Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 54/2009. Curtea de Apel Bacau

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 54

Ședința publică de la 16 Aprilie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Pocovnicu Dumitru

JUDECĂTORI: Pocovnicu Dumitru, Grosu Valerica Niculina Patriche

- - grefier

***********

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău legal reprezentat prin - - procuror

La ordine a venit spre pronunțare apelul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU împotriva sentinței penale nr.115/D/27.02.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în ședința publică din data de 14.04.2009, susținerile fiind consemnate în încheierea din acea zi.

CURTEA

-deliberând-

Asupra apelului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.115/D din data de 27.02.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a dispus achitarea inculpaților, după cum urmează:

1., fiul lui și, născut la data de 27.09.1983, în orașul B, județul B, CNP -, cetățean român, studii 4 clase, necăsătorit, agricultor, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în comuna, satul Mari, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav prevăzută de art.20 Cod penal, raportat la art.174-175 lit.i și 176 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal, în temeiul art.11punctul 2 lit.a Cod procedură penală, raportat la art.10 lit. c Cod procedură penală;

2., fiul lui și, născut la data de 15.05.1984, în municipiul B, CNP -, cetățean român, studii 4 clase, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, agricultor, fără antecedente penale, domiciliat în comuna satul lui, județul B, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 Cod penal, raportat la art.174-175 lit.i și 176 lit.b Cod penal, în temeiul art. 11 punctul 2 lit.a Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit.e Cod procedură penală, cu referire la art.44 alin. 2 indice 1 Cod penal.

S- onstatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 22.11.2006 și până la 24.12.2007, iar inculpatul de la data de 23.11.2006 și până la 24.12.2007.

În temeiul art.14 și 346 Cod procedură, s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă și s-au respins pretențiile civile formulate de partea vătămată prin reprezentanți legali și de părțile civile Serviciul de Ambulanță al Județului B, Spitalul de Urgență al Județului B și Spitalul Clinic de Urgență "Sf.Treime"

În temeiul art. 109 alin.1 și 3 Cod procedură penală, s-a dispus păstrarea până la rămânerea definitivă a hotărârii la instanță a mijloacelor materiale de probă, respectiv a coletelor 1, 2, 3, plicurilor 4 și 5 și plicul nr. B.

S-a constatat că inculpații au fost asistați de avocați aleși.

În temeiul art. 192 alin.1 punctul 1 lit.a Cod procedură penală au fost obligate părțile vătămate și In- la plata a câte 300 lei RON fiecare către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacă u au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații:

1., fiul lui și, născut la data de 27.09.1983 în B, jud. B, domiciliat în comuna, sat Mari, jud. B, cetățean R, studii 4 clase, necăsătorit, agricultor, stagiul militar neîndeplinit, CNP --, recidivist pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.20 Cod penal, raportat la art.174-175 lit. i și art.176 lit. b Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal.

2., fiul lui si,născut la data de 15.05.1984 în B, județul B,domiciliat în comuna, satul lui, județul B, cetățean român, studii 4 clase, stagiul militar neîndeplinit, necăsătorit, agricultor, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.20 Cod penal, raportat la art.174-175 lit.i și art.176 lit.b Cod penal, constând în aceea ca împreuna în seara zilei de 19.11.2006, în jurul orelor 22,30, au lovit cu parii în regiunea capului pe numiții și -, care se deplasau de un drum sătesc din satul, în urma leziunilor suferite aceștia necesitând pentru vindecare un număr de 45-50, respectiv 35-40 zile de îngrijiri medicale, leziunile fiind de natură a le pune în primejdie viața victimelor

Prin același rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.20 Cod penal, raportat la art.174 Cod penal, întrucât acesta nu a participat la comiterea faptei.

În fapt, s-a reținut prin actul de sesizare al instanței că în ziua de 19.11.2006, în jurul orelor 9,00, părțile vătămate și - s-au deplasat împreuna cu, și G într-o zona forestiera din comuna, unde au marcat patru căruțe cu material lemnos, pe care le-au transportat la cantonul silvic aparținând pădurarului.

După ce au lăsat căruțele încărcate cu materialul lemnos în custodia pădurarului susnumiții au pornit călare spre satul, comuna, în față deplasându-se, care îl avea în brațe pe fiul sau minor în vârsta de 9 ani -.

După ce au parcurs circa 1 kilometru din traseu și treceau prin fața stânei aparținând numitului, în punctul numit,Podul lui ", au fost întâmpinați de inculpații și, care auzind afară au luat fiecare câte un par și s-au deplasat pe a care face legătura cu satul. că părțile vătămate au venit la furat, inculpatul l-a lovit cu bâta pe care o avea asupra sa pe, care se afla călare, acesta căzând împreună cu minorul, care se afla în brațele sale. În continuare, inculpatul a început să-i lovească pe și pe -, care erau culcați la pământ cu parul în regiunea capului, în ajutorul acestuia intervenind și inculpatului, care a început și el să-i lovească pe și pe fiul acestuia, - cu parul în regiunea capului, până când a observat că este vorba despre un copil, moment în care i-a comunicat acest lucru și inculpatului, care însă a continuat să lovească victimele, răspunzându-i că nu este sa.

La un moment dat numitul, care însoțea victimele, a încercat să intervină în apărarea acestora însa a fost alergat de către cei doi inculpați, motiv pentru care, împreuna cu si G, au plecat în satul și au anunțat mai mulți consăteni, care au găsit victimele în stare de inconștiența pe câmp, în punctul numit,Podul lui " și le-au transportat la domiciliu, după care au anunțat salvarea.

În urma loviturilor primite partea vătămată a fost internata la Spitalul Județean B, iar minorul - a fost transportat de urgență la Spitalul Clinic nr.3

Situația de fapt a fost reținută eronat prin rechizitoriu și se întemeiază în exclusivitate pe declarațiile părții vătămate și omisiunii de a lua în considerare toate probele administrate în cauză. Astfel, în cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpații, partea vătămată, martorii G, și, a fost efectuată cercetarea la fața locului cu asigurarea prezenței inculpaților și a părții vătămate și la cererea inculpatului a fost efectuată și expertiza privind detecția psihologică a comportamentului simulat.

Din analiza acestor probe instanța reține următoarele:

1) Atât în cursul urmăririi penale cât și la cercetarea judecătorească partea-vătămată a dat declarații neconforme cu realitatea. Astfel, acesta a susținut că drumul pe care circula la momentul conflictului era situat la o distanță de 50- 60 metri de care este amplasată mai jos în râpă, că pe acest drum circulă căruțe și că în luna noiembrie la nu mai erau oi. Aceste susțineri nu sunt reale, fiind infirmate de constatările efectuate la fața locului.

Astfel, la cercetarea locală s-a constatat că la fața locului nu există un drum pe lângă care să poată fi practicat pentru circulația căruțelor, ci doar o potecă mai lată acoperită cu iarbă puțin bătătorită, la a căreia se deschid râpe sau locuri prăpăstioase ca urmare a alunecărilor de teren.

Această potecă este deschisă accesului persoanelor care merg pe jos și animalelor lăsate liber pe pășunea dealului, însă nu poate fi folosită pentru a se face deplasări cu căruța. În zona există un alt drum pe care circulă căruțele, însă acesta este situat la 1 KM distanță de, nu trece pe dealul pe care este amplasată stâna și nu are nici o legătură nici cu locul unde se află stâna, nici cu alăturată acesteia unde s-a produs conflictul.

În cea ce privește locul amplasării stânei, față de potecă, s-a constatat de asemenea la fața locului că locul indicat de partea vătămată nu corespunde cu situația de pe teren.

Astfel, s-a constat că stâna a fost și este amplasată pe un platou mic al dealului, la o distanță mică de câțiva metri de potecă, iar locul unde au stat oile este uscat, bătătorit, pământul fiind de culoare negru închis și lipsit de orice urmă de vegetație, spre deosebire de celelalte părți, unde nu au stat oile și unde iarba și vegetația sunt abundente. Ori, locul indicat de partea vătămată este situat la circa 100 metri de potecă, în jos, printre răpi și o prăpastie, pe o colină unde nu există nici o urmă a șederii oilor pe timp de vară, deoarece terenul este acoperit cu iarbă înaltă. Acest loc arătat de partea vătămată nu corespunde realității, deoarece dacă cu un an în urmă stâna ar fi fost amplasată acolo, atunci în anul următor iarba nu ar mai fi putut să crească din cauza acidității solului ars și bătătorit prin staționarea oilor.

Pe de altă parte, susținerea părții vătămată nu este verosimilă nici în raport de împrejurarea că pentru a ajunge la locul faptei situat sus pe platou inculpații ar fi trebuit să urce la deal pe timp de noapte și pe întuneric prin râpă și prăpastie, distanță de 100 metri, cea ce însă nu s-a întâmplat, deoarece stâna nu era amplasată la locul indicat de partea vătămată.

La fața locului s-a constatat în luna noiembrie pe deal erau animale la pășunat și stâna era folosită.

Sub acest aspect susținerea părții vătămate că în urmă cu un an oile nu mai stăteau la este, deoarece condițiile atmosferice erau aceleași și existând pășune stâna a continuat să funcționeze.

Acest aspect a rezultat din declarațiile tuturor martorilor audiați coroborate cu declarațiile inculpaților, cât și din constatările efectuate la fața locului.

Astfel, în aceleași condiții de loc și timp era imposibil ca în urmă cu un an stâna să nu fie populată cu oi, în contextul în care în zonă iarba pentru hrana acestora era crescută din belșug.

De altfel, prezența inculpaților la pe timp de noapte era necesară și justificată numai de faptul că stâna era populată cu oi. Se impune așadar a se reține, așa cum s-a constatat la cercetarea locală efectuată de instanță, că stâna era amplasată ca loc încercuit, pe platoul situat pe vârful dealului în apropiere de de trecere la numai câțiva metri, că acest loc nu era pentru circulația cu căruța, iar la data 19.11.2006 oile erau în și erau păzite de inculpați pe timp de zi și de noapte. De asemenea, amplasarea colibei în care stăteau i care păzeau stâna noaptea era realizată, așa cum s-a constatat la fața locului, în imediata apropiere a țarcului și în apropierea potecii de trecere. Aceste aspecte infirmă pe deplin susținerile părții vătămate privind locul amplasării stânii la circa 100 metri de locul de trecere în vale.

2) Partea vătămată a susținut că a fost lovită de ambii inculpați pe care nu i-a putut vedea, deoarece afară era întuneric la fața locului nu era lumină, însă i-a putut recunoaște după voce. Aceste susțineri au caracter relativ, deoarece nu se poate stabilii cine este autorul faptei numai după împrejurarea că la fața locului s-au auzit mai multe voci între care aceasta a recunoscut vocile inculpaților.

Astfel, o persoană nu poate fi acuzată că a lovit alte persoane numai pentru că i s-a auzit vocea în preajma locului faptei. Din declarațiile inculpaților, coroborate cu declarațiile martorului, rezultă că în timpul conflictului toate persoanele prezente au strigat, câinii au lătrat, împrejurare în care era firesc să fie auzite toate vocile și exista și posibilitatea recunoașterii unora dintre acestea.

3) Partea vătămată a mai susținut că în acea noapte a folosit acel drum pentru că este mai scurt decât drumul care trece prin sat și că a călătorit călare pe împreună cu fiul său minor, că a fost urmată de fiul său major, care venea în urma sa. A mai susținut partea vătămată că a văzut când inculpații îl loveau, că martorul a strigat la aceștia și că inculpații l-au alungat. Aceste susțineri nu sunt reale, deoarece la fața locului era întuneric beznă și dacă însăși partea vătămată a recunoscut că nu a putut distinge nimic, atunci în aceiași situație s-a aflat și fiul acesteia martorul, care venea în urmă și se afla la o distanță mai mare de locul faptei.

De altfel, martorul a infirmat prin declarațiile sale susținerile tatălui său.

Astfel, acesta a arătat că drumul pe care se putea circula călare pe era situat la numai 4 metri de și trecea chiar pe lângă aceasta și că la fața locului fiind întuneric nu a văzut nimic, însă a recunoscut doar vocea inculpatului, care a fugit după el, fără a reuși să-l prindă, fiindcă a fugit la galop cu calul.

Martorul a mai declarat că s-a deplasat astfel până la drum, adică la celălalt drum care urcă prin sat, care nu trece pe la, situat dincolo de aceasta, unde s-a întâlnit cu martorul G, căruia i-a spus să fugă și să nu se aproprie de. Ori, era lipsit de sens un asemenea avertisment către acest martor, deoarece drumul pe care se afla este situat în direcția opusă stânii și deci acesta nu avea cum să se abată pe la. Un asemenea avertisment ar fi fost justificat numai în contextul în care martorul trebuia să vină la și acest aspect era cunoscut de. a avut ca scop înștiințarea martorului că stâna este păzită și deci un eventual plan de abatere din drum pentru a ajunge acolo trebuie abandonat. Astfel, pentru o persoană care circula pe un drum normal spre casă, fără intenția de a merge la, nu era necesar acest avertisment.

Susținerile martorului și ale părții vătămate sunt însă infirmate și de martorii G și, care au arătat că în acea zi au lucrat la pădure împreună cu partea vătămată și cu fiul acesteia, iar după lăsarea întunericului au plecat spre casă cu caii fără a lua și căruțele. martori au arătat că deși locuiesc în același sat cu partea vătămată nu au folosit niciodată drumul care trece pe la și că acest traseu este mai decât cel normal, care trece prin sat.

Din declarațiile acestor martori rezultă că partea vătămată și fiul acesteia au plecat primii spre casă pe la orele 18,00, când afară se întunecase.

Martorii au plecat în urma părții vătămate și au călătorit pe drumul care duce prin sat, adică cel care nu trece pe la și că pe drum nu s-au întâlnit nici cu partea vătămată și nici cu fiul acesteia martorul.

Cu aproximație, martorii au arătat că au ajuns la locuințele lor devreme, între orele 20 și 21. Martorul a arătat că după ce a ajuns acasă a venit la el soția părții vătămate și i-a spus că soțul său nu a ajuns acasă, situație în care martorul i-a spus acesteia că în mod normal acesta fiind plecat înaintea celorlalți ar fi trebuit să ajungă acasă primul.

Rezultă deci că, deși a plecat înaintea martorilor, partea vătămată a întârziat în mod nejustificat pe drum până în apropiere de miezul nopții, când a ajuns la. Rezultă de asemenea că martorul nu s-a putut întâlni pe drum cu martorul G, deoarece acesta a călătorit cu și nici unul din martori nu a confirmat o asemenea întâlnire. În acest context nu sunt reale nici susținerile acestui martor și nici cele ale părții vătămate privind ora conflictului.

4) Din declarațiile martorilor, G, și rezultă că drumul normal și scurt nu trece pe la și că ei la fel ca și alți cetățeni nu folosesc această cale amplasată pe deal lângă. De asemenea, toți martorii au arătat că la data faptei oile se aflau la și erau păzite de inculpații, care au în mod constant această ocupație, fiind crescători de oi. Martorii sus menționați au arătat că în mod normal, pentru a merge acasă la, partea vătămată nu avea ce să caute pe timp de noapte, mai ales pe acel drum care trece pe la.

