Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 17/2010. Curtea de Apel Iasi

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIENr. 17

Ședința publică de la 04 Februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Daniela Dumitrescu

JUDECĂTOR 2: Gabriela Scripcariu

Grefier - -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iașia fost reprezentat prin procuror

La ordine pronunțarea asupra apelurilor penale declarate de inculpații, - ambii deținuți în Penitenciarul Iași -, A și, dar și de părțile civile și, împotriva sentinței penale nr. 492 din 03.08.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect - omorul deosebit de grav.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că s-au depus la dosar de către părțile civile, concluzii scrise, că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 21.01.2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.

Pentru ca părțile civile, prin apărător să aibă posibilitatea de a depune concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru data de 28.01.2010, apoi, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, 04.02.2010, când:

INSTANȚA

Deliber ând asupra apelurilor penale de față:

Prin sentința penală nr. 492 din 3 august 2009 pronunțată de Tribunalul Iașis -au dispus următoarele:

În temeiul disp. art. 334 Cod proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților: și, din infracțiunile prev. de art. 174 alin.1-176 alin.1 lit. d, art. 211 alin. 3 cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, în infracțiunile prev. de art. 211 alin.1, art. 211 alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal, art. 174 alin.1-176 alin.1 lit. d Cod penal și art. 211 alin.1, art. 211 alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; din infracțiunea prev. de art. 239 alin. 2 Cod penal și art. 211 alin.2 ind. 1, lit. Cod penal cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, în două infracțiuni prev. de art. 211 alin. 1, art. 211 alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;, din infracțiunile prev. de art. 239 alin. 2 Cod penal și art. 211 alin.2 ind. 1, lit. Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a și art. 33 lit. a Cod penal, în două infracțiuni prev. de art. 211 alin. 1, art. 211 alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a și art. 33 lit. a Cod penal.

-, fiul lui și, născut la data de 17.09.1987 în I, domiciliat în sat, com., jud. I, CNP -, român, studii 11 clase, agricultor, necăsătorit și,

,fiul lui G și, născut la data de 24.05.1986 în L gară, jud. C, domiciliat în sat, com., CNP -, român, studii 10 clase, muncitor, necăsătorit, cunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, art. 211 alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal, la câte o pedeapsa de 7 ani închisoare;

- omor deosebit de grav, prev. de art. 174 alin.1-176 alin.1 lit. Cod penal, la câte o pedeapsă de 17 ani închisoare și câte 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. teza a II-a și lit. b Cod penal;

- tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, art. 211 alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal, la câte o pedeapsa de 8 ani închisoare;

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, inculpații vor executa pedeapsa cea mai agrea, aceea de17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. teza a II-a și lit. b Cod penal, fiecare.

Aplică inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II-a, b Cod penal pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal.

În baza disp. art. 350 Cod proc. pen. menține măsura arestării preventive a inculpaților, iar în temeiul disp. art. 88 Cod penal deduce din pedepsele aplicate, perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 01.06.2008.

A,fiul lui și, născut la data de 01.08.1986 în I, domiciliat în sat, com., jud. I, CNP -, român, studii 8 clase, căsătorit, pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, art. 211 alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a, c și art. 76 Cod penal, la câte o pedeapsă de 6 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de6 ani închisoare.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II-a, b Cod penal pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal.

În temeiul disp. art. 88 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive începând cu 01.06.2008, până la data de 16.01.2009.

În baza disp. art. 350, art. 357 alin.2 lit. b Cod proc. pen. menține, până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței, dispusă prin încheierea de ședință din data de 13.01.2009. Dispune a se face comunicări în acest sens către aceleași persoane și instituții menționate în respectiva încheiere.

,fiul lui și, născut la data de 15.05.1984 în I, domiciliat în sat, com., jud. I, CNP -, român, studii 6 clase, necăsătorit, recidivist, pentru săvârșirea două infracțiuni de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, art. 211 alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, la câte o pedeapsă de 8 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare.

În baza disp. art. 83 Cod penal revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 3999 din 03.10.2007 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală nr. 116 din 06.03.2007 a Tribunalului Iași, pedeapsă ce va fi executată alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute pedeapsa totală de10 ani închisoare.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II-a, b Cod penal pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal.

În temeiul disp. art. 88 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive începând cu 01.06.2008, până la data de 16.01.2009.

În baza disp. art. 350, art. 357 alin. 2 lit. b Cod proc. pen. menține, până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței, dispusă prin încheierea de ședință din data de 13.01.2009. Dispune a se face comunicări în acest sens către aceleași persoane și instituții menționate în respectiva încheiere.

În temeiul disp. art. 118 lit. b Cod penal confiscă de la inculpatul A rucsacul folosit pentru sustragerea cireșelor.

În baza disp. art. 118 lit. e Cod penal confiscă de la inculpații, A și câte 1,5 lei.

În baza disp. art. 14 și 346 și art. 17 alin.1 Cod proc. pen, rap. la art. 998 și 999 Cod civil, obligă inculpatul în solidar cu inculpatul, să plătească despăgubiri civile, după cum urmează:

- suma de 35 lei părții civile SC SRL I, reprezentând c-val unui spray flashlight;

- părții civile, născută la data de 04.01.2004, prin reprezentanta legală, suma 1998 lei reprezentând prestație periodică pentru perioada cuprinsă între 31.05.2008-03.08.2009, suma de 146 lei lunar, începând cu data de 03.08.2009, până la majoratul minorei, precum și suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale.

- părții civile, suma de 6750 lei cu titlu de daune materiale și 50.000 lei cu titlu de daune morale;

- părții civile, suma de 970 lei cu titlu de daune materiale și 50.000 lei reprezentând daune morale.

În temeiul disp. art. 14 și 346 Cod proc. pen. rap. la art. 313 alin. 1 din Legea 95/2006, modificată prin OUG72/2006, obligă inculpații și în solidar, să plătească părții civile Serviciul de Ambulanță I, suma de 209 lei cu titlu de cheltuieli de transport.

Respinge celelalte pretenții civile invocate de părțile civile și.

În temeiul disp. art. 14 alin.3 lit. a Cod proc. pen. dispune restituirea către SC SRL I, telefonul mobil Nokia 1112 cu seria -, ridicat de la inculpatul în momentul încarcerării în Penitenciarul Iași, și păstrat la grefa Tribunalului Iași.

În baza disp. art. 14 și 346 Cod proc. pen, raportat la art. 998 și 999 Cod civil, obligă inculpatul A în solidar cu inculpatul să plătească despăgubiri civile, după cum urmează:

- suma de 15 lei părții civile SC SRL I, reprezentând c-val unui spray;

- părții civile, suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale;

Constată că partea vătămată Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru I nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

În temeiul disp. art. 193 alin.2 Cod proc. pen. obligă inculpații și să plătească cheltuieli judiciare părților civile, după cum urmează:

- părții civile, câte 2201 lei fiecare;

- părții civile, câte 1633 lei fiecare;

- părții civile, câte 75 Euro și 33 lei fiecare.

În temeiul disp. art. 189 Cod proc. pen, onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul în sumă de 200 lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiție, urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În temeiul disp. art. 191 Cod proc. pen. obligă inculpații să plătească statului cheltuieli judiciare, după cum urmează: inculpatul suma de 3350, din care, 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu, inculpatul, suma de 3150, iar inculpații A și câte 1950 lei fiecare.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași întocmit în dosarul nr. 1588/P/2008, la data de 21.07.2008, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv, a inculpaților și, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 211 alin.3 și art. 174 alin.1-176 alin.1 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, A și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 211 alin. 2 ind.1 lit. a, art. 239 alin.2 Cod penal, cu aplic art.33 lit. a Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal pentru inculpatul .

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpaților faptul că la data de 31.05.2008, aflându-se în incinta fermei nr. 8, aparținând Stațiunii de Cercetare, Dezvoltare pentru I, unde au pătruns pentru a culege cireșe, fiind surprinși de agenții de pază ai SC SRL I, care asigurau paza livezii, primii doi inculpați au aplicat agentului de pază mai multe lovituri care au dus în final la decesul victimei, apoi au sustras un telefon mobil marca NOKIA 1112 și un spray lacrimogen marca, iar ultimii doi inculpați au aplicat lovituri agentului de pază, aflat în exercițiul funcțiunii mai multe lovituri, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 8-10 zile de îngrijiri medicale și i-au sustras un spray lacrimogen marca, valoarea cireșelor sustrase de inculpați fiind de 6 lei, sumă cu care partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

Acțiunea penală împotriva inculpaților a fost pusă în mișcare prin ordonanța procurorului din data de 01.06.2008, iar prin încheierea de ședință nr. 36 din data de 01.06.2008 pronunțată de Tribunalul Iașis -a dispus arestarea preventivă a acestora pentru o durată de 29 zile, sens în care au fost emise mandatele nr. 19/U, 20/U, 21/U, 22/U din data de 01.06.2008, măsura arestării preventive fiind prelungită, în cursul urmăririi penale și menținută pe parcursul judecății în baza disp.art. 300 ind.1 și art. 300 ind.2 Cod procedură penală rap.la art.160 ind.b Cod procedură penală.

La data de 13.01.2009, în temeiul disp. art. 139 Cod proc. pen. rap.la art. 145 ind. 1, art. 143 alin. 1 Cod proc. pen s-a dispus față de inculpații și A înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara decât cu încuviințarea instanței, iar la data de 16.01.2009 inculpații au fost puși în libertate.

În cursul cercetării judecătorești, în conformitate cu disp. art. 70 alin.2 Cod proc. pen. instanța le-a adus la cunoștință inculpaților faptele care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acestora, dreptul de a avea un apărător precum și dreptul de a nu face nicio declarație, iar aceștia au consimțit să dea declarație în cauză, depoziția lor fiind consemnată în procese verbale atașat la dosar.

