Plângere împotriva ordonanței procurorului privind măsurile preventive (art. 140 ind.2 c.p.p.). Încheierea 427/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR- (2536/2008)
ÎNCHEIEREA NR. 427/R
Ședința publică de la data de 26 noiembrie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 2: Luciana Mera
JUDECĂTOR 3: Viorica Costiniu
GREFIER - - -
.-.-.-.-.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, împotriva încheierii de ședință din data de 20 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-, privind pe intimatul.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat intimatul inculpat în stare de libertate și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2008 emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, constatând că nu sunt cereri prealabile, pune în discuție admisibilitatea recursului, unește excepția cu fondul, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Reprezentantul Parchetului, apreciază recursul ca fiind admisibil. Pe fond, solicită admiterea acestuia, casarea încheierii din data de 20 noiembrie 2008 prin care s-a înlocuit față de petent măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cu măsura obligării de a nu părăsi țara, motivată de faptul că petentul lucrează și locul său de muncă i-ar solicita prezența în diferite locuri din țară.
Solicită a fi avut în vedere că actele depuse la dosar reprezintă o serie de facturi și chitanțe în limba ungară, nefiind traduse, facturi cu care se dorește a se proba activitatea comercială a inculpatului și faptul că acesta are nevoie să părăsească localitatea. Fiind vorba despre înscrisuri depuse într-o limbă străină, înțelege că poate deduce faptul că prezența inculpatului este necesară chiar în afara teritoriului țări pentru desfășurarea activităților sale comerciale și din acest motiv, înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara nu se justifică.
Apărătorul intimatului inculpat, precizează că actele depuse la dosarul cauzei vizează copilul inculpatului, cu aceste documente a dorit să demonstreze instanței, că clientul său are loc de muncă care necesită prezența în toată țara precum și documente din care rezultă că are un copil foarte grav bolnav, care nu aude, suferind o operație de implant auditiv, și desigur, dacă nu își poate desfășura activitatea nu poate achita tratamentul copilului.
Reprezentantul Parchetului, având în vedere că recursul vizează o măsură preventivă, apreciază că încheierea poate fi atacată separat și nu odată cu fondul. Invocă ca temei dispozițiile art. 141 Cod procedură penală.
Apărătorul intimatului inculpat, cu referire la excepția invocată, apreciază că recursul este inadmisibil, iar cu privire la plângerea formulată împotriva ordonanței o apreciază, ca fiind admisibilă.
Reprezentantul Parchetului, precizează cu privire la fondul cauzei, faptul că, în mod eronat instanța de fond și- format convingerea pe baza acelor acte netraduse că prezența inculpatului ar fi necesară pe întreg teritoriul țării și ar fi limitată libertatea sa de mișcare, prin faptul că ar fi constrâns să stea doar pe raza municipiului B, câtă vreme se invocă că activitatea sa comercială este dovedită cu niște acte care atestă că activitatea se întinde de fapt nu pe teritoriul României, ci pe teritoriul unei țări străine.
Totodată, cu privire la activitatea comercială de pe teritoriul țării, inculpatul nu a probat cu nici un fel de acte și pentru aceste motive, solicită admiterea recursului Parchetului.
Apărătorul intimatului inculpat, arată că clientul său a fost arestat pe o perioadă de 3-4 luni de zile, după care Parchetul a solicitat luarea unei alte măsuri și anume, de a nu părăsi localitatea. Solicită a se constata că este o cauză în care sunt implicați mai mult de 11 inculpați, majoritatea fiind autori, iar clientul său complice. Arată că acesta, are o situație familială deosebită, are un loc de muncă stabil, de aceea, a depus la dosar contractul de firmă al cărui titular este, din care rezultă că necesită prezența sa în toată țara pentru că aceasta reprezintă activitatea sa profesională, iar documentele pe care le-a depus sunt documente în circumstanțiere, în sensul că are nevoie să-și exercite această activitate pentru a-și duce copilul la medic întrucât suferă de o boală foarte grea așa cum de altfel a arătat anterior.
Concluzionând, solicită respingerea recursului Parchetului, ca fiind nefondat.
În ultimul cuvânt, intimatul inculpat s-a raliat la concluziile puse de apărătorul său.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin încheierea de ședință din 20.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - secția I-a penală, s-a admis plângerea formulată de inculpatul.
În baza art.136 lit.c Cod procedură penală cu referire la art.139 Cod procedură penală cu art.1451Cod procedură penală s-a înlocuit măsura obligării de a nu părăsi țara pentru 30 de zile de la data rămânerii definitive.
În baza art.145 alin.1 Cod procedură penală s-au impus inculpatului următoarele obligații:
- să se prezinte la organul de urmărire sau instanță, ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție a locului de domiciliu desemnat cu supravegherea conform programului ori de câte ori este chemat.
- să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a luat măsura;
- să nu dețină, să nu folosească sau să nu poarte nicio categorie de arme;
- să nu se apropie de persoana vătămată, de membrii familiei, coinculpații, martori, experți și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia.
S-au pus în vedere dispozițiile art.1453Cod procedură penală privind revocarea acestuia și arestarea preventivă în cazul în care încălcarea cu rea-credință a obligațiilor.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că rin p. cererea înregistrată sub -, petentul a solicitat pe calea plângerii împotriva ordonanței din 17.10.2008, de prelungire a măsurii preventive de a nu părăsi localitatea, să se revoce aceasta măsura sau să fie înlocuită cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
În motivare s-a arătat că este cercetat alături de alți inculpați, pentru infracțiunea prev. de disp. art. 215 alin 1-5 Cod penal privind punerea la dispoziție a unei sume de bani în vederea achiziționării unui teren aparținând unui proprietar, dar vânzătorul era un proprietar cu acte false.
La data de 18.09.2008, Tribunalul București - Secția II a Penală a dispus înlocuirea măsurii arestări preventive a inculpatului cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, măsură ce a fost prelungită, ultima prelungire de 30 de zile a fost dată în 16 10.2008 pentru 30 zile.
S-a arătat în cerere că inculpatul petent lucrează la SC SRL, care are lucrări în toată tara, iar lipsa acestuia de la lucrări afectează chiar locul de muncă.
Analizând cererea, s-a reținut că inculpatul-petent se afla sub puterea ordonanței din 16.10.2008 în dosarul cu nr 3258/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, prin care s-a dispus prelungirea acestei masuri preventive ca o garanție a participării acestuia la cercetări, cauza nefiind finalizată.
Din actele depuse la dosar, a rezultat că firma unde lucrează petentul are lucrări în tată și în străinătate, iar prezenta petentului este necesară în tară.
Văzând că această măsură preventivă a fost luată în luna septembrie, că petentul lucrează iar locul de muncă îi impune prezenta în diferite locuri din tară, instanța constată fondată cererea formulată numai sub aspectul înlocuiri acestei masuri cu o altă măsură care-i permite să se deplaseze în tară.
Instanța a avut în vedere la luarea acestei noi masuri, asigurarea dreptului de circulație care nu poate fi îngrădit decât în anumite limite de timp si spațiu. In acest sens si hotărârile CEDO, care au în vedere acest drept fundamental si care nu poate fi îngrădit pe timpul cercetării o perioadă prea mare.
În plus fată de natura locului de muncă, prezenta acestuia în tară este practic o exercitare a atribuțiilor de serviciu neacordarea acestui drept de a circula în tară, adică în afara Bului aducând atingere și dreptului la muncă.
Fată de stadiul actual al cercetărilor, al probatoriilor ce trebuie administrate, instanța a considerat că aceasta măsură preventivă nu poate fi revocată așa cum s-a solicitat în primul rând. La dosarul cauzei există indiciile săvârșirii unei fapte penale, iar aceasta măsura preventivă asigură prezenta inculpatului la cercetare sub imperiul art 145 alin 3 Cod procedură penală, revocarea în caz de neîndeplinirea obligațiilor.
Pentru buna desfășurare a anchetei, pentru netergiversarea acesteia instanța a apreciat că nu se impune revocarea măsurii preventive, ci doar înlocuirea acesteia conf. art 136 lit c, 139 Cod procedură penală, art. 140 cu referire la art 145/1 Cod procedură penală, astfel că admițând plângerea formulata, va înlocui măsura preventivă a obligării de a nu parași luata prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul București în dosarul 3258/P/2007 din 16.10.2008 cu măsura preventiva a obligării de a nu părăsi România fără încuviințarea instanței care a luat măsura.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI criticând soluția pentru netemeinicie și solicitând casarea încheierii recurate și respingerea plângerii ca nefondată.
Curtea, analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, conform art.3856Cod procedură penală, constată că recursul formulat este admisibil, fiind aplicabile în cauză dispozițiile art.1403Cod procedură penală care prevede calea recursului împotriva încheierii prin care judecătorul dispune în timpul urmăririi penale luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea, încetarea de drept sau prelungirea măsurii preventive, în speță fiind vorba de înlocuirea măsurii preventive a obligării de nu părăsi localitatea, cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Sub aspectul temeiniciei încheierii recurate, Curtea constată, de asemenea, că recursul este fondat în sensul că în cauză nu sunt motive temeinice care să impună înlocuirea măsurii luate de procuror.
La dosarul cauzei au fost depuse actele privind firma unde lucrează inculpatul, precum și niște acte în limba maghiară despre care inculpatul pretinde că reprezintă certificate medicale ale fiului său care are nevoie de tratament în Ungaria.
Petentul a invocat faptul că o bună desfășurare a activității la firma pe care o are, ar impune deplasări în țară, iar dacă nu își continuă activitatea, nu va mai putea asigura tratamentul fiului său în Ungaria.
Curtea constată din actele depuse de petent că acesta desfășoară activitate de taximetrie, motiv pentru care profesia îi permite să rămână pe teritoriul municipiului B, așa cum s-a dispus prin ordonanța prin care a fost luată măsura de obligare de a nu părăsi localitatea.
Măsura preventivă este adecvată în raport de gravitatea faptei (art.215 alin.2,3 și 5 Cod penal) și de numărul participanților la săvârșirea ei (11).
În mod corect a apreciat prima instanță că la dosarul cauzei există indicii privind săvârșirea unei fapte penale și că față de stadiul actual al cercetărilor, nu se impune revocarea măsurii preventive.
Curtea apreciază că nu sunt motive însă nici pentru înlocuirea măsurii luate cu aceea de a nu părăsi țara, întrucât motivele invocate de inculpat nu o impun.
Locul de muncă nu este unul de natură să impună prezența inculpatului în alte locuri din țară, iar necesitatea de a merge cu fiul la tratament în străinătate, ar impune revocarea măsurii preventive, ceea ce nu face obiectul prezentului recurs.
De aceea, Curtea va admite recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul București în baza art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală,
DISP U N
Admite recursul PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva încheierii de ședință din 20.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - secția I-a penală în dosarul nr.-.
Casează încheierea recurată și rejudecând, respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de inculpatul.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.AL 2 ex./12.01.2009
Președinte:Cristina RotaruJudecători:Cristina Rotaru, Luciana Mera, Viorica Costiniu
