Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 44/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL B
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 44/AP DOSAR NR-
Ședința publică din data de 15 mai 2008
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Alexandru Șerban JUDECĂTOR 2: Nicoleta Țînț
- - - JUDECĂTOR 3: Daniela Budilean
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și partea vătămată împotriva sentinței penale nr. 65/S din 7 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 30 aprilie 2008 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării s-a amânat pronunțarea pentru 7 mai 2008 iar apoi pentru astăzi 15 mai 2008.
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 65/S/07.02.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr- în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală a fost achitat inculpatul (fiul lui și, născut la 10.03.1981 în B, studii 12 clase, stagiu militar nesatisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, domiciliat în B,-,.3, CNP -, recidivist) pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, art.176 lit. b, d Cod penal cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal, tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit. b și c și alin. 2/1 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 279 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut 24 ore în perioada 13-14.12.2004 și arestat preventiv în perioada 15.12.2004 - 14.03.2005 și 15.03.2005 - 27.10.2005.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală a fost revocată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea B dispusă față de inculpat prin decizia nr. 637/R/27.10.2005 a Curții de Apel Brașov.
În baza art. 346 alin. 3 Cod procedură penală au fost respinse pretențiile civile formulate în cauză de părțile civile Spitalul Clinic Județean de Urgență B și SC SRL.
S-a constatat că are calitate de parte vătămată și nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpatul - a fost trimis în judecată prin rechizitoriul din data de 06.05.2005 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Brașov pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, 176 lit. b, d Cod penal, tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit. b și c și alin.2/1 lit. b, c Cod penal, nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 279 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, art. 33 lit. a Cod penal și art. 7 din Legea 543/2002.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că în data de 6.12.2004, între orele 19,06 - 19,10, inculpatul a intrat în incinta Farmaciei, pe ușa de acces, a întors plăcuța cu programul unității aflat pe ușă, semnalând că unitatea este închisă, a tras în dreptul ușii panoul publicitar mobil aflat în vestibul, a pătruns în încăperea destinată desfacerii produselor farmaceutice, până în dreptul casei de marcat, amplasată pe latura a tejghelei și a comandat succesiv produsele înregistrate în memoria PC menționate pe bonul -. Sertarul în care se aflau aceste produse este situat la circa 3 metri, în spatele casei de marcat, în al treilea corp de raft. Când victima s-a deplasat în acea direcție, inculpatul a sărit peste tejghea și sub amenințare cu arma a condus victima în laboratorul din stânga încăperii menționate, acolo unde se afla și colega sa, unde le-a cerut să stea în genunchi sau culcate, cel mai probabil victimele au protestat, inculpatul a scăpat situația de sub control și le-a împușcat succesiv în cap executând două focuri. Ulterior, inculpatul s-a deplasat din nou în spațiul comercial, unde a găsit pe raftul tejghelei de sub casa de marcat cutia cu încasări din care și-a însușit suma de bani, părăsind apoi unitatea.
După administrarea probatoriului din faza de cercetare judecătorească, instanța de fond a reținut în esență că din analiza coroborată a tuturor mijloacelor de probă administrate pe tot parcursul procesului penal se conturează un puternic dubiu cu privire la săvârșirea de către inculpatul - a infracțiunilor de omor deosebit de grav, tâlhărie și nerespectarea regimului armelor și munițiilor.
Tribunalul a mai apreciat că mijloacele de probă administrate în cauză nu reprezintă dovezi convingătoare de vinovăție a inculpatului, nu au forța necesară pentru a răsturna prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea inculpatului.
Contradicțiile dintre mijloacele de probă, caracterul probabil al altora, descrierea de către martori a unei persoane în preajma Farmaciei, descriere care nu corespunde cu fizionomia inculpatului și cu obiectele vestimentare pe care le-a purtat inculpatul, expertizele criminalistice traseologice care consolidează starea de dubiu relativ la comiterea infracțiunilor de către inculpat.
Instanța de fond a mai apreciat că mijloacele de probă administrate pe tot parcursul procesului penal nu au reușit să dobândească statutul de dovezi convingătoare de vinovăție a inculpatului -, în sensul că nu au răsturnat prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea acestuia.
Pe parcursul procesului penal mijloacele de probă trebuie să prezinte o putere de convingere crescândă și nu poate fi pus semn de egalitate între indiciile temeinice care au justificat arestarea inculpatului, probele care au justificat trimiterea în judecată și cele care ar fi trebuit să stea la baza unei soluții de condamnare.
În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului "motivele verosimile care au stat la baza arestării unei persoane nu trebuie să aibă aceeași forță ca cele necesare pentru a formula o acuzare, sau pentru a justifica o condamnare" (hotărârea Gusinskiy contra Rusiei din 19.05.2004).
Este de necontestat faptul că infracțiunile săvârșite în data de 06.12.2004 în din B sunt de o periculozitate socială extremă, reprezintă niște fapte oribile, însă rolul organelor judiciare, inclusiv al instanței de judecată este acela de aflare a adevărului potrivit art. 3 Cod procedură penală, iar aflarea adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele se poate face doar pe bază de probe (art. 62 Cod procedură penală) și cu respectarea tuturor principiilor ce guvernează desfășurarea procesului penal, principii reglementate atât de legislația internă cât și de cea europeană.
În speță, tribunalul a mai reținut că după trimiterea în judecată a inculpatului mijloacele de probă administrate în faza de judecată nu au consolidat acuzarea din actul de sesizare ci, dimpotrivă nu au mai susținut-
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și partea vătămată.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașova criticat hotărârea pentru netemeinicie în ceea ce privește greșita soluție de achitare a inculpatului - pentru comiterea infracțiunilor de omor deosebit de grav, tâlhărie și nerespectarea regimului armelor și munițiilor.
S-a apreciat în esență că prima instanță a dispus achitarea inculpatului deși toate probele administrate în cauză, atât cele testimoniale cât și cele științifice, conduc la concluzia că acesta se face vinovat de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa.
Așa fiind, întrucât din coroborarea probelor administrate în cauză reiese că inculpatul este autorul infracțiunilor reținute în sarcina sa, s-a solicitat admiterea apelului și condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, cu executare în regim privativ de libertate. În ceea ce privește latura civilă a cauzei s-a solicitat obligarea inculpatului la plata sumelor care rezultă din constituirea de parte civilă.
Suplimentar față de motivele scrise de apel, procurorul de ședință a mai susținut că, deși instanța de fond a reținut ca și temei al achitării dispozițiile art. 10 lit. c Cod procedură penală, motivarea este făcută pe dispozițiile art. 10 lit. d Cod procedură penală, astfel că s-a solicitat admiterea apelului și sub acest aspect.
Partea vătămată a susținut că instanța de fond în mod greșit a dispus achitarea inculpatului - în condițiile în care probele administrate în cauză conduc la concluzia că acesta se face vinovat de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa. În consecință, a solicitat admiterea apelului și condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii.
Instanța de apel a procedat la ascultarea inculpatului -, conform dispozițiilor art. 378 alin. 11Cod procedură penală (vol. I, 44-47).
În cursul judecării apelului au fost reaudiați martorii (vol. I, 83-86), (vol. I, 137-138), (vol. I, 195-197), - (vol. II, 32-33), (vol. II, 64-65).
În ciuda tuturor demersurilor făcute de curte, nu au putut fi reaudiați martorii, și.
Au fost audiați în calitate de martori și numiții (vol. II, 66-67), (vol. II, 68-71), (vol. II, 103-105).
De asemenea, s-a solicitat avizarea din punct de vedere științific de către Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul Institutului Național de Medicină Legală " Minovici" a concluziilor rapoartelor medico-legale întocmite în cauză (vol. I, 183).
S-au mai solicitat relații de la Inspectoratul de Poliție al Județului B ((vol. I, 70-74, 129-130) și de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Brașov (vol. I, 78-80).
Examinând sentința atacată în raport de actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer dispozițiile art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de alin. 1 al aceluiași articol, curtea constată că apelurile nu sunt fondate, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Prima instanță a făcut o analiză extrem de laborioasă și de precisă a mijloacelor de probă administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, concluzionând în mod corect că în cauză nu există dovezi convingătoare de vinovăție a inculpatului -, probele neavând forța necesară pentru a răsturna prezumția de nevinovăție ce operează - potrivit legii - în favoarea inculpatului.
Nu vom reanaliza pe larg toate mijloacele de probă avute în vedere de tribunal la pronunțarea soluției criticate (analiza lor fiind făcută de tribunal cu maximă responsabilitate, așa cum am arătat mai sus), ci vom puncta unele aspecte esențiale, în opinia noastră, care conduc la concluzia că sentința pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.
Astfel, dintre martorii audiați în cauză, cei pe ale căror declarații se fundamentează actul de acuzare sunt, (inițial audiat ca martor cu identitate protejată - ""), precum și martorii cu identitate protejată "" și "".
Declarațiile martorului, inițial audiat ca martor cu identitate protejată (""), sunt departe de a fi constante (pe parcursul procesului penal) și coerente, cuprinzând numeroase contradicții. De asemenea, este inexplicabilă atitudinea acestui martor avută cu ocazia audierii din data de 20.10.2005, când, audiat de instanță, a refuzat practic să răspundă la întrebări, limitându-se la a-și menține declarațiile din faza de urmărire penală, arătând că "nu își amintește dacă în luna decembrie 2004 stat în vreun loc de deținere cu inculpatul", "nu a purtat vreo discuție cu inculpatul despre modul în care se desfășoară percheziția", "nu a stat de vorbă cu inculpatul pe tema uciderii celor două farmaciste".
Lipsa de credibilitate a martorului reiese și din faptul că deși a susținut că a aflat încă din luna decembrie 2004 din relatările inculpatului că acesta a săvârșit crima din, a adus la cunoștința organelor judiciare aceste aspecte abia în data de 27.01.2005 (fila 606 volumul II dosar de urmărire penală - aici nu se menționează cine este deținutul care încunoștințează organele judiciare) sau chiar mai târziu, în data de 17.03.2005. Dacă ar fi fost de bună-credință, având în vedere gravitatea faptei, martorul ar fi putut să aducă mai rapid la cunoștința organelor judiciare cele relatate.
Declarațiile martorilor cu identitate protejată "" și ""date pe întreg parcursul procesului penal, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, nu sunt nici ele constante, numeroasele neconcordanțe între declarațiile inițiale și cele date ulterior de acești martori fiind în mod corect surprinse și detaliat expuse de către prima instanță. Mai mult, se pare că declarațiile ulterioare date de acești doi martori au fost puternic influențate de intensa și neinspirata mediatizare a cazului.
Rapoartele de expertiză ADN - și ele mijloace de probă importante în susținerea acuzării - au fost de asemenea analizate în mod detaliat de către judecătorul fondului, criticile din apelurile parchetului și părții vătămate nefiind întemeiate.
Astfel, trebuie subliniat faptul că rapoartele de expertiză în discuție formulează, asupra aspectelor esențiale (cele privind dovada prezenței inculpatului în farmacie), numai concluzii cu valoare de probabilitate. Nefiind concluzii certe, ele nu pot fundamenta o soluție de condamnare, deoarece oricât de mică ar fi probabilitatea ca altă persoană decât inculpatul - să fi contribuit la mixtura de urme biologice, această probabilitate subzistă și nu poate fi înlăturată.
În acest sens foarte relevante sunt explicațiile verbale date de expertul în fața primei instanței de judecată (dosarul tribunalului, volumul II, fila 207), care a arătat că în cazul unei mixturi rolul expertului este acela de a stabili care sunt posibilii contribuitori la formarea mixturii.
De asemenea, în ceea ce privește Raportul de expertiză medico-legală ADN nr. A - întocmit la Laboratorul de din cadrul Institutului Național de Medicină Legală " Minovici", deși expertul a arătat în concluziile acestui raport de expertiză că "profilul cromozomial Y este unic, putând fi regăsit doar la rudele pe linie masculină ale persoanei investigate" (fila 462 dosar de urmărire penală), în fața instanței de fond, în lămuririle verbale date, expertul a arătat că profilul cromozomial Y este unic raportat la baza de date în care s-a efectuat căutarea (dosarul tribunalului, volumul II, fila 206 verso). Or, această bază de date înregistrează la nivel european 40.000 de profile cromozomiale Y (din care peste 100 profile cromozomiale Y din România). Prin urmare, așa cum în mod întemeiat a reținut și tribunalul, această concluzie nu poate avea o mare relevanță penală la stabilirea vinovăției inculpatului.
Instanța de fond a constatat în mod just că rapoartele de expertiză privitoare la factorii secundari ai împușcăturii și ele dubii cu privire la săvârșirea infracțiunilor de către inculpat, dubii determinate de: nedescoperirea urmelor de aluminiu (alături de bariu, cupru, plumb, ioni azotit și azotat) pe geaca maron ridicată din locuința inculpatului -, urme specifice tragerii artizanale (ca pe obiectele de îmbrăcăminte ale victimelor, unde au fost identificate și urme de aluminiu); împrejurarea că această geacă îi este scurtă la mâneci inculpatului (conform experimentului judiciar efectuat în cursul urmăririi penale); că inculpatul nu a fost văzut purtând această geacă; că în perioada 04.12.2004 - 06.12.2004 dar și ulterior inculpatul a fost văzut purtând aceleași obiecte vestimentare: geacă vișinie scurtă, blugi și adidași; șansele reduse a se imprima factori secundari si împușcăturii pe geaca maron scurtă la mâneci pentru inculpat, dacă această geacă ar fi fost purtată pe sub o altă geacă de iarnă; împrejurarea că martorii audiați în cauză, care s-au aflat în preajma farmaciei înainte de comiterea faptei, nu au descris un îmbrăcat cu vreo astfel de geacă.
În aceste condiții, apar ca nefondate susținerile din apelul parchetului în sensul că aceste rapoarte de expertiză dovedesc faptul că inculpatul - este autorul faptelor ce fac obiectul prezentului dosar.
de importante în cauză sunt și concluziile rapoartelor de expertiză criminalistică traseologică (dosarul tribunalului, volumul V, 16-24 și vol. VI, 2-14, 51-53).
Astfel, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, printre altele, că atunci când victima s-a deplasat în acea direcție, inculpatula sărit peste tejgheași sub amenințare cu arma a condus victima în laboratorul din stânga încăperii menționate, acolo unde se afla și colega sa, unde le-a cerut să stea în genunchi sau culcate, cel mai probabil victimele au protestat, inculpatul a scăpat situația de sub control și le-a împușcat succesiv în cap executând două focuri.
Din analiza procesului-verbal de cercetare la fața locului și a declarațiilor martorului cu identitate protejată "", instanța de fond a reținut în mod corect faptul căurma de pe tejgheaua farmaciei a fost creată de către autorul faptelor reținute în rechizitoriu.
Or, față de conținutul celor două rapoarte de expertiză criminalistică traseologică și de concluziile acestora, este evident că respectiva urmă de încălțăminte de pe tejgheaua farmaciei nu putea să fie creată de către inculpatul -, deoarece lățimea piciorului desculț al acestuia ( 11 cm) este mai mare decât lățimea urmei de încălțăminte de pe tejgheaua farmaciei ( 10 cm) și pentru că lățimea încălțămintei purtată de inculpat ( 12 cm) este și ea mai mare decât lățimea urmei de pe tejgheaua farmaciei ( 10 cm).
În ceea ce privește martorii reaudiați de curte, precum și cei audiați pentru prima dată în apel, aspectele învederate de aceștia nu au condus nici ele la conturarea unei concluzii sigure privind comiterea de către inculpatul - a infracțiunilor imputate.
Astfel, martorul (vol. I, 83-86, dosar apel) a declarat că persoana pe care a văzut-o în gară la sfârșitul anului 2004 nu este inculpatul -, dar semăna foarte bine cu inculpatul.
Martora (vol. I, 137-138, dosar apel), administrator la sala internet cafe unde inculpatul a afirmat că s-a aflat în data de 6.12.2004, a arătat că lucra în perioada respectivă cam trei ore în fiecare zi, în intervalul 15,00 - 18,00, că inculpatul - frecventa această sală de internet și că nu își amintește să îl fi văzut în data de 06.12.2004 acolo.
Martora (vol. I, 195-197, dosar apel) a arătat că în data de 06.12.2004, între orele 19,00 - 19,45, inculpatul împreună cu niște băieți și cu o fată au venit la barul unde aceasta lucrează. Martora a mai arătat că a ulterior a fost căutată în două rânduri de către sora inculpatului și o fată numită "" și a fost întrebată dacă își aduce aminte ca pe data de 06.12.2004 inculpatul să fi fost la acel bar.
Martorul - (vol. II, 32-33, dosar apel) a declarat că în data de 06.12.2004 s-a întâlnit la clubul de Internet, în jurul orelor 10,00-12,00, cu inculpatul - și cu alți prieteni, iar în jurul orei 8,00 seara s-a despărțit de grupul de prieteni. Aceste aspecte sunt însă într-o vădită neconcordanță cu cele învederate de același martor în declarația dată în faza de urmărire penală (dosar parchet, 529), când a susținut că s-a întâlnit cu inculpatul în data de 6.12.2004 în jurul orei 23,00. De asemenea, în declarația dată în fața primei instanțe, martorul a învederat faptul că în ziua respectivă s-a întâlnit cu inculpatul la sala de internet în jurul orei 18,00 (dosarul tribunalului, volumul II, 130-131). Având în vedere aceste oscilații ale martorului cu privire la aspecte esențiale ale cauzei, apreciem că declarațiile date de el nu pot servi la aflarea adevărului în prezentul dosar.
Martora (vol. II, 64-65, dosar apel), administrator la barul SC SRL din B, a arătat că nu îl cunoaște pe inculpatul - și că nu l-a văzut în luna decembrie 2004 pe inculpat la acel bar. A mai arătat că angajata sa a fost căutată la bar de către două fete care au întrbat-o dacă își amintește despre prezența inculpatului în bar și dacă poate să declare la poliție acest lucru.
Martorul (vol. II, 66-67, dosar apel) a declarat că este coleg de celulă cu martorul și că acesta i-ar fi spus că în seara zilei când s-au comis infracțiunile a văzut pe strada - din B un care semăna cu inculpatul -, însoțit de un alt și de o femeie.
Martorul (vol. II, 68-71, dosar apel) a susținut inițial că l-a văzut pe inculpatul - în mai multe rânduri, în iarna 2004-2005, în zona - strada -, în apropierea Farmaciei, uneori singur, alteori însoțit de un alt și de o femeie. Ulterior însă, martorul a arătat că persoana pe care o văzuse el este aceeași cu o persoană pe care a văzut-o într-o fotografie a unui coleg de celulă ( ), dar că nu poate fi sigur că este vorba despre inculpat.
Declarația martorului este confuză, incoerentă, fiind de asemenea greu de înțeles de ce acesta s-a hotărât să dezvăluie ceea ce cunoaște în legătură cu cauza după o perioadă așa de lungă de timp de la comiterea faptelor.
Martorul (vol. II, 103-105, dosar apel) a arătat că este administrator al restaurantului din gara B și că angajatul său, martorul, i-a spus - imediat după arestarea inculpatului - - că îl văzuse pe acesta din urmă în jurul datei crimei de la farmacie în restaurant, având chiar un incident cu inculpatul. Martorul a mai arătat că i-a spus unei cunoștințe ( ) despre acest fapt, iar soțul farmacistei ucise a aflat de la acea cunoștință și a venit împreună cu un lucrător de poliție, solicitându-i să îi pună în legătură cu martorul.
Nu în ultimul rând, mai trebuie precizat și faptul că nici varianta pe care au încercat să o acrediteze inculpatul -, familia sa și prietenii săi (ce au fost audiați în calitate de martori), respectiv modul în care inculpatul și-a petrecut timpul în perioada 4-6 decembrie 2004, nu apare ca fiind în deplină concordanță cu realitatea. Există numeroase contradicții între declarațiile succesive ale inculpatului, între declarațiile inculpatului și cele ale martorilor propuși de acesta, precum și între declarațiile martorilor.
Cea mai mare parte dintre aceste neconcordanțe au fost foarte bine surprinse de către tribunal, fiind înlăturate pe deplin justificat declarațiile martorilor și (date în fața instanței de judecată), precum și declarația martorului (dată în faza de urmărire penală).
Mai există și alte neconcordanțe, dintre care reținem cu titlu de exemplu: în declarația dată la 13.12.2004 ( 478 dosar de urmărire penală) inculpatul - a arătat că și-a petrecut ziua de 6.12.2004 la B cu prietena (concubina) sa, fără a nominaliza și alte persoane; în declarația dată la 15.12.2004 ( 479-480 dosar de urmărire penală) inculpatul a indicat și alte persoane cu care și-a petrecut ziua de 6.12.2004 la B, în afară de; în declarația dată la 15.12.2004 la Tribunalul Brașov ( 483-485 dosar de urmărire penală) inculpatul a arătat că s-a întâlnit prima oară în ziua de 6.12.2004 cu prietena sa la ora 15,00; în declarația din 20.09.2005 (dosarul tribunalului, volumul I, 196-199) inculpatul a arătat că în ziua de 6.12.2004, la orele 11,30-12,00, când s-a trezit, prietena sa era în apartament.
În același sens, inculpatul a declarat în repetate rânduri (inclusiv în declarația dată la curtea de apel) că în data de 6.12.2004 a petrecut o anumită perioadă de timp, alături de alte persoane, și cu martorii și. Or, cei doi martori au declarat în cursul urmăririi penale că nu s-au întâlnit cu inculpatul în ziua respectivă. Chiar dacă în fața instanței martorii menționați au revenit și au susținut varianta inculpatului, aceste din urmă declarații au fost înlăturate de tribunal, astfel cum am arătat anterior. Așadar, declarațiile inculpatului sunt în mod evident parțial nesincere.
Însă acest fapt nu este suficient pentru a se pronunța o soluție de condamnare a inculpatului -. Potrivit art. 65 alin. 1 Cod procedură penală, sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală sau instanței de judecată, or, în speță, în urma administrării tuturor mijloacelor de probă de către aceste organe judiciare, nu s-a reușit să se facă dovada certă a faptului că inculpatul - este autorul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. După cum am arătat mai sus, ansamblul materialului probator administrat în cauză nu conduce la o concluzie certă privind vinovăția inculpatului.
Temeiul legal reținut de tribunal pentru soluția de achitare a inculpatului (art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. c Cod procedură penală) este corect, ținând seama de faptul că mijloacele de probă administrate în cauză nu confirmă cu certitudine comiterea faptelor de către inculpatul -. Nu s-a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor, pentru a fi incidente dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală. Așadar nici sub acest aspect, invocat suplimentar de către procurorul de ședință, apelul parchetului nu este fondat.
Și latura civilă a cauzei a fost rezolvată corespunzător de către prima instanță.
Tribunalul a apreciat în mod just că (soțul victimei ) are calitate de parte vătămată în cauză, luând act că acesta nu s-a constituit parte civilă.
Ținând seama de soluția de achitare pronunțată, precum și dispozițiile art. 346 alin. 3 Cod procedură penală, au fost respinse pretențiile civile formulate de către partea civilă SRL și Spitalul Județean
În privința laturii civile a cauzei, instanța de fond și-a exercitat rolul activ potrivit art. 4 Cod procedură penală și încă de la înregistrarea dosarului pe rolul instanței a depus diligențe pentru a afla care sunt moștenitorii victimelor și dacă aceștia înțeleg să participe în procesul penal în calitate de părți vătămate.
În privința rudelor victimei, instanța a constatat că nici una dintre acestea nu și-a manifestat voința de a participa în procesul penal în calitate de părți vătămate sau părți civile.
Având în vedere toate considerentele expuse mai sus, curtea, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și partea vătămată împotriva sentinței penale nr. 65/S/07.02.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, pe care o va menține.
În baza art. 189 Cod procedură penală se suportă din fondurile Ministerului Justiției suma de 660 lei, reprezentând costul avizului emis de Comisia Superioară Medico-Legală, care se plătește Institutului Național de Medicină Legală Minovici, precum și contravaloarea a 7,5 litri combustibil la de kilometri pe ruta B-B dus-întors, care se plătește martorei, sume care se includ în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală partea vătămată va fi obligat să plătească statului suma de 550 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și partea vătămată împotriva sentinței penale nr. 65/S/07.02.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, pe care o menține.
În baza art. 189 Cod procedură penală se suportă din fondurile Ministerului Justiției suma de 660 lei, reprezentând costul avizului emis de Comisia Superioară Medico-Legală, care se plătește Institutului Național de Medicină Legală Minovici, precum și contravaloarea a 7,5 litri combustibil la de kilometri pe ruta B-B dus-întors, care se plătește martorei, sume care se includ în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe partea vătămată să plătească statului suma de 550 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, iar pentru intimatul-parte civilă Spitalul Clinic de Urgență B de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER
- -
Red. /30.06.2008
Dact.BD/2.07.2008
Jud. fond
- 3 exemplare -
Președinte:Alexandru ȘerbanJudecători:Alexandru Șerban, Nicoleta Țînț, Daniela Budilean
