Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 24/2008. Curtea de Apel Alba Iulia

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIE PENALĂ Nr. 24/A/2008

Ședința publică de la 05 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea

JUDECĂTOR 2: Sanda Trif președinte secție

Grefier - -

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de - procuror

Pe rol se află pronunțarea asupra apelului apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva sentinței penale nr. 197 din 10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr-.

Cauza a fost dezbătută la data de 1 2008 când cei prezenți au pus concluzii orale consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Asupra apelului penal de față;

Prin sentința penală nr. 197/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Penală în dosar nr- s-a dispus în baza art. 104 alin. 1.

Cod Penal

- internarea inculpatului într-un centru de reeducare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav prevăzut de art. 174 alin. 1 coroborat cu art. 175 alin. 1 lit. i și art. 176 alin.1 lit. d și Cod Penal tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și c cu Cod Penal aplicarea art. 33 lit. a și art. 99.

Cod Penal

S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 28 iunie 2006 - 9 martie 2007.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 221 alin. 1.Cod Penal a fost condamnată inculpata pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire.

În baza art. 71 alin. 2.Cod Penal s-a interzis inculpatei cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b,c

Cod Penal

În baza art. 81.Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o perioadă de 2 ani și 6 luni.

În baza art. 71 alin. 5.Cod Penal s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei închisorii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d au C.P.P. fost achitați inculpații A și de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 262 alin. 1.

Cod Penal

A fost obligat inculpatul să plătească 1.424 lei plus dobânzi și penalități de întârziere până la data stingerii sumei datorate Spitalului Clinic Județean S și 50 de lei plus dobânzi și penalități de întârziere până la data stingerii sumei datorate Spitalului Municipal

A fost obligat inculpatul să plătească 2500 lei despăgubiri și 10.000 daune morale părții civile.

A fost obligat inculpatul să plătească minorului A 50 lei lunar, prestație periodică, începând cu data de 25.06.2008 și până la majorat sau alte dispoziții legale.

A fost respinsă cererea formulată de parte civilă în numele minorului.

A fost obligat inculpatul să plătească 2000 lei cheltuieli judiciare către stat iar inculpata 500 lei cu același titlu.

Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu au fost trimiși în judecată inculpații, pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și deosebit de grav prevăzut de art. 174 alin. 1, 175 alin. 1 lit. i și art. 176 alin. 1 lit. d i Cod Penal tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1 și 2 lit. b cu Cod Penal aplicarea art. 33 lit. a și art. 99 și următ. Cod Penal; A pentru săvârșirea infracțiunii de nedenunțare a unor infracțiuni prev. de art. 262 alin. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 99 și următ. Cod Penal; pentru săvârșirea infracțiunii de nedenunțare a unor infracțiuni prevăzută de art. 262 alin. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 37 lit. a și art. 61 alin. 1.Cod Penal și dodo pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prevăzută de art. 221 alin. 1.

Cod Penal

Din probele administrate în cauză rezultă că în seara zilei de 21.06.2006 cei patru inculpați, intenționând să facă unele cumpărături au ajuns în aproprierea hotelului "Central" din unde se găsea victima care avea asupra lui o plasă ce conținea un pachet de pampers pentru copii.

În intenția de a-l deposeda de bunuri inculpatul a lovit victima cu o piatră în cap care în urma loviturii primite a căzut la pământ. După aceasta inculpatul i-a sustras punga și s-a alăturat celorlalți inculpați, care se aflau în apropierea locului faptei. Toți s-au deplasat în continuare la locuința inculpaților, unde aad oua zi inculpata i-a dat punga cu pampers inculpatei care avea un copil mic.

La puțin timp după incident victima a fost descoperită în stare de inconștiență la locul faptei de către martorii și de unde a fost transportată la Spitalul Municipal Ulterior a fost adus la Spitalul Clinic Județean S unde a încetat din viață în data de 25 iunie 2006. din concluziile raportului de autopsie rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo - cerebrale consecutive unui traumatism cranio cerebral cu fractură de boltă și bază craniană. Mai reiese că leziunile care pot fi data din 21 iunie 2006 s-au putu produce prin lovire cu un corp dur și cădere pe un plan dur. Aceste concluzii au fost menținute și în precizările făcute în timpul cercetării judecătorești, la solicitarea instanței.