4) Din probele administrate în cauză cu martori și declarațiile părților a rezultat că la data faptei la pentru pază se aflau inculpații și împreună cu martorul.

Inculpații au declarat în instanță că în noaptea de 19.11.2006 au rămas la împreună cu martorul și s-au culcat în coliba mică amplasată în imediata apropiere a țarcului oilor. Deoarece coliba era prea mică (aceasta fiind în realitate o cutie dreptunghiulară destinată adăpostirii pe timp de noapte, ori de vreme ploioasă, impropriu denumită colibă), cei trei au arătat că s-au culcat unul după altul, în spate, la mijloc și la ușița de acces și ieșire inculpatul. Inculpații au arătat că la pe la orele 23,30 în apropiere de miezul nopții s-au trezit, deoarece câinii care erau legați în jurul stânii lătrau și din țarcul oilor se auzeau zgomote și voci străine și atunci imediat inculpatul s-a încălțat și a ieșit afară cu scopul de a vedea ce se întâmplă.

Inculpatul a arătat că prin întuneric a putut distinge siluetele unor cai și că a auzit zgomot în incinta țarcului oilor. Acesta a susținut că astfel și-a dat seama că stâna este atacată de hoți și atunci s-a înarmat cu o și s-a intrat în țarc unde a observat silueta a două persoane pe care le-a întrebat ce caută în țarcul stânii și care în loc de răspuns l-au atacat, moment în care a strigat după ajutor avertizându-i pe ceilalți doi că " hoții atacă stâna" de mai multe ori. Inculpatul a mai arătat că după ce a fost lovit în zona capului și a nasului a lovit la rândul său cu bâta pe întuneric în toate părțile în incinta țarcului.

Inculpatul a precizat că a observat că în țarc s-au aflat și alte persoane, iar la a gardului erau doi cai și a observat și silueta a două persoane călare, însă o parte din aceste au fugit fie călare pe cai, fie pe jos. Acesta a susținut că a ripostat în fața acestora, fiind convins că au pătruns în incinta stânii pentru a fura oi, fiind nevoit să respingă atacul. Inculpatul a mai arătat că la circa 5 minute, în urma sa, din colibă, a ieșit și martorul, iar după acesta la circa alte 5 minute și ultimul a apărut și inculpatul, cărora le-a arătat în țarc o pe care a găsit-o tăiată de agresori.

Inculpatul a arătat aceleași aspecte și a susținut că nu putea să iasă din cutia-colibă decât ultimul, deoarece aceasta fiind îngustă erau toți trei așezați de-a curmezișul, iar el la perete, ieșirea sa afară fiind posibilă doar după ceilalți doi. A mai susținut inculpatul că atunci când a ajuns în incinta țarcului conflictul era terminat și a observat două persoane care fuseseră lovite de inculpatul și pe care însă nu le-a lovit.

Susținerile inculpaților sunt confirmate de declarațiile martorului. Astfel, martorul a fost prezent în acea noapte la împreună cu inculpații și a arătat că pe la orele 20,30-21 s-au culcat toți trei în baraca mică de lemn, de-a curmezișul acesteia pentru a încăpea în ordinea arătată și de inculpați. În apropiere de miezul nopții din țarcul oilor s-a auzit și câinii lătrând și atunci inculpatul, care dormea la ușă, a ieșit afară să vadă ce se întâmplă, iar la câteva minute circa 5-6 minute a ieșit și el, auzindu-l pe strigând în întuneric că "au venit la furat". Martorul a arătat că pe întuneric a zărit siluetele a 5-6 cai, care aparțineau celor care veniseră să fure oi. Martorul a arătat că în momentul în care a ajuns la țarc și a intrat în incinta țarcului l-a observat pe întuneric pe partea vătămată, care era aplecat în genunchi lângă un copil pe care l-a luat în brațe, ieșind afară din țarc.

Atunci inculpatul i-a arătat martorului în țarc o care fusese tăiată pentru a putea să fie transportată mai ușor, iar acesta a fost convins că partea vătămată a fost autorul acestei fapte. Martorul a mai arătat că la fața locului în țarc a intrat și inculpatul, însă numai după ce a fost strigat de. În acel moment, partea vătămată nu se mai afla acolo, deoarece ieșise din țarc cu copilul în brațe. Martorul a arătat că inculpatul nu a lovit pe nici una dintre victime și că inculpatul i-a spus acestuia că partea vătămată împreună cu fiul său au intrat în țarc cu scopul de a fura oi.

Declarațiile inculpaților se coroborează între ele, iar în cea ce privește valoarea probantă a acestora, instanța are în vedere și raportul de expertiză privind detecția psihologică a comportamentului simulat, privindu-l pe inculpatul. Astfel, din acest raport rezultă că la întrebarea cu numărul 4 cu următorul conținut" ți-a spus să iei toată fapta asupra ta?"răspunsul dat e inculpatul a fost "DA", iar pe diagrama poligraf anexată la raport se constată că la punctul 4 corespunzător întrebării a fost evidențiată modificare de stres emoțional caracteristică comportamentului simulat.

Aceasta înseamnă că răspunsul dat la întrebarea cu numărul 4 (adică DA) nu este adevărat, pentru că numai în acest caz putea să apară modificarea sus menționată, impunându-se cu necesitate concluzia că în realitate adevărul este dat de răspunsul în sens invers, în sensul că inculpatul nu i-a spus inculpatului ca acesta din urmă să ia toată fapta asupra lui. Rezultă deci că inculpatul nu l-a influențat pe și că acesta din urmă a declarat sincer în fața instanței că numai el a lovit victimele.

Pe de altă parte, sensul întrebării și esența ei a avut ca scop a se stabili pe calea experimentului științific dacă victimele au fost lovite sau nu și de inculpatul și dacă acesta din urmă pentru a scăpa eventual de răspundere l-a determinat pe celălalt coinculpat să susțină că el este autorul faptelor.

Ori, este evident că urmare rezultatului stabilit de testul poligraf, orice bănuială de a încerca influențarea a inculpatului de către inculpatul este exclusă, după cum prin deducție se impune concluzia că este exclusă și orice contribuție a inculpatului la comiterea faptei.

Pe de altă parte, nu poate fi omis nici faptul că testul științific contribuie la creșterea valorii probante a declarațiilor inculpaților date în fața instanței, dar și a declarației martorului, care a arătat în instanță că victimele au fost lovite numai de inculpatul ca urmare a faptului că stâna fusese atacată.

De asemenea se constată că în mod constant la cercetări în toate declarațiile inculpatul a arătat că a lovit pe întuneric la întâmplare și în aceste împrejurări și pe victime, aspect care se coroborează cu cele rezultate din declarațiile martorului.

Ori, la întrebarea cu numărul 6 din raport respectiv "În seara de 19.11.2006 l-ai lovit pe?", răspunsul dat de inculpatul a fost "NU", iar drept consecință a acestuia și a lipsei de sinceritate diagrama a înregistrat la punctul 6 modificarea stresului emoțional specifică simulaței și neadevărului, aceasta însemnând fără nici o îndoială că răspunsul "NU" este simulat, neadevărat, mincinos, nesincer și că în realitate inculpatul a lovit pe victima -.

Coroborând elementele oferite de testul poligraf cu declarațiile ambilor inculpați date în instanță și cu declarația dată în instanță de martor, se impune a se reține că inculpatul a spus adevărul în declarația sa dată în fața instanței în care a arătat că a lovit pe ambele victime și că acestea au fost lovite numai de el.

Răspunsul dat de inculpat la întrebarea numărul 9 nu este relevant pentru cauză deoarece întrebarea se referă la "o moartă", în timp ce în cauză inculpații și martorul s-au referit la "o tăiată". Ori, un animal tăiat nu este neapărat mort, putând fi doar rănit. Pentru a avea valoare, întrebarea ar fi trebuit să fie formulată altfel și anume:"Ai găsit o tăiată sau omorâtă de atacatori în țarc? ".

Potrivit răspunsului dat de inculpat la întrebarea numărul 11 și a modificării de stres emoțional instanța va reține că inculpatul nu a fost lovit în cap înainte de a ataca.

Astfel este plauzibilă și credibilă susținerea inculpatului că a fost atacat, însă nu este adevărată afirmația că a lovit după ce în prealabil a fost lovit în cap de agresori. Rezultă deci că inculpatul a putut să fie lovit de agresori în altă zonă a corpului înainte de a ataca el, însă nu în cap sau acesta a fost lovit și la cap după ce a aplicat el însuși lovituri victimelor.

La dosar cauzei există un raport de expertiză privind detecția comportamentului simulat pentru inculpatul ale cărui rezultate nu pot fi luate în considerare, deoarece întrebările formulate conțin vicii și sunt tendențioase. Astfel, în conținutul acestora a fost strecurată mențiunea la evenimente petrecute duminică seara asupra lui -, cea ce nu este corect.

Astfel, la data 21.11.2006, când a fost făcut testul inculpatul nu cunoștea că persoanele lovite sunt cele arătate în întrebare, deoarece așa cum rezultă din probele administrate în cauză la fața locului era întuneric beznă și nu se distingeau decât siluiete.

Chiar partea vătămată - a arătat că nu a putut vedea pe cei care l-au lovit din cauza întunericului și deci în concluzie întunericul a produs același efect asupra tuturor și deci și asupra inculpatului.

Ori, prin modul în care este adresată întrebarea cu includerea în conținut a unor element cunoscute de anchetatori ca urmare a stabilirii identității persoanelor și prezentarea lor ca fiind certe inculpatul este desemnat înainte de răspuns ca autor aspect ce influențează emoțional orice persoană, fie că este sau nu este vinovată. Astfel, s-a încălcat un element esențial oricărei faze procesuale și anume prezumția de nevinovăție, prin aceea că persoana suspectată sau învinuită este transformată în autor înainte de a fi trimisă în judecată.

Pe de altă parte se constată că întrebările critice conțin în mod tendențios și elemente care nu au legătură cu obiectul testului, dar care pot deruta persoana necesitând un răspuns. Astfel, inculpatul a fost întrebat în mod greșit dacă duminică seara l-a lovit pe -, deoarece s-a produs un conflict pe timp de noapte, deci pe întuneric, evenimentele cercetate având ca, caz în care răspunsul pentru prima parte a întrebării este da, însă dat fiind partea a doua care era cea esențială cu răspunsul nu, inculpatul a fost obligat să dea un singur răspuns, care însă nu satisface ambele părți ale întrebării, deoarece pentru una din ele fiind răspunsul fiind mincinos înregistrează modificări de stres.

Aceasta este situația întrebării capcană, care induce în eroare persoana prin faptul că are în conținutul ei două părți, care se referă la două situații din care una are un răspuns afirmativ și cealaltă unul negativ, însă la test nefiind posibilă fragmentarea răspunsurilor, subiectul testat este obligat să ofere un singur răspuns, care însă corespunde ca adevăr numai pentru o parte a întrebării, cealaltă având răspunsul corect invers.

În aceste cazuri cu întrebări compuse din două părți care necesită fiecare un răspuns, nu se poate reține comportamentul culpabil simulat și mincinos al persoanei, deoarece nefiind posibilă fragmentarea răspunsurilor în două pentru fiecare parte a întrebării, subiectul fiind obligat să dea unul singur, nu poate evita simulația. Astfel, orice răspuns unic final ar da acesta în final, tot s-ar înregistra modificări, deoarece răspunsul dat nu este valabil, fie pentru prima parte a întrebării, fie pentru cea de a doua.

Ori, în speță, știind că la conflict nu a lovit în mod evident persoana întrebată este contrariată, derutată, nu mai înțelege sensul întrebării, intră în în mod justificat și deși răspunsul dat la cealaltă parte a întrebării poate fi sincer, este interpretat ca fiind simulat, datorită modificării de stres emoțional intervenită însă numai ca urmare a presiunii psihice produse de stilul tendențios sugestiv de adresare a unei întrebări, care conține în ea două aspecte diferite susceptibile de două răspunsuri "da sau nu", din care unul este real și specific unei părți de întrebare, iar altul pentru partea cealaltă. În speță, întrebările adresate inculpatului ( fila 53 dosar urmărire penală) conțin două răspunsuri fiecare, (întrebările esențiale cu numărul 4 și 6) după cum urmează:

seara l-ai lovit" are un răspuns în primul rând da pentru faptul că era duminică și era întuneric și un răspuns nu pentru acțiunea de lovire sau eventual invers. nu poate să dea ambele răspunsuri și da și nu la test și atunci apare un singur răspuns în speță "NU", care este mincinos pentru o parte și nereal pentru alta.

B.Referitor la același test se constată că întrebarea cu numărul 9 este ambiguă datorită formelor de participiu "dată" și "privind" cuprinse în frază, modului de adresare și conținutului. Astfel, este incorect adresată întrebarea "Declarația dată poliției, privind la ce ai făcut duminică seara, este adevărată?", deoarece în cursul serii, până noapte când a fost comisă fapta, persoana putea să facă tot felul de lucruri licite ori nelicite, fără legătură cu conflictul pe care să nu le fii declarat. Ori este irelevant dacă la poliție a fost sau nu întrebat referitor la acestea cât timp, evenimentele pot fi numeroase și oferă răspunsuri mai multe și diferite. În aceste condiții prin modul de formulare a întrebărilor care necesitau mai multe răspunsuri diferite, inculpatul a fost determinat la un comportament simulat, constatându-se astfel că orice răspuns ar fi dat nu ar fi putut decât să se autoînvinovățească, chiar dacă în realitate ar fi fost nevinovat.

Pentru considerentele expuse mai sus instanța va înlătura raportul de expertiza a comportamentului simulat privindu-l pe inculpatul.

Din probele analizate mai sus instanța reține următoarele:

Inculpatul împreună membrii familiei sale sunt organizatori de pentru oile pe care le au în proprietate. este compusă din împrejmuire numită ocol sau țarc construit ca un gard de scânduri de jur împrejur unde stau oile pe timp de noapte și ziua la muls și este amplasată pe platoul din vârful unui deal la punctul numit "Podul lui ", situat la distanța de circa 2,5 KM de localitățile de șes și lui din comuna județul Alături de țarcul oilor există o mică care servește pentru adăpostirea lor, care rămân noaptea la. În apropiere de țarcul oilor există o potecă care face legătura între extremitatea satului și, iar de la pe o distanță de circa 1 KM printre coline și râpi produse ca urmare a alunecărilor de teren se poate ajunge cu destulă dificultate la drumul comunal ce pornește din extremitatea estică a satului și se termină în localitatea. La data de 19.11.2006 stâna de pe deal era populată cu oi pentru hrana cărora era suficientă pășunea de pe deal, iar la lucrau ca ziua și noaptea inculpații și și martorul. Pe la orele 20,30-21,00, după ce au închis oile în țarc, inculpații s-au culcat în baraca mică de-a curmezișul acesteia, în partea de la perete fiind inculpatul, la mijloc martorul și la, exact lângă ușă, inculpatul.

