Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 256/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (1372/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 256/
Ședința publică de la 07 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Rog Lucia
JUDECĂTOR 2: Cioată Andreea
GREFIER - - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de către inculpatul împotriva sentinței penale nr.249 din 22.05.2009, pronunțată de către Tribunalul Ialomița - Secția Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23.11.2009, ce face parte integrantă din prezenta decizie penală.
Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea de la data de 23.11.2009 la 30.11.2009 și ulterior la data de 07.12.2009, când, în aceeași compunere a decis următoarele:
CURTEA,
Prinsentința penală nr.249/F din 22.05.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița, a fost respinsă cererea formulată de inculpatul, de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârșite de acesta, din art.20 raportat la art.174-175 lit.i, art.176 lit.b Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, într-o infracțiune prevăzută de art.181 al.1 Cod penal cu art.37 lit.b Cod penal și două infracțiuni prevăzute de art.180 al.2 Cod penal cu art.37 lit.b Cod penal.
În baza art.20 raportat la art.174-175 lit.i Cod penal, art.176 lit.b Cod penal cu art.37 lit.b Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 21.08.1974, la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pentru infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav.
În baza art.71 Cod penal i s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 7 august 2007 la 7 septembrie 2007.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență S și în baza art.313 din OUG 72 din 20 septembrie 2006 pentru modificarea și completarea Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, art.14 Cod procedură penală, art.998-999 Cod civil, obligă inculpatul la plata sumei de 941,14 lei cu dobânda legală, cu titlu de despăgubiri civile către această unitate.
A fost obligat inculpatul către partea civilă la plata sumei de 10.000 lei daune morale și respinge cererea formulată de aceeași parte civilă, de obligare a inculpatului la daune materiale, ca fiind nedovedită.
S-a luat act că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile.
În temeiul art.7 al.1 din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.
În baza art.191 al.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 2500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în noaptea de 16/17.07.2007, în jurul orelor 23,00 avut loc o altercație între numita și membrii familiei, care s-a concretizat în faptul că în momentul în care aceasta se întorcea din oraș îndreptându-se spre domiciliul său situat pe strada -, dintr-un taxi au coborât, și cu care a avut un schimb de cuvinte, pe alocuri injurioase.
-se amenințată de aceștia a scos din geantă un spray lacrimogen pe care l-a folosit împotriva celor trei, după care aceștia s-au retras în taxiuri și s-au îndreptat spre strada în care locuiau.
Pentru aplanarea conflictului părțile au sunat la poliție, iar primul apel recepționat a fost al lui.
Întrucât între părți exista un conflict mai vechi, la locul incidentului s-a deplasat un echipaj de poliție, un echipaj de jandarmi și două echipaje de poliție comunitară.
După ce au observat că în cartier era liniște, echipajul de jandarmi s-a deplasat în oraș, zona rămânând să fie supravegheată de poliția comunitară, în timp ce agenții de poliție și, aflați în autospeciala MAI 17560 s-au deplasat spre locul unde se afla numita, situată tot pe strada - -.
În timp ce agentul de poliție discuta cu numita pentru a-i consemna plângerea, colegul său, agentul de poliție care se afla la volanul autospecialei MAI 17560, observat că din direcția a trecut pe lângă el autovehiculul Ford înmatriculat cu nr. - de culoare albă, la volanul cărei se afla inculpatul. Pe scaunul din dreapta șoferului, agentul de poliție l-a recunoscut pe, concubinul lui, iar între ei mai era o persoană pe care o ca fiind poreclit " ", care ulterior a fost identificat ca fiind martorul.
Imediat după ce utilitara marca Ford a trecut pe lângă echipajul de poliție, aceștia au auzit un zgomot de tablă lovită. Verificând direcția din care a venit zgomotul, unul din agenții de poliție a observat Ford-ul care era staționat pe strada - - în dreptul intersecției cu strada - -.
Din autoutilitara Ford, de pe scaunul din dreapta șoferului a coborât care a rămas în dreptul portierei deschise, iar ușa din mijloc a autoutilitarei s-a deschis fiind observate trei persoane înarmate cu diferite obiecte:, țeavă metalică,.
În intersecție se aflau cei din familia care au început să arunce cu pietre în autoutilitară fapt ce i-a determinat pe ocupanți acesteia să urce la loc, mașina îndreptându-se în direcția podului/DN 21.
Cei doi agenți de poliție au solicitat martorei să întrerupă consemnarea plângerii și s-au îndreptat cu autovehiculul din dotare spre intersecția dintre strada G- - și strada - - -.
Până să ajungă la acel loc, autovehiculul Ford în care se afla inculpatul cu celelalte persoane se îndrepta către DN 21 înspre pod, iar în dreptul intersecției atât persoane aflate acolo cât și polițiști comunitari le-au făcut semn să oprească Ford-ul. de poliție s-a îndreptat și el către DN 21, însă nu a ajuns acolo, deoarece a observat că autoutilitara -, după efectuarea manevrei de întoarcere venea din față spre localitatea.
