Perversiunea sexuală (art. 201 cod penal). Decizia 1517/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
1659/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1517
Ședința publică din data de 27 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 2: Stan Mustață
JUDECĂTOR 3: Antoaneta Nedelcu
GREFIER: - -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de PARCHETUL de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva Deciziei penale nr.304/A/20.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a intimatul-inculpat, personal, asistat de apărător ales - avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.35616/18.09.2009 (fila 16 dosar), lipsă fiind intimatele-părți vătămate și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al intimatul-inculpat solicită a depune la dosar înscrisuri în circumstanțiere, respectiv adeverință de la locul de muncă, recomandări și adeverințe de la două facultăți la care este student.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune cererilor formulate de apărare, cu privire la depunerea de acte în circumstanțiere și solicită a se încuviința.
Curtea, apreciind înscrisurile ca fiind pertinente, concludente și utile cauzei, le încuviințează, și administrează proba, înscrisurile fiind atașate la dosar.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată aplicând disp. art.385/13 C.P.P. acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului Parchetului de pe lângă Tribunalul București, în cauză fiind incident cazul de casare prev. de art.385/9 pct.14 C.P.P. Arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru două infracțiuni de perversiune sexuală, prev. de art.201 al.4 Instanța Cod Penal de fond a dispus condamnarea inculpatului la câte doi ani închisoare, cu reținerea circumstanțelor atenuante pentru fiecare dintre cele două infracțiuni, a adăugat în urma contopirii un spor de două luni, iar executarea pedepsei rezultante de doi ani și două luni închisoare, a fost suspendată pe termenul minim prev. de lege, Respectiv 4 ani și două luni, cu respectarea obligațiilor prevăzute de către legiuitor. Critică hotărârea instanței de fond și menținută de instanța de apel, sub aspectul netemeiniciei, în sensul că în mod greșit s-au reținut circumstanțele atenuante, în cauză fiind necesar aplicarea unei pedepse de cel puțin 3 ani, minimul prevăzut de legiuitor pentru această faptă. Instanța de fond a reținut circumstanțe atenuante la modul general, prev. de art.74-76.Cod Penal, arătând în același timp că faptele săvârșite de către inculpat au o gravitate modică. Din acest punct de vedere, consideră că instanța de fond a greșit în mod fundamental, apreciind că cele două femei nu vor trece ușor peste cele întâmplate, viața socială și intimă a acestora având mult de suferit, nefiind vorba despre o faptă de gravitate modică. Analizând toate faptele, astfel cum au fost săvârșite, se impune a se aplica o pedeapsă cel puțin la limita inferioară stabilită de către legiuitor, respectiv 3 ani și majorarea termenului de încercare prevăzut de legiuitor, având astfel garanția unui interval de timp suficient de în care inculpatul să aibă timp dovedească că a înțeles că a înțeles că a săvârșit două fapte de o gravitate mare.
Față de toate aspectele de mai sus, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și în parte sentința instanței de fond, să se dispună majorarea pedepselor și majorarea termenului de încercare pentru pedeapsa rezultantă ce urmează aoa plica.
Apărătorul ales al intimatul-inculpat pune concluzii de respingere a recursului declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București, apreciind soluțiile instanțelor de fond și de apel ca fiind legale și temeinice. Precizează că inculpatul a conștientizat gravitatea faptelor sale. Din perspectiva apărării, prev. art.74 lit.a, b și c sunt Cod Penal pe deplin aplicabile inculpatului, iar judecătorii au înțeles a aplica o pedeapsă sub minimul special prevăzut de textul incriminator, ca un efect al aplicării acestor circumstanțe atenuante. Susține că inculpatul este de acord cu acoperirea prejudiciului stabilit de către instanța de fond, către partea vătămată, constituită parte civilă,. În dovedirea comportamentului său anterior și ulterior săvârșirii faptei, au fost depuse la dosar acte în circumstanțiere, care evidențiază clar perspective reale de reintegrare într-o conduită corectă. Apreciază că este suficient și termenul de încercare și dispoziția pe care judecătorul fondului a luat-o ca și măsură de a fi obligat inculpatul să se prezinte la un cabinet de consiliere psihologică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptelor, conștientizează gravitatea faptelor sale, dorește să se reintegreze în societate și să nu fie considerat un infractor.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 131/21.01.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, în dosarul penal nr-, s-au dispus următoarele:
1. In baza art.201 alin.4 Cod penal, cu aplicarea art.74-76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la 2 ani închisoare pentru perversiuni sexuale (fapta din 13.02.2008).
In baza art.65 al.2 Cod penal, s-a aplicat pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a Il-a, b, e Cod penal, pe o perioada de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
2. În baza art.201 alin.4 Cod penal, cu aplic, art.74-76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare pentru perversiuni sexuale (fapta din 7.03.2008).
In baza art.65 al.2 Cod penal, s-a aplicat pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a Il-a, b, e Cod penal, pe o perioada de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
In baza art.33-34 Cod penal, s-au contopit pedepsele principale si da spre executare pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, sporită cu 4 luni închisoare, in final inculpatul executa 2 ani și 4 luni închisoare cu aplic, art.71-64 lit. a teza a Il-a, b, e Cod penal.
In baza art.35 Cod penal, s-a aplicat, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64, lit. a teza a Il-a, b, e Cod penal, pe o perioada de 2 ani, după executarea pedepselor principale.
In baza art.86/1 - 86/2 Cod penal, s-a suspendat sub supravegherea Serviciului de Probațiune pedepsele principala si accesorii, pe un termen de încercare de 4 ani și 4 luni.
S-au pus în vedere inculpatului prevederile art.86/4 rap. la art.83-84 Cod penal.
S-a pus în vedere inculpatului să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86/3 alin.1 lit. a-d Cod penal și să respecte obligația de a se supune unui tratament (consiliere) psihoterapeutic/psihologic, conform art.86/3 alin.3 lit. f Cod penal.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv in perioada 14.05.2008 - 19.05.2008.
S-a luat act că partea vătămată, nu s-a constituit parte civila în cauză.
A fost obligat inculpatul la 1200 lei către partea civilă, reprezentând daune morale.
A fost obligat inculpatul la 1100 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Baf ost trimis în judecată inculpatul pentru două infracțiuni prev. de art.201 al.4 Cod penal, constând în aceea că la data de 07.03.2008, orele 18.15, în scara blocului 335 din str. - sector 4, prin constrângere, a introdus mâna în zona organelor genitale ale părții vătămate, iar la data de 13.02.2008, orele 21.00, a făcut același lucru părții vătămate.
Audiat la 6.01.2009, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor imputate.
A fost audiată partea vătămată.
Analizând probatoriul (proces-verbal de constatare a infracțiunii, declarații părți vătămate, martori, procese-verbale de recunoaștere din grup, planșe foto, procese-verbale de recunoaștere de pe panoul foto, declarații inculpat), instanța a reținut următoarele:
1. La data de 13.02.2008, orele 21.00, inculpatul a pătruns în scara blocului 64 din -, sector 4, după partea vătămată, iar în zona etajului 1 împins-o spre perete, i-a acoperit gura cu palma și cu cealaltă mână a pipăit-o în zona organelor genitale, fugind apoi, în urma țipetelor victimei.
2. La data de 07.03.2008, orele 18.00, inculpatul a urmărit-o în scara blocului 35 din str. -, sector 4, pe partea vătămată, iar pe treptele ce urcau spre etajul 2 prins-o pe aceasta de la spate, i-a acoperit gura cu palma iar cu cealaltă mână i- ridicat sarafanul și a pipăit-o pe fese și în zona organelor genitale, împingând-o într-un al casei scărilor.
Când partea vătămată a reușit să țipe, inculpatul a luat-o la fugă, fiind imobilizat de un vecin al victimei, martorul.
Faptele au rezultat coroborând mărturisirile inculpatului cu recunoașterea acestuia de către părțile vătămate ca autor și cu celelalte probe și constituie două infracțiuni prev. de art.201 al.4 Cod penal.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate, văzând art.72 Cod penal, s-a reținut că, în interiorul plajei de gravitate generică a infracțiunii prev. de art.201 al.4 Cod penal, (perversiuni sexuale prin constrângere), faptele inculpatului au o forma mai ușoară, gravitatea concretă fiind una modică; de asemenea, a fost avută în vedere atitudinea sa finală, de sinceritate, împrejurarea că este angajat și, în paralel, student în anul II la frecvență redusă la Facultatea de Relații Economice Internaționale a Universitarii, lipsa antecedentelor penale, elemente care au dus la reținerea circumstanțelor atenuante și la scăderea pedepselor sub minim, dar într-un cuantum care să corespunda necesitaților de atenționare mai severă a acestuia și gravitații concrete a faptelor.
Pe lângă fiecare pedeapsă a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a b și e Cod penal, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepselor principale.
In baza art.33-34 Cod penal, s-a aplicat pedeapsa principală cea mai grea, ce a fost sporită pentru a sancționa și pedeapsa absorbită, iar pe lângă aceasta a fost aplicată pedeapsa complementară cea mai grea.
S-a făcut aplic, art.71-64 lit. a teza a Il-a, b, e Cod penal, natura faptei comise excluzându-l, temporar, pe inculpat de la calitățile morale necesare unui tutore sau curator.
Apreciind, față de împrejurarea că inculpatul este infractor primar și de aspectul că cele 6 zile de arest preventiv au constituit deja un avertisment serios (a se vedea schimbarea de atitudine dintre momentul arestării și cel al recursului împotriva încheierii de arestare), de celelalte elemente circumstanțiale personale, că reeducarea și reintegrarea a avut loc optim în libertate și sub supraveghere, iar nu în detenție (nefiind in beneficiul nimănui o sancțiune mai aspră), în baza art.86/1 - 86/2 Cod penal, a fost suspendată pedeapsa rezultantă sub supravegherea Serviciului de Probațiune.
S-a pus în vedere inculpatului să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art.86/3 al.1 lit.a-d Cod penal, precum și să respecte obligația de a urma un tratament (consiliere) de tip psihoterapeutic.
In baza art.88 Cod penal, s-a constatat că inculpatul a fost arestat în perioada 14.05.2008 - 19.05.2008.
S-a lua act că partea vătămată, nu a avut pretenții civile.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală și 998 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata unor despăgubiri către partea vătămată pentru prejudiciul moral creat (ocul și starea de temere indusă); la stabilirea cuantumului cărora s-a avut în vedere că rolul acestora este de a asigura o satisfacție echitabilă victimei, iar nu de a constitui o sursă de venituri; s-a avut în vedere că însăși condamnarea inculpatului și perioada de arest preventiv asigura, parțial, o satisfacție morală părții vătămate și că fapta nu a avut urmări majore, astfel încât suma finală a fost una echilibrată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 B, motivat în scris în sensul ca pedepsele aplicate de prima instanța sunt prea reduse fata de atitudinea procesuala a inculpatului care inițial a încercat sa-si probeze nevinovăția prin declarații mincinoase, ca ar fi fost necesara aplicarea unor pedepse mai aspre pentru atenționarea inculpatului care a dovedit perseverenta în comiterea aceluiași gen de infracțiuni având în vedere concursul real dintre cele doua fapte pentru care a fost trimis in judecata.
Prin decizia penală nr. 304/A/20.05.2009, Tribunalul București - Secția I-a Penală a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului pentru fiecare dintre cele doua infracțiuni precum si ca urmare a aplicării regulilor de la concursul de infracțiuni este de 2 ani sub minimul special de 3 ani, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante.
Cu privire lapersoana inculpatului,instanța a reținut că, din fișa de cazier a acestuia, rezultă faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, este tânăr, având 21 de ani - avea 19 ani la momentul comiterii faptelor, nu este căsătorit și nu are copii minori, că are un loc de muncă, ca frecventează cursurile unei facultăți, că este cunoscut în comunitate drept o persoană liniștită, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Referitor lamodalitatea concretade comitere a faptelor, tribunalul a apreciat în acord cu prima instanța ca acestea astfel cum au fost redate mai sus nu conturează o periculozitatea deosebita a inculpatului care să necesite aplicarea unei pedepse exemplare, fiind vorba de atingerea prin constrângere unei zone intime a părții vătămate, ca element material al laturii obiective.
Împrejurarea că inculpatul a avut oatitudine oscilantaunul dintre argumentele apelantului în sensul aplicării unor pedepse mai severe, nu poate fi valorificata singura împotriva acestuia având in vedere faptul ca inculpatul are dreptul de a nu se autoincrimina, pe de o parte, iar pe de alta parte ca atât la finalul anchetei cat si ulterior pe parcursul judecații in prima instanța si apel a recunoscut comiterea ambelor fapte.
În ce privește faptul ca inculpatul a comis doua fapte înconcurs realși ca acest lucru ar demonstra perseverenta în comiterea aceluiași gen de infracțiuni, tribunalul a reținut ca prima instanța a aplicat inculpatului cate o pedeapsa de doi ani închisoare sub minimul special de 3 ani, în condițiile in care legea prevede la art. 76 alin. 1 lit. c din Cp. posibilitatea reducerii pedepsei sub minimul special pana la 3 luni. Prin urmare, reducerea sub minimul special nu a fost atât de însemnată.
Referitor la modul de executare a pedepsei rezultante, deși în cuprinsul motivelor de apel nu se aduce vreo critica expresa cu privire la acest aspect, tribunalul a considerat ca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, inculpatul având printre altele stabilita si obligația de a se supune unui tratament/consiliere psihoterapetutic/psihiologic, este modalitatea adecvata atingerii scopului pedepsei astfel cum acesta este definit in art. 52 din Cp.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București criticând-o pentru greșita individualizare a pedepsei aplicare inculpatului, acestea necorespunzând gravității concrete a faptelor și necesității atingerii scopului pedepsei, în condițiile în care inculpatul a dat dovadă de perseverență infracțională în săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate având în vedere criticile aduse, în cadrul cazului de casare prev. de art. 3859pct. 14 Cod penal, precum și conform prevederilor art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
La stabilirea pedepselor aplicate inculpatului, instanțele au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, analizând în mod corect incidența acestora la speța dedusă judecății.
Astfel, instanțele au dat o mai mare eficiență elementelor ce circumstanțiază persoana inculpatului care demonstrează că acesta conștientizează gravitatea faptelor sale, aspect care va determina o mai rapidă reintegrare în societate a acestuia.
În acest sens, actele depuse la dosar, precum și atitudinea inculpatului exprimată clar în fața instanțelor cu privire la fapte, evidențiază perspective reale de reintegrare într-o conduită corectă, termenul de încercare fiind suficient și util pentru ca inculpatul să depășească repede situați în care se află.
Nemaifiind alte motive care să fie examinate din oficiu, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva deciziei penale nr. 304/A/20.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact./02.12.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Red. F - Judecătoria Sectorului 4 B - Secția Penală
Președinte:Mihai OprescuJudecători:Mihai Oprescu, Stan Mustață, Antoaneta Nedelcu