În aceiași zi, în cursul dimineții, partea vătămată, care locuiește în satul, a mers la pădure în zona forestieră de la împreună ci fiii săi, și în vârstă de 9 ani. La cantonul silvic al pădurarului partea vătămată s-a întâlnit cu alți lucrători silvici și anume cu martorii și G, care locuiesc în același sat cu partea vătămată. După orele 17,00, toți muncitorii au lăsat căruțele încărcate cu lemne în custodia pădurarului și au hotărât să plece acasă luând caii fiecare. Astfel, partea vătămată și aveau doi cai și au plecat primii pe la orele 18 spre casă la, înaintea martorilor și Partea vătămată a luat cu sine pe pe fiul său -, în vârstă de 9 ani și a plecat înainte, fiind urmat de. Partea vătămată, ca de altfel toți cetățenii din zonă, cunoștea locul unde este amplasată stâna lui, cât și faptul că oile erau la. Pentru a merge acasă la partea vătămată în mod normal ar fi trebuit să circule pe drumul ce pleacă din satul situat în vale (care pleacă din lui - ) și urcă pe deal la, fiind situat însă la o distanță destul de mare de de peste 1 KM, fără trece însă pe la. Acest drum este folosit de toți cetățenii din zonă, nefiind prăpăstios și fiind mai scurt și singurul practicabil în siguranță pentru pietoni și căruțe.

Dacă ar fi plecat pe acest drum partea vătămată ar fi trebuit să ajungă acasă la destul de devreme, în jurul orelor 19,30 cel mai. Însă partea vătămată a preferat să zăbovească și să urmeze un alt drum. Astfel de la pădure au plecat mai după plecarea părții vătămate martorii și G, care au mers tot cu caii și au urmat drumul normal, fără ca pe traseu să o întâlnească pe partea vătămată, ori pe fiul acesteia și ajungând acasă între orele 20-21. În mod normal partea vătămată trebuia să ajungă acasă înaintea martorilor și constatând întârzierea soția acesteia a mers acasă la cei doi martori pentru a întreba unde a rămas soțul ei, aflând de la aceștia că a plecat înaintea lor și ar fi trebuit să ajungă deja acasă. În realitate partea vătămată împreună cu fiul său a luat hotărârea de a merge pe timp de noapte la stâna lui cu scopul de a fura oi scop în care a zăbovit undeva pe drum și s-a asociat cu încă trei persoane. Pentru a nu fi observați în satul de jos că au trecut prin zonă și pentru ca astfel să nu poată fi bănuit, partea vătămată și însoțitorii săi au folosit un drum foarte abrupt și prăpăstios, îngust cât o mai lată, nepracticabil pentru căruțe, periculos pe timp de noapte, mai decât cel normal și utilizat foarte rar de cetățeni chiar pe timpul zilei. Scopul pentru care partea vătămată a folosit acest drum a fost între altele și acela că trecea pe la și deși era mai îi oferea protecție pentru a se apropia de și a transporta apoi bunurile furate, fără a exista riscul de o fi văzut, ori de a se întâlni cu alte persoane. În apropierea miezului nopții partea vătămată împreună cu fiii săi și celelalte persoane care o însoțeau au ajuns la și fiind avantajați de faptul că toți câinii erau legați și-au împărțit rolurile astfel: și fiii au mers în partea din față a țarcului, iar celelalte persoane pe părțile opuse intrând în țarc și înconjurând astfel locul.

În fața țarcului partea vătămată a descălecat și a pătruns în țarc cu scopul de a lua oi, fiind ajutat de fiii săi. Din cauza întunericului în țarc s-au produs zgomote, iar câinii care erau legați în apropiere au început să latre, toată această larmă produsă trezindu-i pe i care dormeau în. Fiind lângă ușă, inculpatul în mod obligatoriu a ieșit primul din și după ce s-a îmbrăcat și încălțat s-a apropiat de țarc. Fiind întuneric inculpatul a putut doar să distingă mai mult niște umbre și să observe caii și oile care erau împrăștiate și alergau prin țarc.

Inculpatul și-a dat seama că stâna este atacată de hoți și atunci s-a înarmat cu o și a pătruns pe poartă în incinta stânii, adică în țarc, unde a observat siluetele mai multor persoane care proferau injurii la adresa familiei și care observându-l s-au repezit să îl atace. Inculpatul a întrebat ce caută în, după care văzând că la fața locului sunt mai multe persoane care se reped să îl atace a lovit cu bâta pe întuneric în toate direcțiile. Astfel, pe întunericul beznă și în învălmășeala produsă de oameni și oi o parte a loviturilor cu bâta a nimerit de mai multe ori pe cele două părți vătămate și -.

Din cauza întunericului a fost imposibil ca inculpatul să distingă că printre oi și persoane venite să fure se află și un copil. Nici o persoană nu și-ar putea imagina că printre cei care se aflau în țarc cu scopul de a fura oi se află și un copil. De asemenea, este evident că dacă inculpatul ar fi văzut mai înainte de a lovi că în fața sa se află un copil, cu siguranță nu l-ar fi lovit pe acesta, deoarece nu reprezenta un pericol în comparație cu celelalte persoane majore. Observând însă că în zonă se mai aflau încă și ceilalți agresori inculpatul a început să strige după ajutor, avertizându-i pe cei din colibă că țarcul este atacat de hoți, care au venit să fure oi.

La strigătele acestuia a ieșit afară (cam după circa 5 minute de la ieșirea inculpatului ) și martorul, care intrând în țarc a văzut o parte din agresori și caii fugind și a constat că două persoane se aflau jos. Atunci inculpatul i-a spus că i-a prins pe când încercau să fure oi și chiar i-a arătat o căzută jos. Partea vătămată a luat pe fiul său în brațe și ieșit pe poarta stânii, îndreptându-se spre coama dealului, părăsind zona. Inculpatul a putut ieșii din colibă numai după ce inculpatul a părăsit coliba și a ajuns la țarc după circa 4-5 minute de la plecarea acestuia.

Când inculpatul a ajuns în țarc conflictul era stins, iar în zonă de la distanță se mai auzeau doar strigătele și injuriile pe care le proferau persoanele care atacaseră stâna cu scopul de a fura oi. Inculpatul i-a spus și acestuia că a găsit hoții în țarcul oilor. Deși a participat la atacul asupra stânii, martorul care este fiul părții vătămate, a fugit de la fața locului pentru a nu fi prins ori identificat, abandonându-i pe tatăl și pe fratele său mai mic. Acesta a susținut în mod nereal că a fost alungat de la fața locului de, deoarece a dispărut din țarc înainte de ieșire inculpatului din colibă.

Situația de fapt constatată mai sus este probată cu: declarațiile martorilor, G și, coroborate cu declarațiile inculpaților, toate date la cercetarea judecătorească și cu rezultatele testului poligraf al inculpatului și cu cercetarea la fața locului efectuată la cercetarea judecătorească.

Instanța înlătură ca fiind nesincere, interesate și tendențioase declarațiile părții vătămate și ale fiului acesteia martorul.

În raport de situația de fapt rezultată din analiza probelor administrate în cauză instanța reține că inculpatul nu a participat la lovirea părților vătămate și prin urmare nu este autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

Pentru aceste motive instanța în temeiul art.11 punctul 2 lit.a, raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, Tribunalul a achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 cod penal raportat la art. 174-175 lit.i și 176 lit.b Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal.

În cea ce îl privește pe inculpatul, deși acesta a lovit pe părțile vătămate fiind autorul faptelor, instanța de fond a motivat că în cauză răspunderea penală a acestuia este înlăturată ca efect al incidenței dispozițiilor art.44 alin. 2 indice 1 Cod penal, care instituie o prezumție "jurist antum". Astfel, potrivit art.44 alin. 2 indice 1 Cod penală se prezumă că este în stare de legitimă apărare și acela care săvârșește fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violență, viclenie, efracție sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuință încăpere, dependință sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare. În speță locul faptei îl constituie o stâna sau ocolul sau țarcul oilor, care așa cum s-a constatat și la cercetarea locală și cum a rezultat și din declarațiilor martorilor era un loc împrejmuit cu un gard de scândură înalt de circa 1,50- 2 metri și închis cu poartă, având alături încăperea, care servea ca locuință pentru.

Această împrejmuire se încadrează în noțiunea de loc împrejmuit ori delimitat în înțelesul dat acesteia de dispoziția legală sus citată. În interiorul acestui loc împrejmuit părțile vătămate au pătruns fără nici un drept pe timp de noapte împreună cu alte persoane, prin viclenie cu scopul de a fura oi, fiind surprinse de inculpatul, care a fost nevoit să folosească la rândul lui forța pentru a respinge amenințarea și atacul a cel puțin 3 agresori, care pătrunseseră în incinta stânii și care refuzau să plece și pătrunderea altora care căutau să intre înarmați cu bâte la gardul lateral, care înconjuraseră stâna, cât și pentru a apăra stâna și a împiedica furtul oilor. În condițiile arătate inculpatul a lovit cu bâta la întâmplare pentru a speria și îndepărta pe atacatori, hoți și agresori pe întuneric, fără a ști pe cine poate nimeri și fără a ști ori intui că printre aceștia se află și un copil. În aceste împrejurări caracterul penal al faptelor este înlăturat de legitima apărare, motiv pentru care instanța în temeiul art.11 punctul 2 lit.a, raportat la art.10 lit.e Cod procedură penală, în referire la art.44 alin. 2 indice 1 Cod penal va achita pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 Cod penal, raportat la art. 174-175 lit.i și 176 lit.b Cod penal.

Se va constată că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 22.11.2006 și până la 24.12.2007, iar inculpatul de la data de 23.11.2006 și până la 24.12.2007.

În latura civilă a cauzei în temeiul art. 14 și 346 Cod procedură penală, se motivează de instanța de fond, se va constată că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. Partea vătămată minor, prin reprezentanții săi legali, respectiv părinți, s-a constituit parte civilă cu suma de 18 milioane lei ROL, reprezentând daune materiale și cu suma de 300 milioane lei ROL, reprezentând daune morale. În cauză nu s-a făcut dovada cheltuielilor pretinse în cea ce privește prejudiciul material. Instanța apreciază că în cauză nu pot fi acordate nici un fel de despăgubiri, deoarece principala culpă pentru consecințele produse, revine tatălui minorului, care ignorând orice reguli de morală și-a luat fiul la furat pe timp de noapte. Din hotărârile judecătorești depuse la dosarul cauzei rezultă că partea vătămată a și fost condamnată anterior pentru asemenea fapte fără ca executarea pedepselor să-și fii produs efectul educativ. Astfel cunoscând care sunt urmările comiterii unei fapte penale, partea vătămată a hotărât să meargă la furat în grup luând cu sine atât pe fiul major cât și pe fiul minor. În aceste împrejurări instanța nu va acorda nici o categorie de daune și drept consecință pretențiile civile formulate pentru partea vătămată minor vor fii respinse.

Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, pe care a criticat-o, susținând că aceasta este netemeinică pentru următoarele motive:

Din probele administrate în timpul urmăririi penale, respectiv:declarația martorului(fl. 41 dosar ), care precizează că "în data de 19.11.2006, în jurul orelor 22,30, am auzit în drum și inculpatul a luat o ghioagă din lemn cu o lungime de 2 de pe aripa stânei și a ieșit în fața stânei după care 1-a urmat, care a luat și dânsul o ghioagă din lemn în lungime de 1, care se afla rezemată lângă colibă. Am văzut personal cum și îl loveau cu bâtele pe peste corp. La o distanță de 4 era și - în vârstă de 9 ani, care era căzut la pământ și lovit în zona capului. striga la și să nu-1 lovească pe fiul său -. Acest lucru 1-a spus când se afla călare pe. - era în stare de inconștiență și încerca să vomite. După circa 15 minute, și au încetat să îl mai lovească pe și s-au întors în colibă. și-a luat băiatul în brațe și a plecat acasă. In momentul în care a ieșit din colibă, se afla la o distantă de 4-5 de el",declarația inc.(fl. 36 dosar ), care arată că"în jurul orelor 23,00, ne aflam în colibă și stăteam de vorbă, când am auzit pe a din fața stânei. a luat o în lungime de aproape 2 și de grosimea unei mâini și a ieșit afară din C, fiind urmat de către mine, care am luat și eu, de lângă colibă un băț de circa 1 și de, care de asemenea, a luat o nuia. Am văzut personal când, cu bâta pe care o avea asupra sa, i-a lovit pe și pe băiatul acestuia, -, care se aflau călare pe un roșiatic. a au căzut jos de pe în partea dinspre unde mă aflam și eu și a continuat să-1 lovească cu bâta pe, care era întins la pământ. M-am apropiat și eu și l-am lovit și eu cu bățul pe. Lângă, la câțiva cm se afla și -, în vârstă de 9 ani, care era și el lovit și care a fost lovit încă o dată de și apoi de către mine care am dat cu bățul de 2-3 ori în acesta. Când am observat că este vorba de un copil, am încetat să-1 mai lovesc și i-am spus lui să nu mai dea, că este vorba de un copil. Acesta a început să înjure și a afirmat că e lui ce o să facă cu băiatul și apoi am intrat în colibă. înainte să intru în am observat că 1-a luat în brațe pe copilul său și a plecat înspre. Menționez faptul că, doar eu și l-am lovit pe ".(Prin declarația olografa (fl. 47 dosar ), inculpatul precizează că:"a doua zi, m-a amenințat să nu spun ce s-a întâmplat"),declarația părții vătămate(fl 14 dosar ): "în momentul când am ajuns în dreptul stânei lui la o distanță de circa 20 -30, m-am trezit cu o lovitură cu bâta în regiunea capului, precum și pe copilul meu, amândoi căzând jos de pe. Menționez faptul că, am fost lovit în acel moment atât de către cât și de către, unul se afla de o parte a calului iar celălalt în partea opusă. După ce am căzut jos, atât cât și, au continuat să mă lovească, atât pe mine cât și pe copilul meu, cu bâtele peste corp și cap. Eu am strigat la ei să nu-1 mai lovească pe că o să-1 omoare, însă aceștia au continuat să ne lovească până am rămas în stare de inconștiență".

Din declarațiile acestora rezultă clar, fără echivoc, participarea inculpatului la săvârșirea faptei, totodată neputându-se reține starea de legitimă apărare pentru inculpatul.

Participarea inculpatului la săvârșirea faptei rezultă și din procesul verbal de confruntare din 22.11.2006 dintre inculpatul și martorul (fl. 51 dosar ).

Cu ocazia cercetării la fața locului efectuată de către organele de poliție (fl. 5-11 dosar ), s-a stabilit că, incidentul a avut loc pe drumul comunal care face legătura între satul spre satul, prin dreptul stânei lui, iar locul unde au fost agresate victimele este în apropierea colibei (foto 2 și 3). Din fotografiile judiciare se poate lesne observa că la intersecția dintre drumul sătesc și potecă se găsesc urme de sânge care provin de la și -.

