Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 48/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 48 /A/2008
Ședința publică din 23 mai 2008
PREȘEDINTE: Soane Laura
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului penal declarat de inculpatul, născut la 18.11.1988, din Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, împotriva sentinței penale nr.73 din 14 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de omor și tentativă de tâlhărie, fapte prev. și ped. de art.176 Cod penal și art.20 Cod penal raportat la art.211 alin.2 lit.c și alin.2/1 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.99 Cod penal, art.33 lit.a și art.34 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Ministerul Publica fost reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Constată că, judecarea pe fond a apelului a avut loc la data de 13 mai 2008, zi în care părțile au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea asupra apelului amânându-se pentru data de 16 mai 2008, respectiv 23 mai 2008, dată la care s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.73 pronunțată la data de 14 martie 2007, Tribunalul Bihor, în baza art.334 Cod de procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului, ns. la 18.11.1988 în O, jud. B, cetățean român, elev 10 clase, stg. mil nesatisfăcut, fără antecedente penale,. în de C nr.313 jud. Bh, din infr. prev și ped de art.174-175 lit i pen cu aplic. art.99 alin.2 pen și art.174-176 lit. a și d pen cu aplic. art.99 alin.2 în infracțiunea prev și ped de art.174, 175 lit. i, 176 lit. a, d pen cu aplic. art.99 alin.3 pen și cu aplic. art.109 alin.2 pen text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de: 17 ani închisoare în regim de detenție.
În baza art.334 Cod de procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului din infracțiune prev. și ped. de art.20 rap. la art.211 alin.2 lit. c, alin.2/1 lit. b Cod penal cu aplic. art.99 alin.2 Cod penal, în infracțiunea prev și ped de art. 20 rap. la art. 211 alin.2 lit. c, alin.2/1 lit. b cu aplic. art.99 alin.3 pen și cu aplic. art.109 alin.1 pen, text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de: 5 ani închisoare în regim de detenție.
În baza art.33, art.34 Cod penal a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de17 ani închisoare, pedeapsă pe care inculpatul o va executa în regim de detenție.
În baza art.350 Cod de procedură penală a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal a dedus reținerea din 2.03.2005 și arestul preventiv de la 3.03.2005 la zi.
În baza art.16, 346 Cod de procedură penală a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente din de C, nr.313, jud. Bh, la 100.000.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă, din O,-, -1,.12.
În baza art.16, art.346 Cod de procedură penală l-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la 47.263.000 lei daune materiale, reprezentând, cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei, respectiv la 300.000.000 lei daune morale în favoarea părții civile.
În baza art.16, art.346 Cod de procedură penală l-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata unei prestații lunare în cuantum de câte2.000.000 lei lunarîn favoarea minorului, reprezentat de partea civilă, începând cu data comiterii faptei și până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani și la500.000.000 lei daune moraleîn favoarea aceluiași minor.
S-au respins restul despăgubirilor civile solicitate.
În baza art.118 lit. b Cod penal s- dispus confiscarea briceagului - corp delict.
În baza art.191 Cod de procedură penală instanța l-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente la 16.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Bihora reținut următoarea stare de fapt:
În data de 1.03.2005, orele 15.49, organele de poliție au fost sesizate de către numitul cu privire la faptul că o femeie a fost înjunghiată la un magazin, situat pe- din O, astfel că s-au deplasat la fața locului, împreună cu procurorul criminalist, constatând că victima prezintă mai multe lovituri de cuțit și a fost transportată de urgență la spital, unde a decedat.
Din primele investigații efectuate, fiind audiat și martorul rezultă că, în timp ce acesta se deplasa pe str. - dinspre B-dul - spre centru, împreună cu prietena sa, a observat în fața magazinului menționat mai sus, o femeie căzută la pământ pe care prietena sa o cunoștea. Apoi a observat că, din magazinul a ieșit un tânăr, având un cuțit în mână și a fugit spre B-dul -, fiind urmărit de către martor, însă acesta l-a pierdut prin aglomerație, deoarece și-a scos fesul de pe cap.
Martora R, care a vrut să intre în magazin pe care inculpatul a trântit-o pe trotuar, ieșind în fugă, declară la 70-72 dosar de că, în data de 1.03.2005, în jurul orei 15.45 vrut să intre în magazinul. În continuare, martora susține următoarele: "când am deschis ușa să intru în magazin am observat pe jos, în colțul opus intrării lângă tejghea, stropi de sânge, moment în care, din spatele tejghelei a țâșnit înspre mine un tânăr care m-a împins puternic în piept, aruncându-mă peste trotuar în stradă, unde am căzut pe spate, după care acest tânăr s-a aplecat asupra mea cu un cuțit pe care îl avea în mâna dreaptă. Am început să strig cât am putut de tare, după care tânărul a abandonat-o luând-o la fugă spre farmacia de pe colțul str. -. Acesta avea cuțitul în mână când a fugit din magazin înspre mine iar, din câte am observat, era un cuțit din metal cu lamă argintie, nu pot preciza lungimea lamei, dar nu era mare. Acest tânăr nu mi-a zis nici un cuvânt, avea în jur de 22-24 ani, înalt de cca.1,60-1,65, constituție ă, față plinuță, o giacă din fâș, culoare gri, alte semnalmente nu pot preciza deoarece m-am speriat foarte tare când m-a împins și trântit la pământ." În declarația dată în fața instanței, la 73 unde își menține cele declarate anterior, martora mai face următoarele precizări: "Întrucât mi s-a cerut la termenul de azi în instanță să îl identific pe inculpatul aflat în boxă ca fiind persoana pe care am văzut-o ieșind din magazinul, după ce l-am privit atent, declar că eu cred că acest inculpat este cel care a ieșit în fugă din magazin, s-a lovit de mine, având un cuțit în mână, din care cauză eu am căzut. Cu certitudine declar că din magazinul a ieșit în fugă o singură persoană și anume tânărul la care am făcut referire mai sus. - - am rămas în continuare în acel loc pe trotuar în imediata apropiere a ușii magazinului, așa încât nu era posibil ca un alt să iasă din magazin fără ca eu să-l văd. că din magazinul a ieșit în fugă un singur tânăr. - încă o dată în mod cert, că atât timp cât am rămas căzută pe trotuar în imediata apropiere a ușii magazinului, la o distanță de cel mult 50 cm. Pe o durată nu mai mare de 2-3 secunde cum am arătat anterior, nu era posibil în nici un mod să mai iasă încă a doua persoană din magazin și eu să nu o văd. - chiar și având în vedere amănuntul că tânărul cu cuțitul în mână s-a aplecat spre mine după ce am căzut, susțin că era imposibil ca o altă persoană să iasă din magazin în același moment."
Martora care trecea pe stradă în în care martora anterioară pe care o cunoștea, era căzută la pământ, și care după ce s-a ridicat, a strigat ajutor declară la 74 dosar de p: "Am mers împreună cu prietenul meu la ea să vedem ce s-a întâmplat. A observat apoi un care fugea spre B-dul - dar nu-l pot descrie, iar prietenul meu a fugit după el. Precizez că ul care fugea avea în mână un cuțit de culoare deschisă cu urme de sânge. După cca.5 min prietenul meu s-a întors și mi-a spus că l-a ajuns pe agresor, care s-a pierdut în mulțime. - femeia mi-a spus că a vurt să intre în magazin să cumpere ceva, dar, când a vrut să deschidă ușa din interior, a ieșit un care a trântit-o la pământ și a fugit. - ul care a trântit-o la pământ pe femeia din fața -ului avea vârsta de cca.22-23 ani, înălțimea de 1.70, ten deschis la culoare, nu era Ť. după părerea mea, fes de culoare crem cu dungi albe la bază, vestă din fâș, culoare crem sau gri, fără mâneci, iar sub vestă am sesizat o bluză cu model cu dungi late, blugi de culoare albastră, era îmbrăcat curat, iar pe haine nu am observat de sânge." Martora își menține declarația dată și în faza judecății unde la 71 afirmă în completare: "Atâta timp cât am rămas eu personal, din magazin nu a ieșit nici o altă persoană, decât tânărul la care am făcut referire mai sus, în direcția B-dul - nu am văzut pe nimeni altcineva alergând, nici în direcția opusă, spre centrul orașului nu am văzut, de asemenea pe nimeni."
În declarația de la 78-81, martorul care trecea pe acolo împreună cu martora, văzând-o pe martora R căzută la pământ, susține următoarele: "Când ne-am apropiat de un, am observat în fața acestuia o femeie căzând la pământ pe care prietena mea o cunoștea fiind din aceeași localitate și am mers la ea să întrebăm ce s-a întâmplat. Am observat apoi că, din magazinul iese un tânăr cu un cuțit în mână care s-a uitat puțin la femeia căzută la pământ, apoi a ocolit o mașină după care a ajuns pe trotuar și a luat-o la fugă spre B-dul -. - - l-am urmărit pe tânărul care alerga, iar în B-dul - l-am pierdut. Acesta era de cca.1,70 înălțime, fața de culoare deschisă, nu părea a fi Ť. pe cap avea un fes de culoare gri, o giacă fără tip sport, pantaloni tip blugi albastru deschis." În fața instanței, în declarația de la 72, același martor menținând declarația anterioară, afirmă în continuare: "Am văzut un tânăr ieșind din magazinul, în ușa magazinului a stat câteva secunde, mie personal mi-a făcut impresia că era dezorientat, cu o expresie de persoană speriată, și care avea în mână un obiect, despre care pot să afirm că a fost un cuțit. Datorită intervalului foarte scurt de câteva secunde declar că nu am remarcat dacă acest tânăr avea sânge pe haine. Ceea ce rețin cu certitudine este că tânărul a privit în partea dreaptă, apoi în partea, fiind dezorientat, apoi a luat hotărârea să fugă spre stânga. - La termenul de judecată de azi, în instanță, îl identific cu certitudine pe inculpatul din boxă ca fiind tânărul despre care am declarat mai sus, care a ieșit din magazinul și pe care l-am urmărit pe str. - - - că nu a mai ieșit nici o persoană din magazin afară de inculpat."
