Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 30/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.30
Ședința publică de la 18 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTOR 2: Silviu Anti
*
GREFIER - - -
***
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU - legal reprezentat de
PROCUROR -
La ordine a venit pronunțarea privind apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU împotriva sentinței penale nr.513/D din 23.09.2008, pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în ședința publică din 10 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 173/24.04.2003 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dosarul nr.13045/2002 în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c cod pr. penală s-a dispus achitarea inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav prevăzute de art. 174- 176 lit. d cod penal și tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. b, alin. 2/1 lit. a cod penal, întrucât faptele nu au fost săvârșite de inculpați.
Prin decizia nr. 503/18.12.2003 a Curții de APEL BACĂUs -a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU, împotriva sentinței penale amintite și s-a dispus, în temeiul art. 333 Cod pr. penală restituirea cauzei la Parchet pentru completarea urmăririi penale, urmând ca acesta să procedeze la reaudierea inculpaților și a martorilor din lucrări, confruntarea acestora în vederea clarificării contradicțiilor dintre declarații, refacerea cercetării la fața locului, identificarea bidonului de plastic și a eventualelor amprente digitale, efectuarea unei expertize ADN a firelor de păr găsite în mâna victimei, eventual lărgirea cercului de suspecți, identificarea obiectelor de îmbrăcăminte cu care erau îmbrăcați inculpații.
După completarea urmăririi penale, prin reaudieri de martori, o nouă cercetare locală, expertize ADN, necropsia cdadavrului deshumat, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂUa dispus prin Rechizitoriul nr. 229/P/2002 din 24.05.2007 din nou trimiterea în judecată inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav prev de art. 174- 176 lit. d cod penal și tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. b, alin. 2/1 lit. a cod penal.
Prin actul de trimitere în judecată s-au reținut următoarele:
În ziua de 05.05.2002 inculpații și, ambii din com. -, sat jud. B s-au deplasat împreună în corm., primul inculpat pentru a se întâlni cu prietena sa, iar cel de-al doilea inculpat pentru a-și vizita fiica sa, precum și fosta soție,.
Ajunși în corm., inculpații și au consumat băuturi alcoolice la locuința numitei, apoi la un bar la discoteca organizată în localitate cu ocazia sărbătorilor de Paște, precum și la locuința numitei, de unde au plecat în jurul orelor 20,30. In drum spre casă cei doi inculpați s-au oprit la barul ce aparține, de unde a comandat o sticlă cu vin de la gestionara de serviciu,. În bar se mai aflau victima G, și, cu ultimii doi inculpații intrând în vorbă deși nu-i cunoșteau. La un moment dat, în jurul orelor 21,30 victima G care avea asupra sa o sacoșă din plastic în care erau cozonaci, ouă și un bidon de 1,5 litri cu vin primite de la fiica sa, a părăsit barul și s-a îndreptat spre domiciliul fiicei sale, unde a fost văzut 20 minute mai târziu de către martorul, care se deplasa cu autoturismul pe drumul sătesc împreună cu soția sa.
După circa 15 minute de la plecarea victimei, cei doi inculpați i-au întrebat pe și unde locuiește numitul deoarece doresc să treacă și pe la dânsul iar acesta le-a indicat traseul, respectiv pe drumul care duce în satul în aceeași direcție pe unde se deplasa și victima După ce au parcurs o distanță de aproximativ 1 km, inculpații și l-au ajuns din urmă pe G care și consuma vin dintr-un bidon de 1.5 litri. Inculpații au intrat în vorbă victima și aceasta i-a servit cu vin. Cei trei au mers împreuna o distanță de circa 700- 800 metri pe drumul care duce spre satul și mai departe spre satul, com. -, G dorind să înnopteze la Schitul Mănăstirii Sf., iar inculpații se deplasau în satul, toți trei având așadar același drum. În momentul în care au ajuns la din punctul numit "La ", ce este recunoscută prin peisajul ei pitoresc și care se afla la marginea drumului, cei doi inculpați împreună cu victima s-au așezat pe un platou situat ia marginea pădurii. Victima G, ce era în stare vădită de ebrietate (îmbibație alcoolică în sânge de 2,60 gr.%) a refuzat să-i mai servească cu vin, motiv pentru care inculpații și au început să-l lovească cu pumnii și picioarele în regiunea capului, abdomenului și a toracelui. În momentul în care inculpatul l-a lovit cu genunchiul în zona abdomenului și l-a îmbrâncit, victima Gac ăzut la pământ iar inculpatul i-a luat bidonul din plastic și l-a strâns cu mâinile de gât. Apoi cei doi inculpați au continuat să lovească victima aflată la pământ cu picioarele peste tot corpul și după ce au adus-o în stare de inconștiență inculpatul i-a sustras de la buzunarul de la cămașă suma de 300.000 lei și mai multe tichete de masă. În momentul incidentului inculpatul a fost și el agresat de victimă care a ripostat și l-a lovit, urme de sânge aparținând acestuia, din grupa sanguină A2 fiind găsite la fața locului precum și pe pantalonii lui.