Inculpatul a avut o atitudine nesinceră susținând constant că nu a lovit victima cu piatra în cap. În mod constant a susținut că la incident au participat și inculpații A și, în prima declarație dată în fața procurorului spunând că l-a prins de gât trăgându-l să-l doboare, A l-a tras de umăr, iar el l-a împins din spate cu mâinile. Recunoaște însă că după ce victima a căzut, i-a luat plasa și a fugit fiind urmat de ceilalți doi (76 verso). Câteva zile mai târziu, tot în fața procurorului, când era audiat, ca urmare a schimbării încadrării juridice dă o altă variantă a participării lui A, în sensul că acesta a lovit victima cu piciorul în timp ce cădea, menținând varianta inițială în ceea ce îl privește pe el și pe. (fila 78 verso).

În timpul cercetării judecătorești a furnizat a treia variantă, prin care exclude orice participare a sa și a inculpatei, incriminându-l doar pe inculpatul A despre care afirmă că el singul a lovit victima cu pumnul în față, acesta căzând și lovindu-se cu capul de asfalt. Fiind căzută la pământ victima a fost lovită de A cu piciorul în cap. Recunoaște în continuare, că el a luat punga victimei, pe care a dat-o celorlalți doi. Tot în acest context și-a retractat declarațiile anterioare invocând că inculpații A și l-au învățat să spună că el este autorul faptei, întrucât fiind minor o să i se dea drumul.

Din declarațiile inculpatelor și A coroborate cu declarțiile martorei, dată în timpul urmăririi penale, reiese că inculpatul este cel care a lovit victima cu o piatră în cap. retractarea declarației inițiale făcută de martora nu poate fi avută în vedere de instanță întrucât nu se justifică cu nimic cu atât mai mult cu cât fiind audiată și în prezența mamei aceasta confirmă că procurorul i-a atras atenția să spună adevărul fiindu-i cunoscute consecințele mărturiei mincinoase.

Pe de altă parte ipoteza lovirii victimei cu piatra în cap (corp dur) nu poate fi exclusă din moment ce este atestată și din punct de vedere medico legal în mecanismul producerii leziunilor.

Confirmarea susținerilor inculpatului de către martora nu poate fi acceptată de instanță, pentru că nu se coroborează cu nici o altă probă și pe de altă parte trebuie privită și cu reținere, având în vedere că aceasta a întreținut relații de concubinaj, după propria afirmație cu, fratele inculpaților, relații încetate la momentul depunerii mărturiei.

Așa fiind, instanța a reținut că inculpatul minor se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de omor calificat prev. de art. 175 alin. 1 lit. i Cod Penal, omor deosebit de grav prevăzută de art. 176 alin. 1 lit d și Cod Penal tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 lit. b și c în Cod Penal concurs real.

În raport cu prevederile art. 100.Cod Penal Tribunalul a apreciat că față de inculpatul minor se impune luarea unei măsuri educative, considerată ca fiind suficientă pentru îndreptarea acestuia. Astfel s-a reținut că minorul avea cu puțin peste 14 ani la data comiterii infracțiunilor, s-a născu și a trăit într-un mediu iar din raportul de evaluare rezultă că în ultimul timp a suferit influența negativă a inculpaților A și.

Față de acestea Tribunalul a considerat că se impune supunerea minorului unui riguros program de reeducare, într-un centru unde urmează a fi internat conform art. 104.Cod Penal pentru a dobândi învățătura necesară și o pregătire profesională potrivită aptitudinilor sale.