Și martora care l-a văzut pe inculpat în stația de autobuz imediat în jurul orei la care s-a comis fapta, declară la 89 dosar p: "În jurul orei 15,30 eu eram deja în stația de autobuz de pe Bd - când a apărut un tânăr pe care îl cunoșteam din vedere făcând și el naveta în de C, și era tare agitat și l-am observat că are urme de sânge pe pantaloni și pe mâini. Lângă mine se mai afla un și nevasta sa care sunt tot din și l-au observat că are urme de sânge, astfel că l-au întrebat, el a răspuns că a fost atacat în centru lângă - cu de patru tineri, pentru că au văzut că are la el suma de 1 milion lei pentru abonament, întrucât face și el naveta și că probabil din acest motiv a fost atacat de tineri în momentul respectiv. Întrucât nu mai avea bani a cerut de la mine și de la care era cu 10.000 lei și i-am dat fiecare. Înainte de a urca în autobuz, tânărul respectiv ne-a prezentat o parte dintr-un cuțit care spunea că este un briceag și avea ceva urme de sânge însă nu ne-a explicat de unde avea cuțitul respectiv. În autobuz nu a povestit nimic - el mergând mai departe la de De la tânărul respectiv am aflat că este nepotul lui din care locuiește la gară. - Tânărul despre care am amintit era îmbrăcat astfel: avea un fes de culoare gri cu dungi albe, o giacă de culoare închisă din fâș, blugii albaștri, pantofi Prezentându-mi-se o pereche de blugi de culoare albastru deschis nu-mi dau seama dacă erau aceștia, în schimb, recunosc fesul cu dungă albă și geaca de culoare gri cu negru." Această declarație este menținută de martoră și în fața instanței de judecată care, la 157 afirmă în completare. "De asemenea, pe față inculpatul prezenta urmele unei agresiuni recente, respectiv o leziune la de jos, de unde îi curgea sânge." Acest aspect menționat este foarte important pentru răsturnarea apărării formulate de inculpat în faza de judecată, unde afirmă că nu a fost decât martor pasiv la agresiunea săvârșită de o altă persoană. Același aspect se coroborează în schimb cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului din faza de urmărire penală și cu raportul de constatare medico-legală de unde reiese că leziunea de la drt. prin acțiunea tangențială a unui corp ascuțit (posibil unghiile victimei). (152 dosar )
Și martora - care a intrat în magazin cu câteva minute înainte de comiterea faptei, audiată la 105 dosar descrie un tânăr care fusese înainte în magazin și care seamănă cu descrierile făcute de ceilalți martori cu privire la inculpat. "În data de 1.03.2005, în jurul orei 15,40 am mers împreună cu sora mea de 3 ani după cumpărături iar când am intrat în magazin era vânzătoarea și un băiat pe car nu-l cunoșteam, stătea lângă raionul de cosmetice iar vânzătoarea era lângă el. Nu l-am văzut să cumpere ceva și nici nu am surprins ceva discuții între ei, ci imediat când am intrat în magazin, el a ieșit. - am stat în magazin cca.10 min - după care am ieșit și am mers acasă. Băiatul care fusese înainte în magazin avea un fes de culoare închisă, giacă neagră, mai înalt decât mine, vârsta 17-18 ani, plinuț, ten alb, iar pantalonii și încălțămintea nu le-am văzut. Menționez că după ce am ieșit din magazin am mers acasă și nu am văzut pe nimeni în fața magazinului sau pe partea opusă a trotuarului. După cca.10 min am avut musafiri pe și și că au auzit pe strigând că soția sa a fost omorâtă. - Mai arăt că în momentul în care eu am intrat în unitate, vânzătoarea și tânărul care era în magazin stăteau în apropiere de frigiderul din apropierea raionului de cosmetice și știu că mai este un frigider aproape de geam." Această declarație se coroborează cu declarația inculpatului dată în faza de urmărire penală, unde recunoscând comiterea faptei, arată că a intrat inițial în magazin însă, văzând că a intrat o femeie, a ieșit pentru câteva minute, întorcându-se după câteva minute. (125 dosar ) În fața instanței, la 151, martora își menține declarația anterioară afirmând însă în completare că, deși tânărul s-a uitat la ea când aceasta a intrat în magazin, nu este sigură dacă acel tânăr este inculpatul prezent în instanță, cu atât mai mult cu cât avea și o pe cap.
În legătură cu activitatea inculpatului în cursul zilei de 1.03.2005, înaintea comiterii faptei, este relevantă declarația martorului (93 dosar ) care, la data de 1.03.2005, înainte de data la care s-a comis fapta, i-a înmânat inculpatului un briceag și care afirmă următoarele: "În data de 1.03.2005, în jurul orei 13,00 eu cu prietena mea am mers din nou la Barul și l-am găsit acolo pe C- cu unii dintre prietenii din seara anterioară. - nu știu dacă a fost sau nu la școală. La un moment dat, mi-a cerut să-i dau un cuțit pe care îl aveam la mine în buzunar și precizez că eu obișnuiam să port cuțit cu mine, întrucât am avut ceva probleme cu țiganii. Revin și precizez că nu este vorba despre un cuțit, ci de un briceag. - nu am vrut să-i dau briceagul respectiv însă el a insistat, promițându-mi că-l va aduce a doua zi. meu deschis avea 15- 16 cm, lama avea la bază cca 3 cm după aprecierea mea, vârful era în formă de semicerc și mai îngustă decât baza. În jurul orei 14,30-14-40 am ieșit din bar, mergând fiecare în direcții diferite și am văzut ceva bani la, în jur de 20-25.000." În declarația de la 94 dosar de descrie momentul în care inculpatul i-a cerut briceagul astfel: "eu aveam la mine un briceag pe care cineva mi l-a scos din buzunar și l-a pus pe masă. - mi-a cerut briceagul respectiv spunându-mi că are ceva probleme". În faza de judecată, același martor declară cu totul altceva la 159, că inculpatul i-a cerut briceagul "susținând în mod repetat că briceagul este foarte ", precizare care nu apare în nici una din declarațiile celorlalți martori audiați și care au cunoștință despre împrejurarea în care inculpatul i-a cerut briceagul acestui martor, în schimb apare pentru prima oară în declarația dată anterior de inculpat în faza de judecată. În continuarea declarației dată în faza de judecată, martorul afirmă: "Deși l-a întrebat la ce-i trebuie nu mi-a dat nici o explicație și a insistat doar să-i rămână lui până a doua zi." În legătură cu banii pe care inculpatul îi avea la el cu o zi în urmă, același martor afirmă în continuarea declarației din faza de urmărire penală (93 dosar ): "- la 28.02.2005 în jurul orei 13,30 m-am întâlnit cu și am mers la barul de lângă - cu unde era, pe care atunci l-am cunoscut, și, inițial am consumat cafea apoi 6 sau 7 sticle de vin toată consumația fiind plătită de. Precizez că l-a întrebat pe dacă acești bani nu sunt pentru abonament, la care a răspuns că sunt dintr-o afacere." Referitor la întâlnirea cu inculpatul la bar, la data comiterii faptei, martorul mai face unele precizări în completarea declarației de la 94: "Pe data de 1.03.2005 nu am fost la școală, astfel că ne-am întâlnit toți cei pe care i-am amintit și ne-am dus la barul unde am fost ziua anterioară. Am consumat de la început cafea, apoi a cumpărat o sticlă de vin, iar spunea că nu mai are bani. A stat în bar până în jurul orei 13,30 iar eu aveam la mine un briceag pe care cineva mi l-a scos din buzunar și l-a pus pe masă. - mi-a cerut briceagul respectiv spunându-mi că are ceva probleme, dat la început eu l-am refuzat dar el tot insistând i l-am dat în final. Revin și precizez că din bar eu am mers împreună cu până în stația de tramvai de lângă Primărie după care eu am traversat podul și l-am văzut că merge pe jos pe str. - fiind singur. - Mai arăt că i-am dat cuțitul cu condiția să mi-l aducă a doua zi în barul și ne-am întâlnit în jurul orei 13,30 după care am venit de la școală iar era înăuntru. L-am întrebat unde este cuțitul și mi-a spus că l-a lăsat acasă întrucât a venit cu tatăl său la școală și nu a putut lua cuțitul. El mi-a spus că a avut o altercație cu niște țigani pe str. - și era tăiat la picior și era îmbrăcat cu alte haine decât în ziua de luni. La un moment dat, când am fost numai cu la masă, el m-a întrebat dacă am auzit de crima din ziua anterioară și spunându-i că am auzit, el mi-a zis flegmatic "eu am omorât-o". - nu am crezut la început mai ales că era prea liniștit, iar la un moment dat a afirmat și ea că el o fi autorul crimei, fiindcă a fost văzut pe autobuz cu hainele de sânge." (94 dosar )
Martorul audiat la 107 dosar care îl cunoaște pe inculpat fiind din aceeași comună cu acesta, și care a fost înainte de comiterea faptei la barul în data de 1.03.2005 (marțea) relatează următoarele: " dimineața când am ajuns cu autobuzul în O am venit din La Felita împreună cu, iar l-a sunat pe să vină și el. a venit de la bunici și ne-am întâlnit lângă farmacia 5 unde el ne aștepta. De la Felita ne-am dus din nou la barul tot grupul - Revin și precizez că luni, ne-a arătat că are o bancnotă de 1.000.000 lei iar l-a întrebat că nu sunt banii de abonament și a spus că sunt dintr-o afacere iar consumația nu știu cine a plătit-o luni, iar, a plătit o sticlă de vin de 150.000 lei din care am băut toți. - la 12,30 am plecat să mă întâlnesc cu prietena mea la liceul pedagogic. - cu și cu prietena mea am mers la un local, pe l-am trimis după să vină cu noi, dar fără ceilalți. - am plecat cu prietena mea și am condus-o la tramvai, iar la 14,40 m-am întâlnit lângă farmacia 5 cu care era cu o fată pe nume, menționez că o cunoșteam pe fată întrucât eram colegi de clasă înainte. - l-am întrebat pe dacă vine la și mi-a spus că rămâne la bunici."
Martorul - audiat la 111 dosar de care îl cunoaște de asemenea pe inculpat, fiind din de C susține că a fost de față când inculpatul i-a cerut "râzând" cuțitul lui, fără să fie de față când i-a dat briceagul acestuia. De asemenea, în legătură cu briceagul respectiv, martorul declară la 112: "Prezentându-mi-se un cuțit tip pescăresc cu maro, declar că acesta este cuțitul pe care l-am văzut la însă nu am văzut momentul când i-a dat briceagul respectiv lui." Același martor susține că are cunoștință de faptul că inculpatul datora bani unui fost coleg de la Liceul Sportiv, fiul patronului de la și a fost bătut de mai multe ori pentru datoriile pe care le avea. De asemenea, martorul mai are cunoștință că inculpatul "avea tot timpul bani la el pentru că primea de la mama sa, de la 70-150 euro/lună despre care tatăl său spunea că nu știe. Același martor declară un aspect ce i-a fost relatat de un "băiat ", aspect pe care, același băiat i l-a relatat și martorului (113 dosar ). " m-a întrebat dacă l-am văzut pe în cursul zilei la care i-am spus că da l-am văzut pe la ora 15,00 când ne-am despărțit, atunci el mi-a spus că a plecat din cu autobuzul de 15,30 spre O și l-a văzut în stația din O pe B-dul - pe agitat, hainele cu urme de sânge, însă nu l-a întrebat nimic."
În ziua următoare, inculpatul s-a întâlnit din nou cu prietenii la barul, ocazie cu care martorul i-a cerut briceagul înapoi, însă inculpatul i-a răspuns că a rămas acasă la taică-său, astfel cum reiese din declarația acestui din urmă martor aflată la 92 dosar "În data de 2.03.2005, am avut ore până la ora 13,00, după care am mers din nou la Barul unde l-am găsit pe, care era cu o fată, după care am stat la aceeași masă. - i-am cerut briceagul însă el mi-a spus că a rămas acasă la taică-său." La fel declară martorul și în declarația dată la 94 dosar: "L-am întrebat unde este cuțitul și mi-a spus că l-a lăsat acasă întrucât a venit cu tatăl său la școală și nu a putut lua cuțitul. El mi-a spus că a avut o altercație cu niște țigani pe str. - și era tăiat la picior și era îmbrăcat cu alte haine decât în ziua de luni. La un moment dat, când am fost numai cu la masă, el m-a întrebat dacă am auzit de crima din ziua anterioară și spunându-i că am auzit, el mi-a zis flegmatic " eu am omorât-o". - nu am crezut la început mai ales că era prea liniștit, iar la un moment dat a afirmat și ea că el o fi autorul crimei, fiindcă a fost văzut pe autobuz cu hainele de sânge."
Martora -, susține că, fiind de față când a intrat în local, acesta i-ar fi spus inculpatului " că nu mi-ai făcut brișca de sânge", iar acesta a răspuns "nu, fii liniștit". (97 dosar ) Și martora confirmă susținerile de mai sus, completând că în acel moment "a și zâmbit și era și revoltat." De asemenea, aceeași martoră arată că, pe 2.03.2005 a venit la ea, spunându-i că "crede că este criminalul pentru că în ziua anterioară i-a dat un briceag." Și martorul - susține la 111 dosar că l-a văzut a doua zi pe care era "tare speriat și avea urme de vânătăi pe față" și întrebându-l ce a pățit, inculpatul i-a spus că "s-a certat cu recuperatorii", deci o altă versiune. Martorul în declarația de la 115 afirmă că în data de 2.03.2005 "l-a văzut pe inculpat zgâriat pe față" și întrebându-l ce a pățit, a spus că "l-au bătut țiganii".