De asemenea, tot cu ocazia cercetării la fata locului au fost ridicate două bâte care se găseau pe coliba unde dormeau cei doi inculpați, bâte pe care s-au găsit de sânge aparținând victimelor (foto 6).

De reținut că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei așa cum a fost descrisă la urmărirea penală și cu ocazia expertizării psihiatrice, iar inculpatul a negat săvârșirea faptei, dar a descris împrejurările comiterii faptei (fl. 88-89, fl. 90-91 dosar ).

Varianta reținută de către instanța de judecată s-a bazat pe declarațiile nesincere și interesate ale inculpaților date în fața cercetării judecătorești, în fapt, aceștia au urmărit crearea unei alte situații decât cea reală, care în final să conducă la achitarea inculpatului prin neparticiparea acestuia la săvârșirea faptei și achitarea inculpatului ca "fiind în legitimă apărare", dându-se, totodată, prea mare importanță procesului verbal de cercetare locală din data de 03.12.2007, încheiat după aproximativ 1 an de zile, (care a stabilit o altă situație de fapt decât cea reală) și testului poligraf la care au fost supuși cei doi inculpați, ignorându-se în totalitate probele administrate în timpul urmăririi penale, variantă pe care o combatem cu următoarele argumente:

1. nu mai era situată pe vechiul amplasament. Singurul obiect al cărei poziție nu fost modificată este coliba, iar cu ocazia cercetării judecătorești s-a stabilit că stâna era la o distanță de circa 30 metri de locul despre care partea vătămată susține că este drumul accesoriu pe care mergea la. Ori, dacă privim fotografiile de la urmărirea penală se observă că terenul din fața acesteia era liber de orice construcție (aspectul reținut de instanța urmând a fi înlăturat, nefiind conform cu realitatea, stâna aflându-se la o altă distanță decât cea stabilită de către instanță).

2. Drumul pe care l-au folosit părțile vătămate. Din conținutul procesului verbal de cercetare la fața locului rezultă că acesta între timp a suferit
degradări, dar rămâne accesibil persoanelor și animalelor nu și căruțelor. Ori
aceste aspecte sunt lipsite de relevanță, întrucât în cazul speță, partea vătămată
era călare și nu cu căruța.

De reținut că drumul respectiv este de fapt o scurtătură care face legătură între satul, comuna către satul și cu aproximativ un an înainte era accesibil atât persoanelor, animalelor cât și căruțelor.

3. Cu privire la starea de întuneric din data de 19.11.2006, orele 22,00,
chiar inculpații recunosc în timpul urmăririi penale că afară era lumină (la
lumina lunii), exemplu inculpatul a declarat că: "am văzut personal când, cu bâta pe care o avea asupra sa, i-a lovit pe
și fiul acestuia -, care se aflau călare pe unroșiatic", de asemenea"am observat că este vorba de un copil","am observat că 1-a luat în brațe pe fiul său și a plecat".

Martorul Vrânceană a declarat că:".am văzut personal când și îl loveau cu bâtele pe peste corp iar la o distanță de 4 era și în vârstă de 4 ani, care era căzut la pământ și lovit în zona capului", partea vătămată, care precizează, cu ocazia cercetării la fața locului că:"s-a orientat după lumina lunii", deci susținerea instanței de la cercetarea la fața locului (fl. 230), că la timpul respectiv era beznă și datorită acestui fapt inculpații au lovit la întâmplare, urmează a fi înlăturată, nefiind conformă cu realitatea.

4. Modul cum erau așezați în colibă inculpații: la, la mijloc și la perete, prin care se încearcă să se demonstreze că inculpatul a ieșit ultimul din colibă, după aprox 10 minute, când conflictul deja se încheiase, este lipsit de relevanță, întrucât în ipoteza în care părțile vătămate au venit la furatul oilor și chiar au tăiat o, cum pretind inculpații, înseamnă că afară era foarte mult zgomot produs de lătratul câinilor,stâna fiind păzită de 7-8 câini, din care cel puțin 5 erau slobozi,(conform declarațiilor inculpatului și declarațiilor martorului fl.72-73, 95, 96 dosar instanță) și de zbieratul oilor, ceea ce înseamnă că exista o stare de pericol, context în care este greu de crezut că inculpații mai țineau cont de modul cum erau așezați, aceștia ar fi ieșit foarte repede din colibă (chiar cu riscul de a se călca unii pe alții).

5. Faptul că părțile au fost la furatul oilor nu s-a dovedit și nici că a fost un grup de călăreți înarmați cu bâte. De asemenea, nu s-a dovedit nici faptul că s-a tăiat o în interiorul stânei, acest aspect inculpații nu l-au relatat la urmărirea penală, negăsindu-se urme de sânge animal. De asemenea, nu poate fi reținut nici faptul că părțile vătămate au fost lovite în interiorul stânei, negăsindu-se urme de sânge uman, urmele de sânge fiind găsite în drum conform foto 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, (fl. 9-11 dosar ), (martor ). Din declarația martorului asistent (fl. 42 dosar ) rezultă că: "fapta s-a produs la o distanță de circa 50 de,în drum, unde s-a găsit o de sânge, iar apoi erau dâre de sânge înspre satul ".

6. arianta că părțile vătămate au fost lovite numai de inculpatul nu poate fi reținută, întrucât la fața locului au fost găsite două ghioage care aveau urme de sânge uman (fl. 6 dosar ) foto 6,7, 8, 9, 10, martorul asistent (fl. 42 dosar ) arată că;"la fața locului au fost descoperite două ghioage care aveau urme de sânge, una era deasupra colibei și una în interiorul colibei",ceea ce înseamnă că la săvârșirea faptei au participat două persoane.

7.Varianta reținută de instanță referitoare la câini în sensul că aceștia erau legați, nu este conformă cu realitatea, întrucât dacă luăm în considerație că stâna era plină cu oi, în mod logic aceștia trebuiau să fie slobozi, după cum chiar inculpatul (fl. 72-73 dosar cercetare judecătorească) a recunoscut că la avea circa 2 sau 3 câini legați, iar restul slobozi,"în total eu am 8 câini",și martorul (fl.96 dosar instanță), care a precizat că:"la aveam circa 8 câini".

8. De asemenea, nu poate fi reținută nici varianta inculpatului din declarațiile date în timpul cercetării judecătorești că a fost lovit de către părțile vătămate, acest lucru nefiind dovedit cu certificat medico - legal sau cu alte probe. De altfel, în timpul urmăririi penale prin declarațiile date în calitate de făptuitor, învinuit, inculpat, acesta a avut o atitudine constantă de recunoaștere a săvârșirii faptei și a arătat că la săvârșirea infracțiunii a participat și inculpatul.

9. Privitor la atitudinea inculpatului de nerecunoaștere a săvârșirii faptei, aceasta este contrazisă de probele administrate în timpul urmăririi penale, urmând ca instanța să aprecieze acest aspect și prin prisma stării de recidivă a acestuia.

10. Faptul că martorul și-a schimbat declarațiile în timpul cercetării judecătorești, se explică prin aceea că, acesta este minor și lucrează în continuare la stâna familie, fiind ușor de influențat. De
asemenea, declarațiile martorilor G și din timpul cercetării judecătorești, care contravin celor de la urmărirea penală, urmează a fi înlăturate, putând fi apreciate ca fiind "pro cauza".

11. Cu privire la testul poligraf, din concluziile specialiștilor, la întrebările critice, la ambii inculpați au fost evidențiate modificări ale stresului emoțional, iar aprecierile instanței cu privire la concluziile specialiștilor sunt speculative. De reținut că în conformitate cu practica CEDO, testul poligraf nu are forță probantă, putând fi reținută cel mult ca un indiciu.

Din cele mai sus prezentate rezultă clar, fără dubii că inculpatul a participat în mod efectiv la comiterea faptei împreună cu inculpatul, motiv pentru care se impunea condamnarea acestuia și nu achitarea. De asemenea, nu poate fi reținută legitima apărare în cazul inculpatului, întrucât nu s-a dovedit că a fost singur împotriva unui grup de călăreți înarmați cu bâte, care au venit la furatul oilor, că aceștia au pătruns în și au tăiat o, că la rândul său a fost lovit de către grupul de călăreți, fiind astfel nevoit să se apere și din cauza întunericului a lovit la întâmplare, nedându-și seama că printre agresori era și un copil.

Este greu de crezut faptul că un adult călare pe cu un copil în brațe, care se deplasa pașnic pe un drum care întâmplător trecea pe lângă, să prezinte un pericol atât de mare încât două persoane adulte înarmate cu bâte în prezența a 8 câini, să se afle într-o stare de temere atât de mare, încât să fie nevoiți să îi doboare de pe cu bâtele pentru ca apoi să continue să-i lovească cu înverșunare, deși au văzut la un moment dat că este vorba și de un copil, până ce părțile vătămate au ajuns în stare de inconștiență, punându-le astfel viața în pericol. Instanța s-a baza prea mult pe probele administrate în timpul cercetării judecătorești, ignorând în totalitate probele administrate în timpul urmăririi penale și în special declarațiile inculpatului date în calitate de făptuitor, învinuit și inculpat prin care a recunoscut săvârșirea faptei, descriind modalitățile de comitere, pentru ca în instanță să-și construiască o altă variantă, precum și declarațiile martorilor, G, și ale părții vătămate, care descriu cu lux de amănunte săvârșirea faptei de către cei doi inculpați.

De reținut că, legiuitorul nu a creat o ordine de preferință a probelor administrate în timpul urmăririi penale sau cercetării judecătorești, urmând ca instanța să rețină acele probe care, prin coroborare corespund cel mai bine adevărului.

Apreciem că probele administrate în timpul urmăririi penale corespund cel mai bine adevărului, din acestea rezultând comiterea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.20 Cod penal, raportat la art.174 - 175 lit.i și 176 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, pentru inculpatul și prevăzută și pedepsită de art.20 Cod penal, raportat la art.174 - 175 lit.i și 176 lit.b Cod penal de inculpatul, fapta petrecându-se pe un drum accesibil publicului, motiv pentru care se impunea condamnarea acestora conform rechizitoriului și nu achitarea.

Analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.371 alin.2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelul urmează a fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate.

Dată fiind soluția de achitare pronunțată de instanța de fond, văzând dispozițiile art.378 alin.1/1 Cod procedură penală, Curtea le-a adus la cunoștință intimaților inculpați, în prezența apărătorilor aleși, dispozițiile art.70 alin.2 Cod procedură penală, respectiv faptele care fac obiectul cauzei în apel, încadrarea juridică a acestora, faptul că au dreptul de a nu face nicio declarație în fața instanței de apel, atrăgându-le atenția că tot ce declară poate fi folosit și împotriva lor. Intimații - inculpați au declarat că nu doresc să dea declarație și că doresc să se prevaleze de dreptul la tăcere.

În cursul urmării penale au fost audiați martorii: -fl.41, -fl. G-fl.43, -fl.42 și -fl.44.

Instanța de fond a trecut pe conceptele de citare până la termenul de judecată din 24.04.2007 și pe martora, după care această martoră nu a fost trecută pe conceptul de citare, nu a mai fost citată pentru termenele următoare și nu a mai fost audiată.

Pentru respectarea principiului nemijlocirii administrării probelor, al contradictorialității și publicității și dat fiind efectul devolutiv al apelului, prevăzut de art.371 Cod procedură penală și dispozițiilor art.378 alin.1 Cod procedură penală, a pus în discuția părților și a dispus și procedat la audierea acestei martore-fl.63.

Date fiind contradicțiile dintre declarațiile date de martorii și în cursul urmăririi penale și cele date la instanța de fond și văzând că instanța de fond nu a dat eficiență dispozițiilor art.327 alin.4 Cod procedură penală, a pus în discuție, a dispus și audierea acestor martori-fl.63 și fl.101.

Deoarece din procesele verbale de executare a mandatelor de aducere privindu-l pe martorul rezultă că acesta este plecat din țară-fl.114, Curtea a dat eficiență dispozițiilor art.327 alin.3 Cod procedură și a dat citire declarațiilor date de acest martor-fl.116.

Întrucât din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezulta că organele de urmărire penală au procedat la efectuarea unei cercetări la fața locului, prilej cu care s-a întocmit un proces - verbal și s-au efectuat fotografii judiciare, deoarece din dosarul de urmărire penală lipsea procesul verbal încheiat cu ocazia cercetării locului faptei și ridicării mijloacelor materiale de probă înaintate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău primei instanțe, Curtea a solicitat Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău înaintarea acestui proces-verbal.

Procesul verbal de cercetare la fața locului a fost de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău cu adresa nr.1035/P/2006 din 17.12.2008-fl.94-98 dosar apel.

Curtea constatând că din conținutul procesului verbal de cercetare la fața locului rezultă că la cercetarea la fața locului a participat în calitate de martor asistent și martorul --fl.95 dosar apel, a pus în discuția părților și a dispus audierea acestui martorfl.101, depoziția acestuia aflându-se la fl.115.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă pe deplin faptul că în ziua de 19.11.2006, în jurul orelor 9,00, părțile vătămate și -, în vârstă de 9 ani, s-au deplasat împreuna cu, și G într-o zona forestiera din comuna, județul B, unde au încărcat patru căruțe cu material lemnos, pe care le-au transportat la Cantonul silvic, aparținând pădurarului.

După ce au lăsat căruțele încărcate cu materialul lemnos în custodia pădurarului susnumiții au pornit călare spre satul, comuna, în față deplasându-se, care îl avea în brațe pe fiul sau minor în vârsta de 9 ani -, după acesta, la diferite intervale de timp, determinate de adăparea cailor, venind tot călare pe cai, martorul și după acesta, martorii și

După ce părțile vătămate și - au parcurs circa 1 kilometru din traseu și treceau prin fața stânei aparținând numitului, în punctul numit,Podul lui ", au fost întâmpinați de inculpații și, care auzind, afară au luat fiecare câte un par și s-au deplasat pe a care face legătura cu satul. că părțile vătămate au venit la furat, inculpatul l-a lovit cu bâta pe care o avea asupra sa pe, care se afla călare, acesta căzând împreună cu minorul -, care se afla în brațele sale. În continuare, inculpatul a început să-i lovească pe și pe, care erau culcați la pământ cu parul în regiunea capului, în ajutorul acestuia intervenind și inculpatului, care a început și el să-i lovească pe și pe fiul acestuia, - cu parul în regiunea capului, până când a observat că este vorba despre un copil, moment în care i-a comunicat acest lucru și inculpatului, care însă a continuat să lovească victimele, răspunzându-i că nu este sa.

