, la SC SRL.
Această societate comercială avea un depozit de materiale de construcții în B situat pe-.
În cadrul societății, personajul cu cea mai mare influență era, care era perceput de toți angajații, inclusiv de concubina sa, ca fiind, pe de o parte, deosebit de inteligent și, pe de altă parte, deosebit de puternic și cu relații în lumea interlopă, influența exercitată asupra lor fiind bazată și pe forța economică, dar și pe teama pe care le-o insufla.
Una dintre persoanele cu care se afla în relații de afaceri era victima -, care pretindea de la restituirea unei sume de bani.
Victima mai venise anterior la depozitul de materiale de construcții și, din relatările participanților la comiterea faptei, rezultă că avea față de angajații societății o atitudine disprețuitoare, manifestată prin adresarea de injurii către aceștia.
În data de 25/26.09.2002, în intervalul orar 17:30-18:00, - a sosit la depozitul de materiale de construcții de pe strada - -, cu autoturismul marca Break cu nr. -, a purtat o discuție în contradictoriu cu care a degenerat în violențe fizice, iar la un moment dat a cerut sprijinul angajaților săi, și. Cu toții au intrat în biroul situat în partea din spate a curții unde avusese loc discuția, au aplicat lovituri cu pumnii, picioarele și corpuri contondente victimei, care a fost ulterior dusă la baie pentru a fi spălată de sânge, dezbrăcată până la brâu și readusă în birou, așezată pe scaun, iar discuția în contradictoriu purtată cu a continuat.
În intervalul orar 20:00-22:00 a sosit la firmă împreună cu, la acel moment conflictul fiind în plină desfășurare. În jurul orei 24:00 victima a fost introdusă în portbagajul propriei mașini, condusă de și în care se mai aflau, și și autovehiculul urmat de un altul, în care se aflau și s-a deplasat spre; pe drum au existat mai multe opriri, și la una dintre opriri a coborât din autovehiculul în care se afla victima și a urcat în cel în care se aflau și. Pe DN 73 B-Pitești, la km 87+800, într-o curbă la stânga, în apropierea pădurii au oprit, au scos victima din portbagaj și au așezat-o pe locul șoferului, au turnat diluant în și pe mașină, cât și pe victimă, au scos bușonul rezervorului, apoi au împins autoturismul într-o râpă și i-au dat foc, disimulând totul într-un accident de trafic rutier.
Toți participanții s-au întors în B în autoturismul condus de și, ulterior, au îndepărtat urmele faptei, zugrăvind încăperea în care a avut loc incidentul și schimbând mobilierul. A doua zi a avut loc o întâlnire la locuința situată pe- la convocarea lui, la care au participat toți cei care au avut de-a face, într-un fel sau altul, cu incidentul soldat cu decesul victimei -. Aici s-a discutat poziția ce trebuie adoptată în cazul în care se vor derula cercetări, iar a proferat amenințări cu moartea la adresa tuturor celor care nu vor respecta indicațiile privind poziția de negare a oricărei implicări în decesul victimei.
Inculpatul a părăsit municipiul B și ulterior a părăsit teritoriul țării.
Fapta inculpatului de a aplica victimei -, împreună cu alte 4 sau mai multe persoane, lovituri repetate cu pumnii, picioarele și obiecte contondente pe tot corpul, inclusiv în zone vitale (cap), pe o durată de câteva ore, timp în care victima a fost dusă la baie, dezbrăcată și spălată, cu reluarea agresiunilor, până la aducerea victimei într-o stare atât de gravă încât a creat suspiciunea decesului, fapte urmate de transportarea victimei pe DN 73 B-Pitești, la km 87+800, unde într-o curbă la stânga, în apropierea pădurii victima a fost scoasă din portbagaj și așezată pe locul șoferului, iar autovehiculul a fost împins într-o râpă și incendiat cu ajutorul unor sticle de diluant luate în acest scop de la depozitul de materiale de construcții, a fost încadrată în drept în infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 al. 1, 175 al. 1, lit. a, 176 al. 1 lit. a Cod Penal, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod Penal.