După ce au consumat vinul din bidonul sustras cei doi inculpați s-au deplasat la locuința numitei, sora inculpatului care locuiește la o distanță de 700 de metri, de unde au luat o lanternă și și-au continuat drumul spre satul. Pe drum cei doi inculpați au împărțit în mod egal suma de 300.000 lei sustrasă de la victima
Imediat după comiterea faptei au fost ridicați pantalonii purtați de către inculpatul în momentul săvârșirii infracțiunii și conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. -/2002 al Institutului de Criminalistică rezultă că de pe pantalonul inculpatului este de sânge uman și aparține grupei de sânge A2 și corespunde probelor de sânge de la locul faptei în condițiile în care inculpatul are grupa de sânge A2. Fiind întrebat cu privire la proveniența urmelor de sânge de pe pantalonii cu care a fost îmbrăcat în seara zilei de 05.05.2002 inculpatul a declarat că în momentul în care a lovit victima G s-a împiedicat și a căzut, murdărindu-se pe genunchi cu sânge.
Inițial, inculpații și au recunoscut comiterea faptei, indicând cu lux de amănunte modul cum au procedat cu ocazia reconstituirii faptei și a conducerii în teren precum și prin declarațiile olografe pe care le-au dat pe coală albă și scrise de ei precum și pe declarații tip de învinuit în prezența apărătorilor din oficiu. De asemenea, inculpatul a recunoscut fapta și în fața Comisiei de expertize medico-legale psihiatrice " Minovici" B, însă ulterior cei doi inculpați nu au mai recunoscut săvârșirea faptelor, fapt pentru care au fost supuși testului poligraf unde au ieșit nesinceri.
Potrivit raportului de constatare medico-legală (pe cadavru) moartea numitului Gaf ost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii și circulatorii acute consecutive unui politraumatism soldat cu fracturi costale pe partea dreaptă, traumatism abdominal cu ruptură lob hepatic dreapta și hemiperitoneu masiv. Leziunile traumatice s-au produs prin loviri active repetate cu corpuri și mijloace contondente, între leziunile traumatice și deces a existat legătură directă de cauzalitate.
În cauză cei doi inculpați au fost expertizați psihiatric și s-a stabilit că au discernământul păstrat în raport cu faptele comise.
Pe parcursul cursul cercetării judecătorești cei doi inculpați au negat în mod constant participarea la comiterea faptelor încercând să transfere răspunderea pe seama altor persoane în principal pe martorii principali de la urmărirea penală tocmai cu scopul de a-i discredita.
Astfel, contrar probelor administrate la dosar cei doi inculpați au declarat că au fost conduși plecarea din barul de către martorul pe o porțiune de 50 de metri după care auzind o voce a unui ce era căzut în șanț, acesta s-ar fi oprit, iar inculpații și-ar fi continuat drumul. Această afirmație a inculpaților este însă infirmată de depozițiile martorilor, și care au precizat că a rămas în permanență în local până la închidere, respectiv până în jurul orelor 22,00. De asemenea chiar dacă într-adevăr cei doi inculpați ar fi observat o persoană la marginea drumului la o distanță de 50 de metri de barul, aceasta nu putea fi victima G care a fost văzută în fața locuinței fiicei sale, situată la o distanță de 900 de metri de barul respectiv de către martorul și soția acestuia.
Inculpații și au declarat în fața instanței de judecată că au ajuns în satul în jurul orelor 22,30, lucru ce este contrazis de martora care i-a văzut venind pe inculpați în discoteca din satul în jurul orelor 24,00, precum și de martora care trebuia să se întâlnească cu inculpatul mult mai devreme și văzând că nu mai apare la discotecă a plecat în jurul orelor 23,00.Toate aceste declarații infirmă și depozițiile inculpaților privind sosirea lor la locuința numitei din satul în jurul orelor 21.30 în condițiile în care drumul de la locuința acesteia și până în satul poate fi parcurs în cel mult 30 de minute, iar ei au ajuns la barul F la orele 20,30 și au stat circa o oră așa cum ei înșiși declară.
În ce privește de sânge ce a fost găsită pe pantalonii inculpatului, acesta a revenit și a precizat că respectivă este de murdărie și nu de sânge cu toate că în cauză există o probă științifică ce atestă că este de sânge uman grupa A2, probă ce nu poate fi combătută.
De altfel, în afară de faptul că susținerile inculpaților nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, aceștia au ieșit și nesinceri cu ocazia testării poligraf.
Tot în fața primei instanțe de judecată inculpații și au propus ca martori în apărare pe pe care de fapt îl cheamă și care au declarat că au văzut urme proaspete de la fața locului tocmai pentru a crea convingerea instanței ca victima ar fi fost ucisă în urma unui accident rutier sau că a fost omorâtă de alte persoane în speță martorii din lucrări și transportată cu un autoturism în punctul "La ". De menționat că martora a cumpărat un teren în timpul procesului de la inculpatul, iar este unchiul inculpatului și a primit drept răsplată pentru mărturia depusă suma de 200.000 lei și servit cu băuturi alcoolice.
Pentru a nu exista nici un dubiu cu privire la posibilitatea ca G să fie victima unui accident de circulație s-a solicitat relații de la Serviciul de Medicină Legală B și conform raportului întocmit în cauză se exclude ca leziunile suferite de victimă să fie provocate în urma unui accident rutier. De asemenea, există și posibilitatea ca la fața locului să fi fost văzute urme proaspete de roți de deoarece incidentul a avut loc în seara primei zile de paște, iar în din punctul "La " care este recunoscută în zonă prin peisajul ei pitoresc în ziua respectivă, au ieșit la iarbă mai multe persoane (la fața locului au fost găsite și coji de ouă vopsite, firimituri de cozonac, iarbă bătătorită ca și cum ar fi fost așezată o pătură). Mai mult decât atât prin respectivă trec toate căruțele care vin cu lemne din pădure fiind singurul punct de acces către drumul sătesc.
Tot în apărarea lor inculpații și au susținut a traseul pe care s-au deplasat nu coincide cu drumul pe unde a mers victima, fapt care s-a dovedit a fi neadevărat întrucât drumul care duce spre satul și apoi mai departe în localitatea este singura cale de acces ce trece prin fața locuinței fiicei victimei, și de aici drumul urcă pe lângă din punctul "La " ce se află chiar la marginea drumului în prezent asfaltat și apoi în satul.
În esență, trimiterea inculpaților în judecată s-a bazat pe susținerea că inculpații și victima au avut același drum și pe faptul recunoașterii faptei de către inculpați la urmărirea penală anterior restituirii.
Prima instanța a reținut că nu poate acorda valoare probantă deosebită recunoașterii întrucât, potrivit art. 69 cod pr. penală declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, iar pe de altă parte între declarațiile inculpaților apar contradicții. Se mai observă că primele declarații ale inculpaților, luate la 8 mai 2002 sunt sărace în informații despre faptă și împrejurările comiterii acesteia, dar pe măsură ce organele de anchetă au mai aflat noi amănunte, declarațiile inculpaților s-au,întregit, cu aceste amănunte. Astfel unul din momentele în care inculpații au recunoscut fapta a fost cu ocazia reconstituirii efectuate la 5 zile de la data faptei, la data de 10 mai 2002. Inculpații, arestați în cauză de la data de 8 mai 2002 au fost invitați să procedeze la arătarea modului în care ar fi comis fapta, în lipsa apărătorului, în condițiile în care prezența apărătorului era în acest caz obligatorie. De altfel procesul verbal în cauză (fl. 144, 145 dosar ) nu este nici măcar semnat de inculpați.
În cauză s-a efectuat un nou proces verbal de reconstituire (fl 134-136), inculpații arătând că au plecat de ala barul AF din com sat în jurul orelor 21.10 și îndreptându-se spre locuința numitei, sora lui împreună cu martorul. La ieșirea din satul au traversat terenul aparținând numitului, apoi ieșind din nou la șosea. Au ajuns la locuința surorii lui, în satul la orele 21.30 apoi au ajuns la casele lor din Satul și au mers la discoteca din același sat. Distanța măsurată cu această ocazie de la barul AF până la locuința numitei este de 2700 metri și a fost parcursă de inculpați conform cronometrării în 35 de minute.
De menționat că la urmărirea penală efectuată înainte de restituirea cauzei la parchet nu a fost pus accent pe stabilirea exactă a orelor la care inculpații au ajuns la bar și ulterior l-au părăsit astfel încât acuratețea declarațiilor martorilor sub acest aspect la 3 ani după data de 5 mai 2005 nu mai poate conferi certitudine din acest motiv.
Este cert că în seara de 5 mai 2002, după orele 20.00, atât inculpații cât și victima s-au aflat în barul aparținând AF din satul, comuna, județul Martorii, și la urmărirea penală înainte de restituirea cauzei au arătat că nu-și amintesc dacă victima era sau nu în bar, în fața instanței au arătat că nu l-au văzut în bar. Aceștia și-au menținut poziția și după reaudierea lor la parchet, deși este cert stabilit că victima s-a aflat în bar (declarațiile martorilor G și ), de unde a plecat până în jurul orelor 21.00 spunând că merge la locuința fiicei sale în satul com, unde a fost văzut 20-30 de minute mai târziu, în jurul orei 22.00 de martorul. Același martor arată că nu i-a văzut pe inculpați în zonă, de la pct. La până în sat nu a observat nici o persoană, de asemenea nici mașini care să treacă în sens opus.
Cu privire la momentul în care inculpații au părăsit barul, martorul a arătat în fața instanței că inculpații ar fi plecat la orele 21.00, contrar celor susținute de parchet că ar fi plecat la orele 21.45. la care inculpații au părăsit barul apare ca nesigură raportat la declarațiile acestui martor care la prima etapă a urmăririi penale arată că inculpații au plecat la 22.30 (fl. 208 dosar ) iar după restituirea la parchet afirmă,cu certitudine, după fix trei ani de la faptă că inculpații au plecat,în jurul orei 21.30 oricum până în orele 22.00,
De asemenea, martorul arată în declarația de la urmărirea penală, fila 36 că inculpații au venit în bar în jurul orei 20.00 și au plecat în jurul orei 21.00 ceea ce confirmă declarațiile inculpaților.
Martora sora inculpatului a arătat constant că inculpații au ajuns la domiciliul său în jurul orelor 21.30 unde au rămas cam 30 de minute și că i s-a cerut de către procuror să declare că aceștia ar fi ajuns după orele 22.00. Locuința martorei se află în satul com, la 2700 metri de barul AF care nu se putea parcurge pe jos într-o durată de timp mai scurtă de 26 min. așa cu reiese din procesul verbal de la fl. 134 dosar Declarația sa confirmă ca și durată în timp cele relatate de inculpați. Aceștia dacă au plecat din bar la orele 21.00 ajungeau la martora în aproximativ 26 de minute, adică în jurul orei 21.30 de unde au plecat la orele 22.00 timp în care victima era văzută de martorul în viață, în urmă în satul. De asemenea, locuința martorei se află la 700 metri de punctul La, unde a fost găsită victima și la 900 metri de locuința fiicei victimei,. Or, dacă inculpații ar fi părăsit barul la 21.45 ar fi ajuns în dreptul locuinței fiicei victimei după 10 minute după cu reiese din procesul verbal al parchetului, la 21.55 și ar fi fost văzuți de martorul împreună cu victima sau la mică distanță de aceasta.
Conform susținerilor parchetului, inculpații ar fi plecat din bar la orele 21.45, distanța față de punctul La fiind de 1600 metri care se parcurgeau în 26 minute. Inculpații au arătat chiar și în declarațiile în care au recunoscut fapta că ar fi ajuns victima din urmă la ieșirea din satul, unde se află barul AF și că au continuat drumul împreună spre satul. Procurorul nu a fost interesat de ce, dacă inculpații au arătat că ar fi mers împreună cu victima din acel punct și până la locul în care ar fi fost ucisă, nu au fost văzuți împreună de martorul, ultimul care a văzut victima în viață, la orele 22.00 la poarta fiicei sale.
Inculpații au susținut constant că au plecat din bar împreună cu martorul la orele cel mult 21.10 și că după 200-300 de metri de bar s-a auzit un geamăt dintr-un șanț și a rămas să vadă ce se întâmplă, dar acesta a negat acest lucru arătând că a rămas în bar împreună cu martorii și. Martorul și-a păstrat poziția și la confruntarea cu inculpații. Este de neînțeles de ce martorul, care îl cunoștea pe victimă a afirmat în momentul audierii la prima judecată de fond că acesta nu s-a aflat în bar. Nesinceritatea acestui martor este reliefată de declarația martorului, care, în fața instanței la prima judecată de fond (fl 100 dosar 13045/2002) arată că,eu le-am arătat celor doi pe ce uliță să apuce ca să ajungă la, de la ieșirea din crâșmă i-am însoțit pe cei doi aproximativ 2 metri ca să le arăt. Același lucru l-a făcut și", Apar așadar ca nesincere și ridică semne de întrebare de ce cei doi martori au negat cu vehemență că victima a fost la bar și că au ieșit din bar cu inculpații.
Inculpații au părăsit barul cam după 15 minute de la plecarea victimei, deplasându-se spre satul, comuna. Inculpații au ajuns în discoteca din satul unde trebuiau să se întâlnească cu martora, prietena inculpatului.
Este cert că inculpații au ajuns la discotecă în jurul orelor 23 după cum rezultă din declarația martorului și nu 24 așa cum susține Parchetul. De asemenea martora, prietena inculpatului a arătat că s-a întâlnit cu acesta la discotecă la orele 23.00. Declarația acestui martor se coroborează cu declarația martorului, care prezentă acasă la la orele 22.30 când au venit inculpații a arătat că aceștia nu prezentau urme de sânge pe haine și nu erau tulburați sau beți. Această declarație se coroborează cu declarațiile constante ale martorei (fl 22 dosar și fl. 160 dosar instanță) cum că a rămas la discotecă până la 22.30 în așteptarea inculpatului și nu 23.00 cum susține parchetul. Ori, dacă ar fi plecat la orele 21.45 din satul, nu aveau când să se întâlnească cu victima, să se certe cu aceasta, să o lovească în maniera în care s-a produs decesul acesteia, și nu aveau cum să ajungă la 21.30 la sora lui, apoi la 22.30 acasă la și la 23.00 la discotecă. Aceștia nu prezentau urme de sânge pe îmbrăcăminte așa cum ar fi fost normal dacă l-ar fi lovit pe victimă în maniera în care s-a produs decesul acestuia.
Din raportul de constatare medico-legală (fl 173 dosar ) și din planșele fotografice rezultă că victima prezenta leziuni produse prin loviri repetate cu corpuri și mijloace contondente, fiind plin de sânge, astfel încât persoana sau persoanele care l-ar fi lovit ar fi prezentat în mod obligatoriu urme de sânge pe îmbrăcăminte și încălțăminte. Din raportul de constatare tehnico-științifică din 12.06.2002 rezultă că sângele uman de pe vegetația de la fața locului aparține grupei de sânge sau O I,pe pantalonii și cămașa inculpatului nu au fost găsite urme de sânge iar pe pantalonii inculpatului s-au găsit câteva picături de sânge grupa, aceasta în condițiile în care victima G avea grupa de sânge OI.
În acest sens sunt contrazise susținerile parchetului cum că inculpatul ar fi arătat, în momentul percheziției că petele de sânge provin de la o altercație cu un cetățean pe raza comunei și că acel cetățean nu putea fi decât victima, din moment ce victima avea altă grupă de sânge.
În cauză s-a efectuat mai multe rapoarte de expertiză ADN care au concluzionat următoarele:
Pe pantoful victimei și pe o de plastic care i-a aparținut s-a evidențiat același profil genetic cu al victimei G, profilele genetice recoltate de la inculpați nefiind identice cu cele de referință. De pe pantalonii inculpatului nu s-a putut extrage suficientă cantitate de sânge uman care să permită efectuarea altor analize contrar celor afirmate de parchet că analiza nu s-a putut face datorită vechimii urmei. Din procesul verbal de percheziție cu ocazia căruia s-au ridicat de la domiciliul acestuia pantalonii inculpatului (fl 146 dosar ) se arată că dimensiunea petei era de 2,5 x1 cm în condițiile în care în raportul de expertiză ADN (fl 82 dosar ) se arată că urma avea diametru de circa 1 mm. Oricum așa cum rezultă din primul raport de constatare medico-legală aparținea grupei de sânge în condițiile în care victima avea grupa OI aspect atestat și de adresele de la fl. 161 și 107 iar dacă inculpatul ar fi fost cel care i-a aplicat multiplele lovituri, ar fi prezentat mai multe de sânge, de mai mari dimensiuni. De altfel parchetul nu explica de ce dacă inculpații au arătat că l-au lovit amândoi pe victimă de ce nu s-au găsit deloc de sânge pe hainele și încălțămintea inculpatului și nici pe încălțămintea lui.
. inculpaților nu a fost niciodată ridicată în vederea expertizării, probabil din lipsa unor urme de sânge vizibile.
de plastic din care se presupune că ar fi băut inculpații nu a fost găsit la fața locului (fl 2 dosar ).
S-a procedat la expertizarea ADN a firelor de păr găsite în mâna victimei, procedând la compararea profilului genetic extras din această probă cu profilul genetic al victimei precum și al inculpaților. Expertiza a concluzionat fără dubiu că firul de păr aparținea victimei și nu vreunuia din inculpați ( fl 77 dosar )
Hainele purtate de inculpatul au fost expertizate pentru a identifica particule de sol care să poată fi comparate cu solul existent la locul unde a fost găsită victima, concluziile fiind în sensul că pe obiectele de îmbrăcăminte puse la dispoziție se află o cantitate de sol insuficientă pentru a putea fi expertizată. Ori, în condițiile în care se reține în rechizitoriu că inculpații s-au așezat la marginea pădurii, împreună cu victima ar fi trebuit să se găsească o cantitate de sol sau urme de iarbă.
În rechizitoriu se mai face o afirmație nesusținută de nici o probă cum că de pe pantalonii lui aparține lui care ar fi fost lovit de victimă și i-a curs sânge. Nici măcar în recunoașterea inculpaților, pe care se bazează întreaga acuzare, aceștia nu au afirmat așa ceva, cum că victima l-ar fi lovit pe. De altfel ar fi și puțin probabil să o fi făcut având în vedere vârsta victimei și alcoolemia ridicată, de 2,60 gr%.
Instanța a restituit cauza la parchet și pentru lămurirea traseului inculpaților dar și al victimei care, de la barul din satul după ce s-a deplasat la locuința fiicei sale ar fi trebuit să meargă spre domiciliu în satul aflat însă în direcție opusă satului unde se îndreptau inculpații. Se afirmă astfel de martorul că inculpatul ar fi afirmat că victima le-a spus că se îndrepta spre schitul mănăstirii pentru a înnopta. Însă, din nici o declarație a inculpatului sau a martorilor asistenți la reconstituire nu rezultă ca inculpatul să fi făcut o astfel de relatare.
Din întreg materialul de urmărire penală prima instanță a reținut că nu sunt probe certe, concordante pentru a putea reține vinovăția inculpaților. În cauză nu există nici un martor ocular, nici un mijloc material de probă care să-i indice drept autori iar probele științifice ADN efectuate în cauză au exclus existența unor urme genetice ale acestora la fața locului. A arătat prima instanță că nu se poate pronunța condamnarea inculpaților pentru o faptă atât de gravă doar pe baza recunoașterii faptei de inculpați (recunoaștere pe care aceștia susțin că au făcut-o constrânși de violențele la care au fost supuși de organele de poliție) și a testării poligraf care nu este admisă ca mijloc de probă de Codul d e procedură penală și nici pe baza speculațiilor pe marginea împrejurării că inculpații ar fi mințit cu privire la ora la care au plecat din bar.
Nici mobilul săvârșirii faptei -tâlhărirea victimei - nu apare ca veridic în condițiile în care inculpații aveau bani la ei, făcând cinste în bar, iar ulterior faptei la inculpatul s-au găsit 3.000.000 lei vechi. De asemenea nu apare credibil ca inculpații să fi lovit victima pentru că nu le-a dat să bea vin, în condițiile în care martorii și au arătat că, în bar inculpații au spus că nu mai pot bea. Pe de altă parte, inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, la data faptei inculpatul era salariat iar inculpatul terminase armata, nu sunt cunoscuți ca persoane recalcitrante sau violente.
Având în vedere că, la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, s-a impus a se da eficiență regulii potrivit căreia " orice îndoială este în favoarea inculpatului"(in dubio pro reo).
Regulain dubio pro reoconstituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3. proc. pen. se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autoritățile judecătorești penale nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului și să-l achite.
Înainte de a fi o problemă de drept, regulain dubio pro reoeste o problemă de fapt. . justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății). Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecății) este, fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.
Față de cele arătate mai sus prima instanță prin sentința penală nr.513/D/23.09.2008 a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a cod pr. penală raportat la art. 10 lit. c Cod pr. penală achitarea inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav prev de art. 174- 176 lit. d cod penal și tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. b, alin. 2/1 lit. a Cod penal, întrucât faptele nu au fost săvârșite de inculpați.
În temeiul art. 346 alin. 3 Cod pr. penală s-a reținut că nu pot fi acordate despăgubiri civile părții civile .
Împotriva sentinței penale a declarat apel declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU care a reluat argumentele rechizitoriului (prezentate mai sus) și a solicitat condamnarea inculpaților.
Apelul declarat este nefondat.
Conform prevederilor art.62, 63 penalîn vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Instanța de apel analizând probele administrate cu ocazia efectuării urmării penale, în cele două faze, cât și probele administrate cu ocazia judecării cauzei, constată că între declarațiile martorilor sunt contraziceri, așa cum în mod corect și detaliat a reținut prima instanță. În aceste condiții, în mod obligatoriu aceste probe trebuie corelate cu constatările și expertizele științifice efectuate în cauză, probe care exclud pe inculpați de la săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată. Față de această situație, în mod corect prima instanță a dat eficiență principiuluiin dubio pro reoși prezumției de nevinovăție stabilite de art.23 pct.11 din Constituție și de art.52pr.pen. și a dispus achitarea inculpaților, motivând amplu și argumentat această soluție.
Instanța de apel, din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză nu și-a format convingerea că inculpații sun vinovați și în consecință, în baza art.379 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU împotriva sentinței penale nr.513/D/23.09.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dosarul de mai sus.
Se va lua act că intimații inculpați a avut apărători aleși.
În baza art.192 al.3 pr.pen cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU împotriva sentinței penale nr.513/D/23.09.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dosarul de mai sus.
Ia act că intimații inculpați a avut apărători aleși.
În baza art.192 al.3 pr.pen cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
a
Red.sent.
Red.dec.apel -
Tehnored. - 2 ex.
3.03.2009
Președinte:Gabriel CrîșmaruJudecători:Gabriel Crîșmaru, Silviu Anti