La un moment, în apropierea locului unde au erau atacate cele două părți vătămate, a ajuns și martorul, care văzând că cele două părți vătămate sunt lovite cu bestialitate de cei doi inculpați, a încercat să intervină în apărarea acestora, însă a fost alergat de către cei doi inculpați, a plecat călare spre satul pentru a anunța alți consăteni cu scopul de a interveni și le salva pe părțile vătămate. Pe drum s-a întâlnit cu martorii și G, care, între timp ajunsese și ei călare de la cantoul silvic, le-a spus acestora ce li se întâmplă părților vătămate, sfătuindu-i să nu meargă spre locul unde fusese atacate părțile vătămate, deoarece membrii familiei sunt recunoscuți ca fiind deosebit de violenți și și-au continuat drumul spre satul, cu scopul de a anunța mai mulți consăteni.

Ulterior, deplasându-se în locul unde fusese atacate părțile vătămate, au găsit victimele în stare de inconștiența pe câmp, în punctul numit,Podul lui " și le-au transportat la domiciliu, după care au anunțat salvarea.

În urma loviturilor primite partea vătămată a fost internata la Spitalul Județean B, iar minorul - a fost transportat de urgență la Spitalul Clinic nr.3

Potrivit Raportului de constatare medico-legală nr.2503 din data de 24.11.2006, emis de Serviciul Județean de Medicină Legală B-fl.18 dosar urmărire penală, partea vătămată, prin acțiunile deosebit de violente exercitate de inculpați, a suferit uncu fractură parietală stg. fistulă otică stg. contuzie hemoragică cerebrală temporală stg.

În actul medico-legal s-a concluzionat că leziunile produse au necesitat pentru vindecare 45-50 zile îngrijiri medicale, sub rezerva evoluției și că"la data producerii, leziunile au pus viața victimei în primejdie".

Așa cum rezultă din adresa nr.1759/OF din data de 22.11.2006 și Raportul de expertiză medico-legală nr.1759/OF din 15.01.2007 ale Institutului de Medicină Legală I - Serviciul medico-legal -fl.17 și 19 dosar urmărire penală, partea vătămată -, în urma violențelor exercitate de cei doi inculpați, a suferit fracturi de boltă craniană (parietală și coronară dreaptă), hematom subdural emisferic stg. plagă contuză parietală, comă gradul II și hemiplegie dreaptă, leziunile fiind produse prin lovire cu corpuri contondente și putând data din data de 19.11.2006.

În raportul de expertiză se concluzionează că leziunile au necesitat pentru vindecare 35-40 de zile îngrijiri medicale și la data producerii și prin ele însele "leziunile au pus în primejdie viața victimei", iar sechelele de natură infirmizantă sau/și invaliditate pot fi apreciate la un interval de minim 6 luni de la data traumatismului. prezenta

Leziunile suferite de partea vătămată - rezultă și din actele medicale eliberate de Spitalul Clinic de Urgență "Sf.Treime" I, în prezent, Spitalul Clinic de Urgență "Prof. " I, respectiv de observație clinică generală-fl.22-26 dosar urmărire penală, Biletul de ieșire din spital și Scrisoarea medicală-fl.27-33 dosar urmărire penală, în acestea specificându-se că partea vătămată a suferit "un traumatism cranio-cerebral grav, cu stare de comă gradul II".

Situația de fapt prezentată mai sus rezultă și din: plângerile și declarațiile părților vătămate-fl.12-16 dosar urmărire penală și fl.69-71 dosar instanța de fond, procesul verbal de cercetare la fața locului efectuat în cursul urmăririi penale-fl.95-98 dosar instanța de apel, cercetare la fața locului făcută de organele de urmărire penală la data de 20.11.2006, deci în dimineața zilei următoare agresiunii, planșele fotografice făcute cu prilejul cercetării la fața locului-fl.5-11 dosar urmărire penală, declarațiile martorilor -fl.41 dosar urmărire penală, -fl.42 dosar urmărire penală, G-fl.43 dosar urmărire penală, -fl.44 dosar urmărire penală, -fl.45-46 dosar urmărire penală, fl.78 dosar prima instanță și din dosarul din apel, coroborate cu declarațiile date de cei doi inculpați în cursul urmăririi penale-fl.35-40 și 47 dosar urmărire penală.

Partea vătămată în declarația dată au arătat că:"în momentul când am ajuns în dreptul stânei lui la o distanță de circa 20 -30, m-am trezit cu o lovitură cu bâta în regiunea capului, precum și pe copilul meu, amândoi căzând jos de pe. Menționez faptul că, am fost lovit în acel moment atât de către cât și de către, unul se afla de o parte a calului iar celălalt în partea opusă. După ce am căzut jos, atât cât și, au continuat să mă lovească, atât pe mine cât și pe copilul meu, cu bâtele peste corp și cap. Eu am strigat la ei să nu-1 mai lovească pe că o să-1 omoare, însă aceștia au continuat să ne lovească până am rămas în stare de inconștiență".

Intimatul-inculpat, în declarația scrisă de acesta, potrivit art.70 alin.3 Cod procedură penală, a declarat că în seara de 19.11.2006, în jurul orelor 22,00, a plecat la locuința familiei. Împreună cu și a mers la stâna familiei, situată la punctul Podul lui. Pe la orele 23,00, pe când stăteau în cușcă de vorbă, au auzit pe din fața stânii. a luat o de 2 metri și groasă cât o mână și a ieșit afară fiind urmat de mine, care a luat și el, de lângă cușcă, un băț și și s-au dus după și a văzut personal pe când a lovit cu bâta pe și -, care erau călare pe un roșcat. În urma loviturii părțile vătămate au căzut spre partea unde este stâna și unde se afla și el. după aceea inculpatul a lovit-o cu bâta pe partea vătămată, care căzuse la pământ, după care, pe aceeași parte vătămată, a lovit-o și el cu bățul.

Ulterior, atât inculpatul, cât și el au lovit-o cu bâtele pe partea vătămată - în zona capului, după care au plecat în cușcă.

Intimatul-inculpat recunoaște săvârșirea, în condițiile arătate mai sus, a infracțiunii de el, cât și participarea directă a intimatului-inculpat la comiterea actelor de violență asupra celor două părți vătămate și în declarațiile date în cursul urmăririi penale la datele din 23.11.2006 - fl.36 și 12.12.2006-fl.37, cu prilejul audierii de Tribunalul Bacău, în momentul soluționării propunerii Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacăua propunerii de arestare-dosar 6706/2006-fl.11-12, precum și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală-fl.98.

În declarația dată la data de 20.11.2006-fl.47 dosar urmărire penală, inculpatul a arătat că a doua zi inculpatul l-a amenințat pe el și martorul să nu spună organelor de cercetare penală ce s-a întâmplat în noaptea respectivă.

Martorul, în declarația dată în cursul urmăririi penală-fl.41 a arătat că a văzut personal cum și loveau cu bâtele pe, că - era căzut la pământ și lovit în zona capului, că striga la inculpatul să nu-l mai lovească pe fiul său -, care era în stare de inconștiență și încerca să vomite.

Martorul a declarat că în ziua de 19.11.2006, în jurul orelor 9,00, împreună cu G și, și fratele său -, în vârstă de 9 ani, au plecat în pădure pentru a duce lemne din satul. Au încărcat lemnele în patru căruțe și le-a dus în satul, la pădurarul.

După aceea, s-au urcat fiecare pe câte un, luându-l în brațe pe și pe fiu său - și au plecat spre casele lor din satul, prima dată plecând cu fiul său -, apoi el și în urmă au venit și martorii G și.

În momentul în care a ajuns la aproximativ 1 Km de sat, lângă stâna familie, a constatat că părțile vătămate și - sunt lovite cu bâtele de cei doi inculpați, împrejurări în care a încercat să intervină în apărarea acestora, însă a fost alergat de către cei doi inculpați, fapt ce l-a determinat să plece călare spre satul pentru a anunța alți consăteni cu scopul de a interveni și le salva pe părțile vătămate.

Pe drum s-a întâlnit cu martorii și G, care, între timp ajunsese și ei călare de la cantoul silvic, le-a spus acestora ce li se întâmplă părților vătămate, sfătuindu-i să nu meargă spre locul unde fusese atacate părțile vătămate, deoarece membrii familiei sunt recunoscuți ca fiind deosebit de violenți și și-au continuat drumul spre satul, cu scopul de a anunța mai mulți consăteni.

Ulterior, deplasându-se în locul unde fusese atacate părțile vătămate, au găsit victimele lovite, pline de sânge, în stare de inconștiență pe câmp, în punctul numit,Podul lui " și le-au transportat la domiciliu, după care au anunțat salvarea și au fost transportate la unitățile spitalicești.

Martorii G și, în declarațiile date în cursul urmăririi penale-fl.43-44 au declarat că în ziua de 19.11.2006 au plecat la pădure împreună cu, și fiul acestuia -, în vârstă de 9 ani, unde au stat până în jurul orelor 18, 00, după care au transportat 4 căruțe cu lemne la pădurarul, care le-au tăiat bonuri pentru lemnele aduse și au lăsate căruțele la acesta.

De acolo a plecat primul, călare pe un cu fiul său minor -, la scurt timp a plecat și, tot călare, iar ultimii au plecat ei, tot călare pe câte un.

În jurul orelor 22,00 au ajuns la aproximativ 150 de metri de stâna familiei, moment în care l-a văzut pe martorul, care se întorcea înapoi speriat, spunându-le că inculpații îl lovesc cu bâtele pe și -.

Fiindu-le teamă de cei din familia, au plecat spre casele lor pe un alt drum și ulterior au aflat că părțile vătămate au fost găsite lovite la cap, pline de sânge și în stare de inconștiență.

Martora a declarat-fl.13 dosar urmărire penală și fl.70 dosar instanța de fond, că în ziua de 19.11.2006, soțul său, împreună cu fiul lor -, în vârstă de 9 ani și cu numiții, G și au mers la pădure pentru a transporta cu căruțele material lemnos. în noapte a venit acasă, care era speriat și i-a spus că inculpații i-au lovit cu bâtele pe și -, după care au mers și la 100 de stâna inculpatului, unde i-au găsit pe și - căzuți la pământ, loviți la cap și în stare de inconștiență, i-au luat pe brațe și i-au transportat acasă și apoi i-au dus la spital și au sesizat organele de urmărire penală.

În cursul urmăririi penale s-a efectuat de organele de urmărire penale, în dimineața zilei de 20.11.2006, deci la scurt timp din momentul agresiunilor, cercetarea la fața locului, întocmindu-se în acest sens un proces verbal-fl.95-98 dosar apel și au fost făcute fotografii judiciare-fl.5-11 dosar urmărire penală.

Procesul verbal de cercetare la fața locului cuprinde în afara mențiunilor prevăzute de art.91 Cod procedură penală, descrierea amănunțită a situației locului, a urmelor găsite, a obiectelor examinate și acelor ridicate, a poziției și stării celorlalte mijloace de probă.

La efectuarea cercetării la fața locului au fost prezenți martorii:, G, și -, aspect care rezultă și din procesul verbal întocmit cu această ocazie-fl.95-97 dosar instanța de apel.

Așa cum rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului-fl.95-98 dosar instanța de apel, la coliba de la stâna inculpatului, sprijinită de ușa colibei s-a găsit o din lemn, cu o lungime de 1,29 și o grosime de 2 cm, iar pe colibă altă din lemn cu o lungime de 2,15. care au fost supuse examenului criminalist au fost evidențiate de sânge.

Pe drumul public care face legătura cu satul, au fost identificate mai multe cu aspect de sânge, sânge provenit de la cele două părți vătămate, fiind menționate locurile de unde au fost ridicate urmele de sânge, poziționarea acestora, inclusiv față de stâna familiei.

Martorii și în declarația dată în fața instanței de apel, precum și martorii G, și au arătat în declarațiile date că au fost prezenți la efectuarea cercetării locului faptei și că au fost identificate cele două bâte cu care au fost lovite părțile vătămate.

Martora, în declarația dată în cursul urmăririi penale-fl.42 a arătat că a fost prezentă în ziua de 20.11.2006 la efectuarea cercetării la fața locului, împrejurări în care martorul a prezentat în mod amănunțit împrejurările în care au fost lovite cele două părți vătămate, pentru ca în declarația dată la instanța de apel-fl.100 să susțină că nu a fost prezentă la cercetarea la fața locului, că în ziua de 20.11.2006, se afla în stradă, că a fost întrebată a cui este și a fost pusă să semneze o singură dată o coală de scris albă.

Din examinarea și compararea semnăturilor de pe declarația acestei martore de la urmărirea penală-fl.42 verso, semnătură pe care aceasta și-a recunoscut-o și cele de pe procesul verbal de cercetare la fața locului - fl.96-98 dosar instanța de apel, se constată că semnăturile seamănă, fiind executate de aceeași persoană.

Martorul -, audiat de instanța de apel-fl.115, a susținut că nu a fost prezent la cercetarea la fața locului, că a fost chemat la Postul de Poliție și a fost forțat de lucrătorii de poliție, fără a indica numele acestora, să semneze pe o foaie, dar și-a recunoscut semnătura de pe procesul verbal de cercetare la fața locului, dar nu-și explică semnăturile de pe toate paginile procesului verbal.

Martorul în declarația dată la instanța de apel a arătat că la cercetarea la fața locului au fost și martorii și -.

Participarea inculpatului la săvârșirea faptei rezultă și din procesul verbal de confruntare din 22.11.2006 dintre inculpatul și martorul -fl. 51 dosar urmărire penală.

Cu ocazia cercetării la fața locului efectuată de către organele de poliție-fl.5-11 dosar urmărire penală, s-a stabilit că incidentul a avut loc pe drumul comunal care face legătura între satul spre satul, prin dreptul stânei familiei, iar locul unde au fost agresate victimele este în apropierea colibei-foto 2 și 3 de la paginile 5 dosar urmărire penală. Din fotografiile judiciare-fl.556 dosar urmărire penală, precum și din depozițiile martorilor:, G, și, rezultă cu certitudine în momentul efectuării cercetării la fața locului, la intersecția dintre drumul sătesc și potecă, au fost identificate urme de sânge care provin de la și -.

Faptul că exercitarea violențelor a avut loc într-un loc public, în accepțiunea prevederilor art.152 Cod penal, rezultă atât din procesul verbal de cercetare la fața locului-fl.95-98 dosar apel, cât și din planșele foto nr.12 de la fl.8 dosar urmărire penală.

De asemenea, tot cu ocazia cercetării la fata locului au fost ridicate două bâte care se găseau pe coliba unde dormeau cei doi inculpați, bâte pe care s-au găsit de sânge aparținând victimelor (foto 6-10 de la fl.6-8 dosar urmărire penală).

De reținut că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei așa cum a fost descrisă cu lux de amănunte la urmărirea penală-fl.35-37 și fl.47, inclusiv la prezentarea materialului de urmărire penală-fl.98 precum și cu ocazia audierii sale de Tribunalul Bacău în momentul soluționării propunerii de arestare preventivă-fl.6707/2006-fl.11-12 și cu ocazia expertizării psihiatrice-fl.88.

Inculpatul a negat săvârșirea faptei, dar a descris împrejurările comiterii faptei-fl. 88-89 și fl.90-91 dosar urmărire penală.

Se impune a se preciza că intimatul-inculpat, așa cum se arăta, a recunoscut în cursul urmăririi penale săvârșirea infracțiunea și că inculpatul a fost cel care a lovit cu o de aproximativ 2 lungime pe cele două părți vătămate și că el în momentul în care a constatat că este lovit și un copil ia cerut inculpatului să nu-l mai lovească, dar acesta i-a spus că nu-i lui.

Nici un moment, în cursul urmăririi penale, intimatul-inculpat, ca de altfel, nici intimatul-inculpat, părțile vătămate și nici martorii nu au susținut că părțile vătămate au venit înarmate împreună cu mai multe persoane, că au intrat în țarcul oilor și că ar tăiat o și violențele au avut loc în țarcul oilor.

Dacă realitatea ar fi fost cea prezentată de inculpați în declarațiile date la instanța de fond, fiind în mod evident o apărare de fond ar fi spus organelor de cercetare penală, sau Tribunalului Bacău cu ocazia audierii prilejuită de soluționarea propunerii de arestare preventivă.

Faptul că nu au fost atacați de părțile vătămate rezultă și din declarația fratelui inculpatului, numitul dată în cursul urmăririi penal-fl.48-49.

La instanța de fond intimații-inculpați în dorința de scăpa de răspundere penale au susținut varianta prezentată de prima instanță, care este contrazisă de toate probele prezentate și analizate mai sus.

Așa cum este cunoscut legiuitorul nu a creat o ordine de preferință a probelor administrate în timpul urmăririi penale sau cercetării judecătorești, urmând ca instanța să rețină acele probe care, prin coroborare corespund cel mai bine adevărului.

Ori, din examinarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, cu depozițiile martorilor și, coroborate cu procesul verbal de cercetare la fața locului efectuată în cursul urmăririi penale și planșele fotografice făcute cu acest prilej, rezultă pe deplin că intimații-inculpați au săvârșit infracțiunea pentru care au fost trimis în judecată.

Varianta reținută de către instanța de judecată s-a bazat pe declarațiile nesincere și interesate ale inculpaților date în fața cercetării judecătorești, în fapt, aceștia au urmărit crearea unei alte situații decât cea reală, care în final să conducă la achitarea inculpatului, prin neparticiparea acestuia la săvârșirea faptei și achitarea inculpatului ca "fiind în legitimă apărare".

În loc ca instanța de fond să constate că, așa cum rezulta din probele efectuate în cursul urmăririi penale-fl.3 rechizitoriu, fl.4 dosar urmărire penală, fl.42, 44, 45 și 46 că în cursul urmăririi penale au efectuat o cercetare la fața locului și să ceară procesul verbal încheiat cu această ocazie a procedat ea la efectuarea unei cercetări la fața locului, după peste un an de la săvârșirea faptelor de cei doi inculpați, consemnând în procesul aspecte care sunt contrazise de toate probele administrate în cursul urmăririi penale.

Apărătorul ales al intimatului-inculpat a susținut că procesul verbal de cercetare la fața locului nu-i este opozabil, fiind lovit de nulitate, deoarece cercetarea la fața locului s-a efectuat în lipsa inculpaților.

Cercetarea la fața locului se efectuează atunci când este necesar să se facă constatări cu privire la situația locului săvârșirii infracțiunii, să se descopere și să se fixeze urmele infracțiunii, să se stabilească poziția și starea mijloacelor materiale de probă și împrejurările în care infracțiunea a fost săvârșită.

Curtea va face a prezentare succintă a instituției nulităților și va examina dacă nesocotirea dispozițiilor legale invocate se includ în categoria nulităților absolute, sau a nulităților relative și pe cale de consecință efectele nulităților invocate.

Nulitățile, ca sancțiuni procedurale, lovesc actele procedurale existente, care au luat însă ființă prin nerespectarea dispozițiilor legale, prin omisiunea sau violarea formelor prescrise de lege.

Trebuie subliniat faptul că în dreptul procesual penal român existența nulităților ca sancțiuni procedurale este strâns legată de existența unei vătămări procesuale, vătămare care trebuie să se fi produs prin efectuarea unui act în condiții nelegale. In acest sens, în art.197 alin. 1 se arată că încălcările dispozițiilor legale oare reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.

Așadar, nu orice încălcare a legii poate conduce ia anularea actului astfel îndeplinit.

După modul de aplicare și efectele pe care le produc, nulitățile pot fiabsoluteșirelative.

Nulitățile absoluteintervin în cazurile expres prevăzute de lege și pot fi invocate oricând în cursul procesului penal și de către oricine, putând fi luate în considerare și clin oficiu.

Nulitățile relativesunt, de regulă, cele virtuale și sunt incidente, în cazul încălcării oricărei alte dispoziții legale decât cele prevăzute în art. 197 alin. 2 Cod procedură penală.

Pentru anularea unui act procesual sau procedural se cer a fi îndeplinitecumulativ condițiile:

a) să se constate o încălcareadispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal.

b) încălcarea dispozițiilor legale care disciplinează desfășurarea procesului penal să aibă ca urmare producerea unei vătămări procesuale;

c) vătămarea produsă să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului îndeplinit prin încălcarea legii.

n reglementarea Codului d e procedură penală nulitățile absolute sunt, în același timp, și nulitățile exprese, prevăzute în art.197 alin.2 și intervin în cazul încălcării unor dispoziții legale care au o importanță deosebită în desfășurarea procesului penal.

Nulitățile absolute se caracterizează prin anumitetrăsături specificediferite în raport cu nulitățile relative:

a)în cazul nulităților absolute, vătămarea procesuală este prezumată iuris de iure;cel care invocă nulitatea nu trebuie să facă dovada existenței vătămării, fiind suficientă dovada încălcării normei juridice prevăzute sub sancțiunea nulității absolute;

b)nulitățile absolute pot fi invocate în orice stare a procesului și nu pot fi înlăturate în nici un mod, cu excepția cazurilor prevăzute expres de lege;

c) nulitățile absolute pot fi invocate deorice parte din proces și se iau în considerare chiar din oficiu.

Potrivit art.197 alin.2 sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute dispozițiile relative lacompetența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată.De asemenea, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității și dispozițiile relative laparticiparea procurorului, prezența inculpatului și asistarea acestuia de către apărător,când sunt obligatorii potrivit legii, precum și laefectuarea referatului de evaluare în cazurile cu infractori minori.

Ori, aspectele invocate nu se regăsesc printre dispozițiile sancționate cu nulitate absolută prevăzute de art.197 alin.2 Cod procedură penală.

Cât privește incidența în cauză a nulității relative, așa cum este cunoscut acestea se caracterizează printre altele prin aceea că acestea pot fi invocate numai în cursul efectuării actului, când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă.

Ori, cercetarea la fața locului, materializat prin încheierea procesului verbal și a planșelor fotografice -a efectuat la data de 20.11.2006, acestea au fost la dosarul urmăririi penale, de acesta făcându-se vorbire și în actul de sesizare al instanței -fl.3, în înscrisurile de la fl.3-11 dosar urmărire penală, depozițiile martorilor -fl.42 dosar urmărire penală și -fl.44 dosar urmărire penală, iar inculpații nu au invocat în cursul urmăririi penale nulitatea acestor înscrisuri și cercetarea la fața locului efectuată de organele de urmărire penală, în condițiile în care au fost asistați și de apărători.

Apoi, procesul verbal de cercetare la fața locului efectuat în cursul urmăririi penale a fost depus de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău la dosarul instanței de apel, la data de 18.12.2008, iar apărătorul intimatului-inculpat a invocat nulitatea la data de 14.04.2009, cu ocazia dezbaterii pe fond a apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău.

Intimații-inculpați au fost asistați de apărători aleși atât la instanța de fond cât și la instanța de apel.

În consecință, în cauză nu se poate susține că cercetarea la fața locului efectuată în cursul urmăririi penale ar fi lovită de nulitate.

La efectuarea cercetării la fața locului instanța de fond a ignorat și planșele fotografice existente la dosarul de urmărire penală, efectuate cu ocazia cercetării la fața locului de organele de urmărire penală.

nu mai era situată pe vechiul amplasament. Singurul obiect al cărei poziție nu fost modificată este coliba, iar cu ocazia cercetării judecătorești s-a stabilit că stâna era la o distanță de circa 30 metri de locul despre care partea vătămată susține că este drumul accesoriu pe care mergea la. Ori, dacă privim fotografiile de la urmărirea penală se observă că terenul din fața acesteia era liber de orice construcție (aspectul reținut de instanța urmând a fi înlăturat, nefiind conform cu realitatea, stâna aflându-se la o altă distanță decât cea stabilită de către instanță).

Drumul pe care l-au folosit părțile vătămate. Din conținutul procesului verbal de cercetare la fața locului rezultă că acesta între timp a suferit
degradări, dar rămâne accesibil persoanelor și animalelor nu și căruțelor. Ori
aceste aspecte sunt lipsite de relevanță, întrucât în cazul din speță, partea vătămată era călare și nu cu căruța.

De reținut că drumul respectiv este de fapt un drum "scurtătură", care face legătură între satul, comuna către satul și cu aproximativ un an înainte era accesibil atât persoanelor, animalelor cât și căruțelor.

Cu privire la starea de întuneric din data de 19.11.2006, orele 22,00,
chiar inculpații recunosc în timpul urmăririi penale că afară era lumină (la
lumina lunii), exemplu inculpatul a declarat că: "am văzut personal când, cu bâta pe care o avea asupra sa, i-a lovit pe și fiul acestuia, care se aflau călare pe unroșiatic", de asemenea"am observat că este vorba de un copil","am observat că 1-a luat în brațe pe fiul său și a plecat".

Martorul Vrânceană a declarat că:".am văzut personal când și îl loveau cu bâtele pe peste corp, iar la o distanță de 4 era și în vârstă de 4 ani, care era căzut la pământ și lovit în zona capului", partea vătămată, care precizează, cu ocazia cercetării la fața locului că:"s-a orientat după lumina lunii", deci susținerea instanței de la cercetarea la fața locului (fl. 230), că la timpul respectiv era beznă și datorită acestui fapt inculpații au lovit la întâmplare, urmează a fi înlăturată, nefiind conformă cu realitatea.

Modul cum erau așezați în colibă inculpații: la, la mijloc și la perete, prin care se încearcă să se demonstreze că inculpatul a ieșit ultimul din colibă, după aprox 10 minute, când conflictul deja se încheiase, este lipsit de relevanță, întrucât în ipoteza în care părțile vătămate au venit la furatul oilor și chiar au tăiat o, cum pretind inculpații, înseamnă că afară era foarte mult zgomot produs de lătratul câinilor,stâna fiind păzită de 7-8 câini, din care cel puțin 5 erau slobozi,(conform declarațiilor inculpatului și declarațiilor martorului fl.72-73, 95, 96 dosar instanță) și de zbieratul oilor, ceea ce înseamnă că exista o stare de pericol, context în care este greu de crezut că inculpații mai țineau cont de modul cum erau așezați, aceștia ar fi ieșit foarte repede din colibă (chiar cu riscul de a se călca unii pe alții).

Dar trebuie observat că din depozițiile intimatului-inculpat date atât în cursul urmăririi penale-fl.35-37, cât și în momentul soluționării propunerii de arestare preventivă-fl.11 dosar 6707/2006 rezultă cu certitudine că primul a ieșit din colibă inculpatul, apoi a ieșit el și în final a ieșit martorul.

Apoi, din prezentarea succesiunii comiterii faptelor, intimatul-inculpat a arătat că primul a ieșit, care a luat o de aproximativ 2 metri cu care a lovit părțile vătămate, care se aflau călare pe un roșcat, cu care părțile vătămate și -, care erau călare pe un roșcat. În urma loviturii părțile vătămate au căzut spre partea unde este stâna și unde se afla și el. după aceea inculpatul a lovit-o cu bâta pe partea vătămată, care căzuse la pământ, după care, pe aceeași parte vătămată, a lovit-o și el cu bățul.

Ulterior, atât inculpatul, cât și el au lovit-o cu bâtele pe partea vătămată - în zona capului, după care au plecat în colibă.

Cu ocazia cercetării la fața locului efectuată de organele de urmărire penală, la ușa colibei s-a găsit bățul folosit la exercitarea violențelor celor două părți vătămate de intimatul-inculpat, iar în colibă s-a găsit bâta folosită de intimatul-inculpatul, ambele prezentând urme evidente de sânge uman provenit de la părțile vătămate și -.

Faptul că părțile au fost la furatul oilor nu s-a dovedit și nici că a fost un grup de călăreți înarmați cu bâte. De asemenea, nu s-a dovedit nici faptul că s-a tăiat o în interiorul stânei, acest aspect, așa cum se arăta, nu a fost susținut la urmărirea penală nici intimații-inculpați, ca de nici un martor, nici martorul, care se afla în colibă cu inculpații în acea noapte.

Cu ocazia cercetării la fața locului nu au identificate urme de sânge provenind de la animale.

De asemenea, nu poate fi reținut nici faptul că agresiunea părților vătămate a avut loc în interiorul stânei, deoarece cu ocazia cercetării la fața locului nu au identificate urme de sânge uman în țarcul oilor, ci aceste urme de sânge au fost găsite în drum conform foto 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, (fl. 9-11 dosar ), (martor ). Din declarația martorului asistent (fl. 42 dosar ) rezultă că: "fapta s-a produs la o distanță de circa 50 de,în drum, unde s-a găsit o de sânge, iar apoi erau dâre de sânge înspre satul ".

arianta că părțile vătămate au fost lovite numai de inculpatul nu poate fi reținută, întrucât la fața locului au fost găsite două bâte (pari), care aveau urme de sânge uman-fl. 6 dosar urmărire penală, foto 6,7, 8, 9, 10, depoziția martorului asistent -fl.42 dosar urmărire penală, care arată că: "la fața locului au fost descoperite două ghioage care aveau urme de sânge, una era deasupra colibei și una în interiorul colibei", ceea ce înseamnă că la săvârșirea faptei au participat, evident, două persoane, fiind imposibil de folosit în același moment două bâte de aceeași persoană.

Varianta reținută de instanță referitoare la câini în sensul că aceștia erau legați, nu este conformă cu realitatea, întrucât dacă luăm în considerație că stâna era plină cu oi, așa cum susține instanța de fond, în mod logic aceștia trebuiau să fie slobozi, după cum chiar inculpatul (fl. 72-73 dosar cercetare judecătorească) a recunoscut că la avea circa 2 sau 3 câini legați, iar restul slobozi,"în total eu am 8 câini",și martorul (fl.96 dosar instanță), care a precizat că:"la aveam circa 8 câini".

