Plângere împotriva ordonanței procurorului privind măsurile preventive (art. 140 ind.2 c.p.p.). Sentința 72/2009. Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

ROMANIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

SENTINȚA PENALĂ NR.72/2009

Ședința publică din 29 octombrie 2009

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: Vasile Goja judecător

GREFIER: - -

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:

S-a luat spre examinare plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției din 22 aprilie 2009 dată în dosarul nr. 26/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și a rezoluției din 13 iulie 2009 dată în dosarulnr.523/II/2/2009 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul personal și apărătorul ales al intimatei, avocat, din cadrul Baroului C, cu delegație ă depusă la dosar, lipsă fiind făptuitorii și.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, petentul învederează instanței că-și menține plângerea formulată și depune la dosar note de ședință.

Apărătorul ales al intimatei depune la dosar copia contractului de închiriere încheiat între intimata Tamilia SRL și SC Distribution SRL reprezentată legal de petent și o notificare trimisă debitoarei prin executorul judecătoresc.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a plângerii.

Petentul, solicită admiterea plângerii formulate, desființarea rezoluției procurorului cu consecința trimiterii cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în vederea reanalizării dosarului. Astfel, arată că procurorul de caz nu i-a luat nici o declarație, acesta trebuia să constate că i-au fost încălcate drepturile și că executorul judecătoresc a comis grave abuzuri. Consideră că executorul judecătoresc ar fi trebuit să-i lase la dispoziție cele cinci zile indicate în cadrul somației în vederea achitării debitului. Dar procesul verbal de sechestru a fost întocmit în ziua de 9 februarie 2009 prin care dispune sechestrarea bunurilor fără să existe și o încheiere pronunțată în acest sens. La două zile după punerea sub sechestru a bunurilor a fost dată încheierea din dosarul nr-. Ori, această prevedere legală este încălcată în mod flagrant deoarece somație fusese înmânată la data de 9 februarie 2009 iar executorul judecătoresc cunoștea faptul că nu există o hotărâre judecătorească, apreciind că aceste fapte au fost făcute cu intenție. Mai mult, executorul judecătoresc avea obligația să descrie bunurile sechestrate și să indice valoarea acestora. Consideră că procedura de executare silită s-a făcut în mod nelegal deoarece locatorul nu avea dreptul să rețină bunurile existente în spațiul comercial închiriat, având cel mult drept de urmărire. De asemenea, executorul judecătoresc a vândut și scos la vânzare bunuri care nu au fost trecute în procesul verbal de inventariere. Pentru toate acestea, solicită admiterea plângerii.

Apărătorul intimatei solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată. Arată că petentul a semnat un bilet la ordin cu scadență la data de 9 ianuarie 2009 iar la data de 2 ianuarie 2009, știind că nu-și va putea plăti obligațiile, întocmește pe o altă societate facturi cu minus în care încearcă să sustragă aceste bunuri de la executare silită. În data de 9 ianuarie 2009, petentul s-a prezentat la sediul societății Tamilia SRL pentru ași lua bunurile și pentru că i s-a interzis acest lucru s-a iscat un incident și în acest context a fost chemat executorul judecătoresc. Din dosar rezultă că nu s-a aplicat sechestru, acest lucru realizându-se la data de 10 februarie 2009 când s-a înregistrat la instanță această cerere. Consideră că la dosar nu există nici o încălcare a legii din partea executorului judecătoresc și nu rezultă săvârșirea unei infracțiuni de către executorul judecătoresc. Cu obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată.

Petentul, menționează că la dosar sunt acte din care se dovedește că Serviciul de Investigare a Fraudelor a constatat că societatea intimatei nu a depus facturi către societatea lui. Executorul judecătoresc la data de 9 ianuarie 2009 nu avea hotărâre judecătorească pentru a pune sub sechestru și nu există martor la întocmirea acestui proces verbal.

Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea plângerii formulate apreciind soluțiile adoptate în dosar ca fiind temeinice și legale întrucât în urma cercetărilor efectuate rezultă că nu sunt prezente elementele constitutive ale infracțiunii reclamate.

CURTEA

Prin plângerea înregistrată sub dosar nr- al Curții de Apel Cluj petentul a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să admită plângerea formulată de acesta și în consecință desființarea rezoluției din 22 aprilie 2009 dată în dosar nr.26/P/2009 al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și a rezoluției din 13 iulie 2009 dată în dosar nr.523/II/2/2009 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, cu trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de executorul judecătoresc pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 și Cod Penal pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.25 raportat Cod Penal la art.246

Cod Penal

În motivarea plângerii petentul a arătat că executorul judecătoresc avea obligația de a-i lăsa la dispoziție un termen de 5 zile indicate în somație în vederea achitării debitului, însă procesul verbal a fost întocmit în aceeași zi, respectiv 09.02.2009 prin care s-a dispus sechestrarea bunurilor din spațiul închiriat, fiind încălcate dispozițiile art,411 alin.2 pr.civ. potrivit cărora în caz de pericol evident de sustragerea bunurilor de la urmărire, la cererea creditorului sau a executorului judecătoresc președintele instanței de executare va putea dispune prin încheiere irevocabilă, dată fără citarea părților, ca o dată cu înmânarea somației să se aplice și sechestru, astfel sechestrul a fost instituit încă din data de 9 februarie 2009 fără să existe o încheiere în acest sens.

Procesul verbal de inventariere a bunurilor s-a făcut la data de 18.02.2009 fără să fie citat petentul pentru a da relații cu privire la bunuri și dacă este de acord cu evaluarea acestora, fiind încălcate dispozițiile art.411 și 416.pr.civ.

Mai mult executorul judecătoresc a aplicat sechestru pe bunuri care nu aparțineau petentului, fiind încălcate dispozițiile art.425 pr.civ. și a vândut sau a scos la vânzare bunuri care nu au fost sechestrate la data de 18 februarie 2009 fapt pentru care a depus o nouă plângere penală împotriva executorului judecătoresc pentru furt.

Din probele administrate în cauză rezultă următoarele:

Prin rezoluția din 22 aprilie 2009 dată în dosar nr.26/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Clujs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 și Cod Penal față de creditoarea administrator al Tamilia SRL pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.25 raportat la art.246

Cod Penal

În considerentele acestei rezoluții s-a reținut că la data de 9 februarie 2009 executorul judecătoresc a întocmit un proces verbal prin care constata că potrivit biletului la ordin emis la data de 16 ianuarie 2009 scadent la 31 ianuarie 2009 prin care debitorul Distribution SRL cu sediul în C-N- avalizat de petentul a fost obligat să plătească creditoarei Tamilia SRL suma de 54.065,71 Euro.

Pe lângă această sumă executorul judecătoresc a menționat în procesul verbal și cheltuieli cu onorariu de avocat și cheltuieli de execuție, urmând ca debitorul să mai plătească suma de 11.097,65 lei.

Odată cu înmânarea somației debitorului la data de 9 februarie 2009 executorul judecătoresc a întocmit un nou proces verbal în care a strecurat o eroare materială declarând sechestrate toate bunurile debitorului din spațiul închiriat, însă această eroare a fost îndreptată la data de 13 aprilie 2009 în sensul că bunurile sunt "gajate tacit" în favoarea creditoarei în loc de "sechestrate".

Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere, care a fost respinsă prin rezoluția din 13 iulie 2009 dată în dosar nr.523/II/2/2009 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Petentul a formulat plângere la această instanță împotriva celor două rezoluții așa cum s-a arătat mai sus.

Plângerea formulată de petent este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit contractului nr.10 din 25 aprilie 2008 încheiat între Tamilia SRL și Distribution SRL, această din urmă societate a închiriat suprafața de 362,43 mp situată în incinta Mobila din cadrul Real situată în C-N--15 pentru suma de 12 euro/mp, rezultând o chirie lunară de 5952, 19 euro.

La data de 6 februarie 2009 SRL trimite o notificare debitoarei Distribution SRL prin executorul judecătoresc prin care o atenționează că nu a plătit chiria pe ultimele 5 luni acumulând o restanță totală de 54.065,71 euro, iar biletele la ordin predate de petent au fost refuzate la plată pentru lipsă de disponibil și că în temeiul art.10 pct.1 lit.g coroborat cu art.11 pct.3 din contractul încheiat între părți, petentului i se interzice accesul în spațiul închiriat până la plata sumelor restante.

Potrivit declarației executorului judecătoresc prin procesul verbal din data de 9 februarie 2009 constatat situația reală dintre cele două societăți comerciale, respectiv că Tamilia SRL a luat în posesie bunurile societății debitoare Distribution SRL aflate în spațiul creditoarei.

Acest fapt s-a datorat împrejurării că societatea debitoare intenționa să-și ridice bunurile din spațiul închiriat în situația în care era restantă la plata chiriei pe mai multe luni, urmărind prin aceasta sustragerea bunurilor de la executare silită.

Creditoarea Tamilia SRL a recurs la "privilegiul locatorului unui imobil", care conferă acestuia un drept de gaj tacit asupra bunurilor chiriașului aflate în spațiul închiriat potrivit art.1694 civ.

Accesul petentului în spațiul în care se găseau bunurile a fost interzis de reprezentanta creditoarei anterior deplasării executorului la locația respectivă, creditoarea a întocmit și un proces verbal cu societatea de pază în acest sens pe care l-a predat executorului judecătoresc (88).

În conținutul procesului verbal se precizează că la data de 9 februarie 2009 petentul s-a prezentat la spațiul închiriat din cadrul complexului Mobila în calitate de administrator al Distribution SRL și a intenționat să-și ridice marfa expusă în standul închiriat pe motiv că este proprietarul acesteia.

Întrucât societatea administrată de către petent avea restanțe la plata chiriei în cuantum de 54.065,71 euro făptuitoarea în calitate de administrator al complexului Mobila a refuza să-i permită petentului accesul în complexul mobiliar.

Potrivit art.1730 alin.1 civ. referitor la privilegiul locatorului de imobile, acest privilegiu garantează plata chiriei, fără a fi nevoie de vreo convenție specială între locator și locatar, legea presupune că bunurile aduse de locatar în imobilul închiriat constituie un gaj tacit pentru asigurarea locatorului în vederea plății chiriei (80).

La data de 9 februarie 2009 executorul judecătoresc a întocmit un proces verbal în care se menționează că potrivit biletului la ordin emis la 16.01.2009 scadent la 31.01.2009 avalizat de petent societatea debitoarei Distribution SRL datora societății creditoare Tamilia SRL suma de 54.065,71 Euro cu titlu de chirie.

Pe lângă această sumă executorul judecătoresc a trecut în procesul verbal și cheltuielile cu onorariu de avocat și cheltuieli de execuție în sumă de 11097, 65 lei.

Odată cu înmânarea somației petentului la data de 9 februarie 2009 și încheierea procesului verbal din aceeași dată executorul judecătoresc a strecurat o eroare materială declarând sechestrate toate bunurile debitorului din spațiul închiriat.

Ulterior executorul judecătoresc la citat pe petent pentru data de 3 aprilie 2009 în vederea îndreptării erorii materiale strecurate în procesul verbal încheiat la 9 februarie 2009 în dosarul execuțional nr.71/2009 potrivit art.54 din Legea nr.188/2000, însă petentul nu s-a prezentat, motiv pentru care prin procesul verbal din 13 aprilie 2009 s-a îndreptat eroarea materială strecurată în procesul verbal din 9 februarie 2009 în sensul că la rândul 5 se va trece "bunurile gajate tacit în favoarea creditoarei în temeiul privilegiului locatorului unui imobil" în loc de "sechestrate" (73).

Prin încheierea nr.441 din 11 februarie 2009 Judecătoriei Cluj -N dată în Camera de consiliu s-a dispus ca odată cu înmânarea somației să se aplice și sechestru asigurator asupra tuturor bunurilor mobile ale Distribution SRL aflate în spațiul comercial în suprafață de 362,45 mp. din complexul Mobila situat în Real din C-N--15 (27-28).

La data de 18 februarie 2009 executorul judecătoresc a încheiat un nou proces verbal prin care a sechestrat definitiv toate bunurile aflate în spațiul comercial menționat mai sus (30).

Ulterior s-a trecut la inventarierea bunurilor mobile sechestrate și evaluarea acestora de către un evaluator autorizat, după care s-au organizat licitații pentru vânzarea publică a bunurilor sechestrate în vederea recuperării sumei datorate de către petent.

Toate nemulțumirile petentului cu privire la executarea silită pornită de executorul judecătoresc împotriva sa sunt de natură civilă și puteau fi soluționate printr-o eventuală contestație la executare potrivit art.399 și urm. din pr.civ. și nu de natură penală.

Având în vedere că biletul la ordin emis de debitoare și avalizat de petent a fost recuzat la plată pentru lipsă totală de disponibil și care constituie titlu executoriu în baza căreia s-a trecut la executare silită, că locatorul avea un drept de gaj tacit asupra bunurilor mobile aduse de locatar în spațiul închiriat potrivit art.1730 alin.1 civ. și că executorul judecătoresc a respectat procedura privind executarea silită, în baza art.287¹alin.8 lit.a plângerea C.P.P. formulată de petent împotriva rezoluției din 22 aprilie 2009 dată în dosarul nr.26/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și a rezoluției din 13 iulie 2009 dată în dosarul nr.523/II/2/2009 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj urmează să fie respinsă ca nefondată.

În baza art.193 alin.6 pr.pen. petentul urmează să plătească făptuitoarei suma de 800 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu de avocat.

Potrivit art.192 alin.2 petentul C.P.P. urmează să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE

In baza art. 278 ind.1 al.8 lit.a Cod pr. penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul domiciliat în B M,-/29, jud. M în calitate de asociat la cu sediul în C-N,-, jud. C, împotriva rezoluției din 22.04.2009, dată în dosarul nr. 26/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și a rezoluției din 13.07.2009, dată în dosarul nr. 523/II/2/2009 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Obligă pe petent să plătească făptuitoarei, suma de 800 lei cheltuieli judiciare, iar statului suma de 150 lei cu același titlu.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru petent si de la comunicare pentru făptuitor.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 octombrie 2009.

PREȘEDINTE GREFIER

- - - -

Red./

2 ex./02.11.2009

Președinte:Vasile Goja
Judecători:Vasile Goja

Vezi şi alte speţe de drept penal: