Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 7/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - revizuire -
(art.176 Cod penal)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR. 7
Ședința publică din 02 februarie 2009
PREȘEDINTE: Samoilă Viorica
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea apelului declarat de revizuientul împotriva sentinței penale nr. 345 din 17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă revizuientul -apelant, asistat de avocat din oficiu, lipsă fiind intimații și Spitalul Clinic de Urgență nr. 3
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat din oficiu arată că revizuientul consideră că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, motiv pentru care solicită instanței să reanalizeze motivele invocate prin cererea de revizuire, admiterea apelului, casarea hotărârii atacate și pe fond, admiterea în principiu a cererii, având în vedere că este dat cazul prev. de art. 394 lit. a Cod procedură penală. Precizează că prin cererea de revizuire s-a invocat faptul că există probe noi, respectiv martori, s-a solicitat și proba ADN a urmelor de sânge aflate pe arma crimei, sens în care se poate aprecia că acestea sunt probe noi. Mai arată că aceste probe au fost solicitate de revizuient și la instanța de fond, cu ocazia cercetării judecătorești, însă nu au fost avute în vedere de instanță.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat, apreciind că în cauză nu este dat niciunul din cazurile prev. de art. 394 Cod procedură penală. Cât privește textul indicat, respectiv disp. art. 394 lit. a Cod procedură penală, acesta cere ca faptele și împrejurările să fie noi și nu mijloacele de probă, fiind inadmisibil ca pe calea revizuirii, care este o cale extraordinară de atac, să se obțină o prelungire a probatoriului pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțe.
Revizuientul - apelant, având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile formulate de apărătorul său din oficiu. Precizează că atât la instanța de fond, cât și în căile de atac, la soluționarea cauzei a solicitat administrarea probei cu martori și a probei ADN a urmelor de sânge de pe arma crimei, dar acestea au fost respinse.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio, potrivit disp. art. 304 Cod procedură penală.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 345 din 17 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, s-a respins ca nefondată cererea de revizuire a sentinței penale nr. 122 din 27 septembrie 1999 Tribunalul Suceava, pronunțată în dosarul nr. 5269/1999, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3975 din 17 octombrie 2000 Curții Supreme de Justiție, formulată de revizuientul.
Pentru a hotărî astfel, a reținut prima instanță că, prin cererea formulată, condamnatul a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 122 din 27 septembrie 1999 Tribunalului Suceava pronunțată în dosarul nr. 5269/1999, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3975 din 17 octombrie 2000 Curții Supreme de Justiție.
În motivarea cererii, acesta a arătat că nu el este autorul infracțiunii pentru care a fost condamnat, ci un anume.
Oral, în fața instanței, a arătat că a solicitat revizuirea sentinței penale întrucât dorește să fie audiați martori și solicită o probă ADN, respectiv efectuarea probei ADN cu privire la urmele de sânge aflate pe cuțit. A mai arătat că în cauză a mai fost implicată o persoană ce se află în stare de libertate. A precizat, de asemenea, că aceste aspecte le-a invocat în fața instanței de fond însă la vremea respectivă nu a avut avocat și nici nu a putut lua legătura cu acesta. Consideră că sunt date cazurile de revizuire prevăzute de lege.
Analizând cererea de revizuire formulată, Tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, prin sentința penală nr. 122 din 27 septembrie 1999 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 5269/1998, inculpatul a fost condamnat la pedepsele de: 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal, 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit. d și f Cod penal și 18 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 176 lit. d Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor prev. de art. 174 Cod penal, în infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 176 lit. Cod penal și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a - c Cod penal pe o durată de 5 ani. În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a - c Cod penal.
S-a dedus perioada arestării preventive a inculpatului începând cu data de 23 februarie 1998 la zi și s-a menținut starea de arest a acestuia.
Prin decizia penală nr. 118 din 22 mai 2000 Curții de Apel Suceava, s-a admis apelul inculpatului, s-a desființat în parte sentința penală și, în rejudecare, s-au descontopit pedepsele aplicate inculpatului, iar conform art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, acesta a fost achitat pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal.
S-a redus pedeapsa pentru infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 raportat la art. 176 lit. d Cod penal, la 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal (în loc de 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a - c Cod penal).
Conform art. 33 lit. a raportat la art. 34 lit. b și art. 35 Cod penal, s-a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 9 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit. d și f Cod penal, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a dedus în continuare arestarea preventivă de la data de 27 septembrie 1999, s-a menținut starea de arest și s-a prelungit cu încă 30 de zile.
Sentința penală a rămas definitivă prin decizia penală nr. 3975 din 17 octombrie 2000 Curții Supreme de Justiție, pronunțată în dosarul nr. 2504/2000, prin care s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, s-a casat decizia atacată, precum și sentința penală, cu privire la încadrarea juridică a faptei, greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal și pedeapsa aplicată.
S-au înlăturat dispozițiile art. 34 Cod penal.
În baza art. 334 Cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunile prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal și prev. de art. 211 alin. 2 lit. d și f Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 211 alin. 2 lit. d și f Cod penal, texte de lege în baza cărora inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 9 ani închisoare.
S-a menținut pedeapsa de 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal pentru infracțiunea prev. de art. 174, 176 lit. d Cod penal aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 122/1999 a Tribunalul Suceava.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal pentru infracțiunea prev. de art. 174, 176 lit. d Cod penal.
Cu privire la lipsa de apărare invocată de revizuient, aspect care, într-adevăr, ar fi determinat nulitatea hotărârii a cărei revizuire se cere, condamnatul a beneficiat de asistență juridică atât la judecata în fond a cauzei, conform împuternicirii avocațiale aflată la fila 145 din dosarul nr. 5269/1998 al Tribunalul Suceava, cât și căile de atac.
Potrivit art. 394 Cod procedură penală, revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță în soluționarea cauzei;
b) un martor sau expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Motivele invocate de către revizuient nu se circumscriu în niciunul din cazurile de revizuire expres și limitativ prev. de art. 394 Cod procedură penală.
În speță nu este dat cazul prev. de art. 394 lit. a Cod procedură penală, deoarece acesta presupune descoperirea de fapte sau împrejurări noi și nu descoperirea de probe noi (în caz contrar revizuirea s-ar transforma într-un grad nou de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul. În motivarea apelului, acesta a arătat că greșit s-a respins cererea formulată, în condițiile în care există probe noi în cauză, respectiv martori și se impune efectuarea expertizei ADN a probelor de sânge aflate pe arma crimei.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371, 378 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
După cum corect a reținut prima instanță, potrivit alin. 1 lit. "a" al art. 394 Cod procedură penală, o hotărâre penală definitivă poate fi supusă revizuirii dacă s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute în instanță la soluționarea cauzei.
Pentru a exista acest caz de revizuire, este necesar să fie "noi" faptele sau împrejurările invocate sau faptele probatorii și mijloacele de probă prin care acestea pot fi administrate în cauză.
Necunoașterea faptelor sau împrejurărilor de către instanță nu trebuie înțeleasă în mod absolut, în sensul că despre acestea nu s-a amintit nimic în actele dosarului, ci în sensul că ele nu au putut fi luate în considerare în soluționarea cauzei din lipsa posibilității dovedirii lor.
Or, revizuientul nu a făcut dovada că administrarea probelor solicitate în prezenta cauză a fost obiectiv imposibilă.
Este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute și verificate de instanțele ce au soluționat cauza.
Așadar, cum cazul de revizuire invocat de către revizuient nu a fost dovedit în cauză, în mod corect prima instanță a respins, ca nefondată, cererea formulată.
Pentru considerentele arătate, Curtea, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuient.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul, fiul lui și, născut la data de 06.02.1977 în com., jud. S, cu domiciliul în Câmpulung M,-, jud. S, în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani, împotriva sentinței penale nr. 345 din data de 17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Obligă revizuientul să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel, din care suma de 200 lei reprezentând onorar avocat oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 02 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Dact.
Ex. 3/12.02.2009
Jud. fond -
Președinte:Samoilă VioricaJudecători:Samoilă Viorica, Andronic Tatiana Luisa