- asemenea, fapta aceluiași inculpat care, împreună cu alte peste 4 persoane, a împiedicat victima - să părăsească sediul SC - SRL timp de peste 4 ore și ulterior a introdus victima în portbagajul propriului autovehicul în care a transportat-o până la locul la care a fost înscenat accidentul rutier, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod nelegal, prevăzută de art. 189 al. 2 Cod Penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Tribunalul Brașova reținut că persoanele vătămate, și s-au constituit părți civile, solicitând ca inculpatul să fie obligat, în solidar cu ceilalți participanți la comiterea faptei, la plata sumelor stabilite prin sentința penală nr. 598/2004 a Tribunalului Brașov. a precizat că, deși a mai făcut cheltuieli pentru pomenirea victimei, nu solicită acordarea acestor sume ( 23 dosar tribunal). Reținând că prin sentința penală nr. 598/2004, Tribunalul Brașova stabilit cu putere de lucru judecat existența, cuantumul prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și constatând că inculpatul este vinovat, alături de persoanele obligate prin această hotărâre judecătorească de producerea prejudiciului, Tribunalul Brașov, în baza art. 346 al. 1 și 14 al. 3 lit. b Cod Procedură Penală raportat la art. 998 și 1003 Cod Civil, l-a obligat pe inculpat la plata, către părțile civile, în solidar cu, și, a sumelor stabilite prin sentința penală nr. 598/2004 a Tribunalului Brașov.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, părțile civile, și și inculpatul.
Criticile aduse de procuror au vizat aspecte de netemeinicie relativ la individualizarea judiciară a pedepsei care i-a fost aplicată inculpatului, apreciindu-se că scopul și funcțiile pedepsei ar putea fi atinse prin aplicarea unui spor de pedeapsă. Memoriul cu motivele de apel se regăsesc dezvoltate pe larg la filele 7-8 din dosar apel.
În ceea ce privește apelul inculpatului, analiza concluziilor scrise depuse de apărătorul acestuia relevă faptul că sentința apelată a fost criticată sub aspecte de netemeinicie, apreciindu-se că probele administrate în cauză nu pot conduce decât la stabilirea unei situații de fapt care demonstrează faptul că, pe de o parte, inculpatul nu a comis infracțiunea de omor deosebit de grav, iar pe de altă parte, nu se face vinovat de infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal. Inculpatul a menționat că rolul său în comiterea celor două infracțiuni a fost unul minor, a fost constrâns de către condamnatul care a regizat tot evenimentul în care au fost implicați și ceilalți condamnați consăteni ai inculpatului. A menționat că nu a crezut niciodată că urmările faptelor sale, comise împreună cu ceilalți participanți, erau de a-l ucide pe -. Inculpatul a mai susținut prin concluziile scrise depuse în apel că întreaga responsabilitate a evenimentului soldat cu decesul victimei îi aparține condamnatului care i-a amenințat pe toți, inclusiv pe inculpat, cu moartea. Conținutul concluziile scrise depuse în apel este aproape identic cu cele depuse și la prima instanță.
Părțile civile nu și-au motivat apelul în scris, nu au depus nici concluzii scrise, însă, cu ocazia dezbaterilor, părțile civile și au solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului.
Examinând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, în limitele efectului devolutiv, Curtea constată întemeiate doar apelurile procurorului și părților civile, urmând a respinge apelul inculpatului, pentru următoarele considerente:
Din materialul probator administrat în cauză, rezultă că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, în sensul că, în noaptea de 25/26.09.2002, victima - a fost lovită, în mod repetat pe o durată de câteva ore, cu mare violență, pe tot corpul, inclusiv în zone vitale, de către mai multe persoane, printre care și inculpatul. Urmare a acestor lovituri, - a ajuns într-o stare foarte gravă, fapt care i-a determinat pe participanți să introducă victima în portbagajul propriei mașini, unii dintre aceștia, printre care și inculpatul, să se deplaseze cu autoturismul victimei, iar alții cu un alt autoturism, pe DN 73 B-Pitești, unde, după ce au poziționat victima pe scaunul șoferului, au turnat diluant pe aceasta, în și pe autoturismul victimei, i-au dat foc, totul pentru a disimula un accident auto.
Curtea, în soluționarea apelului inculpatului -tocmai pentru a cerceta, mai întâi, susținerile inculpatului relativ la participarea sau nu a acestuia la comiterea faptelor ce-i sunt imputate- reține că Tribunalul a făcut o amplă analiză a probelor administrate în cauză și a elementelor de fapt ce se desprind din acestea.
În ceea ce privește fapta care a condus la decesul victimei -, faptă care din punct de vedere juridic a fost încadrată în infracțiunea de omor deosebit de grav, inculpatul a menționat în cuprinsul concluziilor scrise depuse de apărătorul său că ar fi fost "ordonat" să continue acțiunile condamnatului care a realizat și înscenat ultimele ale victimei, fără ca inculpatul să cunoască și nici măcar să bănuiască aceste aspecte.