Un alt aspect care apare în declarația martorei la 97 este acela că, zilele următoare datei comiterii faptei, respectiv pe data de 4.03.2005 s-a întâlnit cu martora care i-a mărturisit că trecea prin fața - în acel moment și "a văzut un ieșind care fugea spre B-dul - dar nu l-a cunoscut având fesul tras pe față și era urmărit de 2 bărbați"confirmându-i ulterior susținerile la telefon ocazie cu care îi zicea că "nu vrea să audă părinții și să o ducă la psiholog". Întrucât cele două martore vorbeau pe speaker, "mama martorei a întrebat-o pe cum va sta liniștită dacă a văzut momentul comiterii faptei, iar ea a afirmat că dacă criminalul a fost prins ea s-a liniștit". Din aceste precizări făcute de martora, rezultă că martora cunoștea cine este autorul faptei însă, din aceeași declarație reiese că, ulterior martora i-a spus martorei "să nu declare la poliție că a aflat de la ea că a văzut când a fost comisă crima, că trecea întâmplător pe stradă." (98) În declarația dată la 101 martora nu recunoaște că ar fi avut o astfel de conversație cu martora anterioară, în schimb arată că s-a întâlnit cu inculpatul a doua zi pe care l-a văzut "șchiopătând", observând de asemenea că avea "vânătăi pe față". .-l ce s-a întâmplat, inculpatul i-a cerut "să-i pună mâna în pantaloni că a fost atacat de un grup de 4 țigani pe data de 1.03.2005". Ulterior așa cum reiese din declarația acesteia, martora îi dă un apel martorei cerându-i să vină la bar "bănuind că este autorul, fiind speriată". Martora își menține în fața instanței de judecată declarațiile date în faza de urmărire penală (154-155), precizând că "în primul rând a observat că inculpatul avea câteva zgârieturi pe față". În legătură cu susținerile inculpatului cum că fusese atacat de țigani, martora afirmă în continuare la 155: "mi-a spus că în ziua anterioară, 1 martie a fost bătut de 4 țigani care i-au luat banii pe care îi avea la el, iar unul dintre țigani chiar l-a tăiat cu cuțitul la un picior, arătându-mi un pansament așezat în zona gambei pe piciorul stâng. mi-a explicat că țiganii care l-au atacat i-au luat cuțitul din buzunar primit de la și l-au rănit la picior cu acel cuțit". În legătură cu acel magazin unde s-a comis fapta, martora arată că tot grupul de liceeni care făcea naveta spre l de C îl "frecventa" întrucât este situat în drum spre stația de autobuz, precizând că "numai ocazional, când se întâlneau să meargă la cafea, intra în magazinul respectiv pentru a-și cumpăra țigări".
În legătură cu fapta inculpatului, audiat fiind la 122 dosar tatăl acestuia declară următoarele: "În data de 28.02.2005 i-am dat fiului meu o bancnotă de 1.000.000 lei să-și cumpere abonament - apoi a venit la O spunând că merge la școală și seara m-a sunat de la bunici că rămâne la ei peste noapte. - Pe data de 1.03.2005 în jurul orei 17,00 ajuns acasă la de C spunându-mi că este bătut de țigani, tăiat la un picior și i s-au furat banii." În continuare acesta declară că și-a dus fiul la dispensar unde a fost pansat iar a doua zi a aflat că a fost omorâtă o femeie în mun. O fără să-i treacă prin cap că ar fi fost vorba despre fiul lui. Tatăl inculpatului susține că, cu ocazia audierii fiului de poliție și procuror, acesta a recunoscut că el a comis fapta respectivă și de asemenea că el și-a autoprovocat rana de la picior. (123) La 125, tatăl inculpatului susține că, din relatările mamei sale reiese că, au fost vizitați de o vecină care i-a spus că, în urmă cu cca o săptămână inculpatul l-a pe fiul acesteia și că îi este foarte frică deoarece "a intrat într-o gașcă și nu mai poate ieși din ea, mai ales că a luat bani cu împrumut de la ei și nu-i mai poate da înapoi, aceștia amenințându-l cu moartea."
În ceea ce-l privește pe inculpat, acesta recunoaște comiterea faptei abia când i se ia declarație de către procuror. Inițial, acesta susținea versiunea privitoare la atacarea lui de către cei 4 țigani la care face referire la un moment dat și pe care a relatat-o atât tatălui (125 dosar ) și bunicului său, cât și organelor de poliție care au venit la domiciliul acestuia să-i ridice hainele. (125 dosar ) În declarația luată în fața procurorului și aflată la 128 dosar, inculpatul relatează următoarele: "În data de 1.03.2005, orele 7,20 am plecat de la bunici spunându-le că merg la școală însă nu am mers și din nou am mers la bufetul de lângă - cu unde m-am întâlnit cu ceilalți colegi care au venit mai târziu. În data de 28.02.2005 am cheltuit suma de vreo 200.000 lei pe taxi iar am cheltuit toți banii pe băuturi, eu am consumat o sticlă de vin și cca 50 . În timp ce consumam băuturi alcoolice, mi-a arătat un briceag și l-am rugat să mi-l împrumute să fac rost de bani. La bar am ieșit în jurul orei 14,20-14.40 și ne-am despărțit eu având briceagul de la la mine. M-am deplasat pe jos spre stația de autobuz spre B-dul - de unde fac naveta la și m-a gândit cum pot face rost de bani. Inițial m-am gândit să atac vânzătoarea de la chioșcul de abonamente însă era multă lume astfel că mi-am amintit de un magazin din apropiere de pe str. - unde am fost de mai multe or după cumpărături. Am intrat în magazin am cumpărat două lame de gume orbit iar între timp a intrat o femeie cu un copil mic, ea am ieșit din unitate așteptând să iasă femeia respectivă după care am reintrat. Precizez că nu am cunoscut-o pe vânzătoarea respectivă. M-am apropiat de congelator și am întrebat-o dacă are pui de vânzare și mi-a spus că nu are decât pipote, apoi am atacat-o punând mâna pe umărul ei am împins-o și am căzut amândoi pe podea, apoi am scos cuțitul și am împuns-o și întrucât a vrut să se ridice am întors-o pe toate părțile și ea a strigat "nu mă omorâți". - am intrat în unitate cu intenția de a fura bani, întrucât a încercat o altă persoană să intre în magazin eu am ieșit din unitate bruscând femeia respectivă care a căzut iar eu am fugit spre stația de autobuz fără să-mi dau seama că mă urmărește cineva. Precizez că briceagul l-am luat cu mine punându-l în buzunar și eram îmbrăcat în felul următor: pe cap aveam un fes de culoare închisă, giacă din fâș de culoare închisă, cu mâneci de culoare deschisă, blugi de culoare albastru deschis iar în picioare cizme de culoare neagră nr.42 sau 43. În stație m-am întâlnit cu mai mulți cunoscuți însă nu știu cu îi cheamă și văzându-mă cu urme de sânge pe haine m-au întrebat ce am pățit și le-am spus că am fost atacat de țigani și că mi-au furat banii și le-am arătat briceagul. cu din metal și lemn la mijloc, lungimea lamei de 12 cm, cu o singură parte a lamei tăietoare vârf ascuțit, lățimea max. 2 cm, vârful fiind puțin curbat, este cel cu care am comis fapta. După ce am ajuns în am aruncat cuțitul în apropiere de o haltă CFR. După ce am ajuns la mi-a făcut o tăietură la piciorul stg. și i-am spus tatălui meu că m-au bătut țiganii, astfel că, după ora 18,00 am revenit la O la Spitalul Județean iar acolo am spus că m-am tăiat cu securea. - mi-a cerut să-i restitui briceagul însă i-am spus că l-am uitat acasă și întrucât a auzit despre crima de ieri de la un de pe str. - i-am spus că eu am comis fapta respectivă."
În declarația dată la 132 dosar inculpatul recunoaște că în magazinul a fost și cu alte ocazii, precizând de asemenea că nu corespunde adevărului prima declarație în sensul că a fost atacat de țigani care i-au furat banii. De asemenea, inculpatul recunoaște că avea o datorie de 3.000.000 lei de cca un an la numitul băiatul patronului de la dar acesta nu a făcut presiuni asupra sa pentru a-i restitui banii. Chiar și ulterior, inculpatul a ezitat să recunoască comiterea faptei, dar în cele din urmă a recunoscut-o în prezența sa. În declarația olografă de la 134 dosar inculpatul arată că "în timp ce cădea, s-a lovit cu fața de un raft". În aceeași declarație olografă, inculpatul mai face următoarele precizări: "- a venit și ea de pe tejghea lângă lada frigorifică, am scos briceagul din buzunar, i l-am pus la gât, în același timp am prins-o cu mâna de umărul drept și i-am zis "--mi banii" la care aceasta a spus că nu îmi dă, atunci am împins-o și am căzut amândoi jos, eu am căzut peste vânzătoare. Ajunși jos, femeia a încercat să se apere cu mâinile atunci eu am dat cu cuțitul în ea de mai multe ori, striga să n-o omor dar eu i-am pus mâna de mai multe ori pe gură ca să nu strige. - Nu-mi dau seama cum, dar la un moment dat, femeia s-a ridicat în genunchi, iar eu am căzut pe spate. Am apucat-o de păr, am tras-o spre mine ca să n-o să se ridice în picioare dându-i mai multe lovituri cu cuțitul în spate, a căzut lângă mine jos, eu m-am ridicat în genunchi lângă ea, atunci am auzit că s-a deschis ușa de la intrare în, am văzut că intră o femeie, m-am ridicat, a fugit afară, am aruncat-o jos, după care am fugit spre stația de autobuz."
În declarația dată în fața judecătorului cu ocazia judecării propunerii sale de arestare și aflată la 140 dosar, inculpatul mai face unele precizări, susținând că s-a hotărât să facă rost de bani pentru a-și face abonament, întrucât cheltuise banii primiți în acest sens de la tatăl său, arătând că la momentul când a cerut briceagul s-a gândit că dacă va arăta cuțitul va obține mai ușor banii și, de asemenea că nu a sustras nimic din magazin întrucât nu a reușit.
În fața instanței, inculpatul, în prezența apărătorului ales, revine asupra recunoașterii făcute anterior în fața organului de urmărire penală, susținând următoarele (43): ". în ziua de 28 februarie 2005 s-au consumat băuturi alcoolice dar nu în cantitate deosebită iar consumația a fost plătită de precum și de un prieten al lui pe care u-l cunoșteam. - nu am cheltuit nimic din suma de 1.000.000 lei primită de la tatăl meu decât costul unui pachet de țigări." În continuare, același inculpat susține că, în seara respectivă rămânând la bunici în oraș și vorbind la telefon cu tatăl său, i-a spus că nu a cheltuit banii primiți și nici nu și-a făcut abonament. În legătură cu fapta comisă în 1.03.2005, inculpatul face următoarele precizări la 43: "în acest bar am rămas toți până la orele 14,30-15,00. În acest interval de timp am cerut lui să-mi dea briceagul pe care ni-l arătase la masă, pentru motivul că mi s-a părut deosebit de și am vrut să-l am în posesia mea pt.2-3 zile. a fost de acord cu solicitarea mea și mi-a dat briceagul împrumut, fără a stabili o dată pentru restituirea lui. Nici în acest bar nu am cheltuit banii pe care i-am primit de la tatăl meu și nici nu mi-am făcut abonament întrucât stând 2 zile la rând în baruri nu am avut timp să mă ocup de acest aspect. - Între orele 14,30-15,00 am plecat singur din bar și m-am deplasat pe jos înspre stația de autobuz situată în apropierea Bisericii de unde intenționam să iau autobuzul către l de Pe drum, în stația de tramvai de la primărie, m-am întâlnit cu un tânăr minor, cunoștință a mea veche, al cărui nume nu doresc să îl fac public în acest moment, cu care am rămas timp de aprox.10 min de vorbă cu el, și despre care doresc să declar că, în vara anului 2004 am avut probleme cu el în sensul că, a încercat să mă oblige să-i cumpăr un telefon mobil, eu nu am vrut să-i dau bani și ca urmare a acestei neînțelegeri am rămas în raporturi de dușmănie. Și cu ocazia din stația de tramvai din 1.03.2005 acesta mi-a cerut să tot ce am în buzunare să-i dau toți banii pe care-i am asupra mea și apoi să merg cu el până în stația de autobuz dintr-o altă zonă a orașului, de pe B-dul - - -, unde acesta trebuia să se întâlnească cu niște prieteni ai lui. Întrucât îmi era frică de acest tânăr, i-am dat banii adică cei 1.000.000 lei, briceagul, țigările și l-am însoțit împotriva voinței mele pe B-dul - la stația de autobuz. Ne-am declasat pe jos și am mers aprox. 5 min însă, prietenii persoanei despre care am declarat mai sus nu au venit așa întrucât, după 15 min am plecat și noi. Aceeași persoană mi-a solicitat să-l însoțesc pe str. - indicându-mi locul în care ne vom deplasa ca fiind magazinul de pe str. -. Din nou l-am însoțit împotriva voinței mele pentru că-mi era frică de el. Am intrat în magazinul amândoi, el a cumpărat două lame de gumă orbit. În acest timp a intrat o femeie tânără și o mică iar noi doi am ieșit, după plecarea femeii din magazin, amândoi am intrat încă o dată în magazin, iar cunoscutul meu a întrebat-o pe vânzătoare dacă are pui, vânzătoarea a spus că nu știe dar verifică în frigider, a și deschis frigiderul și i-a arătat ce fel de pui se află în interior, moment în care cunoscutul meu i-a cerut pe neașteptate să-i dea toți banii. Femeia a răspuns că nu-i dă nici un. meu a scos briceagul pe care-l avea în buzunar și-l luase de la mine și a amenințat-o că, dacă nu-i dă toți banii o omoară. Femeia a încercat să fugă de lângă el pentru a ieși din magazin, dar între timp, acesta a prins-o cu mâna de umăr, a împins-o, femeia s-a împiedicat în niște lăzi și a căzut, iar cunoscutul meu a căzut peste ea, pentru că el deja briceagul în mână i-a și aplicat câteva lovituri încă din acest moment, probabil în abdomen. El s-a ridicat însă și femeia, așa lovită cum era a reușit să se ridice și a încercat să-l atace pe el. În acest moment, cunoscutul meu se afla cu spatele la femeie și cu fața spre mine, începând deja să-mi atragă atenția să nu spun la nimeni. Femeia lovită s-a apropiat venind din spatele lui și l-a prins cu mâna de umăr Atunci el s-a întors și i-a aplicat mai multe lovituri cu briceagul în zona inimii. Pentru a doua oară agresorul a căzut peste victimă, s-au luptat, iar el a început să-i aplice numeroase lovituri cu briceagul în toate zonele corpului, în piept, în abdomen, în spate și oriunde a nimerit. S-a ridicat de jos, s-a întors către mine și mi-a întins briceagul, solicitându-mi să-l țin eu ca să nu-l prindă poliția. L-am luat și l-am pus în buzunarul meu, deși era plin de sânge. Mi-a cerut apoi să verific eu personal dacă femeia este moartă, iar eu l-am ascultat, m-am aplecat peste victimă și am verificat cu mâna dacă îi mai inima, prin aceea că i-am apăsat cu degetele pe gât în zona venei jugulare. A constatat personal că femeia se află în viață și am comunicat acest fapt agresorului. În acest mod se explică de ce blugii de pe mine s-au pătat cu sânge. Imediat, cunoscutul meu mi-a solicitat să-mi provoc singur o rană superficială la picior, pentru ca după ce vom ieși din magazin, dacă oamenii vor vedea de sânge de pe blugi, să pot oferi o explicație a proveninței sângelui. - m-am conformat, am luat briceagul care se afla deja în buzunarul meu și cu mâna mea, mi-am provocat tăietura de la picior. Precizez că mi-am provocat leziunea de la picior, aflându-mă încă în interiorul magazinului. Cu câteva secunde înainte de a intra o cumpărătoare cunoscutul meu a reușit să mă amenințe că, dacă voi spune cuiva cele întâmplate, va veni acasă la mine unde o să mă omoare. Cumpărătoarea a ajuns în ușa magazinului dar nu a reușit să intre pentru că noi am observat-o și ne-am repezit amândoi să ieșim, iar eu am reușit să ies primul, așa se și explică faptul că eu am trântit-o pe femeie la pământ în încercarea mea de a ieși cât mai repede din magazin și de a fugi. a ieșit al doilea din magazin dar nu știu în ce direcție a fugit pentru că am încercat să alerg și să mă pierd în mulțime. era îmbrăcat într-un pulover gri, o haină de piele neagră, o pereche de blugi și o pereche de pantofi. În momentul în care a ieșit din magazin, hainele lui erau pline de sânge. Hainele lui erau cu mult mai murdare de sânge decât ale mele, ca urmare nu înțeleg de ce martorii audiați până în prezent nu au remarcat că din magazinul au ieșit în fugă 2 bărbați, eu cu hainele puțin murdare de sânge precum și altul cu hainele mult mai evident și mai puternic impregnate de sânge. Nu am de asemenea nici o explicație pentru faptul că numai după mine a pornit cineva în urmărire și nici o persoană din apropiere nu a remarcat și nu a urmărit pe cel despre care am declarat mai sus. Întrucât am pornit în fugă în mai puțin de 1 min am ajuns în stația de autobuz de pe B-dul - de unde trebuia să iau autobuzul spre. Aici m-am întâlnit cu o femeie pe care o cunoșteam din vedere dar al cărei nume nu-l cunosc. Întrucât am avut hainele murdare de sânge, m-a întrebat ce am făcut, iar eu i-am răspuns că am fost atacat de țigani, care au vrut să-mi ia banii pe care-i aveam la mine. Precizez că în acel moment briceagul se afla în buzunarul meu. Întrucât fusesem tâlhărit de banii și bunurile mele în stația de tramvai de lângă Primărie, am cerut femeii din l de C să-mi dea bani să-mi plătesc biletul pentru l de A primit de la aceasta banii necesari, mi-am cumpărat bilet și am plecat acasă. Când am ajuns în loc. de C și am coborât din autobuz, am aruncat briceagul într-un loc cunoscut de mine. În ziua următoare când m-am întâlnit din nou cu prietenii mei în barul, mi-a cerut briceagul, iar eu i-am răspuns că o să i-l aduc, dar în acea dimineață a rămas acasă. Toate cele de mai sus se referă la un tânăr care este minor, însă mie mi-a produs o stare de teamă deosebită, întrucât este foarte cunoscut în oraș pentru lui și pentru caracterul deosebit de agresiv al prietenilor lui. În școala mea nu există nici un coleg care să nu fi luat bătaie de la el sau de la prietenii lui. În momentul în care m-am amenințat prima dată și m-a tâlhărit de obiectele mele în stația de tramvai de lângă Primărie, aș fi vrut să fug însă nu am făcut acest gest, gândindu-mă că, într-o zi tot mă va prinde. Nici în momentul în care sub ochii mei a omorât o femeie prin lovituri repetate de cuțit, nu am înțeles nici să strig după ajutor și nici să fug, din același sentiment de teamă. Susțin că am avut comportamentul mai sus descris de mine pe toată durata comiterii faptei, respectiv am asistat pasiv la uciderea unei femei pentru că am considerat că dacă mă voi opune solicitărilor agresorului, acesta mă va amenința și mă va urmări în acest mod pentru că voi avea o cădere psihică. Sunt întrebat în instanță care este sensul cuvintelor "cădere psihică" dar nu pot să relatez exact ce înseamnă aceasta. Nu am declarat nimic din cele arătate astăzi în nici una din declarațiile date în faza de urmărire penală pentru că mi-a fost frică de posibilitatea ca autorul faptei, împreună cu prietenii lui să atenteze la viața și sănătatea tatălui meu și numai pentru a-l proteja pe acesta am recunoscut comiterea faptei. Categoric nu ne-am fi aflat eu sau tatăl meu mai în siguranță dacă aș fi divulgat identitatea agresorului în faza de urmărire penală, ceea ce ar fi avut ca urmare cercetarea și arestarea acestuia, pentru că ar fi rămas în libertate prietenii lui. Din motivele de mai sus la termenul de judecată de astăzi voi păstra sub tăcere numele autorului infracțiunii de omor, dar pentru a-mi putea exercita dreptul la apărare, îl voi declara la următorul termen ce se va fixa în cauză. Nu am solicitat niciodată nici apărătorului meu și nici procurorului în faza de urmărire penală să-mi fie aplicate dispozițiile legale cu privire la protecția martorilor, deși am avut calitatea de martor la crima ce face obiectul prezentului dosar." Cu toate acestea, în aceeași ședință publică, ulterior, într-o continuare a declarației luate acestuia la 46, inculpatul îl indică pe autor ca fiind numitul. "Nu-i cunosc prenumele însă declar că acesta este elev la fostul Liceu CFR, actualmente denumit Liceul " " în clasa a XI-a la profilul mecanic disel și care probabil locuiește în cartierul Nufărul. Îl cunosc pe fratele celui indicat de mine mai sus, care a fost coleg de clasă cu mine la liceul și se numește, în cursul anului trecut în clasa a X-a, de asemenea nu îmi amintesc prenumele acestei persoane."
Aspectul reliefat de inculpat în faza de judecată, cum că fapta ar fi fost comisă de un alt autor care, după comiterea faptei ar fi ieșit împreună cu el în stradă, nu este confirmat de nici unul din martorii audiați în cauză care se au fost de față când inculpatul a ieșit din magazin trântind-o pe martora R la pământ, aceasta din urmă susținând în mod constant că nici o altă persoană nu ieșise din magazin, iar martorii care au ridicat-o pe aceasta de la pământ, susțin doar că au văzut un tânăr, martorul chiar identificându-l pe inculpatul prezent în fața instanței ca fiind persoana care a ieșit din magazin trântind-o pe martora la care s-a făcut referire anterior la pământ. În schimb există unii martori care ajungând ulterior în fața magazinului, l-au văzut doar pe tânărul care fugea spre B-dul -, crezând că el este agresorul, când, în realitate, era vorba despre martorul, după cum au constatat și ei în momentul în care acesta s-a întors la locul în care o lăsase pe prietena sa după ce-l pierduse pe inculpat în mulțime. În declarația dată la 85-87 dosar de martorul care a ajuns ulterior în preajma -ului, susține că agresorul era "un înalt, cu giacă de piele de culoare neagră, pe cap avea un fes de culoare închisă cu câteva dungi, pantaloni de culoare închisă, tenul de culoare mai închisă." În realitate, acest martor făcea referire la martorul audiat anterior, numitul, care fugind după inculpat, fusese confundat cu acesta din urmă. În legătură cu acest fapt, martorul susține: "- am crezut că acesta este agresorul, însă după ce s-a întors, mi-am dat seama că l-am confundat." În declarația dată în fața instanței (156), același martor arată că, "categoric, această persoană nu era inculpatul prezent în sala de judecată."Același aspect îl reține însuși martorul - la 79 dosar care afirmă următoarele: "După ce m-am întors în fața -ului, în grupul de persoane era un tânăr uitându-se la mine, care mi-a spus că m-a confundat cu agresorul, văzându-mă că fug După părerea mea, era o distanță de 10 când am alergat după el, iar pe str. erau foarte puține persoane și nu s-a sesizat nimeni despre ce ar putea fi vorba." În legătură cu același aspect, martora afirmă (82-84 dosar p): "- în jurul orei 15,30 mă pregăteam să merg la magazinul respectiv - Mai era o femeie pe care nu o cunosc care mi-a spus că agresorul a fugit spre B-dul -, băiatul lui a spus că a văzut un înalt, brunet, cu o giacă neagră de piele și era parcă nebărbierit. - S-a întors apoi un tânăr la fața locului înalt și blond care a afirmat că a fugit după agresor, dar nu l-a ajuns, iar uitându-se la el a spus că l-a confundat și că nu corespund semnalmentele celor indicate anterior. Mai arăt că tânărul care a fugit după agresor avea hainele curate, fără urmă de sânge, iar acest lucru l-a observat și care a declarat că l-a confundat pe acesta cu agresorul." Și din declarația martorei R de la 73, dosar, reiese că martorul care a ridicat-o de jos era îmbrăcat cu o haină de piele neagră și cu o pereche de pantaloni.
În ceea ce privește numitul, persoana indicată de inculpat ca fiind autorul faptei, cu privire la acesta s-au făcut cercetări de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, care s-au finalizat cu o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale pentru comiterea infr. prev de art.174 rap. la art.175 lit. i pen și 176 lit. a pen comise asupra victimei. (210-213 dosar) Numitul a susținut că îl cunoaște doar tangențial pe inculpat, pentru că a fost coleg cu fratele său mai mic câteva luni, însă nu a ieșit niciodată cu el împreună în oraș și nu a comis fapta de care este învinuit, iar în data de 1.03.2005 a fost tot timpul în prezența unor prieteni și colegi de școală până seara astfel că nu corespunde adevărului cele relatate de inculpatul. (212) De altfel, numitul a și depus o plângere penală împotriva inculpatului pentru denunțare calomnioasă, cauza fiind în curs de soluționare.
-ația inculpatului dată în fața instanței de judecată la 43, prin care revine asupra recunoașterii făcute anterior atât în fața organului de urmărire penală, cât și în fața judecătorului învestit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă scoate în evidență nesinceritatea acestuia și dorința de a denatura adevărul, aceasta necoroborându-se cu celelalte probe aflate la dosarul cauzei. Astfel, încă de la început, în această din urmă declarație, inculpatul susține că în data de 28.02.2005 acesta nu e cel care a achitat consumația la bar, susținere care se află în contradicție cu celelalte declarații de martori care afirmă că s-au consumat câteva sticle de vin, consumația fiind achitată de inculpat. Întrebat fiind de unde are banii, inculpatul chiar a răspuns că "nu sunt banii de abonament, și îi are dintr-o afacere", după cum susține atât martorul (93) cât și martorul (107). Întrebat fiind inculpatul de martorul dacă nu se întoarce cu ei acasă în data de 1.03.2005, după ce au părăsit barul (107), acesta răspunde că rămâne la bunici peste noapte, când, în realitate, el se întoarce acasă la la o oră ulterioară celei la care s-a comis fapta.
Relevant este momentul în care inculpatul a cerut briceagul numitului. În declarația dată la 128 dosar p, inculpatul susține că martorul i-a arătat un briceag și l-a rugat să i-l împrumute să facă rost de bani, iar în declarația dată în fața judecătorului (140 dosar ) inculpatul mai face precizarea că la momentul când a cerut briceagul s-a gândit că dacă va arăta cuțitul va obține mai ușor banii. Ulterior, același inculpat, în declarația dată în faza de judecată (43), inculpatul susține că pentru motivul că i s-a părut deosebit de și a vrut să-l aibă în posesia lui pt.2-3 zile, afirmație care nu apare în nici o declarație făcută în faza de urmărire penală, ci, așa cum arătat anterior, este făcută de martorul în faza de judecată, acesta fiind audiat după inculpat și declarând în consens cu acesta, deși inițial declarase cu totul altceva. De remarcat că, același martor în faza de urmărire penală la 94 declară că inculpatul i-a cerut briceagul întrucât are ceva probleme. Contradicții există între ultima declarație dată de inculpat și celelalte declarații aflate la dosar și în legătură cu durata de timp pentru care acesta din urmă a cerut briceagul, chiar inculpatul susține în fața procurorului că a cerut briceagul până a doua zi, susținere care se completează cu declarația martorului care, inclusiv în faza de judecată afirmă că a doua zi inculpatul trebuia să i-l restituie, motiv pentru care la data de 2.03.2005 l-a și întrebat în legătură cu acest aspect, în timp ce, în faza de judecată, același inculpat susține că i-a cerut martorului briceagul pentru 2-3 zile. (43)
Un alt fapt care vine în sprijinul acuzațiilor aduse inculpatului, este faptul, că a doua zi, venind vorba despre fapta care fusese anunțată prin intermediul televiziunii, inculpatul i-a mărturisit martorului, aflându-se la masă doar cu acesta din urmă faptul că "el a omorât-o", martorul crezând inițial că inculpatul minte întrucât era "prea liniștit", până când a auzit și comentariilor celorlalți care vorbeau despre faptul că inculpatul ar putea fi pretinsul autor al faptei. (94) Această declarație a făcut-o inculpatul în condițiile în care nu l-a constrâns nimeni s-o facă, și nici n-a fost nevoie să denatureze adevărul în vreun fel, atâta vreme cât era în relații bune cu martorul respectiv. Cu alte cuvinte, dacă în ce privește ultima versiune susținută de inculpat, cum că, l-ar fi însoțit pe autorul real al faptei în momentul comiterii acesteia din frică pentru viața sa și al tatălui său, referitor la această mărturisire făcută, nu se poate reține că inculpatul fusese supus presiunii psihice. Nu pare real nici aspectul că inculpatul s-ar fi temut pentru viața tatălui său, așa cum susține la sfârșitul declarației dată în fața instanței la 45 atâta vreme cât, din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cauză (148) reiese că în situațiile în care era agresat verbal sau bătut de către tatăl său, "a recunoscut că "în gând" a vrut să-l omoare", în realitate, nefiind normal ca un adolescent să simtă asemenea impulsuri privitoare la părintele său în situația în care nu se dovedește că acesta ar fi săvârșit abuzuri peste limita admisă de educația care se impune a-i fi dată.
pare apărarea făcută de inculpat în faza de judecată, ocazie cu care arată că, la comanda pretinsului autor i-a dat acestuia briceagul pentru a comite fapta, după care, la un moment dat, autorul îi cere să se aplece asupra victimei pentru a vedea dacă mai trăiește, ocazie cu care își mânjește hainele de sângele victimei, pentru ca, ulterior, să-i înmâneze cuțitul cu care a săvârșit fapta, să-i ceară să-și provoace o rană la picior cu briceagul pentru ca eventualii trecători care i-ar vedea fugind din să nu intre la bănuială și înainte să fugă, autorul are timpul și dispoziția necesară și să-l amenințe pe inculpat cu moartea, dacă o va divulga altcuiva. În realitate, în aceste ocazii, inculpații încearcă să se depărteze cât mai repede de locul faptei, spre a nu fi surprinși în apropierea victimei, mai ales că fapta s-a comis într-un loc public în care, la acea oră, putea intra oricine. Un alt aspect în măsură să răstoarne apărarea ulterioară formulată de inculpat îl reprezintă faptul că, deși, în faza de judecată, inculpatul afirmă cu certitudine că nu a fost decât subiect pasiv la comiterea faptei de către autor, ulterior provocându-și doar rana de la picior, din declarațiile martorilor (101 dosar,154-155) și (115 dosar ) reiese că inculpatul ar fi suferit o leziune la nivelul buzei sau că era zgâriat pe față, din raportul de constatare medico-legală de la 152 întocmit în cauză în legătură cu leziunile posttraumatice ale inculpatului ce pot data din 1.03.2005, relevându-se că leziunea de la drt. a fost provocată prin acțiunea tangențială a unui corp ascuțit (posibil unghiile victimei). Chiar inculpatul recunoaște în fața organelor de urmărire penală că "în timp ce cădea, s-a lovit cu fața de un raft" (134 dosar ) Referitor la acest aspect, inculpatul nu a adus în fața instanței în plus nici o precizare în sensul că aceste leziuni i-ar fi fost provocate de altcineva în data de 1.03.2005, de unde rezultă că a avut un rol activ în activitatea exercitată împotriva victimei.
Relevant este și aspectul potrivit căruia, în faza de judecată inculpatul declară în fața instanței că fapta ar fi fost comisă de o altă persoană căreia nu vrea să-i divulge numele decât la termenul următor, temându-se de viața sa și a tatălui său, pentru ca, mai târziu, în aceeași ședință de judecată același inculpat să revină asupra hotărârii luate, divulgând un anumit nume "" fără să-i cunoască prenumele, deși ar fi trebuit, în condițiile în care susține că toată lumea din liceu se teme de acesta, făptuitor cu privire la care s-a și dat soluția de neîncepere a urmăririi penale cu privire la această faptă, motiv pentru care numitul a și formulat împotriva inculpatului plângere penală pentru denunțare calomnioasă. De asemenea, greu de crezut ca inculpatul să se teamă într-o asemenea măsură de un minor și mai ales, dacă numitul ar fi fost atât de renumit în acest sens, despre el ar fi avut cunoștință și prietenii inculpatului, alături de care își petrecea timpul prin baruri.
De asemenea, același inculpat se contrazice și în ce privește versiunile prezentate ulterior pentru a-și justifica rana pe care și-a autoprovocat-o la picior, martorului - spunându-i (111 dosar ) că "s-a certat cu recuperatorii", deși el însuși recunoaște în declarația dată la 132 că persoana la care el are o datorie nu ar fi făcut presiuni asupra sa pentru a-i restitui banii, în timp ce martorului, 115, și martorei spunându-le cu ocazii diferite că "l-au bătut țiganii". De reținut și contradicția dintre declarația inculpatului în care arată că rana i-a fost provocată de cei 4 țigani care l-au tâlhărit și concluziile raportului de constatare medico-legală de la 152 întocmit în cauză, unde se arată că "- plăgile de la gamba stg. prin acțiunea cu un corp tăietor (cuțit) Ele au caracter tipic de autoprovocare cu leziunea mai superficială de "tatonare", aspect asupra căruia inculpatul, încercând să fie cât mai credibil, a revenit în sensul că rana și-a autoprovocat-o la solicitarea pretinsului autor al faptei.
Pe de altă parte, nici unul din martorii care au văzut o persoană ieșind din nu au văzut și o altă persoană ieșind după acesta, atât martora R, pe care inculpatul a doborât-o la pământ, cât și martorii și susținând cu certitudine că din nu a ieșit nici o altă persoană împreună cu inculpatul, în condițiile în care acesta din urmă, în declarația dată în fața instanței afirmă că cei doi au ieșit în același timp din magazin și nu-și explică inculpatul cum martorii l-au văzut ieșind doar pe el. Un aspect deosebit de important îl reprezintă faptul că din descrierea făcută de acești martori reiese că cel care a ieșit pe ușă este una și aceeași persoană asupra căreia s-au găsit hainele pătate de sânge și ridicate de la domiciliu, respectiv inculpatului, iar martorii R și susțin cu certitudine că inculpatul din boxă este cel care a ieșit pe ușa -ului imediat după comiterea faptei, pe când victima încă mai trăia. Referitor la aspectul învederat de inculpat în declarația de la 43 cum că atât el cât și pretinsul autor ar fi ieșit pe ușa din față, la termenul din 16.02.2007 apărarea solicită a efectua o reconstituire, întrucât nu a fost luată în calcul posibilitatea ieșirii din incinta magazinului în care a avut loc crima prin spate a unei a doua persoane, aspect care contrazice apărarea anterioară formulată de inculpat. Chiar și martora audiată la 105 dosar care a intrat în magazin înaintea comiterii faptei susține că a văzut intrând un tânăr care a ieșit imediat, martoră la care face și inculpatul referire în declarația de recunoaștere a faptei dată în fața procurorului, în care arată că, văzând-o pe martoră, a ieșit din magazin, așteptând ca aceasta să iasă și vânzătoarea să rămână singură.
Important este și aspectul reliefat de martora R care afirmă că, inculpatul "a țâșnit" spre ea, împingând-o puternic în piept și aruncând-o peste trotuar în stradă, unde a căzut pe spate, după care s-a aplecat asupra sa cu un cuțit pe care îl avea în mâna dreaptă", moment în care martora s-a speriat și a țipat cât a putut de tare. Aceste mențiuni în evidență comportamentul agresiv al inculpatului în acele momente, fiind puțin probabil că, având în vedere această precizare, inculpatul să fi putut rămâne pasiv la comiterea a faptei de către o altă persoană, așa cu susține în fața instanței la 43.
Un alt aspect important îl reprezintă și faptul că, după săvârșirea faptei, inculpatul a ascuns briceagul într-un anumit loc, înspre care, după ce acesta a recunoscut comiterea faptei, a și condus organele de poliție într-acolo, găsindu-se astfel corpul delict cu care s-a comis fapta.
Raportul de constatare medico-legală de la 152 întocmit în cauză în legătură cu leziunile posttraumatice ale inculpatului ce pot data din 1.03.2005, relevă că leziunile s-au produs după cum urmează: "- plăgile de la gamba stg. prin acțiunea cu un corp tăietor (cuțit) Ele au caracter tipic de autoprovocare cu leziunea mai superficială de "tatonare"- leziunea de la drt. prin acțiunea tangențială a unui corp ascuțit (posibil unghiile victimei), - leziunile de la degete prin acțiunea unui corp tăietor."
De asemenea, din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică de la 161 reiese că "fragmentul urmei de încălțăminte ridicată prin fotografiere directă de pe gresia padimentului din interiorul -ului SC Com SRL din Oaf ost creat de piciorului stâng, ridicată de la numitul ".
Din concluziile raportului de constatare medico-legală întocmit în cauză cu privire la victimă și aflat la 55 dosar faptul că moartea numite datează din 1.03.2005, a fost violentă și ea s-a datorat hemoragiei interne și externe masive survenite ca urmare a unor plăgi multiple tăiate-înțepate penetrante cu localizare la nivelul toracelui (cord și plămâni) și abdomenului; leziunile s-au putut produce prin lovirea multiplă și repetată a corpului victimei cu un corp tăietor-înțepător, posibil cu briceagul corp delict prezentat; poziția victimă-agresor a fost variabilă în timp, cu mențiunea că leziunile la nivelul mâinilor victimei au un caracter de autoapărare; leziunile s-au putut produce într-un timp relativ scurt, până la câteva minute.
Toate aceste probe administrate în cauză dovedesc faptul că autorul faptei este inculpatul, care, așa cum afirmam anterior, a recunoscut cu lux de amănunte comiterea faptei, în prezența apărătorului din oficiu și tatălui său, recunoaștere care se coroborează cu celelalte probe cu martori administrate în cauză, în cele relatate mai sus, instanța arătând de ce declarația ulterioară a inculpatului nu poate fi credibilă.
În cauză, în apărarea inculpatului, s-au cerut și alte probe cum ar fi proba testului poligraf care a fost respinsă de instanță pentru că, pe lângă faptul că nu are relevanță juridică, nu s-a dovedit a fi utilă nici prin prisma declarațiilor contradictorii făcute de inculpat, ceea ce denotă nesinceritatea acestuia. S-a mai invocat în apărare și faptul că din adresa parchetului de la 217 reiese că geaca de fâș a inculpatului cu care era îmbrăcat la data comiterii faptei i-a fost restituită după ce au fost decupate porțiunile pătate cu sânge, fapt incalificabil, fiindcă, în asemenea cazuri, se păstrează întreaga haină în vederea prelevării unor eventuale probe, aspect care nu indică decât existența unui viciu în instrumentarea cauzei care aparține organelor de urmărire penală, dar care nu este în măsură să schimbe cu ceva temeinicia probelor aduse în acuzare care relevă că inculpatul este autorul faptei.
De asemenea, apărătorul inculpatului arată că au dispărut probe de la dosar în faza de urmărire penală, respectiv amprentele luate de la locul comiterii faptei și care ulterior nu s-au mai găsit, aspecte care, din nou relevă existența unor vicii comise de organul de urmărire penală în instrumentarea cauzei, care nu sunt în măsură să răstoarne multitudinea probelor administrate în acuzare și pe care apărarea formulată de inculpat nu a reușit să le răstoarne.
În cauză s-a formulat și cerere de strămutare care a fost respinsă de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea nr.6599/9.11.2006, pentru ca la termenul din 16.02.2007 să se solicite de către apărătorul inculpatului încă un termen de judecată, întrucât a fost înaintată o nouă cerere de strămutare a cauzei, împrejurare pe care instanța o apreciază ca modalitate de tergiversare a cauzei, cu atât mai mult cu cât cauza trenează de rol de aproape 2 ani și probele fiind în mare parte administrate.
Faptele comise de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav și tentativă la tâlhărie.
Instanța a reținut că intenția inițială a inculpatului a fost aceea de a obține bani, aspect relatat de el în fața instanței la 140 dosar, unde susține că la momentul când a cerut briceagul s-a gândit că dacă va arăta cuțitul va obține mai ușor banii și, de asemenea că nu a sustras nimic din magazin întrucât nu a reușit.
Fiind vorba despre o singură faptă de omor, instanța a reținut că, în mod greșit în rechizitoriu textele art.174,175 lit. i și 176 lit. a,d Cod penal s-au reținut separat, fiind vorba despre o singură infracțiune de omor deosebit de grav, astfel că, în baza art.334 Cod de procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului, din infr. prev și ped de art.174-175 lit i pen cu aplic. art.99 alin.2 pen și art.174-176 lit. a și d pen cu aplic. art.99 alin.2 în infr. prev și ped de art.174, 175 lit. i, 176 lit. a, d Cod penal cu aplic. art.99 alin.3 Cod penal și cu aplic. art.109 alin.2 Cod penal reținând și că, în speță, inculpatul avea 16 ani împliniți la data de comiterii faptei, astfel că, în speță se impune reținerea prev. art.99 alin. 3 Cod penal.
Pentru motivul că inculpatul avea 16 ani împliniți la data comiterii faptei, urmează să se rețină și cu privire la această faptă prev. art.99 alin.3 pen, astfel că, în baza art.334 va C.P.P. schimba încadrarea juridică a faptei inculpatului din infr. prev și ped de art.20 rap. la art.211 alin.2 lit. c, alin.2/1 lit. b cu aplic. art.99 alin.2 pen, în infr.prev șiped de art. 20 rap. la art. 211 alin.2 lit. c, alin.2/1 lit. b cu aplic. art.99 alin.3 pen și cu aplic. art.109 alin.1 Cod penal.
În baza art.72 Cod penal instanța trecut la individualizarea judiciară a pedepselor de mai sus și, ținând seama de dispozițiile din partea generală a Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor comise, victimei aplicându-i-se multiple înțepături cu briceagul în scop de tâlhărie, de împrejurările în care s-au comis acestea, în plină zi, într-un loc public, dată fiind persoana inculpatului, nesinceritatea acestuia, faptul că aceasta deși a recunoscut inițial faptele comise, ulterior nu și-a mai menținut declarațiile, ba chiar a susținut că autorul faptei ar fi o altă persoană care a și fost cercetată de parchet, dându-se în privința acesteia neînceperea urmăririi penale, atitudinea lui după comiterea faptei, mărturisind "liniștit" martorului că el "a omorât-o", "râzând" în momentul în care a fost întrebat de către martorul dacă i-a făcut briceagul de sânge, urmând să-l condamne la: 17 ani închisoare în regim de detenție, pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav; 5 ani închisoare în regim de detenție, pentru comiterea infracțiunii de tentativă la tâlhărie.
În baza art.33,34 Cod penal contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de17 ani închisoare, pedeapsă pe care inculpatul o va executa în regim de detenție, menținând starea de arest a inculpatului și deducând reținerea din 2.03.2005 și arestul preventiv de la 3.03.2005 la zi.
În baza art.16, 346 Cod de procedură penală a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente din de C, nr.313, jud. Bh, la 100.000.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă, reprezentând suferințele psihice suferite de părintele victimei pentru moartea acesteia, pentru modul în care aceasta a decedat. (42)
În baza art.16,346 Cod de procedură penală a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la 47.263.000 lei daune materiale, reprezentând, cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei, defalcate potrivit precizărilor făcute la 26 dosar și dovedite cu: factura fiscală - din 2.03.2005, 27, chitanțele de la 28, factura fiscală nr.- de la 30 și chitanța de la 30 reprez taxa pentru îmbălsămare, cheltuielile făcute pentru procurarea produselor de panificație pt. înmormântare, 31, cu masa de, 32. Relevante sunt și declarațiile martorelor care susține de asemenea că s-au cumpărat băuturi alcoolice și răcoritoare pentru înmormântare în sumă de 10.000.000 lei, masa de pomenire a costat cca.15.000.000 lei, iar hainele necesare pt. îmbrăcarea victimei 3.500.000 lei. (171) și care afirmă că cheltuielile de transport legate de activitățile necesare înmormântării s-au ridicat la suma de 5.000.000 lei (172)
De asemenea, a obliga inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente respectiv la 300.000.000 lei daune morale în favoarea părții civile, soțul părții civile reprezentând suferințele psihice suferite de acesta pentru moartea soției, pentru modul în care aceasta decedat, pentru faptul că a rămas fără sprijin din partea acesteia.
În baza art. 16, 346 Cod de procedură penală a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata unei prestații lunare în cuantum de câte2.000.000 lei lunarîn favoarea minorului, reprezentat de partea civilă, începând cu data comiterii faptei și până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani, și la500.000.000 lei daune moraleîn favoarea aceluiași minor. Din declarația aceleiași martore reiese că victima realiza lunar cca 3.500.000 lei lunar iar din această sumă 80/90%îi folosea pentru creșterea, îngrijirea și educarea minorului, în care se includ și orele suplimentare în sumă de 300.000 lei ședință de două ori pe săptămână. Și martora afirmă la 172 că victima avea un venit de cca.3.000.000 lei pe lună, majoritatea banilor fiind folosiți de mamă pentru creșterea minorului. Dat fiind acest aspect se consideră ca fiind justificată acordarea unei prestații lunare în cuantum de câte2.000.000 lei lunarîn favoarea minorului, reprezentat de partea civilă, începând cu data comiterii faptei și până la terminarea studiilor. De asemenea, suma de 500.000.000 lei daune morale acordate minorului se justifică cu atât mai mult, cu cât așa cum relatează martora la 171, minorul a avut legături personale deosebite cu mama, fiind legat sufletește în mod deosebit de aceasta pe tot parcursul vieții sale până la moartea mamei și datorită stării de sensibilitate și de anxietate a acestuia, în orice moment aflându-se în prezența ei și fiind însoțit de mamă în orice activitate a lui.
A respins restul despăgubirilor civile solicitate, apreciind că daunele morale acordate sunt în măsură să ofere reprezinte o reparație a suferințelor psihice provocate membrilor familiei victimei.
În baza art.118 lit. b Cod penal a dispus confiscarea briceagului - corp delict.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii instanței de fond și, în principal, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în baza art.11 pct.2 lit. "a" raportat la art.10 lit. "c" Cod de procedură penală achitarea sa de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art.174 - 175 lit. "i" și art. 176 lit. "a,d" Cod penal cu aplicarea art.99 alin.3 Cod penal și art. 109 alin.2 Cod penal. În subsidiar, inculpatul a solicitat, urmare a admiterii apelului formulat, să se constate încălcarea dreptului la apărare, greșita calificare juridică a faptelor și reținerea de circumstanțe atenuante judiciare cu consecința reducerii cuantumului pedepsei sub limita minimului special prevăzut de lege, iar în situația reducerii pedepsei să nu se facă aplicarea dispozițiilor art.109 Cod penal, cu consecința stabilirii unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile comise.
Inculpatul apelant, prin apărătorul său a susținut, în esență, că din expertizele efectuate de Institutul de Medicină Legală " Minovici" B, rezultă că el nu poate fi autorul faptei întrucât, în opinia sa, dacă el ar fi fost autorul îmbrăcămintea și batista trebuia să fie îmbibate cu sânge. De asemenea, inculpatul relevă că analiza depozitului subunghial al victimei a pus în evidență materialul biologic provenind de la 3 persoane, necontestând că provine și de la el, dar invocând existența materialului biologic aparținând și unei alte persoane de sex masculin, ceea ce confirmă teza sa că a doua persoană a ieșit pe ușa din spate a magazinului, unde a avut loc crima. Inculpatul a susținut că i s-a încălcat dreptul la apărare, deoarece în ședința publică din 19.01.2007 s-a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice, iar în ședința din 2.03.2007 apărării nu i s-a acordat termen pentru a formula concluzii pe fondul cauzei legat de această schimbare de încadrarea juridică. Totodată, inculpatul a invocat greșita încadrarea juridică a faptei în dispozițiile art. 176 lit. "a" Cod penal, deoarece victima a decedat imediat după agresiune, precum și dispozițiile art.20 Cod penal raportat la art. 211 Cod penal, pretinzând că tentativa la infracțiunea de tâlhărie intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de omor deosebit de grav. Inculpatul a solicitat reducerea cuantumului pedepsei arătând că a recunoscut fapta, are o vârstă fragedă, iar fapta se explică prin aceea că mama sa l-a părăsit.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 alin.2 Cod de procedură penală și art. 378 Cod de procedură penală, instanța de apel constată că aceasta este legală și temeinică, iar apelul formulat de inculpatul apare ca neîntemeiat și, în consecință, în baza art.379 pct.1 lit. "b" Cod de procedură penală urmează să fie respins ca atare.
Criticile formulate de inculpat sunt nefondate.
Cererea formulată în sensul de a se dispune achitarea sa pe motiv că o altă persoană este autorul faptelor nu poate fi acceptată de către instanța de apel.
Din ansamblul actelor și lucrărilor aflate la dosar rezultă că, în data de 1.03.2005, în jurul orelor 15, 40, inculpatul a pătruns în magazinul, situat pe- din mun. O, cu scopul de a sustrage bani și a urmărit momentul în care vânzătoarea, în vârstă de 36 ani a rămas singură în unitate, atacând-o cu un cuțit. Urmare a multiplelor leziuni provocate victimei aceasta a decedat. Astfel, din raportul de necropsie ( 52-55) și planșele foto ( 50-69),rezultă că victimei i s-au cauzat 19 leziuni, acestea fiind produse prin lovirea multiplă și repetată a corpului cu un corp tăietor-înțepător ( posibil briceag), leziunile fiind produse într-un interval scurt de timp și i-au provocat hemoragie internă și externă masivă ( plăgi multiple la nivelul cordului, plămânilor și abdomenului).
Raportul de constatare medico-legală nr.597/III/73/2005 se coroborează cu procesul verbal de cercetare la fața locului ( 3-5), planșele foto ( nr.6, 7, 8, 9, 12, 13, 15 - 9-14) și procesul verbal de examinare criminalistică a hainelor victimei ( 17) și planșele foto ( 19-24), din care rezultă că victima a fost agresată de inculpat în interiorul magazinului și i s-au cauzat multiple leziuni care i-au provocat hemoragie masivă. Pe cuțitul corp delict ( 38-39) s-au evidențiat urme de substanță de culoare brun-roșiatică, precum și pe hainele inculpatului și încălțămintea acestuia ( a se vedea procesul verbal de examinare criminalistică 26 și planșele foto 28-34).
Raportul de constatare tehnico științifică nr.1477/ ( 10.03.2005- întocmit de - Serviciul Criminalistic), atestă că fragmentul urmei de încălțăminte ridicată din interiorul -ului ( a se vedea planșele 9-10, 12) a fost creat de " piciorului stâng a inculpatului " ( 161-166). De asemenea, este de relevat că în raportul de constatare medico legal întocmit cu ocazia examinării inculpatului la data de 19.03.2005 în cadrul Serviciului de Medicină Legală al județului B ( 152) s-a inserat că inculpatul prezenta leziuni posttraumatice ce datează din 1.03.2005, unele din acestea fiind produse prin autoprovocare "tatonare", altele prin acțiunea unui corp tăietor ( cuțit), iar cele situate la nivelul buzei drepte prin acțiune tangențială a unui corp ascuțit ( posibil unghiile victimei). Această din urmă constatare se coroborează cu concluziile raportului de " expertiză medico legală - examen ADN - întocmit de Institutul național de Medicină Legală " Minovici" B (a se vedea capitolul "rezultate" în care se notează că analiza genetică a probei de depozit subunghial al victimei a pus în evidență caracterele genetice ale profilului Y de referință aparținând inculpatului, care s-au regăsit în totalitate la nivelul tuturor markerilor STR Y din mixtura formată - 35, vol.II, dosar nr.- al Curții de Apel Oradea ). Expertiza ADN dispusă de instanța de apel urmare a aplicării prevederilor art.378 alin.1 teza II Cod de procedură penală, atestă și faptul că pe îmbrăcămintea inculpatului ( buzunarul hainei - fața A și B, geacă) și bocancul ridicat de la inculpat ( a se vedea 35-36, vol.II, dosar nr.- al Curții de Apel Oradea ) s-au evidențiat de sânge ce provin de la victima ( a se vedea în acest sens și capitolul "concluzii" - 38-40). La examenul serologic efectuat de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" B ( 102-104, vol.II, dosar nr.- al Curții de Apel Oradea ) s-au evidențiat urme de sânge uman pe toate obiectele supuse examinării, însă datorită cantității de sânge nu s-a putut stabili grupa sanghină în cadrul laboratorului de serologie.
Cererea inculpatului formulată în sensul de a se efectua o expertiză care să stabilească dacă urmele papilare ridicate de pe vitrina frigorifică din interiorul magazinului aparțin inculpatului sau altor persoane, instanța de control judiciar a respins-o (a se vedea încheierea de ședință nr.59/I/A/25.09.2007 a Curții de Apel Oradea, 2, vol.II), față de conținutul adresei nr. 15132/15.06.2005 a B - Serviciul Criminalistic, potrivit căreia aceste urme nu au fost create de inculpat, ci de persoane care au intrat în ( 57, dosar Tribunalul Bihor ) și mențiunile inserate în actul aflat la dosarul de urmărire penală ( 16). Totodată, instanța de apel a avut în vedere și împrejurarea că în faza de cercetare judecătorească la instanța de fond a fost amprentat numitul, despre care inculpatul a susținut că este autorul faptei, rezultatul fiind negativ ( a se vedea adresa nr.1558/6.10.2005 a B - Serviciul Criminalistic - 128).
Actele și lucrările aflate la dosarul cauzei se coroborează cu declarațiile martorilor audiați pe parcursul procesului penal, inclusiv cu depozițiile inculpatului din faza de urmărire penală, când a recunoscut faptele ( 133-134; 140). Susținerile inculpatului făcute cu ocazia efectuării cercetării judecătorești în cauză ( 43 -46, dosar instanța de fond; 80, dosar instanța de apel) sunt contrazise de declarațiile martorilor R ( 70-72; 73), ( 74; 71), ( 78-81; 72), ( 89; 157), ( 105; 151), ( 93; 158-159), ( 111), ( 97), ( 105-106), ( 156), ( 171) și ( 172). Martora R, persoana care a dorit să intre în magazin imediat după comiterea crimei susține că inculpatul, aflat în boxa acuzaților, a îmbrâncit-o și cu un cuțit a amenințat-o, după care datorită țipetelor acesteia inculpatul a fugit spre str. - din mun. Martora descrie cu lux de amănunte îmbrăcămintea inculpatului și a dat organelor de urmărire penală detalii cu privire la persoana inculpatului. Martora a susținut cu tărie și în fața instanței de fond că o singură persoană - inculpatul - a ieșit din magazin, având în mână un cuțit. În următorul moment, la strigătele de ajutor ale martorei R, martorul a fugit după acesta, dar " l-a pierdut în mulțime". Martorul l-a recunoscut în boxa acuzaților pe inculpat, iar în faza de urmărire penală l-a descris, inclusiv ținuta vestimentară, susținerile acestuia coroborându-se cu depozițiile prietenei sale, martora și ale martorilor R, și. Martora l-a văzut pe inculpat în stația de autobuz, imediat după comiterea crimei și pentru că acesta era cu sânge pe pantaloni și pe mână, l-a întrebat ce a pățit, inculpatul afirmând că a fost agresat de 4 tineri în zona Bisericii cu din mun. Martora a văzut asupra inculpatului cuțitul cu urme de sânge. Martorii și confirmă că inculpatul a avut de la primul în 1.03.2005, în jurul orelor 14,30 -14,40 un briceag, după care inculpatul s-a îndreptat spre str. - din În aceiași zi, în jurul orelor 15,30, martorul s-a reîntâlnit cu inculpatul pe str. -, acesta având "hainele pline de sânge și era agitat". Martorele și au declarat că în prezența lor, martorul l-a întrebat pe inculpat ce a făcut cu " brișca", " de ce e cu sânge?", acesta rezumându-se să-i spună "stai liniștit". Martorele au observat că inculpatul are urme pe față, iar în prezența lor a afirmat că a fost atacat de 4 țigani. A doua zi, respectiv în 2.03.2005, potrivit susținerilor martorului, inculpatul a recunoscut în prezența sa că este autorul omorului. Totodată, este de relevat că inculpatul, după comiterea faptelor a ascuns briceagul în colțul din partea de nord est a fostei rampe a șopronului din halta CFR l de C, județul B ( localitate unde locuia inculpatul), conducând organele de cercetare penală în acel loc, de unde s-a și ridicat corpul delict ( 36 - 39).
Solicitarea inculpatului formulată în sensul se a se înlătura prevederile art.176 lit. "a" Cod penal, precum și dispozițiile art.20 Cod penal raportat la art.211 este nefondată.
Inculpatul a lovit victima în mod repetat, cu o intensitate deosebită, cu un cuțit, din raportul medico legal de autopsie rezultând că pe corpul victimei au fost identificate 19 semne de violență, cele mai multe de gravitate extremă. Este semnificativ că prin acest act se concluzionează că moartea victimei a fost cauzată de șocul traumatic și hemoragic determinat de hemoragia internă și externă masivă, rezultat a multiplelor plăgi tăiate-înțepate penetrate cu localizare la nivelul toracelui și abdomenului. Leziunile grave produse au interesat întreg corpul victimei ( a se vedea planșele foto și îmbrăcămintea victimei), în special zona toracelui și abdomenului în care se găsesc organe vitale importante. Totodată, se impune a se avea în vedere că din probele administrate rezultă că victima a încercat zadarnic să se apere, inculpatul continuând să aplice lovituri cu aceiași intensitate, întrerupând agresiunea doar când a auzit că vrea să intre în magazin martora R. cu care inculpatul a acționat a fost de natură a trezi în conștiința celor din jur un sentiment de oroare, astfel că, în mod judicios instanța de fond a reținut la încadrarea juridică dată faptei această circumstanță agravantă, prevăzută de art.176 lit. "a" Cod penal.
Față de ansamblul probatoriu administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească și care confirmă în mod indubitabil că inculpatul este autorul faptelor, în mod corect instanța de fond a stabilit vinovăția inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.174 Cod penal raportat la art.175 lit. "i" și art. 176 lit. "a,d" Cod penal, cu aplicarea art.99 alin.3 și art.109 alin2 și art.20 Cod penal raportat la art.211 alin.2 lit. "c", alin.2/1 lit. "b" Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin.3 și art.109 alin.1 Cod penal.
Nu are relevanță împrejurarea că expertiza ADN constată cu ocazia examinării depozitului subunghial al victimei că s-au evidențiat și material biologic aparținând altei persoane de sex masculin decât inculpatul, atâta timp cât experții au stabilit fără dubii că examenul genetic a pus în evidență și materialul biologic provenind de la inculpat, iar susținerile acestora se coroborează, astfel cum am reliefat anterior, cu declarația inculpatului din faza de urmărire penală și raportul de constatare medico legală întocmit cu ocazia examinării leziunilor de pe fața inculpatului de către medicul legidt de la Serviciul de Medicină Legală al județului Probele administrate în cauză ne pot conduce la ideea că la comiterea infracțiunii de omor a participat și o altă persoană astfel că, față de mențiunea inserată în expertiza ADN, instanța poate conchide că, contaminarea s-a putut produce cu ocazia ridicării probei la efectuarea autopsiei.
Aspectul învederat de inculpat că i s-a încălcat dreptul la apărare de către instanța de fond,prin dezbaterea pe fond a cauzei fără a i se da posibilitatea să-și formuleze apărările, vis a vis de încadrarea juridică pusă în discuția părților, este nereal.
Potrivit dispozițiilor art.334 Cod de procedură penală, în vederea respectării garanțiilor procesuale conferite de normele legale naționale și internaționale în materie, instanța este obligată să pună în discuția părților noua încadrare juridică și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau, eventual, amânarea judecății pentru a-și pregăti apărarea.