Agentul de poliție care se afla la volanul autospecialei poliției - cu însemnele specifice precum și semnalele acustice și luminoase în funcțiune - a efectuat semnal de oprire precum și o încercare de blocare a drumului prin direcționarea mașinii către axul șoselei, fără să forțeze blocarea pentru a nu risca un impact cu celălalt autovehicul. Inculpatul, ce a fost din nou recunoscut ca aflându-se la volan, la rândul său a efectuat o manevră dreapta spre marginea drumului reușind să treacă pe lângă mașina poliției, iar în momentul în care a ajuns în dreptul intersecției cu strada -. - - a efectuat manevră stânga înspre grupul de persoane, i-a lovit pe cei trei așa cum am arătat mai sus, după care a continuat deplasarea până când nu a mai fost observat de către cei de față.
Cei trei răniți au fost transportați la spital, iar în zonă au sporit forțele de ordine.
Organele de poliție, sprijiniți de unii cetățeni au încercat să depisteze autoutilitara Ford -, deplasându-se la locul unde ar fi putut fi ajuns.
Abia în ziua de 18.07.2007, această autoutilitară auto a fost depistată în Cartierul, pe strada - - în dreptul imobilului cu nr. 72 la familia și.
Cele trei persoane au fost expertizate medico-legal, și conform raportului de expertiză medico-legal nr. 894 din 19 iulie 2007, a prezentat leziuni traumatice ce au necesitat 40 - 45 zile de îngrijiri medicale, raportul de expertiză medico-legal nr. 896/2007, a prezentat leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 6 - 7 zile de îngrijiri medicale, raportul de expertiză medico-legal nr. 896/2007, a prezentat leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 6 - 7 zile de îngrijiri medicale.
Situația de fapt, astfel cum a fost reținută este dovedită cu următoarele mijloace de probatorii: procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de verificare tehnică auto, raportul agentului de poliție, rapoartele de activitate ale polițiștilor comunitari, rapoartele de expertiză tehnică, declarațiile părților civile, actele medico-legale, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului, planșele fotografice.
Audiat în cursul urmăririi penale (fila 85-86) și al cercetării judecătorești la termenul din 19 decembrie 2008 (fila 59), inculpatul a avut o atitudine constantă de nerecunoaștere a faptei, arătând că în seara zilei de 16 iulie 2007, aflându-se la domiciliul soacrei sale împreună cu martorii și au fost sunați pe telefonul mobil că numita (concubina lui ) a fost blocată de două taxiuri în care se aflau membrii ai familiei și a fost atacată cu o sabie.
Au luat hotărârea să se deplaseze cu autoutilitara Ford cu nr. de înmatriculare - la, mașina fiind condusă de inculpat, îndreptându-se către strada - -.
Când au ajuns în cartier la intersecție au observat o dubiță de poliție care era oprită în dreptul străzii - pe partea dreaptă, pe direcția de mers -, tot pe aceeași direcție au observat două mașini ale poliției comunitare, acolo fiind și polițiști comunitari, s-au îndreptat cu autoutilitara către intersecția cu strada - - și au oprit în locul unde se afla un grup de 30 persoane din familia și prieteni de-ai lor.
Întrucât în zonă erau polițiști, s-au apropiat de grupul de persoane din familia, din mașină coborând martorul. Atât inculpatul cât și martorul au reproșat celor din familia că nu pun capăt conflictului dintre ei, moment în care unul din familia - respectiv a început să-l înjure și săi reproșeze că soția lui i-a dat cu spray paralizant, iar apoi tot grupul de trei persoane au început să arunce cu pietre în autoutilitară.
În acel moment au observat cum cei de la Poliția Comunitară, au fugit pe șosea și văzând acest lucru, a băgat mașina în viteză și a pornit de pe loc. Pentru că portiera din dreapta mașinii are sistemul de deschidere dinspre față defect, nu mai putea să urce în mașină prin acel loc, însă acesta a ocolit mașina prin față, a deschis ușa, s-a prins cu o mână de ușă și cu o mână de scaunul inculpatului și câțiva metri a mers cu el pe scara mașinii, până s-a închis unghiul și pietroaiele veneau pe dubă și nu în zona geamurilor. Așa au mers aproximativ 5 metri de la locul în care oprise, după care a scos mașina din viteză, aceasta înaintând în virtutea inerției deoarece se afla în viteza I, și astfel s-a mutat de pe scaunul șoferului pe scaunul din mijloc, deoarece deja se mutase pe scaunul din dreapta, iar a trecut la volan. Când a ajuns în intersecția dintre strada - - și DN 21, a întors mașina, și având de gând să-i spună lui să meargă înainte până "în țigănie", adică dincolo de Școala generală din, pentru a lua niște oameni pentru a ne întoarce și a ne lua la bătaie cu al-de, aceasta deoarece "în țigănie" sunt persoane care contracost prestează anumite activități, inclusiv participă la bătaie. Când s-au deplasat pe direcția, de la intersecție au observat în fața lor duba poliției sau duba de poliție comunitară, care se deplasa pe direcția - pod. Inculpatul nu a văzut că acea mașină să circule altfel decât pe direcția sa de mers sau că ar fi făcut vreun semn către noi, deoarece parbrizul de la dubița noastră era deja înflorit de la mai multe pietre. Pe stradă, în tot acest timp era lumină de la iluminatul stradal și știe precis că până să oprească mașina prima dată avea aprinsă faza scurtă. Când s-a apropiat de strada - - a observat că pe carosabil se aflau diverse grupuri de persoane, din mașină observa siluetele unor persoane grupate câte 2-3 sau câte 5 pe carosabil și aruncau cu pietre înspre noi. Atunci a văzut cum virează stânga spre strada - -, a încetinit mașina, nu știe ce viteză avea, și a observat cum s-a agățat de gâtul nepotului său în tip ce mașina mergea, nepotul său i-a dat un și nu știe unde l-a lovit dar știe că acesta s-a desprins de mașină și a căzut. A continuat drumul pe strada - - până a ieșit pe strada -, a oprit în fața porții și a strigat la femei, bănuind că a ieșit nevasta sa, i-a spus să se ascundă, să plece de acasă că vin ceilalți după ei, după care a ieșit pe strada - - pe direcția, după care a făcut stânga și s-a dus la un unchi al soției sale - și, adică "tanti ", unde a rămas până dimineața. Mașina a parcat-o în spatele curții acestora în capul unui saivan, de unde, din dreptul service-ului mașina poate fi observată.
Cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală (fila 285) asistat de avocat ales, inculpatul recunoaște fapta sa, dar apreciază că încadrarea juridică corectă este cea de vătămare corporală din culpă și nu tentativă la omor calificat deosebit de grav.
Susținerile inculpatului că el nu a condus autoutilitara Ford, în momentul în care cele trei părți vătămate au fost lovite sunt contestate de probele administrate în cauză.
În primul rând, tribunalul a reținut declarațiile date de martorului, care a fost audiat în condițiile art. 861Cod procedură penală și care atât la urmărirea penală (fila 140-144) cât și cu ocazia audierii de instanța de fond la termenul din 15 mai 2009 arătat că la volanul autoutilitarei s-a aflat tot timpul inculpatul.
De asemenea, martorii și - agenți de poliție, care au fost prezenți la fața locului au relatat în declarațiile de la fila 123-126, 127-131 - dosar urmărire penală și fila 107 și 108 - dosar instanță că l-au recunoscut pe inculpatul ca fiind cel care a condus autoutilitara, fiind însoțit de și. martori fiind prezenți la fața locului au relatat modul în care a acționat inculpatul, care coincide cu cel reținut în actul de inculpare.
Faptul că inculpatul s-a aflat la volanul autoutilitarei tot timpul cât a durat incidentul din noaptea de 16/17 iulie 2007 și că a ignorat semnalul luminos din dotarea autospecialei de serviciu a poliției și semnalul de oprire cu mâna din plan orizontal al agentului de poliție este consemnat și în cele două rapoarte întocmite la data de 16 iulie 2007 de cei doi agenți și (fila 39 și 46).
semnalelor luminoase și de oprire de către inculpatul, aflat la volanul autoutilitarei a fost văzută și de martorul, audiat în condițiile art. 862Cod procedură penală.
Atât inculpatul cât și martorii, au arătat că persoanele care se aflau în autospeciala condusă de inculpat nu aveau asupra lor obiecte contondente, susțineri care sunt contrazise de depozițiile martorilor - care arată că acesta avea "unul o și altul o țeavă, - aveau în mână obiecte ce păreau a fi bâte sau țevi, a vorbit de un obiect care semăna cu o țeavă.
De asemenea, în raportul întocmit de agentul (fila 45) din cadrul S s-a menționat faptul că persoanele aflate în autospecială aveau mai multe răngi și bâte.
Și părțile vătămate, și în declarațiile aflate la filele 49-52, 66-69, 74-77 (dosar urmărire penală) îl identifică pe inculpat ca fiind persoana care a condus autoutilitara și care a intrat în grupul de persoane care se afla la intersecția - -.
Susținerea inculpatului că autoutilitara avea sistemul de deschidere dinspre afară defect, este contrazisă de conținutul procesului-verbal de verificare tehnică (fila 26) încheiat la data de 20 iulie 2007 din care rezultă că aceasta corespunde din punct de ordin tehnic.
Inculpatul și martorii propuși de acesta, I, și au susținut că întrucât strada G- - era blocată complet pe sensul de mers spre au fost nevoiți pentru a ajunge la domiciliu să intre pe strada -. - -.
Apărarea inculpatului este contrazisă de declarațiile martorilor care a relatat că Ford-ul alb putea să se deplaseze înspre orice direcție dorea, deoarece drumul era liber. Când autoutilitara a întors către direcția, în dreptul străzii -. - - se afla duba poliției comunitare, dar acestea nu blocau drumul pe direcția, iar în acel moment nici un alt obstacol ori autovehicul nu circula pe drum.
Martorul a precizat în depoziția sa că de mers spre direcția era liberă, cele două mașini de poliție comunitară fiind staționate pe partea opusă.
Martorul, audiat în condițiile art. 861Cod procedură penală, atât la urmărirea penală cât și cu ocazia cercetării judecătorești a arătat în mod constant că autoutilitara avea liberă sa de circulație către, la fel se putea îndrepta spre dreapta pe strada -, aceasta în condițiile în care autoutilitara venea dinspre DN 21.
Faptul că virajul stânga efectuat de inculpat pe strada -. - - nu reprezintă o alternativă fortuită de a ajunge în siguranță la domiciliu, ci a fost o manevră intenționată de a lovi persoanele ce se aflau în acel loc este demonstrat de următoarele:
- din probatorii a rezultat că pe marginea carosabilului în apropiere de această intersecție era vizibilă o dubă cu însemnele specifice Poliției Comunitare și o Solenza,
- în aceeași intersecție se aflau 5 polițiști comunitari echipați în uniforme,
- părțile civile și martorii au declarat că zona respectivă era luminată, iluminatul stradal fiind foarte bun,
- efectuarea manevrei stânga spre strada -. - - în condițiile în care strada era foarte îngustă - 4,6. lățime și acolo se afla un număr important de persoane, deci inculpatul putea și trebuia să prevadă că în felul acesta le putea lovi, este dovedită de depozițiile următorilor martori:
în depozițiile sale a relatat faptul că a observat cum autoutilitara Ford alb și-a schimbat brusc direcția de mers înspre stânga, iar după ce a virat stânga a auzit țipete și bubuituri. Martorul a văzut că în momentul în care autoutilitara a efectuat virajul stânga, aproape din reflex s-a ferit și el și colegul lui, iar autoutilitara fără să frâneze și să efectueze manevra de evitare a intrat pe strada -. - -, unde se aflau cei din grupul familiei.
Faptul că autoutilitara nu a efectuat manevra de evitare și nici nu a frânat, lovind din plin persoanele aflate în acel loc este dovedit și de depozițiile martorilor și, audiați în condițiile art. 862Cod procedură penală.
Așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat cu ocazia efectuării cercetării la fața locului nu s-au relevat urme de frânare.
Depozițiile acestor martori se coroborează cu cele ale părților civile, astfel (fila 50) care a relatat că autoutilitara Ford a întors la intersecția dintre strada G- - și drumul spre Caa uzit scrâșnet de frâne și a observat cum se întoarce pe direcția spre. În acel moment a auzit cum oamenii care se aflau în spatele lor a strigat ", că acesta ne calcă!" a observat virajul spre stânga spre strada unde se aflau toate persoanele audiate.
Nu a avut timp să se ferească deoarece a apărut un copil, și a fost lovit din plin, cu capul de parbriz, fiind apoi aruncat în jos.
Același elemente le regăsim și în declarația părții vătămate (fila 67) acesta precizând că mașina l-a lovit la mână și la piciorul drept, l-a răsucit, fiindu-i frică că o să dea din nou peste el, s-a cățărat pe gard, precum și în declarația părții vătămate (fila 75) care aflându-se pe partea a străzii - pe direcția de mers dinspre G- - spre strada -. - - a încercat să sară un gard, dar nu a apucat deoarece mașina condusă de inculpat a trecut cu din față peste piciorul stâng.
Cele relatate mai sus se coroborează și cu concluziile raportului de expertiză medico-legal nr. 8896 din 19 iulie 2007 întocmit de S din care rezultă că partea vătămată prezintă leziuni traumatice pe mâna dreaptă, față anterioară la baza degetului II plagă superficială de cca. 1,5 cm, iar pe gamba dreaptă 1/3 medio-superioară față anterioară 2 excoriații de dimensiuni 2/0,5 cm. - 1,5/0,5 cm. leziuni care au putut fi produse prin lovire cu și de corp-plan dur în condițiile unui accident de trafic rutier (fila 72).
Partea vătămată prezintă conform raportului de expertiză medico-legal nr. 896 din 19 iulie 2007 (fila 80) pe gamba 1/3 medie față anterioară 2 excoriații cu dimensiuni cuprinse între 5/0,7 - 0,8/0,5 cm. acoperite cu crustă brună în curs de detașare, pe gamba maleolar intern tumefacție intens - edematiată cu aspect circular de 15/12 cm. cu moderată impotentă funcțională la același nivel, ce se continuă proximal cu 2 excoriații cu dimensiuni cuprinse între 1/1 cm. Și 0,7/0,5 cm. acoperită cu crustă hematică în curs de detașare, pe gamba dreaptă tegument de culoare brun - negricioasă cu mici excoriații cu dimensiuni variabile acoperite cu cruste brune unele în curs de detașare (modificări trofice).
Aceste leziuni traumatice au putut fi produse prin lovire cu corp dur cât și prin comprimare (călcare) între două planuri dure posibil în condițiile unui accident de trafic rutier (pieton).
Partea vătămată, conform raportului de expertiză medico-legală nr.894/19 iulie 2007 (fila 55) prezintă diagnosticul de " prin accident rutier acut deschis- epifiză distală radius drept. multiple membrul superior drept, membrul inferior drept, torace, abdomen".
Aceste leziuni au putut fi produse prin lovire cu corp dur și comprimare (călcare) în condițiile unui accident de trafic rutier. Pot data din 16 iulie 2007.
A fost internat în Spitalul de Urgență S și a avut nevoie pentru vindecare de 40-45 zile de îngrijiri medicale.
În cauză a fost întocmit un raport de expertiză tehnico-științifică (fila 206) de către expertul, înregistrat sub nr.524 din 03.09.2007 în care se consemnează faptul că avariile ce au fost constatate de către expert la data de 30.08.2007, se regăsesc și în planșa fotografică realizată în urma examinării criminalistice din data de 18.07.2007, mai puțin noua avarie ce apăruse la parbrizul ce fusese schimbat.
Pentru a aprecia dacă există vreo legătură între pozițiile subansamblelor găsite avariate pe autoutilitară și una din victimele apărute, s-a realizat o fotografie cu măsurarea directă a înălțimilor la care acestea s-au aflat de la sol, s-au măsurat distanțele la care se află de la sol leziunile produse numitului, astfel cum sunt acestea descrise în raportul de expertiză medico-legală nr.894/2007. În urma comparării și coroborării acestor date, expertul a ajuns la concluzia că numitul a fost lovit frontal de către autoutilitară. corporale ale celorlalte două persoane s-au produs datorită contactului acestora cu lateralul dubei, din cauza spațiului redus rămas la trecerea autoutilitarei în viteză pe drumul îngust și bine limitat pe lateral de garduri, care n-a permis retragerea la distanță și în deplină siguranță a persoanelor surprinse.
În ceea ce privește deformările cele mai clare, rămase vizibile chiar și după trecerea timpului au fost cele provenite de la pietrele cu care a fost lovită autoutilitara înainte de accident și cele provocate oglinzilor retrovizoare și suporturilor pentru prinderea acestora de către persoanele speriate, retrase lateral la apariția autoutilitarei.
Tribunalul a înlăturat depozițiile martorilor G și deoarece HG nu au fost nemijlocit la fața locului, ci au aflat ulterior de la rudele lor, iar declarațiile martorilor, și sunt contrazise de declarațiile celorlalți martori audiați și ale căror depoziții au fost analizate de instanță.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, s-a solicitat, prin avocat, schimbarea de încadrare juridică din art.20 rap. la art.174-175 lit.i, art.176 lit.b Cod penal într-o infracțiune prev.de art. 181 al.1 Cod penal (față de partea vătămată ) și două infracțiuni prev. de art.180 al.1 și 2 Cod penal ( față de părțile vătămate și ), având ca principal argument nr.de zile de îngrijiri medicale de care au avut nevoie aceste părți vătămate pentru vindecarea leziunilor traumatice suferite.
Deși în rapoartele medico-legale întocmite pentru cele trei părți vătămate s-a constatat că leziunile produse acestora nu au pus viața în primejdie, acest aspect nu are relevanță cu privire la încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art.181 al.1 Cod penal și două infracțiuni de lovire sau alte violențe, prev. de art.180 al.1 și 2 Cod penal, după cum relevanță nu are nici nr.de zile de îngrijiri medicale de care au beneficiat părțile vătămate.
Față de modul în care a acționat inculpatul - aflându-se la volanul autoutilitarei Ford -, a virat stânga către grupul de persoane despre care știa că se afla la intersecția cu strada -. - - lovind trei dintre acestea, se impune constatarea că acesta a prevăzut că acțiunea sa ar putea produce moartea acestor persoane, rezultat care nu s-a produs deoarece două din persoanele vătămate au reușit să se ferească- și, iar cealaltă a beneficiat de îngrijiri medicale fiind transportat la spital de organele de poliție.
De vreme ce inculpatul a prevăzut rezultatul letal și l-a acceptat, împrejurarea că acesta nu s-a produs din motive independente de voința sa nu are nicio influență asupra vinovăției și nu poate determina încadrarea faptei în infracțiunea prev.de art.181 Cod penal și, respectiv două infracțiuni prevăzute de art.180 al.1 și 2 Cod penal.
Concluzionând, din probele administrate și analizate de instanță rezultă în mod indubitabil că nu aflăm în prezența infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav, prev. de art.20 rap. la art.174-175 lit.i Cod penal și art.176 lit.b Cod penal, fapta fiind săvârșită în stradă (loc public) și fiind îndreptată asupra a trei persoane vătămate.
Inculpatul este recidivist conform art.37 lit.b Cod penal, fiind condamnat anterior prin sentința penală nr.61 din 7.04.1999 a Judecătoriei Lehliu Gară la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art.208-209 lit.a,g,i Cod penal. A fost arestat la 13.04.2005 și liberat la data de 28.05.2005.
La individualizarea pedepsei aplicate, instanța a avut în vedere dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate de partea specială, gradul de pericol social deosebit al faptei, determinat de modul în care a acționat, persoana inculpatului, care este recidivist, conform art.37 lit.b Cod penal și are o bogată activitate infracțională, astfel cum rezultă din cazierul judiciar (filele 112-114).
Nu trebuie omisă nici atitudinea de nerecunoaștere a faptei, deși probatoriile administrate în cauză au dovedit vinovăția inculpatului, precum și faptul că nu a depus stăruințe pentru ajutorarea celor trei victime.
Conform art.117 Cod procedură penală, s-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize medico-legale psihiatrice (fila 117) care concluzionează că inculpatul prezintă diagnosticul de "tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv, diabet zaharat insulino-necesitant; păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale; are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat".