Curtea va înlătura aceste apărări prin raportare la ansamblul probator administrat în cauză, inclusiv declarațiile inculpatului, care recunoaște că l-a lovit pe -. Aceste aspecte de fapt sunt relevate chiar și în cuprinsul concluziilor scrise - fila 97 dosar apel - unde se menționează faptul că "această stare a fost menținută sub comanda acestuia și de către subsemnatul inculpat cu ceilalți moldoveni". Că inculpatul a lovit victima mai rezultă și din memoriul depus de acesta la termenul de judecată din data de 13.01.2010 unde, pentru a încerca a-și diminua participarea, acesta a menționat că l-a lovit de două ori, însă este de acord cu o schimbare a încadrării juridice. Deosebit de relevante în prezenta cauză sunt elementele ce se desprind din declarația martorului ( - elemente de fapt judicios analizate și de către prima instanță - care a declarat că la ordinele condamnatului, alte 4 persoane, printre care și inculpatul, loveau și transportau victima într-o baie din incinta sediului pentru a se spăla de sângele care îi curgea urmare acelor lovituri. - asemenea, Curtea reține din aceeași declarație că victima era transportată înspre și din baie, susținută de brațe de către două persoane, una dintre acestea fiind inculpatul, iar din baie "se auzeau gemete și urlete" ( fila 81 dosar prima instanță ). Aceleași elemente de fapt se desprind și din declarațiile condamnatului (filele 77-80 dosar primă instanță), acesta venind în seara zilei de 25.09.2002 la sediul însoțit de martorul (.
Contribuția inculpatului la săvârșirea faptei rezultă și din declarațiile date de în faza de urmărire penală (filele 213-220 vol.II ), acesta declarând că inculpatul l-a lovit pe "din toate părțile"(fila 216 vol.II ), împreună cu l-a transportat la baie pentru a fi spălat și în jurul orei 24,00, împreună cu alte persoane l-a introdus pe în portbagajul propriului autovehicul. Acest martor a arătat că la momentul la care a fost introdus în portbagaj, era încă în viată. Același martor arată în declarația de la filele 220-222 vol.I, că inculpatul, împreună cu, "l-au luat pe, zis "" și l-au dus în portbagajul autoturismului său - o dacie break, de culoare albă și l-au închis acolo. era în viață și continua să amenințe" ( fila 222 vol.I )., audiat în calitate de martor, a arătat că inculpatul "l-a lovit cu un scaun în cap" și, de asemenea, că " râdea în timp ce îl lovea pe " ( fila 223, verso, vol.I ).
În ceea ce privește fapta de lipsire de libertate, Curtea reține că apărările inculpatului, conform cărora nu a acționat cu vinovăția cerută de lege, nu sunt fondate.
Aspectele de fapt de mai sus conduc la concluzia că inculpatul nu a fost constrâns, nici fizic, nici moral, la comiterea infracțiunilor ce-i sunt imputate, de către condamnatul. Atât timp cât inculpatul râdea în momentul în care lovea victima, atât timp cât nu a fost singurul implicat în săvârșirea infracțiunilor, ci au mai fost și celelalte persoane care deja au fost condamnate, pericolul cu care acesta susține că a fost amenințat -în condițiile în cere prima instanță a reținut că se exercita de către condamnatul o influență puternică asupra angajaților săi, inclusiv asupra inculpatului- nu este unul care să nu-i fi conferit acestuia o altă posibilitate de a înlătura pericolul ce constituia pentru acesta amenințarea din partea numitului. - altfel, unul dintre angajații, și anume martorul (, a plecat acasă în seara respectivă, deși în seara respectivă asistase la evenimentul în urma căruia - a decedat. Mai mult, inculpatul, împreună cu condamnatul, îl duceau, prin susținere, pe - la și dinspre B din incinta sediului L pentru ca acesta din urmă să fie spălat de sânge. - asemenea, a fost cel care l-a introdus pe - în portbagajul autoturismului. Or, toate acestea conduc la concluzia că acțiunile inculpatului se circumscriu formei de participație specifică coautoratului, iar nu a complicității, inculpatul neajutând/neînlesnind, în orice mod, ci a contribuit printr-o activitate nemijlocită de executare la lipsirea de libertate a victimei -.
În ceea ce privește celelalte apeluri declarate în cauză - ale procurorului si ale părților civile, și - și care au vizat aspecte de netemeinicie relativ la individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea reține că acestea sunt fondate.