Referitor la inculpata din declarațiile date în timpul urmăririi penale, menținute la instanță, coroborate cu declarațiile celorlalți inculpați și cu cele ale martorei, reiese că primind punga cu pampers, a știut de la început că aceasta provine din săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală, fapta fiind făcută în scopul obținerii unui folos material pentru sine. Ulterior punga a fost ridicată de poliție și dată de procuror numitei.

Drept urmare aceasta a săvârșit în modalitatea arătată mai sus, infracțiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 alin. 1.Cod Penal pentru care urmează a fi condamnată.

La individualizarea pedepsei, s- avut în vedere că nu are antecedente penale, a fost sinceră, are doi copii minori ținându-se totodată seama de valoarea și importanța bunului tăinuit.

Fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 81 alin. 1.Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de doi ani și 6 luni.

În ceea ce-i privește pe inculpații A și, instanța fondului a reținut următoarele:

Inculpații au fost trimiși în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art. 262 alin. 1.Cod Penal constând în aceea că deși au fost de față când inculpatul a comis fapta, au omis să o denunțe de îndată.

Pentru existența acestei infracțiuni trebuie ca în prealabil să se fi comis infracțiunile enumerate în cuprinsul art. 262.

Cod Penal

Despre comiterea infracțiunii de tâlhărie, cei doi inculpați au avut cunoștință încă de la început, dar nu aceeași este situația în ce privește infracțiunea de omor, odată ce victima a încetat din viață câteva zile mai târziu, la data de 25.06.2006. separat de aceasta nu se poate demonstra că a existat intenția de a omite denunțarea infracțiunilor comise de inculpatul, odată de ambii inculpați au fost audiați în ziua imediat următoare producerii faptei, relatând despre aceasta tot ce știau, implicarea lor în procesul penal ca urmare a audierilor fiind astfel aproape imediată.

Constatându-se lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii de nedenunțare a unor infracțiuni s-a dispus achitarea inculpaților în temeiul art. 10 lit. d

C.P.P.

În ce privește acțiunea civilă, Tribunalul a reținut că, în urma leziunilor suferite, victima, a fost internat inițial la Spitalul Municipal M, făcându-se cheltuieli cu îngrijirile acordate în cuantum de 50 lei, după cum reiese din adresa nr. 6322/2006 ( 122 dosar instanță).

Ulterior, a fost transferat în secția Neurochirurgie - Spitalului Clinic Județean S, împrejurări în care s-au făcut cheltuieli în cuantum de 1424 lei, potrivit adresei nr. 10355/2006 ( 121 dosar instanță).

Cu aceste sume cele două unități spitalicești s-au constituit părți civile, cerând de asemenea dobânzi și penalități de întârziere.

Având în vedere prevederile art. 313 din Legea nr.95/2006, așa cum a fost modificat prin OUG. Nr.72/2006, precum și cele ale art. 998 cod civil, inculpatul, a fost obligat la plata acestor sume, la care s-au adăugat dobânzile și penalitățile de întârziere până la data plății sumelor datorate.

Partea vătămată -, soția victimei, s-a constituit parte civilă, solicitând să fie despăgubită cu 75 milioane lei (ROL), reprezentând cheltuielile de înmormântare și parastase și 300 milioane lei (ROL) daune morale. Ulterior și-a completat cererea, solicitând și o prestație periodică lunară pentru minorul - A, rezultat din căsătoria cu defunctul.

Cu actele depuse la dosar în timpul urmăririi penale a făcut dovada unor cheltuieli în suma de 2.500 lei (RON) ocazionate cu înmormântarea și pomenirea ( 38 - 46), nedovedind și alte cheltuieli.

În ceea ce privește cererea pentru acordarea daunelor morale, aceasta este întemeiată, fiind mai presus de orice îndoială că a suferit o severă traumă psihică prin pierderea soțului și tatăl minorului rezultat din căsătoria lor. Referitor la cuantumul acestora, instanța a apreciat că se impune a fi acordate la nivelul sumei de 10.000 lei (RON), ceea ce poate constitui o compensare a suferințelor morale încercate.