Scopul coercitiv-educativ al pedepsei astfel cum este prevăzut de art.52 Cod penal nu poate fi realizat decât în regim de detenție.
Inculpatul a fost reținut 24 ore- 7 august 2007 și a fost arestat preventiv pentru 29 zile prin încheierea nr.15 din 8 august 2007 pronunțată în camera de consiliu de Tribunalul Ialomița și a fost pus în libertate prin încheierea nr.232/R/7 septembrie 2007 Curții de Apel București la data de 7 septembrie 2007.
Urmează ca în baza art.88 Cod penal să se deducă din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 7 august 2007 la 7 septembrie 2007, data punerii în libertate a inculpatului.
Inculpatului i se vor interzice pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
Urmează a se aplica pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b pe o durată de 3 ani.
Cu privire la latura civilă a cauzei, prin adresa nr.8292/7.11.2008 Spitalul Județean de Urgență S s-a constituit parte civilă cu suma de 941,14 lei, contravaloarea prestațiilor medicale acordate părții vătămate.
Urmează ca în baza art.313 din OUG 72/20.09.2006 pentru modificarea și completarea Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, art.14 și următoarele Cod procedură penală, art.998-999 Cod civil, să fie obligat inculpatul la plata acestei sume cu dobânda legală.
Părțile vătămate, și s-au constituit părți civile în timpul urmăririi penale, fără a preciza cuantumul despăgubirilor.
În cursul judecății, la termenul din 31 octombrie 2008 partea vătămată a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 40.000 lei daune morale și 50.000 lei despăgubiri materiale.
Partea civilă nu s-a mai prezentat în cursul judecății pentru a-și dovedi daunele materiale, în condițiile în care inculpatul nu a fost de acord cu plata acestora, astfel încât cererea acestei părți civile de obligare a inculpatului la daune materiale reprezentând cheltuieli ocazionate cu spitalizarea sa, urmând a fi respinse ca nedovedite.
În ceea ce privește daunele morale, tribunalul a apreciat că acțiunea inculpatului a produs părții civile suferințe, fiind internată în spital suferind leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 40-45 zile, a fost privată să ducă o viață normală, astfel încât suma de 10.000 lei este suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral produs.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Acesta a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și rejudecând, schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță din art.20 Cod penal rap. la art.174-175 lit.i-176 lit.b Cod penal în trei infracțiuni prev. de art.184 alin.1 Cod penal și achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală rap. la art.10 lit.e în cazul părții vătămate (existând o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv constrângerea fizică și morală) și rap. la art.10 lit.b Cod procedură penală în cazul celorlalte două părți vătămate (art.184 Cod penal nesancționând vătămările ce au necesitat pentru vindecare mai puțin de 10 zile îngrijiri medicale)
În apel, a fost audiat inculpatul, a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosar (filele 59-60). Totodată, acesta a depus mai multe înscrisuri la dosar, privind dosarele penale în care se susține că sunt cercetate părțile vătămate.
Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.371 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
În urma unei analize coroborate a materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut corect situația de fapt, constând în esență în aceea că în noaptea de 16/17.07.2007, pe fondul unor neînțelegeri mai vechi cu unii dintre membrii familiei, aflându-se la volanul autoutilitarei marca Ford nr.-, cu care se deplasa pe strada - - din direcția DN 21 spre, ignorând semnalul regulamentar de oprire efectuat de un agent de poliție, la intersecția cu strada -. - - a virat stânga către grupul de persoane despre care știa că se află în acel loc, grup din care făceau parte și părțile vătămate, și, pe care le-a accidentat.
Relevanță în acest sens prezintă declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal întocmit cu ocazia verificării tehnice a autoutilitarei Ford implicată în accident, rapoartele agenților de poliție, dar și cele ale polițiștilor comunitari prezenți la fața locului, actele medico legale privind pe cele trei părți vătămate - probatoriu la care s-a raportat, întemeiat, și prima instanță.
Cum instanța de fond a făcut o amplă și judicioasă analiză atuturormijloacelor de probă administrate, motivând de fiecare dată când a procedat la înlăturarea unora dintre acestea și luând în examinaretoateapărările formulate de inculpat, în apel nu va mai fi reluat raționamentul logico juridic, la care Curtea achiesează în totalitate, urmând doar a se răspunde punctual criticilor formulate de apelantul inculpat.
Înainte însă trebuie precizat faptul că în apel, fiind audiat nemijlocit de instanță, inculpatul a revenitparțialasupra declarațiilor anterioare, recunoscând că se afla la volanul autoutilitarei Ford în momentul accidentării părților vătămate, recunoaștere susținută de declarațiile martorilor, de rapoartele întocmite de acești din urmă martori.
Inculpatul a susținut totuși, în continuare, că nici el, nici persoanele care îl însoțeau nu aveau asupra lor obiecte contondente, că nu a ignorat semnalele de oprire făcute de organele de poliție și că virarea autoutilitarei pe strada -. - - s-a datorat doar necesității, aceasta fiind singura cale de acces spre locuințele lor, neblocată de cei din grupul părților vătămate. Toate aceste susțineri sunt însă contrazise,cum corect a arătat pe larg prima instanță, de declarațiile agenților de poliție și, ale martorului, de declarațiile părților vătămate, dar și de constatările făcute la fața locului de organele de cercetare penală (locul fiind iluminat și nefiind observate urme de frânare).
Apelantul inculpat a mai susținut că prima instanță a acordat o credibilitate excesivă și nejustificată declarațiilor părților vătămate, înlăturând, în schimb, probele administrate de el, pe motiv că sunt "pro causa". Susținerile apelantului nu sunt însă întemeiate, căci prima instanță nu s-a bazat, în reținerea situației de fapt, doar pe declarațiile părților vătămate (ori ale martorilor ce au eventuale legături cu aceștia), ci și pe rapoartele întocmite de organele de poliție comunitară și jandarmerie aflate la fața locului (care au perceput cu propriile simțuri derularea evenimentelor și care prezintă suficiente garanții de obiectivitate), pe procesele verbale întocmite de aceste organe, pe declarațiile martorilor ce fac parte din structurile menționate,.
Inculpatul a criticat și concluziile raportului de expertiză tehnico științifică judiciară efectuat în cauză de expertul, arătând că acesta și-a depășit atribuțiile atunci când a stabilit existența unei legături între avariile suferite de autoutilitara Ford și poziționarea leziunilor pe corpul părții vătămate, în condițiile în care pregătirea sa este aceea de inginer, nu de medic legist. Fără a mai face alte discuții, Curtea subliniază însă că, și în măsura în care s-ar înlătura în totalitate raportul de expertiză, restul probatoriului la care s-a raportat prima instanță este în măsură să susțină vinovăția inculpatului, dincolo de orice îndoială.
În apel, inculpatul a reiterat cererea formulată în fața primei instanțe, de schimbare a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată din art.20 Cod penal rap. la art.174-175 lit.i-176 lit.b Cod penal în trei infracțiuni prev. de art.184 alin.1 Cod penal și de achitare a sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală rap. la art.10 lit.e în cazul părții vătămate (existând o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv constrângerea fizică și morală) și rap. la art.10 lit.b Cod procedură penală în cazul celorlalte două părți vătămate (art.184 Cod penal nesancționând vătămările ce au necesitat pentru vindecare mai puțin de 10 zile îngrijiri medicale). Cererea inculpatului nu este însă întemeiată, în condițiile în care probatoriul administrat relevă că acesta a acționat cu intenția (chiar dacă indirectă), de suprimare a vieții părților vătămate, prevăzând rezultatul socialmente periculos al faptei sale, rezultat pe care, deși nu l-a urmărit, l-a acceptat totuși. În aprecierea formei și modalității intenției, ca element al laturii subiective a infracțiunii, practica judiciară a fost constantă în a ține seama de materialitatea actului, printre altele, de relațiile personale anterioare existente între inculpat și victimă, de obiectul vulnerant folosit, numărul și intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată, comportamentul ulterior al inculpatului etc. În speță, odul de săvârșire a faptei (intrarea cu o autoutilitară într-un grup de persoane), împrejurările în care aceasta a fost săvârșită (pe fondul unui conflict anterior, ce avusese loc chiar în seara respectivă și al unor mai vechi relații tensionate), dar și conduita ulterioară a inculpatului (care nu a luat minime măsuri pentru ajutorarea părților vătămate) exclud apărarea inculpatului în sensul că nu ar fi acționat cu intenția de omor.
Referitor la faptul că părțile vătămate au suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr relativ mic de îngrijiri medicale și care nu le-au pus viața în primejdie, acesta nu are relevanță în calificarea juridică a faptei, cum corect a subliniat prima instanță, căci nu exprimă dinamismul interior al actului infracțional, datorându-se doar împrejurării că părțile au reușit (mai mult sau mai puțin) să se ferească din calea autoutilitarei conduse de inculpat.
Singurul aspect în raport de care hotărârea primei instanțe este criticabilă privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, considerat de instanța de apel ca fiind mult prea mare în raport de datele cauzei. Astfel, este drept că limitele foarte mari de pedeapsă fixate de legiuitor pentru infracțiunea de omor deosebit de grav (detențiunea pe viață sau închisoarea între 15 și 25 de ani), chiar și reduse la J ca urmare a reținerii dispozițiilor art.21 Cod penal, reflectă gradul de pericol social generic deosebit de ridicat al acestui tip de infracțiune, pe măsura importanței deosebite a valorii sociale pe care o apără - însăși viața unei persoane. Totuși, potrivit art.72 Cod penal, în procesul de individualizare a pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită constituie doar unul dintre criterii, ce trebuie a fi analizat prin coroborare cu gradul de pericol social concret al faptei, cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, precum și cu celelalte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Cât privește gradul de pericol social al infracțiunii deduse judecății, în conformitate cu dispozițiile art.18/1 alin.2 Cod penal, la stabilirea sa în concret, se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
În speță, instanța de fond s-a raportatîn mod exclusivla modalitatea în care a acționat inculpatul și la împrejurarea că acesta este recidivist, fără să ia în considerare contextul în care a fost comisă fapta - deși acesta un rol foarte important în economia cauzei - din acest punct de vedere criticile inculpatului fiind întemeiate. Astfel, între familia, rudele inculpatului (în sens larg) și cea din care fac parte părțile vătămate au existat anterior nenumărate conflicte, situația devenind tot mai tensionată pe măsura trecerii timpului, așa cum rezultă din înscrisurile depuse în apel. Mai mult, în seara respectivă, numita (cumnata inculpatului) fusese agresată de unii din membrii familiei, astfel că apelase numărul unic 112, acesta fiind, de altfel, motivul pentru care organele de poliție, poliție comunitară și jandarmerie s-au deplasat la fața locului. Fiind anunțat despre incident, inculpatul (cumnatul martorei), s-a deplasat în zonă cu o autoutilitară Ford împreună cu martorii și (toți înarmați cu țevi metalice, bâte) și, coborând din mașină, au fost atacați cu pietre de cei din familia.
În acest contextse impunea a fi analizată și antecedența penală a inculpatului, dat fiind faptul că toate condamnările anterioare ale inculpatului privesc alt tip de infracțiuni (îndreptate împotriva patrimoniului), ceea ce demonstrează că săvârșirea faptei deduse judecății nu a survenit pe fondul "perseverenței infracționale" a inculpatului, a "specializării sale" în violarea anumitor norme de conviețuire socială, ci este una conjuncturală.
Pe de altă parte, în analiza gradului de pericol social concret al faptei, nu s-a ținut seama nici de faptul că urmările produse, deși nu unele de neglijat, nu sunt totuși dintre cele mai grave, având în vedere că leziunile suferite de părțile vătămate nu au pus în primejdie viața acestora și au avut nevoie de un număr relativ redus de zile de îngrijiri medicale (5-6 zile, 6-7 zile și 40-45 zile).
În ceea ce privește datele ce caracterizează persoana inculpatului, acestea vizează nu numai antecedentele penale (examinate în mod singular de instanța de fond), ci și starea de sănătate, statut social, vârstă etc. În hotărârea atacată nu s-au luat însă în examinare împrejurarea că acesta este căsătorit și are doi copii minori în întreținere (copii ale certificatelor de naștere ale acestora aflându-se la dosarul în care s-a luat inițial față de inculpat măsura arestării preventive), că își câștigă în mod licit existența, fiind administrator al PF și că are o conduită adecvată în societate (potrivit referatului de anchetă socială de la fila 178 dosar fond), dar și faptul că suferă de diabet zaharat insulino necesitant, precum și de tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv) - astfel cum rezultă din raportul de expertiză medico legală efectuat în cauză (filele 117-118 ).
Nu în ultimul rând, trebuie menționat că scurgerea unei durate de timp de aproape 2 ani și J de la momentul comiterii faptei - timp în care ecoul și urmările faptei s-au estompat în opinia publică și inculpatul și-a conformat conduita normelor penale - nu mai justifică în plan punitiv o reacție la fel de fermă.
Toate aspectele reținute mai sus se impuneau a fi valorificate în cauză ca și circumstanțe atenuante judiciare, în condițiile art.74 alin.2 Cod penal. Deși aceste circumstanțe vin în concurs cu starea de recidivă a inculpatului, care este o cauză de agravare a pedepsei, ele justifică totuși reducerea sub minimul special prevăzut de lege a pedepsei, în condițiile art.80 Cod penal, art.76 alin.2 Cod penal, până la 4 ani închisoare, considerându-se că această pedeapsă este aptă să își atingă scopul de prevenție generală prev. de art.52 Cod penal, dar și funcțiile de reeducare și de constrângere.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, Curtea va dmite apelul declarat de inculpatul, va desființa în parte sentința penală apelată și rejudecând:
Va condamna inculpatul la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav și îi va aplica acestuia pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Se va face aplicarea art.71, 64 alin.l teza a II a și lit.b Cod penal.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate, inclusiv în ceea ce privește rezolvarea acțiunilor civile promovate în cauză. Astfel, pretențiile Spitalul Județean de Urgență S sunt pe deplin justificate prin înscrisurile depuse la filele 33-35 din dosarul de fond; cât privește daunele acordate părții vătămate, apreciate de prima instanță la 10.000 lei, acestea sunt în măsură să asigure în cauză o justă și echitabilă reparație a prejudiciului moral suferit de parte ca urmare a faptei inculpatului, astfel că nu se impune reducerea lor.
Conform art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.249/F din 22 mai 2009 Tribunalului Ialomița.
Desființeazăîn partesentința penală apelată și rejudecând:
În baza art.20 Cod penal rap. la art. 174-175 lil.i - 176 lit.b Cod penal cu aplic. art.37 lit.b Cod penal, 74 alin.2, 76 alin.2 Cod penal și art.80 Cod penal condamnă pe inculpatul la4 ani închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav.
Aplică inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Face aplicarea art.71, 64 alin.l teza a II a și lit.b Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Conform art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
ta
Red.
Dact. 2 ex./10.12.09
jud.:
Președinte:Rog LuciaJudecători:Rog Lucia, Cioată Andreea