Având în vedere ansamblul faptelor din noaptea de 25/26.09.2002, Curtea reține, cum în mod corect a reținut și Tribunalul Brașov, că inițiativa acestora nu a aparținut inculpatului. Cu toate acestea, prin prisma criteriilor generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal, Curtea reține că pericolul social al faptelor este unul deosebit de ridicat, fiind în prezența uneia dintre cele mai grave infracțiuni reglementate de legislația penală din România. Prin activitățile sale de a lipsi de libertate victima, de a lovi în mod repetat, de aoi ntroduce în portbagajul mașinii, iar ulterior de a contribui la înscenarea accidentului auto, contribuția inculpatului a fost printre cele mai importante. La stabilirea pedepsei, chiar dacă a trecut o perioadă lungă de timp de la epoca săvârșirii acestora -ca unul dintre elementele ce trebuie avut în vedere la stabilirea pedepselor- Curtea nu poate trece cu vederea sentința penală nr.598/S/10.11.2004 a Tribunalului Brașov, definitivă prin decizia penală a 6127/24.10.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care ceilalți participanți au fost condamnați, 2 dintre aceștia la pedeapsa detențiunii pe viață, iar ceilalți la pedepse cu închisoarea foarte mari. Chiar dacă Tribunalul a reținut că inculpatul era cunoscut drept un om muncitor, chiar dacă se reține de prima instanță că acesta ar fi fost nevoit să îndure remușcările faptelor comise, Curtea nu poate trece cu vederea gravitatea faptei inculpatului care, alături de ceilalți participanți, a avut ca rezultat o moarte violentă a victimei -. Nu se poate trece cu vederea faptul că victima -, în agonia ultimelor sale din viață, cerea îndurare, iar la aceste solicitări, i s-a înscenat un accident auto prin incendiere.
Găsind tratamentul sancționator aplicat pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav ca fiind unul blând, Curtea, urmare a descontopirii pedepsei rezultante în pedepsele componente, va majora pedeapsa principală stabilită inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav de la 17 ani închisoare la 20 ani închisoare. Va face aplicarea dispozițiilor art.33 lit. a Cod penal, art.34 lit.b Cod penal și art.35 alin.1 Cod penal, iar ca urmare a contopirii pedepselor stabilite, va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a, lit. b și e Cod penal.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul inculpatului.
În cauză se mențin temeiurile care au determinat luarea/menținerea măsurii arestării preventive, lăsarea în libertate a acestuia prezentând un pericol pentru ordinea publică, elementele de fapt care se desprind din probele administrate în cauză susținând această teză - art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală. Nu trebuie trecut cu vederea că inculpatul a părăsit țara timp de 6 ani, imediat după declanșarea procesului penal, nu are o reședință pe raza municipiului B sau în altă localitate, astfel că subzistă și cazul prev. de art.148 alin.1 lit.a Cod procedură penală. Mai mult, în cauză a intervenit și o hotărâre de condamnare, chiar nedefinitivă. Toate acestea, în lumina art.136 Cod procedură penală, au determinat Curtea ca, în baza art.383 alin.11raportat la art.350 Cod procedură penală, să mențină măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art.381 alin.1 Cod procedură penală să adaugă timpul de arestare scurs de la data de 26.08.2009 la zi.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 și 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele legii
Decide:
În baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și părțile civile, și împotriva sentinței penale nr.463/S/26.08.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care o desființează cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei principale aplicate inculpatului pentru infracțiunea de omor deosebit de grav.
Rejudecând în aceste limite,
Descontopește pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare pedeapsă principală și 8 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și e Cod penal, în pedepsele componente, după cum urmează:
- pedeapsa de 10 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art.189 alin.2 Cod penal și
- pedeapsa principală de 17 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și e Cod penal, stabilite pentru infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art.174, 175 alin.1 lit.a, 176 alin.1 lit.a Cod penal, cu aplic art.75 lit.a Cod penal.
Majorează pedeapsa principală stabilită inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav de la 17 ani închisoare la 20 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a Cod penal, art.34 lit.b Cod penal și art.35 alin.1 Cod penal, contopește pedepsele stabilite mai sus și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și e Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul inculpatului.
În baza art.383 alin.11raportat la art.350 Cod procedură penală, menține măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art.381 alin.1 Cod procedură penală adaugă timpul de arestare scurs de la data de 26.08.2009 la zi.
În baza art.192 alin.2 și 3 Cod procedură penală, obligă apelantul-inculpat la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul acestuia, celelalte cheltuieli judiciare rămânând în sarcina statului.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare cu inculpatul și cu partea civilă și de la pronunțare cu procurorul și părțile civile și.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.02.2010.
Președinte, Judecător,
- - - C -
Grefier,
- -
red. /18.03.2010
dact. /19.03.2010/4 ex
Jud. fond-
Președinte:Constantin EpureJudecători:Constantin Epure, Alina Constanța Mandu