De asemenea, nu poate fi reținută nici varianta inculpatului din declarațiile date în timpul cercetării judecătorești că a fost lovit de către părțile vătămate, acest lucru nefiind dovedit cu certificat medico - legal sau cu alte probe.

Trebuie observat că acest inculpat a fost audiat chiar în dimineața zilei de 20.11.2006-fl.47 dosar urmărire penală, ori dacă faptele s-ar fi petrecut așa cum au susținut la instanța de fond și că ar fi fost el atacat de partea vătămată ar fi spus organelor de cercetare penală, și-ar fi scos certificat medico-legal și ar fi prezentat leziuni traumatice, pe care le-ar fi constatat și organele de cercetare penală.

De altfel, așa cum se arăta, în timpul urmăririi penale prin declarațiile date în calitate de făptuitor, învinuit, inculpat, acesta a avut o atitudine constantă de recunoaștere a săvârșirii faptei și a arătat că la săvârșirea infracțiunii a participat și inculpatul.

Privitor la atitudinea inculpatului de nerecunoaștere a săvârșirii faptei, aceasta este contrazisă de probele administrate în timpul urmăririi penale, urmând ca instanța să aprecieze acest aspect și prin prisma stării de recidivă a acestuia.

Faptul că martorul și-a schimbat declarațiile în timpul cercetării judecătorești, se explică prin aceea că, acesta este minor și la data audierii de instanța de fond lucra în continuare la stâna familie, fiind ușor de influențat.

Apoi, trebuie arătat că în declarația dată la data de 20.11.2006-fl.47 dosar urmărire penală, inculpatul a arătat că a doua zi inculpatul l-a amenințat pe el și martorul să nu spună organelor de cercetare penală ce s-a întâmplat în noaptea respectivă.

De asemenea, declarațiile martorilor G, și din timpul cercetării judecătorești, care contravin celor de la urmărirea penală, urmează a fi înlăturate, putând fi apreciate ca fiind "pro cauza", fiind date, în mod evident, sub influența celor din familia.

În ceea ce privește depozițiile martorilor audiați la cererea intimaților-inculpați: -fl.97 dosar instanța de fond, 98-fl.98 dosar instanța de fond și -fl.175 dosar prima instanța de fond, Curtea constată că din acestea declarații nu rezultă a altă situație de fapt decât cea reținută de

Martorul a arătat că a auzit că partea vătămată a trecut noaptea pe la imașul unde se afla stâna lui.

Martorul susține că drumul se afla la 300 de, martorul, că drumul se afla la 700 de, iar martora că drumul se află la "distanță mare".

Locul unde se află drumul, în raport de stâna familiei, este vorba de acel "drum scurtătură", pe unde treceau cele două părți vătămate și au fost atacate cu parii de intimații-inculpați rezultă cu certitudine din procesul verbal de cercetare la fața locului din cursul urmăririi penale-fl.95-98 dosar apel și, cu deosebire, din planșele fotografice efectuate cu această ocazie-fl.5-11 dosar urmărire penală, precum și declarațiile părții vătămate, declarațiile intimatului-inculpat din curul urmăririi penale și chiar ale intimatului-inculpat, care arată că incidentul s-a produs la o distanță de 50 de -fl.39 dosar urmărire penală.

În ceea ce privește cererea formulată de apărătorul ales al intimatului-inculpat privind solicitarea de relații de la Primăria pentru a dovedi că a avut contract de închiriere cu unitatea administrativă pentru închirierea unde era stâna, Curtea a respins această probă ca nefiind utilă, fiind lipsit de relevanță cu privire la fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și pentru faptul că nimeni nu a negat acest lucru, esențial fiind dacă s-au comis faptele și împrejurările în care s-a comis.

Cererea apărătorului ales urmărea, în mod evident, tergiversarea soluționării cauzei.

Cu privire la testul poligraf, din concluziile specialiștilor, la întrebările critice, la ambii inculpați au fost evidențiate modificări ale stresului emoțional, iar aprecierile instanței cu privire la concluziile specialiștilor sunt contrare adevărului și pur speculative.

De altfel, se impune a arăta că în conformitate cu practica, testul poligraf nu are forță probantă, putând fi reținută cel mult ca un indiciu. Din examinarea celor două rapoarte de expertiză privind detecția psihologică a comportamentului simulat-fl.33-55 dosar urmărire penală și fl.288-292 dosar instanța de fond, rezultă fără dubii că la întrebările critice ale cauzei au fost evidențiate modificări ale stresului emoțional, semnificativ caracteristicilor comportamentului simulat.

Din cele mai sus prezentate rezultă clar, fără dubii că inculpatul a participat în mod efectiv la comiterea faptei împreună cu inculpatul, motiv pentru care se impunea condamnarea acestuia și nu achitarea.

Nu poate fi reținută legitima apărare în cazul inculpatului, întrucât nu s-a dovedit că a fost singur împotriva unui grup de călăreți înarmați cu bâte, care au venit la furatul oilor, că aceștia au pătruns în și au tăiat o, că la rândul său a fost lovit de către grupul de călăreți, fiind astfel nevoit să se apere și din cauza întunericului a lovit la întâmplare, nedându-și seama că printre agresori era și un copil.

Este greu de crezut că un adult, în momentul în care merge, premeditând săvârșirea în grup organizat înarmat a furtului unor oi de la o, în primul rând să riște comiterea unei asemenea infracțiuni, cunoscând comportamentul deosebit de violent a celor din familia și apoi, să ia cu sine un copil de doar 9 ani, cu care să meargă călare pe un, în plină noapte, afară fiind, după susținerea inculpaților, "întuneric beznă".

Faptul că un adult călare pe cu un copil în brațe, care se deplasa pașnic pe un drum, care întâmplător trecea pe lângă, să prezinte un pericol atât de mare încât două persoane adulte înarmate cu bâte în prezența a 8 câini, să se afle într-o stare de temere atât de mare, încât să fie nevoiți să îi doboare de pe cu bâtele pentru ca apoi să continue să-i lovească cu înverșunare, deși au văzut la un moment dat că este vorba și de un copil, până ce părțile vătămate au ajuns în stare de inconștiență, punându-le astfel viața în pericol nu poate constitui legitimă apărare.

Instanța și-a fundamentat hotărârea de achitare a inculpaților doar pe baza probelor administrate în timpul cercetării judecătorești, ignorând în totalitate probele administrate în timpul urmăririi penale și în special declarațiile inculpatului date în calitate de făptuitor, învinuit și inculpat prin care a recunoscut săvârșirea faptei, descriind modalitățile de comitere, pentru ca în instanță să-și construiască o altă variantă, precum și declarațiile martorilor, G, și ale părții vătămate, care descriu cu lux de amănunte săvârșirea faptei de către cei doi inculpați.

În conformitate cu prevederile art.356 lit.c Cod procedură penală, instanța de fond avea obligația să analizeze și probele care au fost înlăturate, iar înlăturarea acestora să fie temeinic fundamentată.

Deoarece din probele administrate, probe care au fost prezentate și analizate amănunțit mai sus, rezultă că autorii infracțiunii în dauna părților vătămate și - sunt inculpații și, impunându-se condamnarea acestora.

În drept, faptele acestora de a lovi în public, cu bâtele, instrumente de agresiune descrise mai sus, cele două părți vătămate în cap, cauzându-le: "cu fractură parietală stg. fistulă otică stg. contuzie hemoragică cerebrală temporală stg",leziunile produse necesitând pentru vindecare 45-50 zile îngrijiri medicale, sub rezerva evoluției și că"la data producerii, leziunile au pus viața victimei în primejdie"-pentru partea vătămată,respectiv, "fracturi de boltă craniană (parietală și coronară dreaptă), hematom subdural emisferic stg. plagă contuză parietală, comă gradul II și hemiplegie dreaptă",leziunile necesitând pentru vindecare 35-40 de zile îngrijiri medicale și la data producerii și prin ele însele "leziunile au pus în primejdie viața victimei"- pentru partea vătămată -, constituie tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art.20 Cod penal, raportat la art.174-175 lit.i și 176 lit.b Cod penal.

Potrivit teoriei și practicii judiciare, prin latura sa obiectivă omorul se deosebește printre altele și de infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182 alin.2 Cod penal.

Dacă în cazul omorului făptuitorul acționează cu intenție - directă sau indirectă - de a ucide, în cazul infracțiunii de vătămare corporală gravă, făptuitorul nu acționează cu intenția de a omorî, ci aceea de vătămare.

Așa fiind, pentru încadrarea juridică corectă a unei fapte ca infracțiune de omor sau vătămare corporală gravă, de cea mai mare însemnătate este determinarea poziției psihice cu care a acționat inculpatul.

Astfel, dacă inculpatul a acționat cu intenția directă sau indirectă de a ucide, fapta constituie infracțiunea de omor.

Poziția psihică a inculpatului trebuie stabilită în fiecare caz în raport cu împrejurările concrete și îndeosebi, în raport cu instrumentul vulnerant folosit de inculpat, instrument sau nu de a produce moartea, regiunea corpului lovită (o zonă vitală sau nu), numărul și intensitatea loviturilor (o singură lovitură sau mai multe lovituri aplicate cu mare intensitate, raporturile dintre inculpat și victimă anterioare săvârșirii infracțiunii și de atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii (a încercat să-i dea prim ajutor victimei sau a lăsat-o în starea în care a adus-o ca urmare a violențelor exercitate).

Ori, în raport de obiectele vulnerante folosite, bâte din lemn de esență tare cu care au lovit părțile vătămate, regiune corpului lovită, respectiv zona capului, regiune vitală a organismului, intensitatea loviturilor aplicate, așa cum rezultă și din concluziile rapoartelor de expertiză medicio-legală, leziunile cauzate, atitudinea intimaților-inculpați așa cum rezultă din declarațiile părților vătămate și ale martorilor:, G, - părțile vătămate fiind găsite în stare de inconștiență, luate pe brațe și transportate la spital, doar intervenția promtă și efectuată cu profesionalism salvându-le viața - și chiar din declarațiile acestora-fl.35 și fl.51 și a martorului, aceștia arătând că după ce le-au lovit pe părțile vătămate, deși au constatat că acestea se aflau într-o stare gravă le-au abandonat în acel loc și au mers la colibă.

În conformitate cu dispozițiile art.72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor Curtea va avea în vedere, dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, urmările produse și care s-ar fi putut produce, precum și persoanele inculpaților și poziția acestora pe parcursul procesului penal.

În ceea ce îl privește pe inculpatul, Curtea va avea în vedere conduita acestuia, așa cum rezultă și din conținutul deciziei penale nr.506 din data de 29.06.2004 a Curții de Apel Bacău, referitoare la condamnarea anterioară a acestuia, inculpatul, ca de altfel și tatăl său și fratele său (tatăl fiind arestat la data comiterii infracțiunii pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, iar fratele a executat o pedeapsă privativă de libertate tot pentru o infracțiune de tentativă de omor) fiind cunoscut cu un comportament violent nu numai față de concetățeni, ci și față de organele de poliție.

Verificând certificatul de cazier judiciar al inculpatului -fl.56 dosar urmărire penală rezultă acesta a mai cunoscut de mai multe ori, tot pentru săvârșirea unor infracțiuni contra vieții, integrității corporale și sănătății.

Prin sentința penală nr.447 din data de 10.12.2003 pronunțată de Judecătoria Buhuși, județul B, așa cum a fost modificată prin decizia penală nr.506 din data de 29.06.2004 a Curții de Apel Bacău, a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art.239 alin.2, 3 și 4 Cod penal, cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

Deoarece infracțiunea dedusă judecății a fost comisă până la împlinirea termenului de încercare, se vor reține pentru acest inculpat și dispozițiile art.37 lit.a Cod penal, privind recidiva postcondamnatorie și se va dispune, potrivit art.83 Cod penal, revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare și adăugarea acesteia la pedeapsa care i se va aplica pentru infracțiunea dedusă judecății.

În temeiul art.174-176 Cod penal, cu art.65 alin.2 Cod penal, se va aplica inculpaților și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal.

În conformitate cu prevederile art.88 Cod penal, se va deduce din pedepsele principale care se vor aplica celor doi inculpați perioadele executate prin reținere și arest preventiv.

Curtea va interzice inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal, în condițiile art.71 alin.2 Cod penal.

Cu privire la aplicarea pedepselor complementare și a pedepselor accesorii Curtea reține următoarele:

Restrângerea exercițiului unor drepturi poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-

consecințelor juridice cu situația care le-a creat este o noțiune generală regăsită atât în Constituția României (art.53 alin.2 -restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-), cât și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului(ingerința statelor prin restrângerea exercițiului anumitor drepturi trebuie să fie proporțională cu scopul legitim urmărit), dar și în dreptul penal român.

Printre principiile fundamentale ale dreptului penal este și principiul individualizării sancțiunilor de drept penal.

Conformându-se principiului constituțional mai sus prezentat în ceea ce privește pedepsele principale, legiuitorul asigură echilibrul între dreptul care face obiectul limitării prin sancțiunea penală aplicată inculpatului - libertatea persoanei și valoarea socială a cărei protecție a determinat limitarea - în cazul nostru dreptul de proprietate.

Individualizarea trebuie să conducă la stabilirea unei sancțiuni care să reflectein abstractogravitatea atingerii valorii sociale ocrotite.

Criteriile de individualizarea au în vedere stabilirea și aplicarea pedepselor,indiferent dacă este vorba despre pedepse principale, complementare sau accesorii.

Anterior modificării, Codul penal prevedea că interzicerea exercițiului tuturor drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, intervenea de drept, fără nici o distincție între diversele categorii de drepturi atunci când pedeapsa principală este privativă de libertate.

Ca urmare a modificării intervenite prin Legea nr.278/2006, desigur și având în vedere și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul și împotriva României și a necesității armonizării legislației românești cu cea europeană, interzicerea drepturilor prevăzute în art.64 lit.d și e Cod penal, se aplică ținându-se seama de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei, de persoana infractorului și de interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă.

a contrario,potrivit actualelor dispoziții de drept penal, interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute în art.64 lit.a-c Cod penal, operează de drept, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

Faptul că legiuitorul a prevăzut, că interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute în art.64 lit.a-c Cod penal, operează de drept, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei se justifică prin aceea că este posibil ca în săvârșirea anumitor infracțiuni inculpații să se fi folosit de anumite funcții sau profesie, condiții în care s-ar justifica interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.c Cod penal.

În ceea ce privește interzicerea dreptului de a alege trebuie dezvoltate câteva aspecte.

Așa cum este cunoscut, pentru a se asigura respectarea drepturilor omului, statele au obligația de a nu face nimic de natură a aduce atingere drepturilor recunoscute, dar și obligației de a face, de a lua toate măsurile care se impun pe plan intern, legale, administrative sau judiciare, spre a se asigura respectarea acelorași drepturi.