În consecință, în temeiul prevederilor art. 998 cod civil, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile - suma de 2.500 lei (RON) despăgubiri și 10.000 lei (RON) cu titlu de daune morale.

De asemenea a fost apreciată ca întemeiată și cererea formulată de aceeași parte civilă, în numele minorului, pentru plata de despăgubiri periodice.

Din copia certificatului de naștere depus la dosar ( 37 dosar urmărire ) reiese că într-adevăr minorul -A, născut la 28 noiembrie 2000 este fiul defunctului și al părții civile -.

Din decizia Casei Județene de Pensii nr. - din 19 iulie 2007, reiese că minorului i s-a stabilit o pensie de urmaș de 76 lei lunar, cuantum calculat în funcție de veniturile tatălui decedat. Pentru compensarea pierderii suferite prin sprijinul material pe care i l-ar fi acordat tatăl, inculpatul a fost obligat să plătească minorului o prestație periodică, lunară, începând cu data de 25 iunie 2006, până la împlinirea vârstei majoratului sau alte dispoziții legale în cuantum de 50 lei.

În cauză s-a mai constituit parte civilă și, solicitând să i se plătească o prestație periodică lunară pentru minorul . Și- motivat cererea pretinzând că minorul este rezultat din relațiile de concubinaj pe care le-a întreținut cu victima începând cu anul 2000.

La dosar s-a depus copia certificatului de naștere al minorului, născut la 30 iunie 2005, de unde reiese că nu are paternitatea stabilită ( 52 dosar urmărire ).

Pentru dovedirea afirmațiilor făcute i s-a pus în vedere acestei părți civile să facă dovezi la termenul din 6 2006, dar, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței. Mai mult decât atât, după ce la primele termene a fost prezentă, ulterior nu s-a mai prezentat în instanță, manifestând un dezinteres total în raport cu cererea formulată.

În aceste circumstanțe, instanța continuând exercitarea din oficiu a acțiunii civile în conformitate cu art. 17 alin.1. cod pr. penală, i-a desemnat un avocat, care după propriile- relatări nu a fost în măsură să-i facă o apărare eficientă întrucât nu l-a contactat.

La cererea instanței s-a efectuat și o anchetă socială, dar datele furnizate în cuprinsul acesteia nu au fost de natură să clarifice lucrurile ( 277).

Potrivit art. 86 din codul familiei, între părinți și copii există obligația de întreținere, dar în cazul dat, nu s-a dovedit că victima este tatăl minorului . Cum această obligație nu a fost dovedită că a fost îndeplinită, susținerile părții civile, în sensul că victima ar fi prestat-o rămân simple afirmații, iar pe de altă parte paternitatea neputând fi presupusă sau subînțeleasă, cererea ei este neîntemeiată și va fi respinsă.

În altă ordine de idei, dar tot în considerarea acțiunii civile, trebuie precizat că obligarea la plata despăgubirilor a inculpatului minor nu s-a făcut în solidar cu o parte responsabilă civilmente din motive justificate în mod obiectiv. În cauză a figurat ca parte responsabilă civilmente, mama acestuia, dar care a încetat din viață în timpul procesului, la 1 decembrie 2006.

Introducerea în cauză ca parte responsabilă civilmente a tatălui minorului inculpat, nu s-a mai putut face, pentru că în conformitate cu prevederile art. 16 alin.1. cod pr. penală, acest lucru este posibil doar până la citirea actului de sesizare. Nu este lipsit de interes a reține că și paternitatea acestui inculpat este o chestiune discutabilă, pentru că deși în actele de stare civilă la rubrica tatălui figurează numitul -G, în fapt, așa cum reiese din ancheta socială ( 96 dosar urmărire) și din referatul de evaluare al Serviciului de Probațiune ( 95 dosar instanță), tatăl ar fi numitul, cu care defuncta a întreținut relații de concubinaj după despărțirea în fapt de soț până la moarte.

Ca urmare a condamnării inculpatul, a fost obligat să plătească statului 2000 lei cheltuieli judiciare, iar inculpata 500 lei cheltuieli judiciare, în conformitate cu art. 191 cod pr. Penală.

Împotriva sentinței penale nr. 197/2006 a Tribunalului Sibiua declarat recurs în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu solicitând desființarea sentinței atacate și în rejudecare să se dispună condamnarea inculpaților A și pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 262 alin. 1.Cod Penal și condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și omor calificat și deosebit de grav.

În dezvoltarea motivelor de apel se arată că achitarea inculpaților A și este nelegală iar aplicarea măsurii educative față de minorul nu asigură îndreptarea acestuia.

Astfel în ceea ce privește soluția de achitare a inculpaților se argumentează că instanța de fond avea suficiente temeiuri să constate existența faptei și săvârșirea ei cu vinovăție de către inculpați.

Din această perspectivă o semnificație deosebită o au chiar declarațiile inculpaților care au recunoscut că după lovirea victimei și sustragerea bunului de către inculpatul s-au deplasat toți la domiciliul inculpatei iar a doua zi punga de pampers a fost dată inculpatei. Aprecierea instanței de fond în legătură cu infracțiunii de omor, motivat de faptul că victima a încetat din viață câteva zile mai târziu, adică în data de 25.06.2006 este eronată întrucât textul incriminator face referire și la infracțiunea de tâlhărie, infracțiune despre comiterea căreia cei doi inculpați au avut cunoștință încă de la început. Implicarea celor doi inculpați în procesul penal nu li se datorează ci reprezintă rezultatul cercetărilor efectuate de organele de urmărire penală, astfel încât faptul că au fost audiați în ziua imediat următoare producerii tâlhăriei, când au dat declarații nu este de natură a-i absolvi de răspundere penală, cerința textului incriminator la care se referă art. 262 alin. 1.Cod Penal, a nedenunțării de îndată a vreuneia din infracțiunile prevăzute acolo fiind îndeplinită.

Cât privește ce-l de-al doilea motiv de apel, se arată de către parchet că instanța de fond nu a avut în vedere toate criteriile menționate în textul art. 100.ci Cod Penal numai pe cale legate strict de persoana inculpatului minor, lăsând la o parte în mod nejustificat, gradul de pericol social al faptelor săvârșite precum și urmarea produsă.

Modalitatea de săvârșire a faptelor de către inculpat dovedește o violență extremă și indiferență față de viața victimei. Aceste elemente combinate cu împrejurarea că după punerea sa în libertate, inculpatul a comis mai multe infracțiuni de furt calificat și tâlhărie, pentru care a fost arestat demonstrează că inculpatul prezintă un real pericol pentru ordinea publică și că este predispus să comită și alte fapte antisociale. De aceea o măsură educativă care durează până la împlinirea vârstei de 18 ani și care ar putea fi prelungită pe o durată de cel mult doi ani. După împlinirea acestei vârste nu este de natură să asigure îndreptarea minorului.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 379 alin. 1 pct. 2 lit. a din Codul d e Procedură Penală.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilr art. 371.C.P.P. Curtea constată că apelul parchetului este fondat pentru considerentele ce vor urma:

1.Cu privire la primul motiv de apel al Parchetului.Inculpații A și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de nedenunțare a unei infracțiuni prevăzute de art. 262 alin. 1.Cod Penal constând în aceea că deși au fost de față când inculpatul a comis fapta au omis să o denunțe de îndată.

Obligația de a denunța de îndată săvârșirea unei infracțiuni apare ca o excepție de la regula potrivit căreia în legislația penală nu este stabilită obligația generală de denunțare a infracțiunilor.

În raport cu infracțiunile ce trebuiau denunțate, fapta de nedenunțare apare ca o infracțiune subsecventă dar autonomă.

Sub aspectul laturii obiective infracțiunea cuprinde ca element material o inacțiune ce se înfățișează sub forma unei atitudini pasive a celui care luând cunoștință de săvârșirea unor infracțiuni grave omite a le denunța de îndată.

unor infracțiuni implică așadar săvârșirea în prealabil de către o anumită persoană a uneia dintre infracțiunile expres prevăzute de art. 262 alin. 1.