Pe ansamblul urmăririi penale s-a întocmit procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița locului faptei și planșele foto, cu ocazia perchezițiilor domiciliare au fost ridicate obiectele de îmbrăcăminte purtate de inculpați la data incidentului, respectiv tricouri care s-a stabilit că aveau urme de sânge, au fost întocmite rapoarte de constatare medico-legală pentru partea vătămată dar și pentru inculpatul, stabilindu-se că plaga prezentată de acesta la nivelul degetului V drept provine din mușcare și poate data din data de 31.05.2008, a fost întocmit raportul de necropsie, au fost verificate contractul de prestări servicii încheiat între SC SRL I și Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru I, precum și fișa postului pentru agenții de pază, au fost audiați martorii, G și și inculpații, și

Declarațiile succesive ale inculpaților pe parcursul urmăririi penale sunt contradictorii, ei prezentând diferite variante, pornind de la negarea oricărei implicări în incident, până la recunoașterea nuanțată a faptelor.

Astfel, inculpatul, în declarația olografă de la fila 79 dosar urmărire penală susține că a consumat băuturi alcoolice la barul numitului, împreună cu ceilalți inculpați, a ajuns în stare avansată de ebrietate, astfel că nu-și mai aduce aminte ce s-a întâmplat ulterior, trezindu-se când organele de poliție l-au condus la sediul În declarația de învinuit, recunoaște că a hotărât împreună cu ceilalți inculpați să meargă în livadă pentru a culege cireșe, că au fost surprinși de agenții de pază, moment în care a izbucnit o altercație verbală, iar în momentul în care victima a dat drumul câinelui pe care-l ținea în lesă, el a lovit câinele cu un par cu grosimea de 4- 5 cm și de 1-1,5 și, împreună cu inculpatul a fugit după agentul de pază, i-au pus, iar când acesta a căzut cu fața la pământ cei doi inculpați au început să-l lovească cu picioarele peste față și corp.

Inculpatul în mod constant a precizat împrejurările în care au mers în livadă, faptul că au fost surprinși de agenții de pază care le-au solicitat să părăsească livada, altercația verbală care a avut loc în prima fază a incidentului, precum și cea de-a doua etapă a conflictului, când el și inculpatul au fugit după victima, au trântit-o la pământ, după care au lovit-o amândoi cu picioarele peste corp.

Inculpatul a nuanțat prezentarea situației de fapt, respectiv cea de-a doua etapă a incidentului, când împreună cu inculpatul A au fugit după partea vătămată, în sensul că nu a recunoscut că a lovit victima, iar relativ la plaga de la deget a susținut că a suferit un accident la șantier.

Inculpatul Aar ecunoscut săvârșirea faptelor, declarația sa fiind constantă pe parcursul procesului penal.

Certificatul medico-legal de necropsie precizează că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutive unui politraumatism cranio-cerebral cu hemoragie subdurală, hemoragie subarahnoidiană, contuzie cerebrală și tumefacții, echimoze și plăgi contuze; topografia și morfologia leziunilor pledează pentru producerea lor prin lovire activă cu mijloace și corpuri contondente; între leziuni și deces există o legătură de cauzalitate directă; decesul a avut loc la data de 31.05.2008.

Conform raportului de constatare medico-legală nr. 5085 din 05.06.2008, partea vătămată a prezentat tumefacții echimotice, chemoris, excoriație și contuzie dentară dinții 41, 42, leziuni ce s-au putut produce prin loviri cu corpuri contondente, necesită 8-10 zile de îngrijiri medicale și pot data din data de 31.05.2008.

Probele administrate nemijlocit în cursul cercetării judecătorești nu au adus elemente de noutate față de cele strânse în faza de urmărire penală, iar faptele, în materialitatea lor au fost contestate de către inculpații, care au precizat că nu-și mențin declarațiile date în cursul urmăririi penale, susținând că au fost constrânși de către anchetatori să declare în sensul în care li s-a solicitat.

Reținând anumite imprecizii ale încadrării juridice a faptelor raportat la situația de fapt conturată de ansamblul probator administrat în cauză, instanța a pus în discuția contradictorie a părților oportunitatea schimbării încadrării juridice a faptelor reținute în rechizitoriu, din infracțiunile prev. de art. 174 alin.1-176 alin.1 lit. d, art. 211 alin. 3 cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, în infracțiunile prev. de art. 211 alin.1, art. 211 alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal, art. 174 alin.1-176 alin.1 lit. d Cod penal și art. 211 alin.1, art. 211 alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal pentru inculpații și, din infracțiunile prev. de art. 239 alin. 2 Cod penal și art. 211 alin.2 ind. 1, lit. Cod penal cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, în două infracțiuni prev. de art. 211 alin. 1, art. 211 alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, pentru inculpatul A și din infracțiunile prev. de art. 239 alin. 2 Cod penal și art. 211 alin.2 ind. 1, lit. Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a și art. 33 lit. a Cod penal, în două infracțiuni prev. de art. 211 alin. 1, art. 211 alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a și art. 33 lit. a Cod penal pentru inculpatul.

Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, conform art. 339 Cod procedură penală, analizând actele și lucrările dosarului,primainstanță a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpații locuiesc în com., jud. I, în satul, iar în după amiaza zilei de 31.05.2008 se aflau la un bar din satul și consumau băuturi alcoolice, când inculpatul Aaf ost sunat de soția sa care i-a cerut să-i aducă cireșe când vine acasă.

În apropierea satului se află ferma nr. 8, aparținând Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare pentru I, unitate care avea încheiat un contract de prestări servicii cu firma de pază a SC SRL La data de 31.05.2008, de serviciu în livada de cireșe erau victima și partea vătămată.

Inculpații, aflați în stare de ebrietate au pătruns în livadă printr-o spărtură din gardul de spini care înconjura livada și au început să culeagă și să mănânce cireșe.

De precizat este că în livada respectivă se obișnuia să se permită cetățenilor din comună să culeagă cireșe pentru consumul propriu, cu acceptul șefului de fermă (declarația martorei, fila 261 dosar instanță), aspect cunoscut și de către inculpați.

În jurul orelor 18,30 -19,00, o femeie care culegea cireșe împreună cu copii ei, l-a sunat pe soțul ei care se afla la clădirea unde erau birourile fermei și i-a cerut să vină înaintea ei întrucât în livadă sunt mai mulți tineri sub influența băuturilor alcoolice care fac scandal. Martora a confirmat că l-a însoțit pe soțul femeii în livadă și a aflat de la aceasta că tinerii respectivi sunt băuți, culeg cireșe, rup crengi și au bețe asupra lor.

Când au revenit la fermă, le-a comunicat agenților de pază aceste aspecte, iar victima a hotărât să meargă în livadă, având cu el câinele de pază pe care-l ținea în lesă. Partea vătămată a fost nevoit să-l însoțească pe colegul său, așa cum prevedea regulamentul, însă i-a cerut acestuia să anunțe prin dispecer echipa de intervenție, victima apelând serviciul de pază de pe telefonul părții vătămate.

Deși i s-a recomandat să se întoarcă la fermă și să aștepte sosirea echipei de intervenție, victima și-a continuat deplasarea spre locul în care se aflau inculpații, fiind încredințat că, având câinele asupra sa, va fi în stare să facă față acelor tineri (declarația părții vătămate, fila 134 dosar instanță, fila 61 dosar urmărire penală).

Anterior acestui moment, martora l-a trimis pe cumnatul său, martorul să vadă ce persoane sunt în livadă, acesta luând și o furcă cu el pentru a se apăra în cazul în care ar fi fost agresat. Când s-a întâlnit cu cei patru inculpați, martorul a constatat că aceștia erau în stare de ebrietate și unul dintre ei avea un par gros în mână.

Martorul a fost întrebat de către inculpați unde sunt paznicii de la firma, le-a spus că nu știe unde sunt, iar inculpații au declarat că o să-i caute și o să-i găsească, fiind stabilită astfel cu certitudine intenția acestora de a avea o confruntare cu agenții de pază.

La scurt timp, inculpații s-au întâlnit cu agenții de pază care le-au solicitat să părăsească livada, însă inculpații s-au manifestat zgomotos, agresiv și declarând că nu le este frică de câine. Inculpatul, care avea asupra sa un par, în momentul în care victima a asmuțit câinele asupra lor, a lovit câinele cu parul.

După ce câinele a fugit iar agenții de pază erau în inferioritate numerică față de inculpați, victima a pulverizat cu spray lacrimogen înspre inculpați, însă aceștia si-au continuat atitudinea agresivă, îndreptându-se amenințători spre agenții de pază.

Aceștia au început să fugă în direcții opuse, iar inculpații i-au urmărit, fugind după victima, iar A și urmărindu-l pe.

În cea de-a doua etapă a conflictului, activitatea infracțională desfășurată de inculpați se diferențiază, raportat la urmările cauzate.

Astfel, inculpatul i-a pus victimei, l-a ținut pe acesta la pământ, iar inculpatul i-a aplicat agentului de pază lovituri cu parul peste corp, dar și cu picioarele, după care victima a fost lovită și de inculpatul, cu picioarele peste corp.

Derularea faptelor a fost percepută în mod direct de martorul, care se afla la o distanță de 200 de metri de locul agresiunii, și care a precizat cu detalii implicarea celor doi inculpați ( declarația de la fila 65 dosar urmărire penală și 258 dosar instanță). Martorul a fost apoi observat de inculpatul care, bănuind că martorul a văzut agresiunea exercitată asupra victimei, i-a cerut inculpatului să fugă după acesta și să-l bată, însă martorul a fost mai rapid și a reușit să ajungă la sediul fermei în siguranță.

Victima a rămas căzută la pământ, dar inculpatul a continuat să-l lovească cu picioarele, după care a luat spray-ul lacrimogen, cu care anterior a pulverizat la rândul său asupra victimei, dar și telefonul mobil aparținând victimei și, împreună cu inculpatul s-au îndreptat spre locul în care se aflau ceilalți inculpați ( declarația inculpatului din cursul cercetării judecătorești, fila 130).

Telefonul mobil marca Nokia model 1112 fost găsit asupra inculpatului la momentul încarcerării în Penitenciarul Iași, a fost depus la dosar la solicitarea instanței, iar ulterior, a fost identificat de către un reprezentant al firmei de pază SC SRL I, ca fiind telefonul cu seria - aflat în posesia agentului de pază.

Spray-ul lacrimogen nu a fost găsit, însă ulterior, printr-un înscris extrajudiciar (fila 142 dosar instanță), respectiv o scrisoare trimisă din penitenciar, inculpatul îi solicită numitei să-i spună unei persoane pe nume, să nu declare poliției că inculpatul a intenționat să-i vândă spray-ul luat de la agentul de pază, să caute spray-ul care se află sub un pod din sat și să-l arunce pentru a nu fi găsit de organele de poliție.

Poziția procesuală a inculpaților și a cunoscut semnificative modificări pe parcursul procesului penal, în încercarea inițială de exonerare a inculpatului de răspunderea penală pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, ulterior, inculpatul, recunoscând că a existat o înțelegere între cei doi inculpați în acest sens.

Astfel, la primele audieri din data de 07.10.2008, ambii inculpați au susținut că inculpatul nu a lovit victima, că a fugit în momentul în care a fost asmuțit câinele asupra inculpaților și s-a întâlnit cu ceilalți inculpați în afara gardului livezii, după ce conflictele se finalizaseră.

Evident că aceste variante nu se coroborează cu probatoriul administrat în cauză și suntpro causa, fiind infirmate chiar de declarațiile anterioare ale inculpaților, astfel că prima instanță le-a înlăturat cu motivarea că nu sunt expresia adevărului.

Drept dovadă este revenirea ulterioară a inculpatului, care a recunoscut înțelegerea intervenită pentru exonerarea inculpatului de răspundere penală, și care, reaudiat la data de 10.03.2009 a precizat că inculpatul a fugit după victimă, i-a pus și a început să o lovească cu picioarele peste corp și peste față. Relativ la participarea sa, inculpatul că a lovit victima, încercând să acrediteze ideea că el a fost cel care a încercat să aplaneze conflictul și care l-a oprit pe de a mai lovi victima căzută la pământ.

Este de principiu că declarațiile inculpatului sunt divizibile, organul judiciar putând înlătura din acestea părțile care nu se coroborează cu toate celelalte probe existente la dosar. Totodată, posibilitatea retractării totale sau parțiale a declarațiilor există pentru toate fazele procesului penal, instanța având obligația de a aprecia valoarea retractării, printr-o analiză a temeiniciei motivelor care au stat la baza acesteia, putând reține ca adevărată acea declarație care se coroborează cu ansamblul probator, deoarece nu există o prioritate a declarațiilor și este aplicabilă regula generală privind aprecierea probelor.

Așa fiind, și această depoziție a inculpatului a fost primită parțial, întrucât martorul ocular a relatat cu detalii modul de implicare a inculpatului în activitatea infracțională, precum și faptul că acesta a aplicat victimei mai multe lovituri cu picioarele.

În același sens, pentru aprecierea temeiniciei retractării depozițiilor inculpatului, prima înstanță a avut în vedere că pe parcursul cercetării judecătorești au fost purtate discuții legate de asigurarea dreptului la apărare pentru cei doi inculpați, inițial ei având angajat același avocat.

Au fost interpelați de către instanță dacă doresc să fie asistați de către același avocat, iar ei au consimțit la aceasta, declarația lor fiind expresia asigurării unei reale și eficiente apărări, întrucât modul cum este condusă apărarea este atributul celui interesat și al apărătorului său.

Potrivit art. 6 Cod proc. pen. și art.6 paragraful 3 lit. c din CEDO, dreptul la apărare este garantat învinuitului sau inculpatului în tot cursul procesului penal. Inculpatul poate fi asistat de un apărător ales la alegerea sa sau beneficiază de serviciile unui avocat numit din oficiu, conform dispozițiilor art. 171alin.2 Cod proc. pen.

După ce inculpatul a depus la dosar mai multe memorii prin care își schimba depozițiile inițiale, constatând că intre cei doi inculpați sunt interese contrare, ei învinuindu-se reciproc, prima instanță, la solicitarea inculpatului și a avocatului ales, a desemnat un avocat din oficiu, în prezența căruia a procedat la reaudierea inculpatului.

Apărarea inculpatului a încercat să contureze o culpă medicală generată de întârzierea cu care a ajuns Ambulanță la locul incidentului, de faptul că victima a fost transportată o parte din drum cu mașina echipei de intervenție care s-a prezentat la solicitarea telefonică, sens în care a solicitat administrarea unor probe vizând: ora la care a fost preluat apelul de către Serviciul de Ambulanță, dotarea și tipul de salvare trimis la fața locului, dacă din echipă făcea parte un medic și starea în care a fost preluată victima; efectuarea unei expertize medico-legale; relații de la. I pentru a stabili ora decesului și dacă manevrele de resuscitare efectuate victimei au fost corespunzătoare, probatorii care au fost admise în parte de către instanță, doar cu privire la stabilirea orei decesului victimei, aspect asupra căruia medicii legiști nu s-au pronunțat, precum și cu privire la solicitarea avizării raportului de nocropsie nr. S-5048 din 18.06.2008 întocmit de I, de către Comisia de Avizare și Control al actelor medico-legale.

Celelalte probe au fost respinse de instanță ca nefiind utile soluționării cauzei, întrucât nu au fost decelate aspecte pentru verificare cărora s-ar impune efectuarea unei noi expertize medico-legale, iar datele solicitate de la Serviciul de Ambulanță au fost apreciate ca fiind inutile având în vedere concluziile raportului de necropsie care au stabilit o legătură de cauzalitate directă între leziunile prezentate de victimă și deces.

Cu adresa nr. 17883 din 08.04.2009, Comisia de Avizare și Control al actelor medico-legale a confirmat concluziile raportului medico-legal supus avizării, care au fost științific elaborate și bazate pe datele medicale inserate în raport.

Relativ la ora la care a intervenit decesul victimei, Iac omunicat instanței că necropsia s-a efectuat la data de 02.06.2008, a început în jurul orelor 09.00, iar după aspectul lividităților cadaverice, care atestă o vechime de peste 18 ore, stadiul rigidității cadaverice care începe după minim 24 ore, precum și absența putrefacției, s-a apreciat că decesul s-a produs cu aproximativ 36 ore anterior efectuării necropsiei, deci, la un calcul simplu în jurul orelor 19.00, în data de 31.05.2008.

Aceste concluzii științifice, coroborate cu concluziile raportului de necropsie exclud orice suspiciune cu privire la cauza morții.

de utilitate au fost apreciate relațiile solicitate de la Ferma Pomicolă cu privire la proprietarul fermei, la contractul de prestări de servicii încheiat cu firma de pază și protecție ( copia contractului a fost depusă la dosar în cursul urmăriri penale), la identitatea persoanelor care acordau permisiunea persoanelor străine să culeagă cireșe din livadă, la stabilirea împrejurării dacă în cadrul fermei mai era asigurat un serviciu de pază civilă, aspecte fără relevanță raportat la situația de fapt și la încadrarea juridică a faptelor.

Au fost admise probele testimoniale solicitate de cei doi inculpați, fiind audiați martorii G și, depozițiile lor fiind consemnate în procese verbale atașate la dosar.

Ambii martori propuși în apărare sunt părinții inculpaților, respectiv tatăl inculpatului și mama inculpatului, iar depozițiile lor vizează momente anterioare sau posterioare incidentului, nu furnizează elemente menite a elucida împrejurările în care s-au desfășurat faptele și nici nu susțin variantele prezentate de inculpați cu privire la derularea incidentului, urmând fiindi primite de către instanța de fond cu rezerva cuvenită sub aspectul sincerității, dată fiind relația firească de rudenie.

Despre incidentul din incinta fermei a fost anunțat telefonic și numitul care se afla la domiciliul martorului G pe care-l ajuta să taie un porc. Soția martorului, numita care se afla în incinta fermei l-a sunat pe soțul său și i-a comunicat de incidentul care a avut loc în fermă. Imediat martorii G și au plecat cu o căruță spre fermă, însă au lăsat-o acasă pe martora să urmărească prin binoclu un grup de persoane care coborau dinspre fermă și despre care au bănuit că sunt cele implicate în scandal (declarația martorei, fila 131 dosar instanță).

Martora a observat că persoanele pe care le-a urmărit prin binoclu au intrat în barul din sat și a pornit înspre magazin pentru a-i identifica. A aflat astfel de la vânzătoare că tinerii care au intrat în bar sunt, și, cealaltă persoană din grup despărțindu-se de cei trei inculpați la intrarea în sat.

Aceeași situație de fapt o prezintă și martorii G și, însă aceștia au mai relatat faptul că în momentul în care au intrat în livadă s-au întâlnit cu echipa de intervenție de la și, împreună cu aceștia au început să caute victima. Au găsit-o căzută cu fața în jos, avea maxilarul încleștat, pământ în gură și în pumn, multiple leziuni în zona capului și sângera abundent, sânge fiind și pe pământ.

Constatând că victima mai avea puls, membrii echipei de intervenție au încercat resuscitarea acesteia și au sunat la salvare, însă întrucât aceasta întârzia au hotărât să transporte victima la spital cu mașina intervenției. Pe drum s-au întâlnit cu salvarea care a preluat victima, s-au încercat manevre de resuscitare și de către personalul de pe ambulanță însă nu au reușit.

Coroborând elementele probatorii analizate mai sus, prima instanță a constatat că vinovăția inculpaților și a fost pe deplin dovedită, însă speța comportă un examen aparte din punct de vedere al calificării juridice a faptelor.

Astfel, relativ la infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 3 Cod penal reținută prin actul de inculpare în concurs real cu infracțiunea prev. de art. 174 alin.1-176 alin.1 lit. d Cod penal, este de precizat că cele două infracțiuni nu pot fi reținute concomitent în sarcina aceleiași persoane întrucât, din moment ce se presupune că făptuitorul a acționat cu intenție în ceea ce privește producerea morții victimei, nu se poate reține că el este, în același timp, și în culpă față de același rezultat, așa cum cere textul art. 211 alin. 3 Cod penal.

Infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 176 alin.1 lit. d Cod penal presupunesuprimarea cu intenție a vieții unei persoane, pentru a crea condițiile favorabile săvârșirii sau ascunderii unei tâlhării sau piraterii.Este necesar ca activitatea făptuitorului să fie de asemenea natură și violențele să fie exercitate în așa mod încât să exprime legătura lor din punct de vedere material și subiectiv, cu scopul care se cere realizat.

În speță ne aflăm în varianta săvârșirii omorului în scopul ascunderii unei tâlhării, respectiv a primei infracțiuni de tâlhărie, consumate în prima fază a incidentului, când inculpații au pătruns în livada aparținând Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare pentru I, a cărei pază era asigurată pe bază de contract de către SC SRL pentru a sustrage cireșe, au mâncat și au cules cireșe în valoare de 6 lei pe care le-au pus într-un rucsac aparținând inc. A, iar în momentul în care au fost surprinși de către agenții de pază, s-au manifestat agresiv, amenințând paznicii și refuzând să părăsească livada, deși li s-a cerut expres acest lucru.

Deși valoarea bunurilor sustrase poate fi considerată derizorie, atitudinea agresivă a inculpaților le califică rezoluția infracțională, ei continuând să-i sfideze pe agenții de pază, deși aceștia le-au cerut inițial să părăsească livada, demonstrând astfel că ar fi trecut cu vederea sustragerea cireșelor.

Rezultă că tâlhăria care intră în concurs cu infracțiunea de omor deosebit de grav este cea care se încadrează în disp. art. 211 alin. 1, 211 alin.2 ind. 1 lit. a Cod penal.

După consumarea acestei prime infracțiuni de tâlhărie de către toți cei patru inculpați, ei s-au despărțit, fugind după cele două victime, în direcții opuse.

Inculpații și l-au prins pe și, așa cum am mai precizat i-au aplicat numeroase lovituri peste corp și cap cu un par, dar și cu picioarele, cauzându-i leziuni grave care în final au dus la decesul victimei.

Cât despre intenția de a suprima viața victimei, aceasta rezultă din modul de executare a acțiunii de lovire - obiectul vulnerant folosit de agresori (un par, pumnii și picioarele), să ucidă; zona vitală vizată (capul, corpul); intensitatea loviturilor (obiectivată de urmările constatate de medicii legiști, insuficiență cardio-respiratorie acută consecutive unui politraumatism cranio-cerebral cu hemoragie subdurală, hemoragie subarahnoidiană, contuzie cerebrală și tumefacții, echimoze și plăgi contuze) - conjugată cu existența mobilului, dedus din dorința de a ascunde săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În momentul în care victima era căzută la pământ, în neputință de a se apăra, inculpații au luat cea de-a doua rezoluție infracțională corespunzătoare infracțiunii de tâlhărie, respectiv au luat spray-ul lacrimogen și telefonul mobil al victimei și au plecat după ceilalți doi inculpați, consumându-se astfel și ce-a de-a doua infracțiune de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, art. 211 alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal.

In consecință, reținând că potrivit art. 317 Cod proc. pen. judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței, iar în cuprinsul rechizitoriului a fost descrisă aceeași situație de fapt ca și cea conturată de cercetarea judecătorească desfășurată în cauză, instanța de fond a constatat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor, angajarea răspunderii penale a inculpaților și urmând să fie antrenată pentru săvârșirea a două infracțiuni prev. de art. 211 alin. 1, art. 211 alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal, în concurs real cu infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin.1-176 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.

Activitatea infracțională a inculpaților și în prima fază a conflictului, când au sustras cireșe din livada aparținând Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare pentru I, iar în momentul în care au fost surprinși de paznici i-au amenințat pe aceștia, refuzând să părăsească livada, se circumscrie aceleiași încadrări juridice, respectiv a infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, art. 211 alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal.

După ce s-au despărțit de ceilalți doi inculpați, și A au reușit să-l prindă pe și au început să-l lovească, căzut fiind la pământ, cu pumnii și picioarele. La un moment dat inculpatul s-a urcat pe inculpat și a încercat să-i ia cu forța spray-ul lacrimogen, iar partea vătămată l-a mușcat pe inculpat de un deget.

Raportul de constatare medico-legală a stabilit că inculpatul a prezentat o plagă mușcată a degetului V drept ce s-a putut produce prin mușcare de gură umană și pot data din 31.05.2008, aceste concluzii științifice, coroborate cu declarațiile părții vătămate și ale coinculpatului A demontând apărarea inițială a inculpatului și dovedind implicarea sa activă în incident.

În mod constant inculpatul A și-a asumat faptele imputate.

După ce a fost deposedat de spray, la fața locului au venit și ceilalți doi inculpați astfel că partea vătămată a fost abandonată și astfel a reușit să ajungă la fermă să aștepte mașina de intervenție.

Pentru această a doua fază a conflictului, încadrarea juridică reținută în actul de inculpare a fost în temeiul disp. art. 239 alin. 2 Cod penal, în considerarea calității de agent de pază a părții vătămate, aflate la data incidentului în exercițiul funcțiunii.

a avut în vedere dispozițiile art. 28 din Legea 18/1996 privind paza persoanelor, obiectivelor, bunurilor și valorilor care prevedea că personalul de pază este asimilat, pe timpul executării serviciului, persoanelor care îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorității publice.

Însă, dispozițiile Legii 18/1996 au fost abrogate prin Legea 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, astfel că, de la data intrării în vigoare a Legii 333/2003, agentul de pază nu mai poate fi subiect pasiv al infracțiunii de ultraj, întrucât nu exercită o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

Neexistând calitatea cerută de textul de lege, nu poate fi angajată răspunderea penală a inculpaților în temeiul disp. art. 239 alin. 2 Cod penal, activitatea lor infracțională fiind circumscrisă, raportat și la urmările cauzate, elementelor constitutive ale unei noi infracțiuni de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, art. 211 alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal, având la bază o nouă rezoluție infracțională.

Conform raportului de constare nr. 5058/05.06.2008, partea vătămată a prezentat leziuni care au necesitat pentru vindecare 8-10 zile de îngrijiri medicale și care s-au putut produce prin loviri active cu corpuri contondente.

Inculpații au săvârșit cele două infracțiuni de tâlhărie în condiții de concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal, mai înainte de a fi condamnați definitive pentru vreuna dintre ele.

De asemenea, inculpatul a comis infracțiunile în condiții de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a Cod penal, mai exact în timpul termenului de încercare de 4 ani al suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3999 din 03.10.2007 a Judecătoriei Iași, incidente fiind deci disp. art. 83 Cod penal relative la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate anterior, pedeapsă ce va fi executată alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință.

În baza textelor de lege mai sus arătate s-a dispus condamnarea inculpaților, la individualizarea pedepselor fiind avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal și disp. art. 52 Cod penal relative la scopul pedepsei, cu referire la: dispozițiile generale ale codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială, la împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, la împrejurările care au generat conflictul, de urmările grave și ireversibile produse, precum și de gradul de pericol social concret al faptelor.

Funcțiile pedepsei, respectiv mijloacele prin care aceasta realizează scopurile preventive - general și special -, privesc modul în care ar trebui să fie concepută pedeapsa pentru a determina pe destinatarul normei penale în colectiv, ca și pe individul care a comis o faptă ilicit, concretă, să satisfacă scopul legii penale de a nu mai comite infracțiuni și de a păstra intacte valorile sociale fundamentale, implicit condițiile esențiale de existență a societății.

Individualizarea sancțiunii trebuie să respecte principiul proporționalității pedepsei cu natura și gradul de pericol al faptei săvârșite, avându-se în vedere drepturile și libertățile fundamentale sau alte valori sociale protejate care au fost vătămate prin comiterea infracțiunii.

În principal, s-a ținut cont de circumstanțele reale și personale, contextul conflictual, vârsta părților implicate, urmările ireversibile produse în cazul victimei, precum și cele vătămătoare constatate de actele medico-legale în cazul părții vătămate, antecedența penală în cazul inculpatului ( 100 dos. ), lipsa antecedentelor penale și atitudinea procesuală sinceră în cazul inculpatului A, precum și conduita procesuală oscilantă a celorlalți inculpați, menită să îngreuneze aflarea adevărului.

În considerarea celor ce preced, văzând și dispozițiile art. 211 alin.1 și 2 ind.1 lit. a Cod penal, art. 174 al.1-176 alin.1 lit. d Cod penal, s-a aplicat inculpaților și câte o pedeapsă orientată peste limita minimă specială, aplicând disp. art. 33 lit. a, 34 Cod penal relative la concursul de infracțiuni.

În baza art. 176 al. 1, teza finală, Cod penal, din aceleași rațiuni, care impun o sancționare efectivă, complementară răspunderii penale, s-a aplicat inculpaților și pedeapsa obligatorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a) teza a II a și b) Cod penal, pe o perioadă rezonabilă, de câte 5 ani.

În temeiul art. 71 al. 3 Cod penal și în lumina Deciziei nr. LXXIV/05.11.2007, pronunțată de secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, s-a aplicat inculpaților și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a), teza a II a și b), Cod penal în condițiile și pe durata prev. de art. 71 Cod penal. S-a avut în vedere că, raportat la gravitatea faptelor comise, inculpații au devenit nedemni să își exercite drepturile electorale și civile.

Constatând că temeiurile care au stat la baza luării și ulterior a menținerii măsurii de arest preventiv a inculpaților nu s-au modificat în nici un fel, ci, din contră s-au consolidat, mai ales că se va dispune condamnarea lor, prima instanță a dat eficiență disp. art. 350 alin. 1 Cod proc. pen. și a menținut această măsură.

În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedepsele rezultante ce vor fi aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 01.06.2008 la zi.

În cazul inculpatului A, instanța, în marja conferită de norma de incriminare, având în vedere disp. art. 74 lit. a, c Cod penal, respectiv conduita buna avută înainte de săvârșirea faptei, precum și atitudinea după săvârșirea infracțiunii, poziția procesuală constant corectă, instanța s-a orientat către aplicarea unor pedepse fixate sub limita specială minimă, conform art. 76 Cod penal, aplicând disp. art. 33 lit. a, 34 Cod penal pentru rezolvarea pluralității de infracțiuni.

Situația inculpatului este îngreunată de starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. b Cod penal care impune revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3999 din 03.10.2007 a Judecătoriei Iași. Așa fiind, pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză, în cuantum stabilit peste limita specială minimă, consecință a atitudinii procesuale necorespunzătoare și a agresivității manifestate față de partea vătămată, au fost contopite ca urmare a aplicării disp. art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, dispunându-se ca alături de pedeapsa rezultantă să fie executată și pedeapsa anterioară de 2 ani închisoare a cărei suspendare condiționată a fost revocată.

Și în cazul inc. A și, în temeiul art. 71 al. 3 Cod penal și în lumina Deciziei nr. LXXIV/05.11.2007, pronunțată de secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, s-a apălicat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a), teza a II a și b), Cod penal în condițiile și pe durata prev. de art. 71 Cod penal, constatându-se nedemnitatea în exercitarea drepturile electorale și civile.

În temeiul disp. art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților A și perioada reținerii și arestării preventive de la 01.06.2008 până la 16.01.2009.

Raportat la măsura obligării inculpaților A și de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței, constatând că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu s-au modificat, prima instanță în baza disp. art. 357 alin.2 lit. b Cod proc. pen. A menținut, până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, măsura preventivă prev. de art. 145 ind. 1 Cod proc. pen.

Cât privește rucsacul aparținând inculpatului A, care a fost folosit pentru depozitarea cireșelor sustrase, în temeiul disp. art. 118 lit. b Cod penal s-a dispus luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale.

Latura civilă

Consecință a soluțiilor din latură penală, s-a constatat că în cauză sunt întrunite toate elementele necesare angajării răspunderii civile delictuale în condițiile art. 998 Cod civil, coroborat cu art. 14 și art. 346 Cod procedură penală. De asemenea, sunt întemeiate și pretențiile civile ale unității sanitare care a fost solicitată pentru efectuarea transportului victimei, ceea ce atrage incidența art. 313 din Legea nr. 95/2006.

Odată stabilită vinovăția inculpaților, respectiv materialitatea faptelor, identitatea autorilor, urmările vătămătoare și legătura de cauzalitate, singura problemă care se naște este aceea a cuantificării prejudiciului.

În speță s-au constituit părți civile:

- SC SRL I cu suma de 245 lei reprezentând c-valoarea telefonului Nokia 1112 și a două spray-uri lacrimogene;

- partea vătămată cu suma de 15 000 lei daune materiale și morale de la inculpații și și suma de 10 000 lei de la inculpații A și;

-, reprezentanta legală a minorei, născută la data de 04.01.2004, cu suma de 70.000 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând pensie pentru minoră până la majoratul acesteia, 70.000 lei cu titlu de daune morale, precum și decontarea cheltuielilor de transport efectuate pentru prezentarea la proces, minora fiind stabilită împreună cu mama ei în Cipru;

-, tatăl victimei s-a constituit parte civilă cu suma de 104 000 lei din care 4.000 lei reprezintă daune materiale și 100.000 lei daune morale, precum și o prestație periodică până la sfârșitul vieții, în cuantum de 300 lei lunar;

-, mama victimei s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 lei, din care 10.000 lei daune materiale și 100.000 lei daune morale, precum și o prestație periodică până la sfârșitul vieții, în cuantum de 300 lei lunar;

- Serviciul de Ambulanță I s-a constituit parte civilă cu suma de 209 lei - fila 137 dosar instanță;

Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Iap recizat prin adresa nr. 761 din 02.06.2008 că valoarea prejudiciului a fost de 6 lei, sumă cu care nu se constituie parte civilă.

Cu privire la acțiunea civilă promovată de SC SRL I, prin reprezentanții legali, având în vedere că telefonul mobil marca Nokia 1112 fost găsit, urmând a fi predat părții civile la solicitare, pe baza unui proces-verbal, s-a constatat că acțiunea civilă este întemeiată în parte, doar cu privire la suma de 50 lei reprezentând c/valoarea celor 2 spray-uri lacrimogene ( 35 lei inculpații și și 15 lei inculpații A și ).

Partea civilă nu a dovedit cuantumul pretențiilor civile materiale solicitate de la inculpați, astfel că acordarea acestora nu se justifică. Acțiunea civilă pe care a promovat-o urmează să fie admisă doar în parte, sub aspectul acordării unor daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial suportat, dar nu în cuantumul solicitat.

Astfel, reținând că partea vătămată a suferit traume severe atât fizice cât și psihice, ale căror consecințe sunt cu atât mai serioase cu cât suferințele provocate acesteia s-au produs în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, consecință a activității infracționale desfășurată doar de inculpații A și, se impune acoperirea prejudiciului de natură nepatrimonială prin obligarea inculpaților în solidar la plata sumei de 5000 lei.

Nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a inculpaților și, întrucât nu s-a dovedit implicarea acestora în agresarea părții vătămate.

S-a dispus ca partea civilă, prin reprezentanta legală să fie despăgubită pentru prejudiciul material și moral suferit ca urmare a decesului tatălui, după cum urmează:

- Deși minora a fost încredințată urmare a divorțului părinților, mamei, victima a fost obligată la plata unei pensii de întreținere pentru minoră până la majoratul acesteia. Prin urmare, prin fapta inculpaților și părții civile minore i s-a cauzat un prejudiciul material localizat în aceea că a fost lipsită de întreținerea prestată de victimă în folosul ei, pe care aceasta avea obligația legală să o presteze dacă ar fi trăit. Ca atare, aceasta este îndreptățită la repararea acestui prejudiciu, prin obligarea inculpaților la plata unei prestații periodice lunare către aceasta. La calculul acesteia instanța a avut în vedere cuantumul veniturilor pe care l-ar fi obținut victima începând cu 01.06.2008, respectiv de 600 lei până în septembrie 2008, după care venitul a crescut la 648 lei începând cu luna octombrie 2008. la aceste venituri, cuantumul prestației periodice de din aceste sume, se va stabili o sumă globală pentru perioada 31.05.2008 - 03.08.2009, de 1998 lei, precum și suma de 146 lei lunar începând cu data de 03.08.2009 până la majoratul minorei.

- Necesitatea acordării de daune morale părții civile se impune cu forța evidenței și prin prisma normelor care obligă autoritățile judiciare să asigure o protecție superioară victimelor minore, inclusiv în latura civilă a cauzei (art. 17 și 18 Cod procedură penală). Este de netăgăduit că decesul tatălui lipsește minora, aflata la o vârstă fragedă de suportul moral, afecțiunea și compania pe care i l-ar fi acordat tatăl său, producându-i traume psihice ale căror consecințe vor fi relevate în viitor. Față de aceste considerente, prima instanță a apreciat că cererea de daune morale formulată de partea civilă este întemeiată în limita sumei de 20 000 lei.

Acțiunile civile promovate de părțile civile și au fost admise în parte, respectiv în limita prejudiciului material dovedit și a prejudiciului nepatrimonial suferit prin pierderea fiului.

Astfel, raportat la cuantumul daunelor materiale solicitate de partea civilă, instanța a constatat că acesta a fost dovedit cu probele testimoniale și cu înscrisuri în limita sumei de 7.500 lei ( martora a declarat că partea vătămată a împrumutat de la ea suma de 4.000 lei, iar de la concubinul său, martorul, suma de 3.500 lei pentru cheltuielile de înmormântare și a celor ocazionate de praznicele tradiționale efectuate pentru decedat). Pentru dovedirea acestor cheltuieli au fost depuse și înscrisuri totalizând suma de 6 657 lei.

Partea vătămată a probat efectuarea unor cheltuieli ocazionate de înmormântarea victimei și de evenimentele ulterioare, în cuantum de 1078 lei ( filele 170, 219 dosar instanță).

La stabilirea răspunderii civile delictuale a inculpaților și, atât față de partea civilă, cât și față de părțile civile și prima instanță a avut în vedere ca reper, și concluziile procesului - verbal de cercetare încheiat de ITM I, care, la capitolul "Alte cauze care au concurat la producerea evenimentului", a menționat nerespectarea de către victimă a prevederilor art. q din fișa postului, care arată că în caz de incidente majore, când agentul nu poate rezolva singur incidentul. va solicita de urgență sprijin echipajului de intervenție.

Deși victima a solicitat echipa de intervenție, nu a așteptat sosirea ei, sperând că va putea rezolva incidentul atâta timp cât era împreună cu partea vătămată și erau însoțiți și de un câine.

Atitudinea sa temerară a fost temperată de colegul său, care însă nu l-a putut convinge să aștepte sosirea echipei de intervenție, iar ulterior incidentul a escaladat datorită superiorității numerice a agresorilor și a agresivității manifestate de aceștia.

În considerarea acestor aspecte, s-a reținut o culpă concurentă a victimei, în cuantum de 10%, proporție cu care au fost diminuate toate despăgubirile civile dovedite de părți.

Cât privesc daunele morale solicitate de părinții victimei, instanța a apreciat că acestea sunt întemeiate în mare măsură, din probele administrate rezultând, fără echivoc, că părților civile li s-a cauzat suferințe psihice semnificative prin pierderea unicului fiu, suferințe ce se impun a fi reparate echitabil prin obligarea inculpaților în solidar cu inculpatul, la plata sumei de 50.000 lei pentru fiecare parte civilă.

Nedovedite sub aspectul realității și al cuantumului sunt sumele solicitate cu titlu de prestații periodice până la sfârșitul vieții celor două părți civile, martorii audiați cu privire la acest aspect făcând declarații imprecise, irelevante, care nu pot constitui un fundament al acordării unor prestații periodice, instanța respingând aceste pretenții civile.

Prima instanță a admis și acțiunea civila pornita si exercitata in cadrul procesului penal de către partea civilă Serviciul de Ambulanță al județului I, sens in care - în baza dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificata si completata prin nr.OUG 72/2006, publicata in Monitorul Oficial nr. 803/25.09.2006, coroborate si cu dispozițiile art. 14-15 din Codul d e procedura penala si art. 346 din Codul d e procedura penala, raportat și la art. 998-999 din Codul civil -, a obligat pe inculpații și în solidar sa plătească părții civile sus-menționate, cu titlu de despăgubiri civile, suma de 209 lei (RON), reprezentând cheltuielile de transport ocazionate de transportul victimei.

S-a constatat că partea vătămată Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru I nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a constatat că sunt întemeiate și probate sub aspectul realității si cuantumului cheltuielile judiciare solicitate de părțile civile, prin reprezentanta legală, și, reprezentând cheltuieli de transport ocazionate de deplasările efectuate la ribunalul Iași pentru termenele acordate de instanță și onorariile avocaților aleși, cheltuieli al căror cuantum a fost diminuat cu 10% corespunzător procentului culpei concurente a victimei.

În temeiul art. 189 Cod procedură penală, s-a dispus ca onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul, în sumă de 200 de lei, să fie plătit din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

În baza art. 191 al. 1 și 2 Cod procedură penală, inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care au fost inclus, în cazul inc. și onorariul avocatului desemnat din oficiu.

În termenul legal prevăzut de art. 363 alin. 1 Cod procedură penală hotărârea primei instanțe a fost apelată de părțile civile și și de inculpații, -, A și.

Motivându-și apelul promovatpărțile civile șiau criticat soluția instanței de fond, atât sub aspectul laturii penale cât și al laturii civile.

În latura penalăau susținut că raportat la circumstanțele reale și personale ale inculpaților - și, la gravitatea faptelor comise și atitudinea procesuală nesinceră, oscilantă, instanța de fond a aplicat acestora, în mod nejustificat o pedeapsă orientată spre minimul special, impunându-se dozarea pedepsei într-un cuantum orientat către maximul special prevăzut de lege.

În latură civilă, au criticat reținerea în cauză a unei culpe concurente a victimei cu consecința diminuării în procent de 10% a daunelor materiale și a cheltuielilor de judecată suportate, solicitând înlăturarea acestei diminuări și acordarea în integralitatea lor a daunelor materiale și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.000 lei, respectiv 4892,5 lei pentru apelanta și 4000 lei, respectiv 3630,5 lei pentru apelantul.

Cea de-a doua critică formulată de părțile civile-apelante cu privire la modul de soluționare a laturii civile a vizat neacordarea de către prima instanță a despăgubirilor periodice solicitate, considerând că din probatoriul administrat în cauză rezultă că victima - fiul lor - îi vizita periodic, îi ajuta cu sume de bani, alimente și le acorda un sprijin financiar periodic.

Sub aspectul daunelor morale, părțile civile au susținut că prima instanță a diminuat în mod nejustificat și nemotivat cuantumul acestor daune, apreciind că se impune raportat la prejudiciul efectiv suferit, acordarea în integralitate a sumelor solicitate cu titlu de daune morale.

Pentru dovedirea susținerilor făcute, apelanții au solicitat audierea martorei, probă încuviințată și administrată de instanța de apel.

Prin apelul declarat inculpatul a formulat critici pe planul individualizării pedepsei, solicitând, în raport de circumstanțele reale și personale, de lipsa antecedentelor penale, buna sa conduită socială dar și de culpa victimei, reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

Inculpatul-a susținut că este greșită soluția de condamnare dispusă împotriva sa, formulând următoarele critici:

- ignorarea de către prima instanță a scrisorii trimisă de inculpatul, din locul de detenție, adresată prietenei sale - -, probă ce dovedește implicarea singulară a acestui inculpat la lovirea ce a dus la decesul victimei și la sustragerea telefonului și a spray-ului.

- soluția primei instanțe este rezultatul interpretării greșite a probatoriului administrat în cauză, un probatoriu contradictoriu, confuz și insuficient pentru a putea fi antrenată răspunderea sa penală.

În raport de aceste motive, considerând că nu fost dovedită vinovăția sa în

comiterea faptelor, inculpatul a solicitat pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. "c" Cod procedură penală.

În faza apelului, în scopul lămuririi cauzei sub toate aspectele, în urma solicitării făcute de inculpatul - s-a procedat la audierea martorului.

Inculpatula solicitat, în principal, achitarea pentru prima infracțiune de tâlhărie reținută în sarcina sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. "d" Cod procedură penală și art. 10 lit. "1" Cod procedură penală, în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii și nici nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, susținând că:

- sustragerea cireșelor din livadă nu s-a realizat prin violență și nici nu a fost urmată de violență pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea;

- rezoluția infracțională pentru cea de-a doua infracțiune de tâlhărie a luat naștere ca urmare a asmuțirii câinelui de către partea vătămată și a pulverizării cu spray-ul și nu pentru a-și asigura scăparea, în condițiile în care agentul de pază era în fugă, în retragere, nefiind necesar să-și asigure scăparea, iar cea de-a doua faptă a avut ca finalitate deposedarea părții vătămate de spray-ul folosit;

- nu a folosit nici un act de violență la momentul culegerii cireșelor din copac și pe cale de consecință nu poate fi reținută săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie ci eventual a unei infracțiuni de furt;

- împrejurarea că furtul de cireșe din copac este o practică uzuală în mediul rural coroborată cu faptul că a cules cireșe la rugămintea soției sale, însărcinate, pentru consum și nu pentru ale vinde, că în livada respectivă se obișnuia să se permită cetățenilor să culeagă cireșe, cu acceptul șefului de fermă, permisiune obținută de la un paznic civil, precum și cu valoarea modică a prejudiciului cauzat Stațiunii de Cercetare, constituie elemente ce susțin că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În subsidiar, sub aspectul individualizării pedepsei, apelantul criticat

cuantumul pedepsei aplicat de prima instanță ce nu a dat eficiență tuturor circumstanțelor atenuante, respectiv - lipsa antecedentelor penale, acțiunea sa de a-i opri pe inculpații - și să aplice lovituri părții vătămate, atitudinea sinceră adoptată pe parcursul procesului penal, gradul său de pregătire și instruire și faptul că este căsătorit și are un copil minor.

În ce privește cuantumul pedepsei pentru cea de-a doua infracțiune reținută, apelantul a susținut că se impune a se aprecia independent de fapta celorlalți inculpați și de rezultatul mai grav produs și la care nu a participat activ.

În raport de aceste elemente, apelantul a solicitat redozarea pedepselor și schimbarea modalității de executare prin aplicarea dispozițiilor art. 861Cod penal.

Prin apelul declarat,inculpatula solicitat în principal achitarea sa, susținând că în cazul primei infracțiuni de tâlhărie nu este dovedită intenția sa de a deposeda victima de bunuri, iar, cu privire la cea de-a a doua infracțiune de tâlhărie probatoriul administrat nu dovedește în mod cert că a aplicat lovituri pentru a păstra cireșele ori pentru a șterge urmele infracțiunii.

În subsidiar, a invocat greșita individualizare a pedepsei, considerând că pedeapsa este prea mare prin raportare la modalitatea de săvârșire reținută și la circumstanțele personale.

Curtea, examinând hotărârea apelată și actele și lucrările dosarului instanței de fond, precum și probele administrate în mod nemijlocit, prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei conform dispozițiilor art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, constată următoarele:

Instanța de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, fiind evidențiate aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpaților și probele ce au servit ca temei al soluționării cauzei.

De asemenea, a verificat probatoriul administrat prin prisma apărărilor formulate de inculpați, argumentându-și soluția de înlăturare a acestora, prin expunerea argumentelor de fapt și de drept ce au fundamentat opinia, a analizat elementele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția de condamnare pronunțată rezolvând astfel fondul cauzei și făcând posibil controlul judiciar.

Ținând seama de dispozițiile art. 289 Cod procedură penală, instanța de fond și-a îndeplinit obligația de a readministra probele din cursul urmăririi penale pentru a fi percepute prin filtrul punctelor de vedere exprimate de către toate părțile în ședință publică.

Astfel, prima instanță a procedat la ascultarea inculpaților și a audiat martorii din lucrări, a admis probele solicitate în apărare de inculpați și în consecință a audiat martorii G și și a solicitat avizarea raportului de necropsie întocmit de către Comisia de Avizare și Control al actelor medico-legale, precum și relații de la. I cu privire la stabilirea orei decesului victimei.

Pe baza analizei amănunțite a probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar și a celor administrate în mod nemijlocit în faza cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, existând probe certe de vinovăție a inculpaților -, A și în săvârșirea faptelor, probe ce au înlăturat prezumția de nevinovăție, instituită de dispozițiile art. 66 alin. 2 Cod procedură penală.

Vinovăția inculpaților, -, A și în comiterea faptelor a fost reținută corect de prima instanță pe bazaprocesului verbal de cercetare la fața locului, a schiței locului faptei și a planșelor foto, a proceselor verbale întocmite cu ocazia perchezițiilor domiciliarecând au fost ridicate obiectele de îmbrăcăminte purtate de inculpați la data incidentului și care aveau urme de sânge,a certificatului medico-legal de necropsiece atestă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutive unui politraumatism cranio-cerebral cu hemoragie subdurală, hemoragie subarahnoidiană, contuzie cerebrală și tumefacție, echimoze și plăgi contuze, leziunile fiind produse prin lovire activă cu mijloace și corpuri contondente, iar, între leziuni și deces există o legătură de cauzalitate directă,a avizului Comisiei de Avizare și Control al actelor medico-legaleșirelațiilor comunicate de I privind ora decesului,araportului de constatare medico-legalăîntocmit în urma examinării părții vătămate ce a prezentat tumefacții echimotice, chemoris, excoriație și contuzie dentară produse prin loviri cu corpuri contondente și necesitând un număr de 8-10 zile de îngrijiri medicale,a raportului de constatare medico-legală emis pe numele inculpatuluidin care rezultă că plaga prezentată de acesta la nivelul degetului V drept provine din mușcare de gură umană,a declarațiilor părții vătămate,adepozițiilor din ambele faze procesuale date de martorii, G,, acontractului de prestări serviciiîncheiat între SC SRL I și Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru I,a fișei postului pentru agenții de pază, a procesului verbal de cercetare încheiat de Inspectoratul Teritorial d e Muncă I, a adresei nr. X-- din 14.10.2008emisă de Penitenciarul Iași din care rezultă că la încarcerare inculpatul avea asupra sa un telefon mobil marca Nokia 1112 șia procesului verbal de constatare din 12.02.2009ce atestă că telefonul găsit la inculpatul a aparținut agentului de pază.

Audiați în cursul primei judecăți, inculpații, -

și au avut o poziție oscilantă - în faza urmăririi penale au prezentat diferite variante ale situației de fapt, iar, în cursul cercetării judecătorești au retractat declarațiile date anterior, susținând că au fost constrânși de către anchetatori.

Inculpatul Aar ecunoscut comiterea faptelor menținându-și această poziție pe parcursul procesului penal.

În faza apelului, inculpații au precizat că nu doresc să fie audiați prevalându-se de disp. art. 70 alin.2 Cod procedură penală.

Procedând la evaluarea materialului probator administrat în cauză, prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod procedură penală ce impun a se face o analiză a tuturor probelor administrate și a se argumenta soluția pronunțată pe acele probe care coroborate susțin situația de fapt reținută.

Prin urmare, în mod corect prima instanță a înlăturat apărările formulate de inculpații -, și prin care aceștia au prezentat alte variante ale situației de fapt, lipsite de suport probator și mai mult, versiunile prezentate sunt infirmate de celelalte probe administrate în cauză și dovedesc intenția inculpaților de a se sustrage răspunderii penale și consecințelor condamnării.

Prin apelul declarat, inculpatul - a susținut ca și în fața primei instanțe că nu a fost implicat în activitatea infracțională reținută, soluția de condamnare fiind întemeiată pe un probatoriu ce nu confirmă vinovăția sa, dar și prin ignorarea scrisorii trimise din penitenciar de inculpatul, înscris ce dovedește implicarea singulară a acestuia în comiterea faptelor.

Susținerile sale sunt nefondate.

Declarațiile date de inculpații - și prin care au prezentat varianta neimplicării inculpatului - au fost evaluate de prima instanță în contextul tuturor probelor administrate în cauză, și au fost înlăturate în mod just întrucât sunt " pro causa", nu se coroborează cu restul probelor administrate și sunt infirmate chiar de declarațiile anterioare ale celor doi inculpați precum și de declarația dată de inculpatul la 10.03.2009 prin care a recunoscut că a avut o înțelegere cu inculpatul - în scopul exonerării acestuia de răspunderea penală și că în realitate - este singurul care a aplicat victimei lovituri cu picioarele peste corp și peste față, negând implicarea sa în agresarea agentului de pază.

Față de aspectele relevate și de martorul - persoană ce a perceput în mod nemijlocit maniera de derulare a faptelor și a prezentat în detaliu modul de implicare a celor doi inculpați în activitatea infracțională, inculpatul fiind văzut aplicând lovituri victimei de mai multe ori cu picioarele, în mod just prima instanță a înlăturat și aspectele din declarația menționată a inculpatului, prin care acesta implicarea sa, variantă lipsită de suport probator și în totală contradicție cu probatoriul administrat în cauză.

Prin urmare, în cauză, din coroborarea declarațiilor martorului ocular cu declarațiile date de martorii, G, cu constatările din procesele verbale întocmite de cercetare la fața locului și de percheziție domiciliară, din raportul de necropsie și din procesul verbal, cu aspectele din declarațiile date de inculpații - și ce s-au putut corobora conform celor expuse anterior, rezultă în mod neechivoc contribuțiile concrete ale acestor inculpați la săvârșirea infracțiunilor și consecințele acestora, activitatea infracțională desfășurată de aceștia constând în faptul că au pătruns în livada Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare pentru I, au cules cireșe și în momentul în care au fost prinși de către agenții de pază au devenit agresivi, au refuzat să părăsească livada, au fugit după victima, au prins-o și i-au aplicat numeroase lovituri peste corp și cap cu un par, dar și cu picioarele, cauzându-i leziuni grave care în final au dus la decesul victimei și după ce victima a rămas căzută la pământ, au luat spray-ul lacrimogen și telefonul mobil al victimei.

Probele administrate în apărare atât în fața primei instanțe cât și în fața instanței de apel ce a procedat la audierea martorului în urma solicitării inculpatului - nu au furnizat elemente de natură a înlătura probele ce-i încriminează.

Împrejurările de fapt relevate de martori, precum și existența acelei scrisori depusă la dosar, la care face referire inculpatul - prin apelul declarat nu oferă nici un element probator de natură a modifica situația relevată de celelalte probe administrate în cauză ce dovedesc fără putință de tăgadă existența faptelor și vinovăția inculpaților - și în comiterea lor.

În ce privește activitatea infracțională desfășurată de inculpații A și,Curtea constată că din probele administrate în cauză - respectiv declarațiile constante ale părții vătămate ce a relatat că inculpații A și l-au prins și l-au lovit, căzut fiind la pământ, cu pumnii și picioarele și că în momentul în care inculpatul a încercat să-i ia cu forța spray-ul lacrimogen, l-a mușcat de un deget, coroborate cu concluziile raportului de constatare medico-legală pentru partea vătămată ce atestă că a prezentat tumefacții echimotice, chemoris, excoriație și contuzie dentară, leziuni ce s-au putut produce prin loviri cu corpuri contondente, ale raportului de constatare medico-legală pentru inculpatul degetului V drept ce s-a putut produce prin mușcare de gură umană, cu depozițiile martorilor audiați în cauză, -, ce au făcut relatări cu privire la modul de implicare și la contribuțiile concrete ale inculpaților A și și cu declarațiile date de aceștia, rezultă fără dubiu cu inculpații A și au pătruns împreună cu inculpații - și în livada aparținând Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare pentru I, au sustras cireșe pe care le-au pus într-un rucsac al inculpatului A, iar când au fost surprinși de agenții de pază s-au manifestat agresiv și i-au amenințat pe paznici, au refuzat să părăsească livada, au fugit după victima, au prins-o și au lovit-o cu pumnii și picioarele, sustrăgându-i spray-ul lacrimogen.

Pentru considerentele expuse anterior, instanța de control judiciar constată că în cauză a fost administrat un amplu probatoriu, corect interpretat și coroborat de prima instanță, avându-se în vedere toate împrejurările și datele ce conduc la o reală stabilire a situației de fapt și a activității infracționale desfășurate de fiecare dintre cei patru inculpați.

În consecință, criticile formulate de inculpații -, A și, prin apelurile declarate, în sensul reținerii unei situații de fapt ce a condus la o greșită condamnare, sunt nefondate.

Sub aspectul încadrării juridice a faptelor,- criticate de inculpații apelanți A și -, se constată că, în raport de situația de fapt relevată de probele administrate, evaluarea juridică este legală, fiind stabilită în concordanță cu conținutul constitutiv al normelor de incriminare.

Acțiunea inculpaților -, A și de a pătrunde în livadă, de a sustrage cireșe și de a se manifesta agresiv și de a-i amenința pe agenții de pază ce i-au surprins și le-au cerut să părăsească livada întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin. 1, art. 211 alin. 21lit. "a" Cod penal.

Modul în care au acționat inculpații relevă intenția acestora de a săvârși tâlhăria, rezoluție ce s-a format după consumarea furtului, în momentul în care au intervenit agenții de pază față de care s-au manifestat agresiv și amenințător, pentru a păstra bunul furat și a-și asigura scăparea.

În raport de maniera de derulare a faptelor în cea de-a doua fază a incidentului, după comiterea infracțiunii de tâlhărie analizată mai sus, prima instanță a stabilit în mod corespunzător că faptele inculpaților - și de a aplica victimei numeroase lovituri peste corp și cap cu un par, dar și cu picioarele, cauzându-i leziuni grave care în final au dus la decesul acesteia, în scopul ascunderii infracțiunii de tâlhărie și de a sustrage de la victima căzută la pământ, în neputință de a se apăra, spray-ul lacrimogen și telefonul mobil, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav prev. și ped. de art. 174 alin. 1 - 176 lit. "d" Cod penal și de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin. 1, art. 211 alin. 21lit. "a" Cod penal comise în condițiile concursului real prev. de art. 33 lit. "a" Cod penal cu prima infracțiune de tâlhărie, iar, pentru inculpații A și a încadrat corect acțiunea acestora de a sustrage prin violență de la partea vătămată un spray lacrimogen, ce se circumscrie dispozițiilor art. 211 alin. 1, art. 211 alin. 21lit. "a" Cod penal.

părții vătămate de spray-ul lacrimogen s-a făcut prin exercitarea de violențe asupra victimei ce a prezentat leziuni vindecabile în 8-10 zile de îngrijiri medicale și a opus rezistență inculpaților, mușcându-l de deget pe inculpatul care se urcase pe partea vătămată pentru a-i lua bunul.

Prin urmare, criticile formulate de inculpații și în sensul neîntrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie reținute în sarcina lor ori a încadrării juridice a acțiunii de sustragere a cireșelor în infracțiunea de furt și nu de tâlhărie, sunt nefondate.

Verificând hotărârea apelată prin prisma motivului de apel invocat de inculpatul A privind incidența în cauză a dispozițiilor art. 181Cod penal cu consecința pronunțării unei soluții de achitare conform art. 10 lit. "1" Cod procedură penală pentru comiterea faptei de tâlhărie ce a avut ca acțiune principală sustragerea cireșelor, Curtea constată că este de asemenea, neîntemeiat.

Analizând conținutul art. 181Cod penal prin raportarea dispozițiilor sale la infracțiunea de tâlhărie comisă - ce face parte din categoria infracțiunilor ce ocrotesc relațiile sociale referitoare la patrimoniu, dar și la viața, integritatea corporală și sănătatea persoanei - instanța de apel apreciază că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 181Cod penal, chiar dacă valoarea cireșelor sustrase este modică și inculpatul a avut o atitudine caracterizată prin sinceritate și colaborare cu organele judiciare, circumstanțe ce au fost avute în vedere, de altfel, de prima instanță când a aplicat inculpatului pedepse în cuantum situat sub minimul special prevăzut de lege ca efect al reținerii în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. "a" și " c" Cod penal.

În raport de modalitatea concretă de comitere a faptei, nu se poate reține că fapta a periclitat nesemnificativ valorile ocrotite de lege și că a avut o slabă rezonanță socială, în condițiile în care, infracțiunile de tâlhărie se săvârșesc cu o frecvență deosebită și trebuie sancționate ca atare atât pentru reeducarea inculpatului, cât și pentru apărarea societății civile prin descurajarea săvârșirii unor astfel de fapte de către alte persoane.

Analizând soluția pronunțată și sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpaților, Curtea constată următoarele:

În operațiunea de individualizare a pedepselor, instanța, potrivit dispozițiilor art. 72 Cod penal analizează complexitatea pericolului social al faptelor deduse judecății, elementele subiective și obiective ce au condus la săvârșirea infracțiunilor, personalitatea făptuitorilor și necesitățile procesului de reeducare și resocializare.

În speță, Curtea constată că pedepsele la care au fost condamnați inculpații, -, A și sunt rezultatul procesului de individualizare cu luarea în considerare a activității infracționale concrete comise de fiecare inculpat, a gradului de pericol social concret al infracțiunilor comise relevat de împrejurările săvârșirii lor, de urmările produse, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum și a circumstanțelor personale ale inculpaților, antecedența penală a inculpatului ce este recidivist postcondamnatoriu, buna conduită anterioară și atitudinea procesuală a inculpatului A, caracterizată prin sinceritate și colaborare cu organele judiciare, conduita necorespunzătoare adoptată de inculpații, - și ce au avut o poziție oscilantă pe parcursul procesului penal.

Toate aceste elemente au fost avute în vedere de instanța fondului la cuantificarea pedepselor aplicate inculpaților, pedepse pe care Curtea le apreciază ca răspunzând cerințelor legale, fiind în măsură să asigure reeducarea inculpaților și prevenirea comiterii de noi infracțiuni.

Scopul pedepsei, așa cum este definit în art. 52 Cod penal, nu poate fi atins prin coborârea pedepselor sub limitele stabilite de prima instanță astfel cum solicită inculpații-apelanți ori prin majorarea acestora, conform susținerilor făcute de părțile civile-apelante, pedepsele rezultante aplicate celor patru inculpați fiind singurele în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale acestora în îndreptarea atitudinii inculpaților față de comiterea de infracțiuni și resocializarea lor viitoare pozitivă.

Sub aspectul modalității de executare a pedepsei criticată de inculpatul-apelant ce a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 861Cod penal, Curtea constată că periculozitatea socială a faptelor săvârșite relevate de împrejurările în care au fost săvârșite, frecvența unor astfel de fapte ce sunt tot mai periculoase prin consecințele lor, nu numai pentru patrimoniul cetățenilor, dar și pentru viața, integritatea corporală și sănătatea acestora nu justifică aprecierea că simpla pronunțare a unei condamnări constituie un avertisment suficient pentru ca inculpatul să nu mai săvârșească infracțiuni, așa cum impun dispozițiile art. 861alin. 1 lit. "c" Cod penal, chiar dacă inculpatul nu are antecedente penale, a avut o conduită sinceră și s-a prezentat în fața autorităților judiciare, împrejurări avute în vedere de instanța fondului atunci când s-au aplicat inculpatului pedepse în cuantum situat sub minimul special prevăzut de textul sancționator.

În raport cu cele menționate anterior, Curtea constată că nu pot fi reținute criticile apelanților-inculpați și părți civile - privind greșita individualizare judiciară a pedepselor.

În soluționarea laturii civile a cauzei instanța de fond a reținut căpărțile civile și,părinții victimei - sunt îndreptățite la despăgubiri civile - daune materiale, în sumă de 6750 lei, respectiv 970 lei, și daune morale în cuantum de 50.000 lei pentru fiecare.

Prin cererea de constituire a părți civile au solicitat obligarea inculpaților și la plata sumei de 4000 lei, daune materiale și 100.000 lei, daune morale - tatăl victimei, și 10.000 lei, daune materiale și 100.000 lei, daune morale - mama victimei,.

Părțile civile au solicitat plata unei prestații periodice până la sfârșitul vieții, în cuantum de 300 lei lunar.

În stabilirea cuantumului daunelor materiale cuvenite celor două părți civile, instanța de fond, pe baza analizei înscrisurilor depuse la dosar și a declarațiilor martorilor audiați în cauză, a constatat în mod corect că au fost dovedite parțial cheltuielile solicitate, acordându-le în limita dovedirii lor.

În raport de concluziile procesului verbal de cercetare încheiat de Inspectoratul teritorial d e Muncă I ce a constatat că victima nu a respectat prevederile articolului q din fișa postului ce impunea agentului de pază ca în caz de incidente majore, când nu poate rezolva singur incidentul datorită numărului mare de infractori sau datorită gabaritului de forță sau a gradului de înarmare a acestora, va solicita de urgență sprijin echipei de intervenție și până la sosirea acesteia va lua măsurile de protecție personală, fără a se implica sau provoca pe cei implicați în incident.

Atitudinea victimei de a nu aștepta sosirea echipei de intervenție, crezând că va reuși să rezolve incidentul ivit fără ajutorul acestei echipe s-a constituit într-o cauză ce a concurat la producerea evenimentului soldat cu decesul agentului de pază, astfel că în mod corect prima instanță a reținut culpa concurentă a victimei în procent de 10 % cu consecința diminuării corespunzătoare a daunelor materiale și cheltuielilor judiciare acordate părților civile.

Sub aspectul despăgubirilor periodice solicitate, Curtea constată că pentru repararea acestui tip de prejudiciu trebuie să se fi probat că părțile civile beneficiau în fapt, efectiv și cu caracter de stabilitate, de întreținere din partea victimei, anterior decesului acesteia.

Ori, acest aspect nu a fost probat, în speță.

Martorii audiați în fața primei instanțe, precum și martorul audiat în faza apelului au arătat că victima își sprijinea părinții, fără a cuantifica acest ajutor sau fără să indice în concret că în prezent părțile civile ar efectua cheltuieli suplimentare în lipsa fiului lor.

Prin urmare, probele administrate nu au reflectat existența unui prejudiciu viitor cert care să poată fi cuantificat și care să justifice acordarea de despăgubiri periodice.

În ce privește întinderea daunelor morale acordate prin sentința apelată, Curtea constată că a fost apreciată în mod corect de instanța de fond care a motivat în mod judicios existența certă a unui prejudiciu nepatrimonial, constând în suferința cauzată prin pierderea fiului.

În cazul lezării relațiilor sociale referitoare la dreptul la viață al persoanei, pentru cuantificarea prejudiciului moral nu se poate apela la probe materiale, instanța fiind cea care, în raport de consecințele suferite de părțile civile trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze suferința pricinuită de pierderea celui drag.

Cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere în urma aplicării de către instanță a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de părțile civile în plan psihic, importanța valorilor lezate și măsura în care li s-a adus atingere, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială și socială a părților civile.

Aceste criterii trebuie subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs părților civile.

Întrucât activitatea infracțională desfășurată de inculpații - și a dus la decesul fiului lor, este incontestabil că părților civile și - părinții victimei - le-a fost cauzat un prejudiciu de natură morală estimat corect de prima instanță în raport de consecințele negative suferite de părțile civile în plan psihic, importanța valorii lezate, traumele psihice suferite, și măsura în care a fost afectată situația familială și socială a părților civile.

În raport de aceste criterii, Curtea constată că prima instanță a apreciat în mod corect că alături de pedepsele aplicate inculpaților suma de câte 50.000 lei acordată fiecărei părți civile cu titlu de daune morale este necesară și echitabilă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit.

În raport de cele menționate mai sus, criticile formulate de părțile civile-apelante și sunt nefondate.

Pentru toate considerentele arătate, legalitatea și temeinicia hotărârii apelate fiind verificate și neexistând vreun motiv care să impună desființarea în baza art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală vor fi respinse ca nefondate apelurile declarate de părțile civile și și de inculpații, -, A și împotriva sentinței penale nr. 493 din 3 august 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, ce va fi menținută.

Având în vedere că și la acest moment procesual temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților - și nu au încetat și nu s-au modificat, ci, dimpotrivă, subzistă, Curtea va menține starea de arest preventiv a inculpaților, cărora, în baza art. 381 Cod procedură penală li se va deduce din pedepsele aplicate perioada arestării preventive după data pronunțării sentinței apelate.

Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală vor fi obligați apelanții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în care au fost incluse în cazul inculpaților și A onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu ce vor fi suportate din fondurile statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge ca nefondate apelurile declarate de părțile civile și și de inculpații, deținuți în Penitenciarul Iași, A și, împotriva sentinței penale nr. 492 din 3 august 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.

Menține starea de arest a inculpaților și și deduce arestarea preventivă din pedepsele aplicate inculpaților după data de 3 august 2009.

Obligă părțile civile apelante și să plătească statului suma de câte 100 lei, cheltuieli judiciare.

Obligă inculpații apelanți și A să plătească statului suma de câte 600 lei, cheltuieli judiciare, în care s-au inclus și onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu în cuantum de câte 400 lei, ce vor fi avansate din fondurile statului.

Obligă inculpații apelanți, și să plătească statului suma de câte 200 lei, cheltuieli judiciare.

Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile civile și, inculpații și A și de la comunicare pentru inculpații arestați și celelalte părți lipsă.

Pronunțată în ședință publică, azi 04 Februarie 2010.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Tehnored.

2 ex. 22.02.2010

Tribunalul Iași

Judecător: -

Președinte:Daniela Dumitrescu
Judecători:Daniela Dumitrescu, Gabriela Scripcariu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 17/2010. Curtea de Apel Iasi