Modificarea legislativă corespunde cerinței prevăzute de art.20 din Constituția României care reclamă o atenție sporită în observarea corelației dintre actele internaționale și dreptul românesc, cu obligația pentru legiuitor de a verifica dacă proiectele de legi se corelează cu tratatele internaționale ratificate de România, ceea ce legiuitorul a făcut în privința dreptului la viața privată și viața de familie, garantat de art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Se impunea să se aibă în vedere și corelarea dispozițiilor legii penale cu art.3 din Protocolul 1 și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ( vezi cauza Hirst împotriva Marii Britanii, ca urmare a interzicerii de legislația britanicăopes legisa dreptului de a alege persoanei condamnate la pedeapsa închisorii).

În Marea Britanie norma impunea, ca de altfel și în dreptul penal românesc, interdicția dreptului de a alege condamnaților la sancțiunea penală privativă de libertate, indiferent de durata sancțiunii, gravitatea faptei sau circumstanțele cauzei.

Interdicția dreptului de a alege, automată, generală și fără nici o restricție pentru cei condamnați la pedeapsa închisorii a fost considerată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în afara marjei de apreciere a statelor și, în consecință, incompatibil cu art.3 din Protocolul 1.

Comisia de la a stabilit, de asemenea, că exercițiul dreptului de a alege poate fi interzis doar dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) prevederea legii;

b) proporționalitatea;

c) restrângerea exercițiului dreptului de a alege să fie urmarea interdicției decurgând condamnarea pentru infracțiuni grave;

d) restrângerea exercițiului drepturilor să fie dispusă prin hotărâre judecătorească.

În consecință, atunci când se apreciază de instanță asupra interzicerii unor drepturi, inclusiv a restrângerii exercițiului dreptului de a alege, trebuie să fie luate în considerare: interzicerea acestui drept să fie prevăzută de alege, natura și gravitatea infracțiunii săvârșite și a pedepsei principale aplicate și consecințele juridice produse prin infracțiunea săvârșită să fie proporționale cu scopul urmărit prin interzicerea exercițiului unor drepturi.

Ori, având în vedere aceste aspecte și infracțiunea săvârșită de apelanta-inculpată și cu deosebire împrejurările concrete în care a fost comisă, Curtea constată că în mod nelegal prima instanță a interzis apelantei-inculpate, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza I, respectiv dreptul de a alege, fiind contrară art.3 din Protocolul nr.1.

De altfel, prin decizia nr. LXXIV (74) din 5 noiembrie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, publicată în Monitoul Oficial al României nr.545 din 18.07.2008, s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că: " Dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor revăzute de art. 64 lit. a) (teza I) - c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal."

În raport de aceste aspecte, Curtea constată că se impune interzicerea doar a exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, Curtea constată că partea vătămată -fl.69-71 dosar instanța de fond, nu s-a constituit parte civilă, iar partea vătămată -, prin reprezentanții săi legali - părinții și -fl.69 și 70 dosar prima instanță, s-a constituit parte civilă cu suma de 1800 lei cu titlul de daune materiale, reprezentând cheltuieli efectuate cu spitalizarea și cu suma de 3000 lei cu titlul de daune morale.

Pentru a putea suporta cheltuielile cu spitalizarea minorului, părinții acestuia au fost nevoiți să vândă doi cai și o căruță.

În dovedirea pretențiilor civile cu titlul de daune materiale, partea vătămată, prin reprezentații legali, a depus și rețete medicale-fl.192-195 dosar urmărire penală.

Unul dintre principiile de bază ale răspunderii civile este principiul reparării integrale a prejudiciului.

Acest principiu presupune înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei (restitutio in integrum).

Acest principiu de bază al răspunderii civile (măsura răspunderii civile o dă, în principiu, prejudiciul), își are așezământul legal în art.998 Cod civil, text care instituie obligația generală de reparare a prejudiciului, prevăzând că"orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara"formula"a-l repara",deși este laconică, este foarte precisă și cuprinzătoare, evocând neîndoielnic, ideea reparării prejudiciului în totalitatea sa, fără nici o restrângere ori limitare în raport de natura intrinsecă a acestuia.

Așa cum rezultă din adresa nr.1759/OF din data de 22.11.2006 și Raportul de expertiză medico-legală nr.1759/OF din 15.01.2007 ale Institutului de Medicină Legală I - Serviciul medico-legal -fl.17 și 19 dosar urmărire penală, partea vătămată - în urma violențelor exercitate de cei doi inculpați a suferit fracturi de boltă craniană (parietală și coronară dreaptă), hematom subdural emisferic stg. plagă contuză parietală, comă gradul II și hemiplegie dreaptă.

Pentru tratarea leziunilor suferite partea vătămată - a fost internat în perioada 20.11.2006-07.12.2006 la Spitalul Clinic de Urgență "Sf.Treime" I, în prezent Spitalul Clinic de Urgență "Prof. "

Ca urmare a violențelor deosebite exercitate de cei doi inculpați, partea vătămată a suferit și o "hemiplegie dr.", producându-in un handicap pe care-l prezintă și în prezent, așa cum rezultă și din adeverința medicală din data de 30.03.2007, eliberată de Spitalul Județean de Urgență al Județului B-fl.102 dosar instanța de fond.

Curtea constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, având în vedere perioada lungă de internare a intimatei parte civilă, cheltuielile evidente făcute de aceasta cu spitalizarea, alimentația specială pe durata spitalizării și ulterior acesteia, cu transportul familiei la unitățile spitalicești, Curtea constată că suma cheltuită de reprezentanții legal cu spitalizarea minorului este de 1000 lei.

În consecință, în conformitate cu prevederile art.14, 346 Cod procedură penală, cu art.998 și art.1003 Cod civil, vor fi obligații inculpații, în solidar, să plătească părții civile -, suma de 1000 lei cu titlul de daune materiale.

Așa cum se arăta, prejudiciul reprezintă rezultatul negativ al încălcării ilicite a unui drept subiectiv și potrivit principiului(restitutio in integrum),cel vinovat de producerea faptului prejudiciabil, trebuie obligat la înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale faptului ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei.

Potrivit actelor medicio-legale aflate la dosarul cauzei, intimata-parte civilă a suferit, determinat de acțiunea ilicită gravă a inculpaților: "fracturi de boltă craniană (parietală și coronară dreaptă), hematom subdural emisferic stg. plagă contuză parietală, comă gradul II și hemiplegie dreaptă, hemiplegie dreapta care-i conferă și în prezent un handicap. Leziunile suferite i-au pus viața minorului în primejdie.

Fapta inculpaților îndreptățește intimata-parte civilă, minorul - și la acordarea unor daune morale, care să recompenseze cel puțin în parte prejudiciul deosebit care l-a suferit.

Pentru tratarea leziunilor intimata-parte civilă a fost spitalizată, așa cum se arăta în perioada 20.11.2006-07.12.2006 la Spitalul Clinic de Urgență " Treime" I, iar în perioada 19-30.martie.2007 la Spitalul de Urgență al Județului B, suferind mai multe intervenții chirurgicale și tratament de specialitate.

Leziunile cauzate de apelantul-inculpat au fost de natură să-i provoace intimatei-parte civilă dureri fizice și psihice deosebite, intimatul-parte civilă fiind nevoită să suporte mediul spitalicesc o perioadă îndelungată de timp.

Acest lucru îndreptățește intimatul-parte civilă la despăgubire pentru a, cel puțin în parte, prin mijloacele reparațiunii bănești, condițiile de viață alterate ale victimei(pretium doloris).

În aceste condiții trebuie să se țină seama nu numai de durerile fizice și psihice încercate de victimă, dar și de efectele psihologice ale acestora, de teama pe care o resimte aceasta în fața perspectivei de a rămâne pentru tot restul vieții, la o vârstă foarte tânără cu un handicap fizic, cu consecințe grave asupra capacității sale de a munci și de a-și asigura existența.

Ca urmare a violențelor inculpaților, intimatul-parte civilă a fost lipsită de posibilitatea de a participa la viața socială și de a se bucura efectiv și direct de beneficiile acestei participări, fiind în situația de a fi pierdut posibilitatea a avea o viață normală, de a se bucura de satisfacțiile unei asemenea vieți, de posibilitățile de îmbogățire spirituală, divertisment și destindere, suferind un evident și grav prejudiciu de agrement(hedonist).

Desigur că nimic nu este de natură să recompenseze aducerea intimatei-parte civilă în situația anterioară evenimentului nefericit în care a fost implicat și de a fi nevoit să suporte handicapul suferit tot restul vieții.

Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că se impune obligarea inculpaților la plata despăgubirilor civile cu titlul de daune morale, în cuantum de 15.000 lei.

Părțile vătămate au fost transportate la unitățile spitalicești cu ambulanțele, cheltuielile efectuate cu transportul acestora fiind, potrivit adresei nr.1589 din data de 19.06.2007 a Serviciului de Ambulanță al Județului B în sumă de 604,4 lei, sumă cu care această unitate s-a constituit parte civilă.

Cheltuielile efectuate cu spitalizarea celor două părți vătămate de Spitalul Clinic de Urgență "Sf.Treime" I, în prezent Spitalul Clinic de Urgență "Prof. " I, respectiv, Spitalul de Urgență al Județului B, au fost în sumă de 1494,25 lei-fl.20 dosar urmărire penală, respectiv, în sumă de 556,57 lei-fl.21 dosar urmărire penală, cele două unități spitalicești constituindu-se părți civile cu aceste sume.

În conformitate cu art.313 alin.1 din Legea nr.95/1996, cu art.998 și art.1003 Cod civil, vor fi obligați inculpații în solidar la plata acestor sume către cele două unități spitalicești, cu titlul de despăgubiri civile.

În temeiul art.118 alin.1 lit.b Cod penal, se va dispune confiscarea unei bâte din lemn și a unei bucăți din lemn de formă cilindrică, crăpată la unul dintre capete, bunuri folosite de inculpați la săvârșirea infracțiunii și aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău, fiind înregistrate în Registrul corpurilor delicte la poziția nr.11/2007.

În baza art.109 alin.1 și 3 Cod procedură penală, se va dispune păstrarea până la rămânerea definitivă a hotărârii a mijloacelor materiale de probă, respectiv a plicurilor nr.3, 4 și 5 și a celorlalte mijloace materiale de probă înaintate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău cu adresa nr.1035/P/2006 din data de 16.02.2007 Tribunalului Bacău, bunuri aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău, fiind înregistrate în Registrul corpurilor delicte la poziția nr.11/2007.

Se va constata că inculpații au fost asistați de apărători aleși la instanța de fond și la instanța de apel.

În temeiul art.191 alin.2 Cod procedură penală, vor fi obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru aceste motive;

În numele legii;

DECIDE:

În temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva sentinței penale nr.115/D din data de 27.02.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.

Desființează în totalitatea decizia penală apelată, reține cauza spre rejudecare și în fond;

1. În baza art.20 Cod penal, raportat la art.174-175 alin.1 lit.i și art.176 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, condamnă inculpatul, fiul lui și, născut la data de 27.09.1983, în orașul B, județul B, CNP -, studii 4 clase, necăsătorit, nu are copii, agricultor, stagiul militar neîndeplinit, cu domiciliul în satul Mari, comuna, județul B, recidivist, pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, la pedeapsa principală de 9 (nouă) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal, pentru o durată de 4 (patru) ani.

În baza art.83 Cod penal, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.447 din data de 10.12.2003, pronunțată de Judecătoria Buhuși, județul B, pedeapsă pe care o adaugă la pedeapsa principală aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății.

PEDEAPSĂ PRINCIPALĂ DE - 10 (zece) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art.88 Cod penal, compută din pedeapsa principală aplicată inculpatului perioada executată prin reținere și arest preventiv, începând cu data de 22.11.2006 și până la data de 24.12.2007.

Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal, în condițiile și pe durata prevăzute de art.71 alin.2 Cod penal.

2. În baza art.20 Cod penal, raportat la art.174-175 alin.1 lit.i și art.176 lit.b Cod penal, condamnă inculpatul, fiul lui și, născut la data de 15.05.1984, în municipiul B, județul B, CNP -, studii 4 clase, necăsătorit, nu are copii, agricultor, stagiul militar neîndeplinit, cu domiciliul în satul lui, comuna, județul B, necunoscut cu antecedente penale, pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, la pedeapsa principală de 8 (opt) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal, pentru o durată de 3 (trei) și 6 (șase) luni.

În baza art.88 Cod penal, compută din pedeapsa principală aplicată inculpatului perioada executată prin reținere și arest preventiv, începând cu data de 23.11.2006 și până la data de 24.12.2007.

Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal, în condițiile și pe durata prevăzute de art.71 alin.2 Cod penal.

În baza art.14, 346 Cod procedură penală, cu art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006, art.998 și art.1003 Cod civil, obligă inculpații în solidar la plata despăgubirilor civile, reprezentând daune materiale, după cum urmează:

a) suma de 604,4 lei RON, părții civile Serviciul de Ambulanță al Județului B;

b) suma de 556,57 lei RON, părții civile Spitalul de Urgență al Județului B;

c) 1.494,25 lei RON Spitalul de Urgență "Prof. " I, fost Spitalul Clinic de Urgență "Sf.Treime" I;

În baza art.14, 346 Cod procedură penală, art.998 și art.1003 Cod civil, obligă inculpații, în solidar, să plătească părților civile și, în calitatea de reprezentanți legali ai părții vătămate - minorul -, suma de suma de 1000 lei RON cu titlul de despăgubiri civile, cu titlul de daune materiale.

În baza art.14, 346 Cod procedură penală, cu art.998 și art.1003 Cod civil, obligă inculpații, în solidar, să plătească părților civile și, în calitatea de reprezentanți legali ai părții vătămate - minorul -, suma de 15.000 lei RON despăgubiri civile, cu titlul de daune morale.

Ia act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.În temeiul art.118 alin.1 lit.b Cod penal, dispune confiscarea unei bâte din lemn și a unei bucăți din lemn de formă cilindrică, crăpată la unul dintre capete, bunuri folosite de inculpați la săvârșirea infracțiunii și aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău, fiind înregistrate în Registrul corpurilor delicte la poziția nr.11/2007.

În baza art.109 alin.1 și 3 Cod procedură penală, dispune păstrarea până la rămânerea definitivă a hotărârii a mijloacelor materiale de probă, respectiv a plicurilor nr.3, 4 și 5 și a celorlalte mijloace materiale de probă înaintate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău cu adresa nr.1035/P/2006 din data de 16.02.2007 Tribunalului Bacău, bunuri aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău, fiind înregistrate în Registrul corpurilor delicte la poziția nr.11/2007.

Constată că inculpații au fost asistați de apărători aleși la instanța de fond și la instanța de apel.

În temeiul art.191 alin.2 Cod procedură penală, obligă inculpații să plătească statului suma de câte 4000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.04.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Grosu Valerica Niculina Patriche

GREFIER,

Red.sen.penală

Red.dec.

3 ex.

03.05.2009

Președinte:Pocovnicu Dumitru
Judecători:Pocovnicu Dumitru, Grosu Valerica Niculina Patriche

Vezi şi alte speţe de drept penal: