Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 2/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 2/A/2010
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
Procuror:
Pe rol se află pronunțarea privind apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SIBIU și inculpat - împotriva deciziei penale nr. 170/2009 pronunțată de TRIBUNALUL SIBIU în dosar nr- având ca obiect omorul deosebit de grav (art. 176 Cod Penal) 1.
dezbaterilor și concluziile părților au avut loc la termenul de judecată din 18 Ianuarie 2010 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie
Instanța, față de lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față,
Prin sentinței penale nr. 170 din 16.10.2009 pronunțată de TRIBUNALUL SIBIU - Secția penală s-a dispus în baza art. 334.C.P.P. admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SIBIU, din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. 2, lit. b), alin. 21 lit. c) Cod Penal, în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b), alin. 21 lit. c)
Cod PenalÎn baza art. 334.C.P.P. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SIBIU, din infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. 1, art. 176 alin. 1 lit. d) Cod Penal, în infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. 1.Cod Penal, art. 175 lit. d) Cod Penal, 176 alin. 1 lit. d )
Cod PenalÎn baza art. 174 alin. 1.Cod Penal, art. 176 alin. 1 lit. d Cod Penal, cu aplicarea art. 99.Cod Penal, 109.Cod Penal, condamnă pe inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 18.07.1991 în municipiul Sibiu, jud. Sibiu, cu CNP -, cetățean român, studii 6 clase, necăsătorit, întreține concubinaj, fără copii minori, cu stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, fără antecedente penale, cu domiciliul în municipiul Sibiu,-, jud. Sibiu, în prezent deținut în Penitenciarul Aiud, la pedeapsa închisorii de 8 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grB.
În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b), alin. 21 lit. c) cu Cod Penal aplicarea art. 99.Cod Penal, 109.Cod Penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 33 lit. a) Cod Penal, 34 lit. b) Cod Penal, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare sporită la 9 ani închisoare.
În baza art. 71.Cod Penal, aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a), b), și d)
Cod PenalÎn baza art. 350.C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpatului și, în baza art. 88.Cod Penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 02.01.2009 la zi.
În baza art. 109 alin. 5.C.P.P. s-a dispus restituirea către părțile civile - și, a toporul- corp delict, înaintat odată cu dosarul cauzei, după rămânerea definitivă a cauzei.
În baza art. 14, 346.C.P.P. raportat la art. 998 Cod civil, a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente și la plata, către părțile civile -, prin mandatarii, R -, R -na, și partea civilă - la plata sumei de:
- 10.449,38 lei cu titlu de despăgubiri materiale;
- 100.000 lei cu titlu de daune morale, câte 50.000 lei pentru fiecare parte civilă.
În baza art. 193 alin. 1.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata, în solidar cu părțile responsabile civilmente, a cheltuielilor judiciare către partea civilă - în sumă de 2.380 lei reprezentând onorariu de avocat.
În baza art. 191 alin. 1.C.P.P. a fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata cheltuielilor avansate de stat în sumă de 7.300 lei, din care 1.500 lei în faza de urmărire penală, 300 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu la fond.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut în considerente următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL SIBIU, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului -, pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav, faptă prevăzută de art. 174 alin. 1, art.176 alin. 1 lit. d) Cod penal și pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. b, 2/1 lit. c) Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 99 și urm. Cod penal, constând în aceea că, în noaptea de 30/31 decembrie 2008, într-o locuință din Sibiu, pentru a-l deposeda de bani și bunuri pe numitul -, inculpatul - i-a aplicat acestuia, aflat într-un pat improvizat pe podea, lovituri repetate și de intensitate ridicată în cap cu un topor, violențe soldate cu producerea unor leziuni traumatice grave în urma cărora victima a decedat în aceeași noapte, iar apoi inculpatul a deposedat victima de un portofel în care se afla sume de 930 lei și de două telefoane mobile.
Instanța de fond, analizând probatoriul administrat în cauză a reținut, în fapt, în esență, că inculpatul -, minor la data comiteri faptei, aflat sub o supraveghere deficitară din partea mamei, căreia i-a fost încredințat după divorțul părinților, a instituit relații de concubinaj cu martora Tara. Cei doi au închiriat o locuință de la numitul - și pentru că nu au achitat chiria, între acesta din urmă și inculpat au avut loc discuții contradictorii, prin telefon.
În seara zilei de 30.12.2008, inculpatul împreună numitul - și cu martora Tara, se aflau în imobilul din strada -, din Sibiu, unde în jurul orelor 24,00, între victima - și inculpat s-a iscat o discuție contradictorie legată de refuzul inculpatului de a participa la săvârșirea unei infracțiuni de furt. Această discuție contradictorie nu a dobândit caracterul unui conflict, așa cum susține inculpatul, astfel că, nu se poate susține că ar fi fost de natură să-l în mod deosebit pe inculpat sau să-i creeze o stare de temere sub impulsul căreia acesta să fi acționat.
În jurul orelor 1,00 inculpatul, nemulțumit fiind de faptul că victima i-a solicitat plata chiriei, și i-a cerut să părăsească imobilul în dimineața zilei următoare, i-a comunicat martorei Tara, în momentul în care s-au deplasat în curtea imobilului după lemne, că este nemulțumit de faptul că victima va dormi în aceeași cameră cu ei, și că dorește să-i aplice o corecție.
Ca atare, la momentul revenirii în cameră, inculpatul, profitând de faptul că victima se afla culcată pe dușumeaua camerei, într-un pat improvizat, fără a fi atentă la acțiunile inculpatului, a luat un topor de lângă soba din cameră, cu care a aplicat victimei mai multe lovituri la nivelul capului, cu intensitate sporită, care au determinat o dilacerare cervicală consecutivă unui traumatism craniuo-cerebral, cu fracturi multiple eschiloase craniene. Aceste leziuni s-au putut produce prin lovire repetată cu un corp tăietor-despicător, aplicate asupra capului, leziuni ce au avut rol determinant în producerea decesului.
Imediat după actele de lovire, inculpatul a deposedat victima de portmoneul cu suma de 930 lei și cele două telefoane mobile pe care le avea asupra sa, obligând-o apoi pe martoră să împacheteze bunurile proprietatea lor și să plece la locuința tatălui său, martorul, din municipiul Sibiu.
La părăsirea camerei, inculpatul a încuiat ușa și a luat cu el cheia, acțiune care a întârziat găsirea victimei și acordarea oricărui ajutor medical, pentru salvarea vieții.
Banii furați victimei au fost cheltuiți de inculpat, după ce inculpatul a ars portmoneul, iar cele două telefoane mobile furate au fost găsite asupra inculpatului, fiind ridicate și predate rudelor victimei, respectiv martorei -, de la care victima împrumutase unul dintre aparate.
Intensitatea ridicată cu care inculpatul a aplicat loviturile, s-a soldat cu producerea unor leziuni traumatice grave, la nivelul calotei craniene și materiei cerebrale, în urma cărora, la scurt timp după plecarea inculpatului din cameră victima a decedat.
În drept, s-a reținut că, fapta inculpatului astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie, fapte prevăzute și pedepsite de art. 174 alin. 1, art. 176 alin. 1 lit. d) Cod penal și art. 211 alin. 2 lit. b), alin. 2/1 lit. c) Cod penal, fapte aflate în concurs reB.
În baza acestor texte de lege inculpatul a fost condamnat.
La stabilirea și aplicarea pedepselor pentru fiecare infracțiune instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 99 Cod penal și art. 109 alin. 1 Cod penal, respectiv, gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite, împrejurările în care acestea au fost comise (pe fondul discuțiilor contradictorii dintre părți legate de plata chiriei, evacuarea inculpatului, prin violență, asupra unei persoane tinere, cu scopul de a-i aplica o corecție și de a-i sustrage bunurile, pe timp de noapte, în locuința închiriată de la victimă), rezultatul produs (moartea violentă a victimei), dar și persoana inculpatul (care e minor, la prima abatere de la legea penală, care provine dintr-o familie dezorganizată, prezintă probleme psihice serioase - nervozitate accentuată, incapacitate de a-și controla furia și a recunoscut săvârșirea faptei.
În ceea ce privește solicitarea parchetului de schimbarea a încadrării juridice a faptei, cu reținerea dispozițiilor art. 175 lit. d) Cod penal, respectiv cu reținerea agravantei privitoarea la existența unei stări de neputință a victimei de a se apăra, tribunalul a constatat că această cerere este neîntemeiată, motiv pentru care în baza art. 334.C.P.P. o va respinge.
Instanța a apreciat ca întemeiată, în schimb, cererea de schimbarea a încadrării juridice a faptelor de tâlhărie prin reținerea în încadrarea juridică a faptei și a aliniatul 1 al art. 211 Cod penal, deoarece acest aliniat este aliniatul care descrie conținutul juridic al infracțiunii de tâlhărie, aliniatele 2, 2/1 și 3 ale art. 211 Cod penal, fiind doar forme agravante ale acestei infracțiuni.
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de părțile civile și, în calitate de părinți ai victimei, instanța, văzând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, constată că pretențiile materiale în sumă de 10.449,38 lei sunt justificate și dovedite în cauză.
În ce privește despăgubirile civile pentru daune morale instanța de fond a reținut că acordarea unor daune morale în sumă de câte 50.000 lei fiecărei părți civile este necesară, această sumă putând constitui o reparație echitabilă a prejudiciului moral suferit de părțile civile, în contextul în care decesul victimei, care era singurul copil al părților civile, era o persoană tânără, având legături profunde cu părinți săi, a produs o traumă psihică puternică acestora, date fiind și circumstanțele în care s-a produs decesul acestuia.
Împotriva acestei sentința penale au declarat apel în termen Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SIBIU și inculpat -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele scrise de apel și susținute oral prin reprezentantul legal, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SIBIUa arătat, în esență, că încadrarea juridică corectă a faptei de omor este cea prevăzută de art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. d), art. 176 alin. 1 lit. d) Cod penal, instanța de fond greșit nu a admis solicitarea parchetului de schimbarea a încadrării juridice a faptei, cu reținerea dispozițiilor art. 175 lit. d) Cod penal, respectiv cu reținerea agravantei privitoarea la existența unei stări de neputință a victimei de a se apăra, fiind dovedit cu probele administrate cauzei imposibilitatea victimei de a se apăra, fiind adormit cu capul de dușumea, sens în care nu a putut riposta.
O altă critică formulată de parchet se referă la netemeinicia hotărârii atacate, susținându-se, în esență, că pedeapsa aplicată este prea ușoară raportat la dispozițiile art. 52 Cod penal și la natura infracțiunilor comise, modul și mijloacele de săvârșire a acestora, scopul urmărit, urmarea produsă, astfel că se impune majorarea cuantumului pedepsei, mobilul inițial al inculpatului fiind acela de a tâlhări victima.
În fine, al treilea motiv de apel vizează aplicarea greșită a pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin. 1 lit. d) Cod penal, raportat la practica CEDO.
În drept, se invocă disp. art. 379 pct. 2 lit. a) Cod pr.
p.Apelantul inculpat -, personal și prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea apelului, reducerea pedepselor aplicate și înlăturarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturile părintești, întrucât pedeapsa aplicată este prea mare.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate de parchet și de inculpat, cât și din oficiu, conf. art. 371 și 373 din Codul d e procedură penală, Curtea de Apel constată că atât apelul parchetului este fondat, cât și al inculpatului în limitele și pentru motivele ce se vot arăta în continuare:
În ce privește apelul Parchetului:
1.Curtea de Apel constată, în principal, că în cauză în raport de ansamblul probator administrat s-a reținut o corectă stare de fapt, care a fost anterior descrisă, motiv pentru care nu va mai fi reluată. De altfel, starea de fapt nu a fost contestată de nicio parte din dosar, motiv pentru care se va reține aceeași stare de fapt descrisă în considerentele sentinței instanței de fond.
Însă, se apreciază că hotărârea pronunțată în cauză este greșită doar sub aspectul încadrării juridice a faptei de omor în infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. 1, art. 176 alin. 1 lit. d) Cod penal, cu aplicarea disp. art. 99 și urm. Cod penal, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Curtea precizează că în ce privește infracțiunea de tâlhărie, judecătorul de fond a procedat la o justă încadrare juridică a faptei și temeinic motivat a stabilit vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, așa cum s-a solicitat și s-a pus în discuție, în raport cu situația de fapt reținută.
Astfel, Curtea de Apel consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 2 Cod pr. pen. cu privire la aprecierea probelor, constatându-se în mod corect de către instanța de fond că fapta inculpatului - de a exercita violențe asupra victimei cu scopul de aod eposeda de portmoneul avut asupra sa și de două telefoane mobile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b), alin. 2/1lit. c) Cod penal, fapta fiind săvârșită pe timpul nopții, în locuința închiriată de victimă inculpatului și martorei.
2. După cum s-a menționat, în cauză, instanța de fond a reținut, în esență, că fapta inculpatului - de a aplica victimei lovituri repetate, de intensitate sporită, asupra capului, cu un topor, lovituri care au produs multiple fracturi craniene, și au determinat decesul victimei, scopul fiind acela de a tâlhării victima, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. 1, art. 176 alin. 1 lit. d ) Cod penB.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că, în adevăr, în mod greșit prima instanță nu a admis cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei de omor comisă de inculpat din infracțiunea prev. de art. 174 alin. 1, art. 176 alin. 1 lit. d) Cod penal în infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. d), art. 176 alin. 1 lit. d) Cod penal, cum corect s-a pus în discuție în fața primei instanțe de către reprezentantul parchetului.
Potrivit articolului 175 lit. d) Cod penal, omorul calificat constă în uciderea unei persoane profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra.
Din economia acestui text de lege, rezultă că pentru aplicarea acestei agravante se cere, din punct de vedere obiectiv îndeplinirea cumulativă a două condiții: victima să se afle în stare de neputință de a se apăra și făptuitorul să profite de această stare a victimei.
În speță, este de necontestat că în momentul comiterii faptei victima se afla în stare de somn, stare datorită căreia nu a reacționat împotriva inculpatului.
Astfel, în cursul urmării penale inculpat în declarația olografă dată organelor judiciare, referindu-se la fapta a arătat că,i-am făcut un pat jos când m-am întors ( victima ) era întins jos și moțăia. Am luat toporul de lângă sobă și cu muchia l-am lovit de mai multe ori în cap și cred că și în braț. Nu l-a văzut ca în urma loviturilor să se ridice, m-a prins doar cu mâna de umăr( 170 ds. urm. penală)
Tot astfel, în declarația dată procurorului anchetator inculpatul a relatat pe larg modul de comitere a faptei, declarând,Când ne-am întors era întins pe pernele respective și cred că moțăia acolo. Am luat toporul de lângă sobă și cu muchia l-am lovit de mai multe ori în cap și cred că și în braț. Nu l-am văzut ca în urma loviturilor să se ridice m-a prins doar cu mâna de umăr ( 127 ds. urm. penală).
Declarațiile date de inculpat în cursul urmăriri penale se coroborează cu declarațiile date de martorul ocular Tara, care în faza de urmărire penală a relatat că victima s-a întins pe jos pe niște perne de și,s-a pus să doarmăs-a înfășurat cu o păturăCând am revenit în cameră a ridicat doar capul, însă l-a așezat înapoi pe pernă și și-a continuat somnul. Nu am aprins lumina în cameră, iar prietenul meu ( inculpatul ) a luat toporul de lângă sobă și cu muchia acestuia l-a lovit de câteva ori pe ( 104 ds. urm. penală). Și în faza cercetări judecătorești martora relatează că după ce au luat masa victima s-a culcat pe podea pe un pat improvizat din, iar la revenirea în casă inculpatul a lovit-o pe victimă ( 88 ds. fond).
Rezultă așadar, că la momentul comiterii faptei, după ora 1,00 noaptea și într-o cameră cu lumina stinsă, victima se afla întinsă în patul improvizat pe jos, învelită în pătură și dormea.
Ori, Curtea apreciază că uciderea victimei aflată întinsă pe podea într-o cameră neluminată și în stare de somn, stare de care a profitat inculpatul, justifică reținerea agravantei prevăzută de litera d) a art. 175 Cod penal, starea de somn în care se afla victima fiind asimilată imposibilității acesteia de a se apăra.
Curtea decide așadar că fapta inculpatului de a-i aplica victimei aflată întinsă pe podea într-o cameră neluminată și în stare de somn, stare de care a profitat inculpatul, lovituri repetate, de intensitate sporită, asupra capului, cu un topor, lovituri care au produs multiple fracturi craniene, și au determinat decesul victimei, scopul fiind acela de a tâlhării victima, sustrăgând de la acesta două telefoane mobile și un portofel, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. 1, 175 lit. d), art. 176 alin. 1 lit. d ) Cod penB.
Față de considerentele expuse, Curtea va admite ca fondate criticile invocate de Parchet sub acest aspect și va schimba încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. 1, art. 176 alin. 1 lit. d) Cod penal, cu aplicarea disp. art. 99 și urm. Cod penal, în infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. d), art. 176 alin. 1 lit. d) Cod penal, cu aplicarea disp. art. 99 și urm. Cod penal, texte de lege în baza cărora va fi condamnat inculpatul la pedeapsa de 9 ani închisoare.
La stabilirea acestei pedepse, Curtea a avut în vedere că inculpatul a avut la data comiterii faptelor vârsta de 17 ani și 5 luni și potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 27/IV/ a/ 1 din 21.01.2009 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Sibiu la data comiterii faptelor a avut discernământul păstrat ( fila 174 dosar urmărire penală ).
Potrivit art. 100 1 din Codul Penal față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă, ținându-se seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a crescut și în care trăit. În speță, se apreciază că raportat la gradul de pericol social al faptei săvârșită de minor și ținând seama de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportamentul lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit, că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului și se impune aplicarea unei pedepse.
În acest context, la stabilirea și aplicarea pedepselor pentru fiecare faptă comisă de minor trebuie avute în vedere disp. art. 72 din Codul.
Astfel, potrivit art. 72 cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pedeapsa ca să-și poată îndeplinii funcțiile care-i sunt atribuite în vederea atingerii scopurilor sale, ea trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei cât și potențialului de pericol social pe care îl reprezintă în mod real persoana inculpatului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Curtea de Apel nu poate omite la individualizarea pedepsei, gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite, împrejurările în care aceasta a fost comisă și scopul pentru care a fost comisă fapta, respectiv, pentru a sustrage banii și bunurile victimei, profitând de întunericul din cameră și de faptul că victima se afla culcată pe jos.
Este adevărat, că inculpatul a fost minor la data comiterii faptei, că este la prima abatere de la legea penală, iar familia din care provine este dezorganizată și prezintă probleme psihice serioase - nervozitate accentuată, incapacitate de a-și controla furia (filele 20-22 dos. fond), însă Curtea observă că atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei denotă siguranță și stăpânire de sine, ceea ce imprimă personalități acestuia un grad de pericol social deosebit de ridicat.
Mergând pe același raționament, Curtea precizează că relevantă sub aspectul individualizării judiciare este nu numai modalitatea de comitere a faptei, care dovedește un comportament de o extremă violență, dar și comportamentul inculpatului după comiterea faptei, care relevă indiferență față de viața victimei.
Astfel, după comiterea faptei inculpatul împreună cu martora Tara au părăsit camera, încuind ușa de acces în cameră cu cheia, și s-au deplasat la domiciliul tatălui inculpatului, partea responsabilă civilmente, unde, au relatat acestuia faptul că s-a cerat cu victima, apoi a petrecut revelionul cu ceilalți invitați, manifestând un comportament firesc care nu a fost de natură a naște bănuieli în rândul invitaților.
Pe linia celor statuate mai sus, se apreciază că scopul pedepsei se poate asigura numai prin stabilirea unor pedepse mai severe orientate spre maximul special prevăzut de textul încriminator, respectiv, pedeapsa de 9 ani închisoare
În baza disp. art. 33 lit. a) și 34 lit. b) Cod penal se vor contopii pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, la care se va adăuga un spor de pedeapsă de 1 an închisoare, astfel că în final inculpatul va executa pedeapsa de 10 ani închisoare.
Curtea precizează că aplicarea sporului de contopire se justifică raportat la natura infracțiunilor comise și la împrejurarea că inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea a 2 infracțiuni concurente comise cu o violență extremă.
3. Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, constată ca fondat și motivul de nelegalitate invocat de parchet referitor la aplicarea greșită de către instanța de fond a pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin. 1 lit. d) Cod penal, privind interzicerea drepturilor părințești
Astfel, inculpatul la data pronunțării sentinței atacate nu avea exercițiul drepturilor părințești, exercițiu pe care nu îl are nici în acest moment procesuB.
Potrivit art. 71 alin. 3 Cod penal, interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. d) Cod penal se aplică ținându-se seama nu doar de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei și de persoana infractorului, ci și de interesele copilului. Într-o practică constantă, Curtea europeană a drepturilor omului a statuat că interzicerea drepturilor părintești unei persoane condamnate pentru săvârșirea unei infracțiuni și urmare a acestei condamnări, constituie o ingerință în dreptul celui condamnat la respectarea vieții sale familiale, ingerință care este justificată doar dacă este prevăzută de lege și urmărește un scop legitim (cauza Sabou și Pârcălab c/ României).Ori, în speță, inculpatul nu are copii minori, iar infracțiunile care au determinat condamnarea acestuia, deși deosebit de grave, sunt independente de aspectele legate de autoritatea părintească.
Curtea de Apel, raportat la circumstanțele specifice proprii cauzei penale aflată pe rolul Curții, constată că aplicarea pedepsei accesorii sub aspectul interdicției drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d ) Cod penal, nu se justifică în afara oricărei conexiuni între faptele imputate inculpaților și drepturile părintești.
Față de aceste considerente, se va înlătura aplicarea pedepsei accesorie prev. de art. 64 alin. 1 lit. d) Cod penal, astfel că inculpatului i se vor interzice doar exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) și b) Cod penal, în condițiile și pe durata prev. de art. 71 alin. 2 Cod penB.
II. În ce privește apelul inculpatului:
Apelul formulat de inculpat vizează doar individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, motivându-se, în esență, că aceasta este prea mare raportat la faptele comise și că greșit i s- aplicat pedeapsa accesorie prev. de art. 64 alin. 1 lit. d) Cod penal privind interzicerea drepturilor părințești.
În ce privește criticile inculpatului minor referitoare la pedeapsa aplicată, Curtea de Apel nu are a le mai analiza având în vedere considerentele care au fost expuse sub acest aspect în analizarea criticilor de nelegalitate și netemeinicie invocate în apelul parchetului care au fost apreciate ca fondate.
Curtea apreciază că este necesar a face câteva precizări referitoare la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie.
Astfel, în speță, în mod corect judecătorul de fond a apreciat raportat la gradul de pericol social al faptelor săvârșite de minor și ținând seama de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportamentul lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit, că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului și se impune aplicarea unei pedepse.
Curtea de Apel constată că instanța de fond a aplicat inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie pedeapsa de 4 ani închisoare, argumentându-se că la stabilirea acestei pedepse s-a avut în vedere, printre altele, circumstanțele concrete în care s-au comis faptele și personalitatea inculpatului.
Este adevărat, că inculpatul nu are antecedente penale, este încadrat în grad de handicap grav, raportat la problemele neuro-psihice grave pe care le are, prezintă o inteligență la nivel mediu, are carențe de ordin social și educațional, însă în contextul în care inculpatul la o vârstă atât de fragedă a comis pe fondul unei toleranțe scăzută de frustrare două infracțiuni de o gravitate ridicată, se apreciază că pedeapsa aplicată de judecătorul de fond pentru tâlhărie este suficientă pentru reeducarea minorului și prevenirea comiterii de noi infracțiuni, neexistând motive pentru reducerea pedepsei.
reamintește că scopul pedepsei este de prevenție generală și specială (art. 52 cod penal ).
Pe linia celor statuate mai sus, se apreciază că scopul pedepsei se poate asigura numai prin stabilirea unei pedepse mai severe, cum corect a apreciat și judecătorul de fond.
Așa fiind, criticile invocate de inculpat sub acest aspect sunt neîntemeiate.
În ce privește criticile inculpatului minor referitoare la aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin. 1 lit. d) Cod penal, Curtea de Apel nu are a le mai analiza având în vedere considerentele care au fost expuse sub acest aspect în analizarea criticilor de nelegalitate invocate în apelul parchetului care au fost apreciate ca fondate.