În speță, este dovedit și, de altfel, necontestat de apărare că anterior declarării închise a fazei de cercetare judecătorească, respectiv în ședința publică din 19.01.2007 ( fila 250), instanța a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile prevăzute de art. 174 - 175 lit. "i" Cod penal și art. 174, art.176 lit. "a,d" Cod penal în infracțiunile prevăzute și pedepsite de art.174 - 175 lit. "i", art. 176 lit. "a,d" Cod penal și art.20 Cod penal raportat la art.211 alin.2 lit. "c", alin.2/1 lit. "b" Cod penal cu aplicarea art.99 alin.3 Cod penal.
Ulterior, cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei( a se vedea încheierea de ședință din 2.03.2007 a Tribunalul Bihor - 270 și urm.), acuzarea a solicitat condamnarea inculpatului pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art.174 - 175 lit. "i", art. 176 lit. "a,d" Cod penal și art.20 Cod penal raportat la art.211 alin.2 lit. "c", alin.2/1 lit. "b" Cod penal cu aplicarea art.99 alin.3 Cod penal, iar apărarea a pledat pentru nevinovăția inculpatului. Nu se poate susține că de la data de 19.01.2007 ( când s-a pus în discuția părților schimbarea calificării juridice) până la data soluționării pe fond a cauzei, respectiv 2.03.2007, apărarea nu s-a putut pregăti pentru a pune concluzii cu privire la noua încadrare juridică. Refuzul apărării de a formula astfel de concluzii nu echivalează cu nesocotirea dreptului la apărare, instanța de fond respectând întocmai prevederile art.334 Cod de procedură penală, art.6 Cod de procedură penală, art. 6 paragraful 1 din Convenția d l Strasbourg și art.24 din Constituția României.
Nefondată este susținerea apărării formulată în sensul că tentativa de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art.20 Cod penal raportat la art. 211 alin.2 lit. "c", alin.2/1 lit. "b" Cod penal este absorbită de infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 și art. 176 lit. "a,d" Cod penal.
Inculpatul a intrat în magazinul situat pe- din mun. O cu intenția de a-și face rost de bani, lovind-o de nenumărate ori cu cuțitul pe victima în zone vitale ale corpului, agresiune ce a determinat decesul acesteia. Având în vedere starea de fapt reținută, fapta inculpatului nu constituie infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art.174 raportat la art. 176 lit. "d" Cod penal ci tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art.20 Cod penal raportat la art. 211 alin.2 lit. "c", alin.2/1 lit. "b" Cod penal în concurs cu infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 175- 175 lit. "i" combinat cu art. 176 lit. "d" Cod penal. Multiplele lovituri aplicate victimei cu un corp de a suprima viața, cu intensitate și în zone vitale ( torace și abdomen), care au cauzat acesteia hemoragie internă și externă și denotă intenția inculpatului de aou cide, iar nu pe aceea de a vătăma integritatea corporală.
În consecință, instanța de fond a procedat la o corectă încadrare juridică a faptelor săvârșite de inculpatul.
Cererea formulată de inculpat în sensul de a se reține în favoarea sa circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art.74 Cod penal, cu consecința reducerii cuantumului pedepsei sub limita minimului special prevăzut de lege pentru infracțiunile comise de inculpat este neîntemeiată.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța este obligată să țină seama de criteriile prevăzute de art.72 Cod penal.
În speță, instanța de fond a procedat la o judicioasă valorificare a dispozițiilor art.72 Cod penal, pedeapsa aplicată inculpatului reflectând în mod obiectiv pericolul social concret pe care-l prezintă fapta și persoana inculpatului fiind în măsură a-și atinge scopul prevăzut de art.52 Cod penal.
În motivele de apel formulate în scris și susținute în fața instanței de control judiciar apărarea a invocat că raportat la vârsta inculpatului, concluziile raportului de expertiză psihiatrică și împrejurarea că mama inculpatului l-a părăsit s-ar justifica reținerea dispozițiilor art. 74 Cod penal. Prin urmare, apărarea a solicitat reținerea de circumstanțe personale în favoarea inculpatului.
Evident că săvârșirea oricărei infracțiuni are loc în anumite împrejurări, circumstanțe care privesc fie fapta, fie persoana inculpatului, ori atât fapta cât și persoana inculpatului imprimă un grad de pericol social sporit.
Circumstanțele personale, la care face referire apărarea, țin de persoana inculpatului și au ca efect înlăturarea, micșorarea sau agravarea răspunderii penale și a pedepsei.
În cauza dedusă judecății se solicită reducerea pedepsei, urmare a reținerii unor circumstanțe personale de natură, în opinia apărării, a atenua răspunderea penală.
Faptele săvârșite de inculpat au un grad de pericol social sporit, dacă privim derularea lor prin prisma mobilului și scopului urmărit de inculpat prin producerea urmărilor infracțiunii, dar și în strânsă legătură cu atitudinea inculpatului față de victimă ( potrivit declarațiilor martorilor -ul era frecventat de inculpat și, de altfel, de persoane care navetau pe ruta O - de C și retur, astfel că inculpatul cunoștea victima și cu toate acestea nimic nu l-a împiedicat să se dădea la astfel de fapte, care au oripilat opinia publică) și faptele comise.
Instanța de fond în procesul amplu de individualizare judiciară a pedepsei a acordat semnificația cuvenită împrejurărilor în care s-a comis infracțiunea, și anume, prin lovire cu ferocitate a unei persoane tinere de 36 ani, vânzătoare în -ul situat în centrul orașului, la o oră de vârf, prin cauzarea decesului victimei în scopul obținerii de bani. Activitatea infracțională a fost curmată de încercarea de a intra în magazin a unei martore pe care, de asemenea, inculpatul a agresat- Datorită intervenției martorei R inculpatul nu a mai exercitat violențe asupra victimei, pe care oricum a lăsat-o într-o " de sânge" și nu a reușit să ia banii din magazin. Totodată, instanța de fond a avut în vedere datele ce caracterizează persoana inculpatului și anume faptul că, deși elev la Liceul Transilvania din O, obișnuia să absenteze de la școală, avea un comportament neadecvat la școală și în familie ( 145-146; 147-148). Potrivit raportului de expertiză psihiatrică, inculpatul a avut discernământul faptelor la momentul săvârșirii infracțiunii, fiind o persoană înclinată spre agresivitate ( 147-148). Atitudinea postinfracțională a inculpatului, concretizată în încercarea de a induce în eroare organele judiciare ( cu privire la autorul infracțiunii a încercat cu nonșalanță să acrediteze ideea că infracțiunea a comis-o o altă persoană, față de care organele de urmărire penală, văzând probatoriul administrat, a pronunțat o soluție de netrimitere în judecată), dar și disprețul manifestat față de apărținătorii victimei, neschițarea vreunui gest de regret pentru cele întâmplate, sunt elemente care alături de pericolul social concret al faptelor au format convingerea instanței de control judiciar că pentru reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni se justifică pedepsele ferme aplicate de instanța de fond.
Lipsa antecedentelor penale, abandonarea inculpatului minor de către mama sa, recunoașterea inițial, în faza de urmărire penală, a faptelor nu sunt suficiente pentru a justifica reținerea de circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului. De altfel, este de relevat că inculpatul a comis infracțiunile în perioada minorității, la o vârstă fragedă, așa că singurului element pozitiv - împrejurarea că este la primul contact cu legea penală - nu i se poate amplifica semnificația, cu atât mai mult cu cât, potrivit dispozițiilor Codului penal, antrenarea răspunderii penale intervine doar de la 14 ani, dacă inculpatul minor are raportat la faptă discernământ. Referitor la cel de-al doilea aspect - atitudinea de recunoaștere a faptei - în prima fază a procesului penal, este de menționat că inculpatul a avut o atitudine oscilantă și declarațiile acestuia prezentând diferite nuanțări, pentru ca apoi să revină asupra celor relevate și să susțină cu fermitate, contrar probelor indubitabile de la dosar, că o terță persoană a comis infracțiunile. familial din partea mamei explică într-o anumită proporție, dar nu justifică comportamentul impulsiv, stările de acumulare tensională ale inculpatului. inculpatului rezultat din actele dosarului ( tendințe spre agresivitate accentuată) dedublat de trăsăturile predominante ale psihicului acestuia sunt factori care și-au pus amprenta asupra comportamentului său delictual. Starea de sănătate somato-psihică și datele referitoare la personalitatea minorului au fost relevate de specialiști din cadrul Serviciului de Medicină Legală O, care au cooperat cu specialiști - psihologi, dar și de către reprezentanții Autorității tutelare de C și au permis instanței să ajungă la concluziile expuse în considerentele prezentei decizii.
Ținând seama de împrejurarea că minoritatea constituie o cauză de diferențiere a răspunderii penale și deci a regimului de sancționare, având în vedere și vârsta inculpatului la data săvârșirii infracțiunilor, chiar dacă în cursul procesului acesta a împlinit 18 ani, precum și gravitatea faptelor și comportamentul inculpatului, instanța de fond în mod judicios a făcut aplicarea dispozițiilor art.109 Cod penal. Întrucât pentru infracțiunile prevăzute de art.174 raportat la art. 175 lit. "i" și art. 176 lit. "a,d" Cod penal legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativă cu pedeapsa închisorii de la 15 ani la 25 ani, față de dispozițiile art.109 alin.2 Cod penal, văzând și gravitatea deosebită a faptei și persoana inculpatului, în mod corect instanța i-a aplicat o pedeapsă de 17 ani închisoare ( maximul special prevăzut de textul legal fiind de 25 ani).
Pentru considerentele reliefate, instanța de control judiciar nu poate accepta solicitarea apărării de a se reduce cuantumul pedepsei, nejustificându-se stabilirea unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea prevăzută de art.174 raportat la art. 175 lit. "i" și art. 176 lit. "a,d" Cod penal.
Sub aspectul laturii civile a cauzei se constată că instanța de fond a acordat părții civile despăgubiri juste și integrale, dovedite cu înscrisurile depuse la dosar. lunară acordată fiului victimei, în vârstă de 13 ani este justificată, având în vedere că acesta nu beneficiază de pensie de urmaș, iar cuantumul acesteia a fost corect stabilit, raportat la vârsta și nevoile minorului. De asemenea, instanța de fond a acordat în mod judicios daune morale aparținătorilor victimei, ținând seama de suferința provocată de decesul acesteia - persoană tânără, în vârstă de 36 ani.
În consecință, în baza dispozițiilor art.379 pct.1 lit. "b" Cod de procedură penală se va respinge ca nefondat apelul inculpatului, menținând ca legală și temeinică hotărârea apelată.
În cauza dedusă judecății inculpatul a fost arestat preventiv la data de 2.03.2005, prin încheierea de ședință nr.18/2005 ( 141) pe baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.25/2005 ( 142), ulterior măsura fiind menținută de către instanța de fond și control judiciar conform prevederilor art. 160/h și art. 160/b Cod de procedură penală. Temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive - art. 148 lit. h Cod de procedură penală ( actualmente art.148 lit.f Cod de procedură penală ) subzistă, astfel că nu există motive pentru revocarea măsurii arestării preventive, urmând a fi menținută potrivit dispozițiilor art.160/b Cod de procedură penală combinat cu art.383 alin.1 cu referire la art. 350 alin. 1 Cod de procedură penală.
În temeiul art.383 alin.2 Cod de procedură penală se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv până la 23 mai 2005.
În baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală inculpatul apelant va fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 6500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, din care suma de 5500 lei, reprezintă cheltuieli avansate de stat pentru efectuarea expertizei ADN ( 98; 70 din dosar nr.- al Curții de Apel Oradea ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală.
RESPINGEca nefondatapelul penal declarat de inculpatul, născut la 18.11.1988, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva sentinței penale nr.73/ din 14 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe apelant să plătească în solidar cu partea responsabilă civilmente, în favoarea statului suma de 6500 lei, cheltuieli judiciare în apel.
Deduce din pedeapsă arestul preventiv până la zi și menține starea de arest preventiv a inculpatului.
Cu drept derecurs în 10 zile de la pronunțare și comunicare cu inculpatul arestat și părțile lipsă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red. decizie /29.05.2008
Jud. fond
Tehnored. /29.05.2008
3 ex.
1 com. cu inc./30.05.2008
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura, Pătrăuș Mihaela