Cod Penal

Pentru realizarea laturii obiective este suficient ca subiectul activ să fi omis a denunța una dintre infracțiunile enumerate de textul legal.

Verificarea măsurii în care obligația de denunțare a fost îndeplinită de îndată se face în raport cu împrejurările concrete ale fiecărei cauze, deoarece numai în raport cu aceste împrejurări se poate stabili momentul în care făptuitorul a avut posibilitatea reală să încunoștințeze autoritățile.

Probele administrate în prezenta cauză au relevat faptul că despre săvârșirea de către inculpatul a infracțiunii de tâlhărie au avut cunoștință din momentul comiterii ei atât inculpatul A cât și inculpata aceștia fiind de față atunci când inculpatul a luat victimei căzută la pământ punga pe care o avea asupra ei și care conținea mai multe bucăți de pampers.

În acest sens sunt declarațiile date de inculpați în faza de urmărire penală dar și cu prilejul cercetării judecătorești.

Cu toate acestea, inculpații nu au încunoștințat organele de poliție nici în noaptea săvârșirii faptei și nici a doua zi dimineața când, conform declarației date de inculpata la instanța de fond au fost opriți de doi polițiști în târgul de animale și întrebați unde se află inculpatul.

Primele declarații au fost date de către inculpați abia în după amiaza zilei de 22.06.2006 când au fost convocați la poliție.

În raport de aceste circumstanțe Curtea apreciază că obligația denunțării de îndată a infracțiunii de tâlhărie nu a fost îndeplinită de către cei doi inculpați deși aceștia aveau posibilitatea reală de a încunoștința autoritățile în acea noapte sau în dimineața zilei următoare. Sub aspectul laturii subiective forma de vinovăție cu care inculpații au săvârșit infracțiunea este intenția.

În aceste sens se poate observa că inculpații nu numai că nu au anunțat organele de poliție despre comiterea faptei de tâlhărie de către inculpatul dar au și lăsat victima căzută la pământ.

Despre faptă au declarat succint în prima declarație pe care au dat-o la 22.06.2006 iar inculpata nici nu a făcut mențiune în cuprinsul acestei prime declarații despre plasa luată de victimă.

Ca atare în mod greșit instanța de fond în mod greșit a reținut lipsa intenției de a omite denunțarea infracțiunii de tâlhărie atâta vreme cât inculpații au avut posibilitatea reală de a încunoștința autoritățile, lucru pe care nu l-au făcut, implicarea lor în procesul penal într-un interval relativ scurt de timp datorându-se doar diligenței organelor de urmărire penală.

Pentru aceste motive, apelul formulat de Parchet va fi admis ca fondat Curtea urmând a dispune condamnarea inculpaților A și pentru săvârșirea infracțiunii de nedenunțare a unor infracțiuni prevăzută de art. 262 alin. 1.

Cod Penal

Procedând la individualizarea judiciară a pedepsei conform dispozițiilor art. 72.Cod Penal, ținând seama de gradul de pericol social al faptei, de împrejurările comiterii ei, de atitudinea nesinceră a celor doi inculpați, de starea de minoritate a inculpatului A dar și de posibilitățile reale de reintegrare ale acestuia, de persistența infracțională a inculpatei, Curtea va aplica inculpatului minor o pedeapsă de 6 luni închisoare iar inculpatei o pedeapsă de 2 ani închisoare.

Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins în ceea ce-l privește pe minor și fără executarea acesteia în regim de detenție, Curtea va dispune în baza art. 81, 82 și 110.Cod Penal suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 1 an și 6 luni, format din durata pedepsei aplicate la care se adoagă un interval de timp de 1 an.

Inculpatul va fi privat de exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b pe Cod Penal durata prevăzută de art. 71.Cod Penal iar în baza art. 71.Cod Penal alin. ultim se Cod Penal va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului.

Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83.Cod Penal privitoare la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71.Cod Penal inculpata va fi privată de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a și b

Cod Penal

În baza art. 61.Cod Penal se va menține beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă de 559 zile neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 177/ 2002 Tribunalului Sibiu, modificată prin decizia penală nr. 319/A/2002 a Curții de APEL ALBA IULIA.

2.Cât privește cea de-a doua critică a Parchetuluiprivitoare la individualizarea sancțiunii aplicate inculpatului, Curtea constată că aceasta este pe deplin întemeiată.

Instanța de fond a luat față de inculpatul minor măsura educativă a internării intr-un centru de reeducare pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, omor calificat și deosebit de grav considerând că luarea măsurii este suficientă pentru îndreptarea minorului. În alegerea sancțiunii s-a argumentat că inculpatul avea puțin peste 14 ani la data săvârșirii faptelor, provine dintr-o familie numeroasă care își asigura cu greu traiul, prezintă tulburări de conduită și că a abandonat școala absolvind doar trei clase, până la vârsta de 16 ani.

Se poate observa că alegerea sancțiunii de către instanța de fond nu s-a făcut conform art. 100.Cod Penal fiind exclus criteriul gradului de pericol social al faptelor comise și urmările pe care le-au produs.

Prin săvârșirea celor două infracțiuni s-a adus atingere nu doar patrimoniului persoanei atacate dar și vieții acesteia fiind în mod direct afectată și familia victimei.

Relevantă este și modalitatea de comitere a faptei care dovedește nu doar un comportament de o extremă violență dar și indiferență față de viața victimei. Astfel nu poate fi trecut cu vederea că după ce inculpatul a lovit victima cu putere în cap cu o piatră a lăsat-o în stare de inconștiență în stradă pentru a-i sustrage punga de pampers pe care o avea asupra sa.

Alegerea unei măsuri educative pentru minor este cu atât mai puțin indicată cu cât după punerea sa în libertate în prezenta cauză, a săvârșit alte infracțiuni pentru care s-a luat din nou măsura arestării preventive.

Pentru aceste considerente Curtea apreciază că luarea unei măsuri educative este insuficientă pentru îndreptarea minorului fiind necesară aplicarea unei pedepse.

Procedând la individualizarea judiciară a pedepsei conform art. 72,p, se vor aplica inculpatului următoarele pedepse orientate spre minimul special:

- 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav prev. și ped.de art. 174 alin. 1 Cod penal, comb. cu art. 175 alin.1 lit.i ) și art. 176 alin. 1 lit. b) și c) Cod penal, cu aplicarea disp. art. 99 și 109 Cod penal;

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin. 1 ) și 2 ) lit. b) și c) Cod penal, cu aplicarea disp. art. 99 și 109 Cod penal.

În baza art. art. 33 lit. a) și 34 lit. b) Cod penal va contopi pedepsele aplicate inculpatului minor în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, pedeapsă pe care acesta o va executa.

În baza art. 71.Cod Penal, inculpatul va fi privat de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) Cod penal.

În baza disp. art. 383 rap. la art. 350 alin. 1 Cod pr. p. se va menține măsura obligării de a nu părăsii localitatea de domiciliu dispusă față de inculpatul minor prin încheierea penală pronunțată în ședința din 7 martie 2007 de Tribunalul Sibiu.

Se va constata că inculpatul minor a fost arestat în cauză în perioada 28 iunie 2006 până la data de 9 martie 2007 și se va deduce această perioadă din pedeapsă.

În baza dispozițiilor art. 373.C.P.P. constatând că în ceea ce privește pe inculpata, aplicarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. Cod Penal nu se justifică, Curtea va dispune înlăturarea ei.

Vor fi menținute în rest celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Conform art. 291.C.P.P. inculpații condamnați A și vor fi obligați fiecare la plata sumei de 1150 lei cheltuieli judiciare către stat în fond și apel iar în baza disp. art. 192 alin. 3) Cod pr. restulp. cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații, A și în sumă de câte 150 lei fiecare, se vor avansa din fondul Ministerului d e Justiție.

Onorariul apărătorului desemnat pentru acordarea de asistență gratuită părții civile în sumă de 300 lei se va avansa din fondul Ministerului d e Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva sentinței penale nr. 197 din 10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu și în consecință:

Desființează sentința penală atacată numai sub aspectul soluționării laturii penale privind pe inculpații și, individualizării sancțiunii penale aplicate inculpatului minor și a aplicării pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. c) Cod penal în ce o privește pe inculpata și, procedând la o nouă judecată în fond a cauzei în aceste limite,

Condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la 2.06.1989, în mun. M, jud. S, cetățean român, fără studii, cu stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără copii, fără ocupație, domiciliat în mun. M, jud. S, str. - -, nr. 12, jud. S, CNP:-, fără antecedente penale la:

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de unor infracțiuni, prev. și ped. de art. 262 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 99 și 109 Cod penal.

pe inculpat de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) Cod penal în condițiile și pe durata prev. de art. 71 Cod penal.

În baza disp. art. 81, 82 și 110 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului A pe durata unui termen de încercare de 1 an și 6 luni format din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de timp de 1 an.

În baza disp. art.71 alin. ultim Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

Pune în vedere inculpatului disp. art. 83 din Codul penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei infracțiuni.

II. Condamnă pe inculpata, fiica lui și, născută la 28 mai 1978 în mun. M, jud. S, cetățean român, studii 7 clase, necăsătorită, 3 copii minori, fără ocupație, domiciliată în M, jud. S, str. - -, nr. 12, jud. S, fără forme legale în B M,-, Jud. M, CNP: -, recidivistă la:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de unor infracțiuni, prev. și ped. de art. 262 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 37 lit. a) și b) Cod penal.

pe inculpat de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) Cod penal în condițiile și pe durata prev. de art. 71 Cod penal.

În baza disp. art. 61 alin. 1 Cod penal menține beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă de 559 zile neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 177/ 2002 Tribunalului Sibiu, modificată prin decizia penală nr. 319/A/2002 a Curții de APEL ALBA IULIA.

III. Condamnă pe inculpatul minor la pedeapsa de:

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin. 1 ) și 2 ) lit. b) și c) Cod penal, cu aplicarea disp. art. 99 și 109 Cod penal.

În baza disp. art. 33 lit. a) și 34 lit. b) Cod penal contopește pedepsele aplicate inculpatului minor în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, pedeapsă pe care o va executa în final inculpatul.

pe inculpatul de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) Cod penal în condițiile și pe durata prev. de art. 71 alin. 1) Cod penal, după împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza disp. art. 383 rap. la art. 350 alin. 1 Cod pr. menține p. măsura obligării de a nu părăsii localitatea de domiciliu dispusă față de inculpatul minor prin încheierea penală pronunțată în ședința din 7 martie 2007 de Tribunalul Sibiu.

Constată că inculpatul minor a fost arestat în cauză în perioada 28 iunie 2006 până la data de 9 martie 2007 și deduce această perioadă din pedeapsă.

IV. Înlătură pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. c) Cod penal aplicată inculpatei .

Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Obligă pe inculpații A și la plata sumei de câte 1150 lei, cheltuieli judiciare către stat în fond și apel, iar în baza disp. art. 192 alin. 3) Cod pr. restulp. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații, A și în sumă de câte 150 lei fiecare, se vor avansa din fondul Ministerului d e Justiție.

Onorariul apărătorului desemnat pentru acordarea de asistență gratuită părții civile în sumă de 300 lei se va avansa din fondul Ministerului d e Justiție.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul A, partea responsabilă civilmente și ul și de la comunicare cu celelalte părți.

Pronunțată în ședința publică, azi 5 2008.

Președinte, Judecător,

- - - - -

Grefier,

- -

Red.

Tehnored. /2ex. 10.11.2008

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

MINUTADECIZIEPENALĂ Nr. 24/A/2008

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: