Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 251/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - revizuire -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR.251
Ședința publică de la 4 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Doru Filimon JUDECĂTOR 2: Valentina Trifănescu
- - judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea apelului declarat de revizuientul, împotriva sentinței penale nr.137 din 3 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns revizuientul, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat având cuvântul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și pe fond, admiterea cererii de revizuire formulată de revizuient, în măsura în care se apreciază că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.394
C.P.P.Reprezentantul parchetului a arătat că motivele invocate de petent nu pot constitui cazuri de revizuire, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Apelantul revizuient având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului desemnat din oficiu.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra apelului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.137 din 3 noiembrie 2009, Tribunalul O l t, în baza art.403 al. 3 Cod pr.penală a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat - fiul lui și, născut la data de 5.05.1979, în comuna, judetul O, cu același domiciliu, in prezent deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C, împotriva sentinței penale nr. 53 din 18 aprilie 2000 pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul penal nr.2742/2000, ca neîntemeiată.
A fost obligat revizuentul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei onorariu avocat oficiu.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Cu adresa nr. 395/III/6/2009 din data de 8.07.2009 organele de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt au înaintat acestei instanțe, spre competentă soluționare, conform art. 399 alin. ultim C.P.P. cererea de revizuire formulată de revizuientul, deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C, împotriva sentinței penale nr.53 din 18 aprilie 2000 pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr.2742/2000 împreună cu concluziile de respingere a acesteia ca inadmisibilă, deoarece nu sunt motive pentru admiterea în principiu a acesteia, potrivit art. 403.
C.P.P.Din conținutul acestora a rezultat că petentul revizuient a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal, tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit. b, d, f Cod penal și omor deosebit de grav prev. de art. 174-176 lit. d Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, în sarcina acestuia reținându-se că în noaptea de 29/30.10.1999 a pătruns fără drept în locuința victimei, cu intenția de a sustrage bunuri, însă fiind surprins de victimă, i-a aplicat mai multe lovituri de cuțit care au dus la deces, după care a aruncat-o într-o fântână.
Prin sentința penală nr. 53/18.04.2000 pronunțată în dosarul nr. 2742/2000 revizuientul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 20 ani închisoare sporită cu 3 ani, urmând ca revizuientul să execute 23 ani închisoare.
Totodată, s-au interzis acestuia drepturile prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, pe o perioadă de 10 ani.
A fost menținută starea de arest și în baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenția începând cu data de 16.11.1999.
Prin decizia penală nr. 432/9.10.2000 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr. 1222/P/2000 a fost respins ca nefondat apelul declarat de revizuientul și ca inadmisibile apelurile declarate de partea civilă.
Împotriva acestei decizii revizuientul a declarat recurs, pe care a înțeles să și-l retragă, astfel cum rezultă din decizia nr. 1414/16.03.2001 pronunțată de ICCJ în dosarul nr. 4879/2000.
Prin cererea de revizuire formulată, revizuientul a recunoscut că a comis infracțiunea de omor "dar consideră că pedeapsa este prea mare, solicitând clemență și înlăturarea sporului de 3 ani închisoare".
Instanța de fond a reținut că revizuientul a solicitat revizuirea sentinței penale anterior arătată, invocând netemeinicia pedepsei aplicate, sub aspectul cuantumului acesteia, solicitând înlăturarea sporului de 3 ani închisoare.
Potrivit art. 397 Cod pr.penală, cererea de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanța ce a judecat cauza în primă instanță, în scris, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază și mijloacelor de probă în dovedirea acesteia.
Și aceasta întrucât, după introducerea cererii de revizuire la procuror, conform art. 399 acesta are posibilitatea efectuării unor cercetări de verificare a temeiniciei cererii de revizuire.
S-a constatat așadar că procedura revizuirii ca și cale extraordinară de atac, presupune sesizarea procurorului care are posibilitatea efectuării unor acte de cercetare în scopul verificării temeiniciei motivelor invocate de revizuient, ceea ce înseamnă că motivele de revizuire se indică prin cererea formulată și adresată procurorului, neexistând posibilitatea invocării acestora direct la instanța de judecată, care verifică admisibilitatea în principiu a cererii și în raport cu concluziile procurorului fundamentate pe cercetările efectuate.
Pe de altă parte, din economia dispozițiilor art. 393 și 394 a C.P.P. rezultat caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.
Din aceleași dispoziții rezultă că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 și C.P.P. numai pentru cazurile prevăzute în art. 394 C.P.P. singurele care ar provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
S-a apreciat astfel că o altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații, privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente jurisdicționale pretins eronate, este exclusă în raport de dispozițiile procesuale menționate și în raport cu principiul statuat prin art. 129 din Constituția României potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitate procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.
Drept urmare, prima instanță a constatat că prin coroborarea acestor dispoziții legale, se impune concluzia inadmisibilității controlului judiciar, cu consecința respingerii cererii, în situația exprimării de către partea interesată a simplei nemulțumiri cu privire la hotărârea a cărei retractare se cere sau a afirmării generice a nelegalității și netemeiniciei acesteia.
In cauză, s-a apreciat că revizuientul solicitat revizuirea unei hotărâri ce îndeplinește condițiile prev. de art. 393 C.P.P. cu referire la faptul că aceasta conține o rezolvare a fondului cauzei, în sensul examinării existenței faptei și a vinovăției inculpatului, finalizată printr-o soluție de condamnare, însă fără a formula critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile de retractare prev. în art. 394 C.P.P. susținerile revizuientului potrivit cărora pedeapsa aplicată este mult prea mare, impunându-se înlăturarea sporului de 3 ani închisoare, neavând corespondent în dispozițiile anterior precizate.
În raport cu susținerile revizuientului, instanța constatat că motivele invocate nu se regăsesc printre cele prevăzute expres și limitativ de dispoziția legală mai sus citată - ele constituind motive de apel, cum de altfel au și fost invocate de condamnat, cu ocazia exercitării căilor ordinare de atac - în acest sens pronunțându-se și instanța supremă prin sentința penală nr. 5060/9.09.2005 în considerentele căreia a statuat că: "în temeiul art. 403 alin. 1 și 3 pentru C.P.P. admiterea în principiu a cererii de revizuire, instanța ascultând concluziile procurorului și ale părților, examinează între altele dacă cererea de revizuire se sprijină pe unul dintre motivele prevăzute în art. 394 C.P.P.; dacă motivele invocate în cererea de revizuire nu sunt prevăzute de această dispoziție legală, cererea necuprinzând condiția menționată, se va respinge ca inadmisibilă".
S-a constatat astfel că, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile privind admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, cererea formulată fiind respinsă, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel în termen, revizuientul, reiterând motivele invocate în cererea de revizuire și solicitând înlăturarea sporului de 3 ani închisoare aplicat de Tribunalul O l
Examinând sentința apelată, prin prisma motivului invocat și din oficiu, Curtea constată că în mod just, Tribunalul Olta respins cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat, întrucât motivul invocat de acesta, respectiv individualizarea pedepsei, nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de disp. art.394
C.P.P.Potrivit disp.art.394 p, revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, a fost declarat fals; un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere și când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive, nu se pot concilia.
Cum motivul invocat de revizuientul condamnat nu se regăsește între cazurile de revizuire sus menționate, în temeiul disp.art.379 pct.1 lit.b p, va fi respins ca nefondat apelul declarat de revizuient, iar în baza art.192 alin.2 p, va fi obligat apelantul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, apelul declarat de revizuientul, împotriva sentinței penale nr.137 din 3 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Obligă apelantul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 4 decembrie 2009.
- - - -
Grefier,
- -
Red.jud.VT
PS/IS/11.02.2010
Președinte:Doru FilimonJudecători:Doru Filimon, Valentina Trifănescu