În consecință, Curtea va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SIBIU și inculpatul în limitele arătate, respectiv, în baza disp. art. 379 pct. 2 lit. b) Cod pr.p. se va desființează sentința penală atacată numai sub aspectul laturii penale privind infracțiunea de omor și a aplicării pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin. 1 lit. d) Cod penal și conform dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală, se va schimba încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. 1, art. 176 alin. 1 lit. d) Cod penal, cu aplicarea disp. art. 99 și urm. Cod penal, în infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. d), art. 176 alin. 1 lit. d) Cod penal, cu aplicarea disp. art. 99 și urm. Cod penal, texte de lege în baza cărora va fi condamnat inculpatul la pedeapsa de 9 ani închisoare.
În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) Cod penal contopește această pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b), alin. 2 ind. 1 lit. c) Cod penal, cu aplicarea disp. art. 99 și urm. Cod penal, în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 1 an închisoare, astfel că în final inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare.
Se va înlătură aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin. 1 lit. d) Cod penB.
În baza dispozițiilor art. art. 383 alin. 1, 1/1, 2 și 3 Cod procedură penală rap. la art. 350 alin. 1 Cod procedură penală se va menține măsura arestării preventive a inculpatului .
Curtea precizează sub acest aspect că menținerea măsurii preventive este justificată în contextul în care, temeiurile avute în vedere la momentul luării acesteia se menține și în prezent, în sensul că, faptele pentru care este condamnat inculpatul sunt sancționate de lege, cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar pericolul social al faptei rezultă din natura faptei, din gravitatea acesteia, din împrejurările comiterii ei și din persoana inculpatului.
Nu este de neglijat a se arăta că la aprecierea oportunității menținerii arestului preventiv instanța a avut în vedere și conținutul raportului de expertiză medico-legală a inculpatului (filele 167-171 ) care concluzionează că boala de care suferă inculpatul, necesită tratament ambulatoriu și nu este incompatibilă cu măsura arestării, precum și, adresa nr. A 46732/2009 a Penitenciarului Aiud ( fila 133 dos. fond) care arată că boala inculpatului este o afecțiune hemoragipară obișnuită benignă, iar prognosticul bolii este excelent.
Potrivit art. 88 Cod penal, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 02.01.2009 până la data de 19.01.2010.
În baza dispozițiilor art. 191 alin. 3 și art. 193 Cod procedură penală, va fi obligat inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente și la plata sumei de 2975 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel către partea civilă, reprezentând onorariu avocațial justificat cu înscrisurile depuse la dosar - 48,49.
În baza dispozițiilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 300 lei ( 100 lei + 200 lei) se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SIBIU și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 170 din 16.10.2009 pronunțată de TRIBUNALUL SIBIU și în consecință:
Desființează în parte sentința penală atacată numai sub aspectul laturii penale privind infracțiunea de omor și a aplicării pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin. 1 lit. d) Cod penal și, procedând la rejudecarea cauzei în aceste limite,
Conform dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. 1, art. 176 alin. 1 lit. d) Cod penal, cu aplicarea disp. art. 99 și urm. Cod penal, în infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. d), art. 176 alin. 1 lit. d) Cod penal, cu aplicarea disp. art. 99 și urm. Cod penal, texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 9 ani închisoare.
În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) Cod penal contopește această pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b), alin. 2 ind. 1 lit. c) Cod penal, cu aplicarea disp. art. 99 și urm. Cod penal, în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 1 an închisoare, astfel că în final inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare.
Înlătură aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin. 1 lit. d) Cod penB.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În baza dispozițiilor art. art. 383 alin. 1, 1/1, 2 și 3 Cod procedură penală rap. la art. 350 alin. 1 Cod procedură penală menține măsura arestării preventive a inculpatului și potrivit art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 02.01.2009 până la data de 19.01.2010.
În baza dispozițiilor art. 191 alin. 3 și art. 193 Cod procedură penală obligă pe inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente și la plata sumei de 2975 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel către partea civilă.
În baza dispozițiilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel râmân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 300 lei ( 100 lei + 200 lei) se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.01.2010.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. /2 ex/02.02.2010
Jud. fond:
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Marius Aurel Motolea
