Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 130/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIENr. 130
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea apelului penal declarat deinculpatul, fiul lui și, nascut la 29.08.1976 - deținut în Penitenciarul Iași, impotriva sentintei penale nr. 434 din 22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași in dosarul nr-, având ca obiect "omorul deosebit de grav (art.176 Cod penal) - Tentativa".
La apelul nominal făcut in ședință publica, se prezintă inculpatul apelant, asistat de avocat ce substituie pe avocat - apărător desemnat din oficiu, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile civile, Spitalul de Urgență SF I și Serviciul de Ambulanță
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Interpelat de către instanță, inculpatul precizează că își menține apelul formulat, că este arestat în altă cauză și că este deținut în Penitenciarul Iași.
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, având cuvântul, susține că inculpatul a declarat apel, în termen legal, împotriva sentinței nr. 434 din 22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Solicită admiterea apelului, și, în rejudecare instanța să dispună desființarea sentinței primei instanțe, care a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 10 ani închisoare, fără a se aplica disp. art. 43 pct. 3 Cod procedură penală, în sensul depășirii limitelor legitimei apărări. Inculpatul a susținut, pe toată durata urmăririi penale și a cercetării judecătorești, că partea vătămată a fost cea care l-a lovit cu un par și ca urmare a acestei lovituri s-a produs o tulburare, încât, pentru a se apăra a scos cuțitul și a lovit partea vătămată. Inculpatul nu a lovit cu intenția de a omorî și nici într-o zonă vitală. Prin urmare, rezultă că partea vătămată a provocat acest conflict, prin atitudinea sa, în sensul că anterior loviturii a urmărit-o pe concubina inculpatului și a căutat să-i provoace această stare de nervozitate, de temere, de frică, fapt ce a condus la lovirea de către inculpat a părții vătămate cu acel cuțit.
Față de această situație, solicită ca instanța de apel reanalizând probele dosarului, să dispună achitarea inculpatului conform disp. art. 11 pct. 2 și art. 10 lit. e Cod procedură penală.
În subsidiar, solicită ca instanța, admițând apelul și rejudecând cauza să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă de omor grav în infracțiunea de vătămate corporală prev. de art. 181 Cod penal, având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale - 25-30 de zile - și faptul că nu a fost vizat un organ vital.
Partea vătămată nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, iar martorii audiați în faza de urmărire penală nu s-au prezentat în instanță pentru a confirma susținerile părții vătămate.
La instanța de fond au fost audiați doar martorii propuși de inculpat în apărare, martori care au arătat modul în care s-a produs acest conflict, în sensul că, inculpatul, datorită stării de nervozitate, fricii și pentru a se apăra a acționat în acest mod.
Prin urmare, admițându-se cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei, solicită a se dispune reindividualizarea pedepsei cu aplicarea disp. art. 73- 74 Cod penal. Oficiu neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită în temeiul disp. art. 3791lit."a" Cod proc. penală respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat. Din actele dosarului rezultă că inculpatul și partea vătămată au avut o altercație. Solicită în temeiul disp. art. 34 Cod procedură penală respingerea cererii privind schimbarea încadrării juridice a faptei, întrucât, leziunile, față de modul cum cu fost produse, față de obiectul vulnerant, față de repetabilitatea loviturilor, atrag realitatea, dacă nu a unei intenții directe, în mod cert a unei intenției indirecte, ceea ce califică o infracțiune intenționată și la nivelul acceptării posibilității decesului. Trebuie avut în vedere faptul că inculpatul a avut o discuție cu partea vătămată în urma căreia, din proprie inițiativă a sărit din căruță împreună cu concubina sa, și au plecat. Acesta a fost primul episod. Ulterior, aceștia s-au reîntâlnit și au consumat băuturi alcoolice împreună. De unde această stare de nervozitate, de temere exacerbată care să-l determine pe inculpat să utilizeze o armă albă, brusc, față de o persoană pe care o cunoștea, în care a avut o încredere suficientă, încât să fie dus între două localități cu căruța? La momentul altercației, nu avusese loc pretinsa agresiunea sexuală asupra concubinei. Declarațiile inculpatului nu au fost deloc în concordanță cu ceea ce a declarat concubina. Astfel, cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei nu este fondată, întrucât, din datele obiective ale faptei rezultă că a existat cel puțin acceptarea rezultatului, iar în ceea ce privește susținerea depășirii unei legitime apărări, de asemenea, este nefondată nefiind conformă cu situația de fapt. Inculpatul nu era într-o ipostază nici emoțională și nici afectivă care să justifice o asemenea reacție.
Nici susținerile inculpatului că ar fi fost agresat nu sunt credibile, în condițiile în care victima, astfel cum s-a dovedit și prin raportul de constatare medico-legală, a fost tăiată cu un obiect de tip cuțit, iar inculpatul, în imediata urmare a momentului nu a fost văzut de martori cu leziuni. Este adevărat că, ulterior, în rejudecarea cauzei s-a prezentat un martor - față de care parchetul s-a sesizat pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă -, care, contrar tuturor celor spuse sub semnătură la urmărirea penală, a afirmat lucruri noi precum și că inculpatul i-ar fi spus mai multe amănunte.
Solicită respingerea apelului și menținerea soluției instanței de fond ca legală și temeinică.
Inculpatul apelant, persona, având ultimul cuvânt, precizează că nu a lovit cu intenția de a omorî partea vătămată, că a fost provocat de aceasta și a fost lovit cu un par. Este adevărat că a lovit însă pentru a se apăra și, consideră că nu s-a ținut cont de faptul că s-a aflat în legitimă apărare și solicită admiterea apelului.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANTA DE JUDECATA
Asupra apelului penal de față
Prin sentința penală nr. 434 din 22.06.2009 pronunțată in dosarul nr- al Tribunalului Iașis -a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la 29.08.1976 în P, județul I, cu domiciliul în comuna, sat Capu Codrului, județul S, în prezent deținut în Penitenciarul Iași, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 raportat la art. 174-176 alin. 1 lit. "c" Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. "b" Cod penal la pedeapsa de 10 ( zece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit."a", "b" Cod penal pe o durată de 5 ani.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71, 64 lit."a", "b" Cod penal.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 329/5.10.2006 Pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în pedepsele individuale de 1 an închisoare, 2 ani închisoare și 2 luni închisoare.
În baza disp.art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal si art.35 al.1 Cod penal s-au contopit pedepsele stabilite prin sentința penală sus menționată cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare si pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art.64 lit. "a", "b" Cod penal pe o durata de 5 ani.
In baza disp.art.36 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 09.11.2006 la 18.03.2008.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr.329/05.10.2006 a Judecătoriei Gura Humorului si emiterea unui nou mandat în baza prezentei hotărâri.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă.
In baza disp.art.189 Cod procedură penală onorariile avocaților desemnați din oficiu pentru inculpat, in ambele faze ale procesului penal, in suma de 300 RON reprezentând 100 RON( în cursul urmăririi penale) si respectiv 200 RON(în cursul judecății), vor fi avansate inițial din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
In baza art 191 al.1 Cod procedura penala inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 1200 lei, onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu inculpatului în cuantum de 300 lei vor fi avansate din fondurile statului.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iașis -a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav.
În actul de sesizare s-a reținut că în noaptea de 23/24.09.2006 inculpatul a înjunghiat de două ori cu un cuțit pe partea vătămată, provocându-i leziuni ce au necesitat 25-30 de zile de îngrijiri medicale și care au fost de natură să îi pună în primejdie viața.
Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului precum și întreg materialul probator administrat în ambele faze ale procesului penal, a reținut următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr. 586/ 10.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în prezenta cauză s-au dispus următoarele:
În baza art. 20 raportat la art. 174 alin. 1- 176 alin. 1 lit. c Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 29.08.1976 în P, jud. I, cu domiciliul în comuna, sat Capu Codrului, jud. S, CNP -, la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav.
În baza art. 65 și art. 66 Cod penal interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, Cod penal pe o durată de 5 ani.
A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a, Cod penal.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 329/05.10.2006 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în pedepsele individuale de 1 an închisoare, 2 ani închisoare și 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal și art. 35 al. 3 Cod penal contopit pedepsele de 1 an închisoare, 2 ani închisoare și 2 luni închisoare cu pedepsele aplicate prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.
A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a, Cod penal.
În baza art. 36 Cod penal dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la 09.11.2006 la 18.03.2008.
A dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr. 329/05.10.2006 pronunțate de Judecătoria Gura Humorului și emiterea unui nou mandat.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală respins acțiunea civilă formulată de partea civilă.
În baza art. 191 Cod procedură penală a obligat pe inculpat la 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, admis prin decizia nr. 11/12.02.2009 a Curții de APEL IAȘI, prin care s-a dispus în sensul desființării integrale a sentinței recurate și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, reținându-se în considerentele acestei decizii neîndeplinirea procedurii de citare a inculpatului începând cu data de 22.05.2008, arestat într-o altă cauză anterior acestui moment, respectiv din data de 14.05.2008, împrejurare care nu a fost cunoscută instanței la momentul incident, inculpatul având termen în cunoștință în fața instanței de fond.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 10.03.2009.
Prin încheierea din data de 07.05.2009 instanța, din perspectiva motivului invocat în considerentele deciziei nr. 11/ 2009 Curții de Apel Iași, fixat limitele rejudecării cauzei apreciind că nu se impune reluarea cercetării judecătorești în condițiile în care împrejurarea care a generat constatarea neîndeplinirii legale a procedurii de citare a inculpatului intervenit după epuizarea acestei etape procesuale, singurul aspect repus în discuția contradictorie a părților vizând audierea părții vătămate.
Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului precum și întreg materialul probator administrat în ambele faze ale procesului penal, a reținut următoarea situație de fapt:
La 15 septembrie 2006, inculpatul din comuna, județul S, însoțit de mai mulți consăteni, s- deplasat la ferma pomicolă "" din comuna, la recoltat fructe.
În seara zilei de 23.09.2006, inculpatul, însoțit de concubina sa, mers la barul lui "", din satul, comuna, județul I, unde au consumat băuturi alcoolice.
La acel bar, în jurul orelor 20,00 intrat și partea vătămată care intrat în discuție cu inculpatul și împreună au consumat băuturi alcoolice până în jurul orelor 22,00.
De la bar, inculpatul și martora s-au urcat în căruța părții vătămate și s-au deplasat spre localitatea.
Aici, cei doi au intenționat să mai consume băuturi alcoolice la un bar, dar, fiind închis, s-au deplasat în continuare spre ieșirea din satul, spre satul.
La ieșirea din sat, între inculpat și început o altercație, iar martora sărit din căruță, după care, împreună cu inculpatul, s-au întors în sat, pe o ocolitoare.
În acest timp, s- întors în sat și, observându- pe cei doi, le- ieșit în cale intenționând să lovească pe inculpat cu un par.
Martora fugit câțiva metri, iar inculpatul scos un cuțit și i- aplicat două lovituri victimei în zona toracelui și abdomenului, după care fugit ajungând- din urmă pe martoră.
Partea vătămată solicitat ajutorul numitului Rediu care anunțat salvarea și fost transportată la Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " I, unde fost internată în perioada 24.09. - 4.10.2006.
Apărarea inculpatului referitoare la susținerea acestuia de săvârșirea a faptei ca urmare a agresiunii sexuale exercitate de către partea vătămată asupra concubinei sale nu poate fi reținută cât timp aceasta a declarat în cursul urmăririi penale că nu a fost violată de partea vătămată și nu a fost formulată nici o plângere penală de către aceasta sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni, nefiind incidentă nici o împrejurare de natură a se corobora cu această susținere, lipsită în consecință de temeinicie.
Procedând în modul arătat, în condițiile în care asemenea acte de violență produc, de regulă, urmări din cele mai grave, inculpatul prevăzut, neîndoielnic, rezultatul posibil al acțiunii sale și chiar dacă nu l- urmărit, acceptat producerea lui, astfel că acționat cu intenția de ucide și nu de produce numai vătămări corporale.
Pentru aceste considerente, instanța, apreciind că în drept sunt întrunite cumulativ toate elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la " omor deosebit de grav", prev. de art. 20 rap. la art. 174 al. 1 - 176 al. 1 lit. c - Cod penal, a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă penală legală situată între limitele minimului și maximului prevăzut de lege pentru sancțiunea tentativei la această infracțiune, individualizată în baza criteriilor prev. de art. 72 Cod penal ( sens în care a reținut instanța și incidența recidivei mari postexecutorii, inculpatul având în antecedență săvârșirea unei infracțiuni de " omor", aspect care confere noii fapte săvârșite o gravitate deosebită )
La individualizarea judiciară pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, gradul ridicat de pericol social, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, reținându-se sub acest aspect conduita sa procesuală și antecedentele penale.
Din fișa de cazier judiciar inculpatului rezultă că infracțiunea dedusă judecăți fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie față de pedeapsa de 2 ani și 7 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 639/19.11.2003 Judecătoriei Gura Humorului, pedeapsă cărei executare început la data de 17.10.2003 și din care inculpatul a fost liberat condiționat la data de 13.09.2005 cu un rest rămas neexecutat de 245 de zile.
Față de ansamblul criteriilor arătate mai sus, tribunalul a considerat că formarea unei noi atitudini inculpatului față de valorile sociale ocrotite de norma penală se poate realiza prin aplicarea unei pedepse de 10 ani închisoare cu executare în regim de detenție.
Instanța a constatat că infracțiunea pentru care este judecat inculpatul a fost săvârșită în concurs real cu infracțiunile de furt calificat, violare de domiciliu și port ilegal de cuțit săvârșite la data de 26.12.2005 și pentru care inculpatul fost condamnat prin sentința penală nr.329/05.10.2006 a Judecătoriei Gura Humorului, definitivă la 31.10.2006.
Având în vedere concursul real dintre infracțiunea dedusă judecății și infracțiunile pentru care inculpatul fost condamnat prin sentința penală nr. 329/05.10.2006 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului, tribunalul a contopit pedepsele aplicate pentru toate aceste infracțiuni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.
În baza disp. art. 65 al. 2 și art. 66 Cod penal a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, din perspectiva considerentelor care impun aplicarea și a pedepsei accesorie, dispusă în baza și condițiile prev. de art. 71 Cod. penal.
Astfel, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșite, gradul ridicat de pericol social al acesteia, circumstanțele personale ale inculpatului care rezultă din probele administrate precum și pedeapsa principală aplicată acestuia, duc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. "a", "b" Cod penal, respectiv dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, întrucât, exercitarea acestor drepturi presupune o conduită morală ireproșabilă.
Cu privire la aspectul civil al prezentei cauze instanța a constat că partea vătămată deși a declarat în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă în cauză cu o sumă de bani pe care o va preciza în fața instanței de judecată acesta nu a dat aceste precizări în cea de a doua etapă a procesului penal. deși a fost legal citat, instanța aflându-se în imposibilitatea de apreciere a existenței și întinderii unui eventual prejudiciu văzând și principiul disponibilității care guvernează raporturile juridice civile.
În termenul prevăzut de art. 363 Cod procedură penală sentința penală a fost apelată de inculpatul pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Se susține în motivele de apel că instanța de fond nu a analizat atent probele din dosar și nu a lămurit împrejurările săvârșirii faptei, pronunțând o greșită soluție de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav.
Inculpatul a invocat săvârșirea faptei în condițiile stării de legitimă apărare sau provocare deoarece manifestarea violentă a părții vătămate, care i-a pus în pericol viața și integritatea corporală, i-a provocat o stare de puternică tulburare sau temere sub imperiul căreia a reacționat, aplicându- mai multe lovituri de cuțit fără a viza zonă vitală și fără intenția de a ucide.
Se solicită, în principal, achitarea în temeiul art.11 pct. 2 lit. "a" și art. 10 lit. "e" Cod procedură penală și în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 Cod penal, în considerarea duratei îngrijirilor medicale necesare pentru vindecare, cu reținerea dispozițiilor art. 73 Cod penal și reducerea corespunzătoare a cuantumului pedepsei.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate dar și sub toate aspectele de fapt și de drept și în limitele prevăzute de art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și reconfirmate în faza cercetării judecătorești a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la o justă încadrare în drept a faptei comise, prin evaluarea concluziilor raportului medico-legal și a împrejurărilor reale în care fapta a fost săvârșită.
Este în mod cert stabilit faptul că în seara zilei de 23 septembrie 2006 inculpatul, însoțit de concubina sa au consumat băuturi alcoolice împreună cu partea vătămată într-un bar din satul, comuna, până în jurul orei 2200.
De la bar, inculpatul și concubina sa s-au deplasat cu căruța părții vătămate la ieșirea din satul spre satul. La ieșirea din sat, în urma unei altercații cu partea vătămată, inculpatul și concubina sa au coborât din căruță și s-au întors în sat pe o ocolitoare.
Între timp, partea vătămată s-a întors în sat și, observându-i pe cei doi, le-a ieșit în cale, având în mână un par. Martora a fugit, iar inculpatul, fără o discuție prealabilă, a scos un cuțit și i-a aplicat părții vătămate două lovituri în zona toracelui și abdomenului, după care a fugit, ajungând-o din urmă pe martoră.
Partea vătămată a cerut ajutorul martorului Rediu, care a anunțat salvarea și a fost transportată la spital.
Din raportul de constatare medico-legală rezultă că partea vătămată a prezentat plagă tăiată penetrantă hipocondrul stâng cu exteriorizarea marelui epiplon și secționare de colon transvers și plagă tăiată regiunea paravertebrală drept.
Leziunile au fost produse prin loviri active repetate cu obiect tăietor- înțepător ( posibil cuțit), au necesitat 25-30 de zile de îngrijiri medicale și au fost de natură să-i pună în primejdie viața.
Din modalitatea în care inculpatul a acționat - aplicând lovituri repetate, cu intensitate, întru-o zonă vitală și folosind mijloace apte să procură moartea -, rezultă intenția de a ucide victima și nu de a-i cauza doar suferințe fizice.
Chiar dacă inculpatul nu a urmărit rezultatul faptei, a prevăzut și a acceptat posibilitatea producerii lui, dar care nu s-a produs datorită intervenției martorului Rediu, în cauză fiind îndeplinite cerințele art. 19 alin. 1 pct. 2 lit."b" Cod penal, vizând vinovăția sub forma intenției indirecte.
Suntem în prezența tentativei la infracțiunea de omor ori de câte ori făptuitorul acționează în așa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei, ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii, moartea victimei neproducându-se din motive independente de voința acestuia.
De vreme ce inculpatul a prevăzut neîndoielnic rezultatul posibil al faptelor sale și l-a acceptat, împrejurarea că acesta nu s-a produs din motive independente de voința sa nu are nicio influență asupra vinovăției și nu poate determina încadrarea faptei în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 Cod penal, instanța de fond făcând o evaluare juridică corectă ce va fi menținută de instanța de apel.
Nu poate fi primită susținerea inculpatului privind săvârșirea faptei în stare de legitimă apărare - în condițiile art. 44 alin. 3 Cod penal, pentru a respinge atacul îndreptat împotriva integrității sale corporale, depășind, din cauza temerii limitele unei apărări proporționale cu gravitate pericolului.
Potrivit art. 44 din Codul penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de legitimă apărare.
Legiuitorul, definind legitima apărare, a precizat prin disp. art. 44 alin. 2 Cod penal că este în legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana și drepturile celui atacat ori interesul obștesc.
În conformitate cu art. 44 alin. 3 Cod penal este considerat, în intenția legiuitorului a fi în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii, a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.
Pentru a opera această cauză, care înlătură caracterul penal al faptei, este necesar să fie întrunite cumulativ, toate condițiile cerute prin textul de lege menționat, lipsa oricăreia din aceste condiții fiind de natură a înlătura existența legitimei apărări.
În speță, condițiile prevăzute în art. 44 Cod penal pentru existența legitimei apărări nu sunt întrunite deoarece simpla prezență a părții vătămate care avea în mână un par ( fără un atac actual-în curs de desfășurare-sau iminent-pe cale de a se produce), nu prezenta un pericol atât de grav pentru viața inculpatului încât să justifice intervenția acestuia cu o duritate extremă, concretizată în loviturile aplicate cu cuțitul în zona toraco-abdominală.
În favoarea inculpatului nu poate fi reținută nici circumstanța atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. "b" Cod penal deoarece - așa cum rezultă din materialul probator administrat în cauză - inițial, între inculpat și partea vătămată a avut loc o altercație, iar ulterior, când s-au reîntâlnit în sat nu s-a consumat atacul părții vătămate, inculpatul, fără a fi agresat, a comis fapta, faptă ce nu a constituit o ripostă la o agresiune ce i-ar fi produs o stare de puternică tulburare sau emoție.
Pentru reținerea provocării este necesară îndeplinirea cumulativă a trei condiții, și anume:
infracțiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei tulburări sau emoții; această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei și provocarea să se fi produs prin violență, ori printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.
În raport de modul de desfășurare a faptei nu se poate reține că inculpatul a acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări; comportarea victimei care, i-a ieșit în cale inculpatului, cu un par în mână chiar dacă, pentru moment, a putut produce acestuia o surescitare, nu are semnificația unui act de provocare, în sensul art. 73 lit."b" Cod penal deoarece nu era de natură să genereze în psihicul inculpatului o tulburare sau emoție atât de intensă încât să reducă posibilitatea de autocontrol și să explice reacția sa extrem de violentă, astfel încât inculpatul nu se poate prevala de prevederile textului menționat.
Reținând în mod corect vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, instanța de fond a valorificat corespunzător toate împrejurările care să conducă la realizarea unei juste individualizări a pedepsei. S-a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 Cod penal, ținându-se seama de gradul de pericol social în concret al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost comisă și urmările produse, valorile sociale lezate, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului - atitudinea acestuia față de fapta comisă, posibilitățile reale de reeducare și de diminuare a riscului încălcării repetate a relațiilor sociale ocrotite de lege -; fără a se justifica o reducerea a cuantumului pedepsei.
În temeiul considerentelor expuse criticile formulate de inculpat nu sunt fondate, urmând ca în baza art.379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală să se respingă apelul declarat, menținându-se drept legală și temeinică sentința apelată.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală apelantul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care s-a inclus și onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce va fi avansat din fondurile statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași - ( arestat în altă cauză) - împotriva sentinței penale nr. 434 din 22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe apelant să plătească statului suma de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 100 RON onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier,
- -
Tehnored.
05.11.2009 - 2 ex.
Tribunalul Iași
Jud. -
Președinte:Gabriela ScripcariuJudecători:Gabriela Scripcariu, Daniela Dumitrescu
