Plângere împotriva ordonanței procurorului privind măsurile preventive (art. 140 ind.2 c.p.p.). Decizia 89/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 89/
Ședința publică din 13 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Uzună
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 3: Daniel
GREFIER - I
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror
Pe rol judecarea recursului penal formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva încheierii nr. 96 din data de 11 august 2009, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr-, privind pe intimatul inculpat, având ca obiect plângere împotriva procurorului (art. 140 ind 2..C.P.P.).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul inculpat, asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea disp. art. 176- 181 cod pr. penală.
Recursul este declarat în termen în baza art. 3853cod pr. penală și motivat conform art. 38510cod pr. penală.
În temeiul art. 301 cod pr. penală, întreabă părțile dacă mai au cereri, excepții de formulat și văzând că nu sunt, în baza art. 38511cod pr. penală, constată recursul în stare de judecată și în baza art. 38513cod pr. penală acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate ca netemeinică și nelegală și pe fond, respingerea plângerii ca nefondată, raportat la natura infracțiunilor în concurs săvârșite cu alți participanți, aceștia au indus în eroare diferite instituții bancare, prin falsificarea de înscrisuri - facturi, în vederea obținerii de credite bancare.
Din probele administrate, percheziții domiciliare și informatice, rezultă vinovăția inculpatului pentru faptele ce se rețin în sarcina sa, iar cu privire la faptul că a prestat activități la societate, pentru care era necesară deplasarea în afara țării, nu s-a făcut dovada reală a acestui fapt, cu precizarea că inculpatul chiar a părăsit țara, încălcând obligațiile impuse.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând, respingerea plângerii împotriva ordonanței procurorului ca nefondată.
Apărătorul intimatului petent, avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii recurate ca temeinică și legală, întrucât instanța de fond în mod corect a analizat actele și lucrările dosarului și a admis plângerea.
Arată că petentul formulat plângere împotriva ordonanței prin care s-a dispus prelungirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi tara pe o perioadă de 30 de zile în intervalul 17.08.2009 - 15.09.2009 inclusiv, fără încuviintarea procurorului sau a instantei de judecată, motivat de faptul că desi această măsura era prelungită până la data de 17.08.200, nici nu s-a împlinit termenul de 30 de zile, procurorul prin ordonanta din 07.08.2009 a dispus prelungirea acestei măsuri, după aprecierea sa această prelungire s- făcut prematur raportat la împrejurările care fac necesară dispunerea acestei măsuri precum si față de scopul si necesitatea prelungirii măsurilor preventive.
Măsura s-a dispus la începutul lunii ianuarie, s-a prelungit succesiv, nu a fost citat niciodată petentul pentru a participa la desfășurarea anumitor aspecte procedurale, care să determine prezența sa, iar după o perioadă de 8 luni în opinia sa măsura apare ca nejustificată si neoportună, având în vedere că nu s-a găsit până la acest moment justificarea sau scopul pentru care se cere măsura, acesta nu a fost solicitat pentru a se prezenta în vederea audierii sau administrării de probe.
Este cunoscut faptul că se așteaptă relatii de la anumite bănci, însă acestea sunt împrejurări sau mijloace de probă care nu vizează audierea petentului sau a administrării de probe, întrucât că nu există nici o referire la necesitatea ca petentul să fie la dispozitia organelor de urmărire penală în vederea administrării anumitor probe care să indice necesară prezenta petentului.
Prin urmare, apreciază că la dosarul cauzei nu au existat si nici nu există elemente sau date din care să rezulte că inculpatul ar încerca să se sustragă de la urmărirea penală, sau să împiedice bunul mers al acesteia, iar față de înscrisurile depuse la dosar se face dovada celor susținute în plângerea formulată, cu precizarea că inculpatul a fost angajat de probă 2 săptămâni la societate, dar nu a plecat din țară, ci era necesar să aibă permisul.
Intimatul petent solicită respingerea recursului și pentru a-și putea desfășura activitatea solicită admiterea plângerii.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prin încheierea nr.96 din 11 august 2009 pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr- s-a dispus:
"În baza art. 1402alin.(7) Cod procedură penală:
Admite plângerea formulată de inculpatul domiciliat în C, dul - - nr.21-.3..A.20, împotriva ordonanței dispuse la data de 7 august 2009 în dosar penal 1178/P/2008 al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA.
Revocă măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul.
În baza art. 192 alin.(3) Cod procedură penală:
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia."
Pentru a pronunța această soluție TRIBUNALUL CONSTANȚAa reținut următoarele:
La data de 10.08.2009 inculpatul a formulat în temeiul art. 140/2 Cod procedură penală împotriva ordonanței nr.1178/P/2008 din 7.08.2009 prin care s-a dispus prelungirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, susținând că nu se impune această măsură raportat la neadministrarea nici unei probe în dosar din ianuarie 2009; prelungirea s-a dispus cu 10 zile înainte de expirarea măsurii și la împrejurarea că acesta intenționează să se angajeze la SC TRANS COM SRL ca șofer, urmând a efectua transporturi în Ungaria și Bulgaria depunând înscrisuri în acest sens.
Examinând plângerea instanța constată următoarele:
Prin ordonanța emisă la data de 07.08.2009 în dosar penal nr.1178/P/2008 de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚAs -a prelungit față de inculpatul măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 de zile, începând cu 17.08.2009 și până la 15.09.2009 inclusiv. În sarcina inculpatului se reține că în perioada 2007- ianuarie 2009, prin mai multe acte materiale,a participat în calitate de complice,alături de alți participanți ( Belgin, și ), la inducerea în eroare a diferite instituții bancare și de credit de pe raza județului C, contribuția învinuitului constând în racolarea unui număr mare de persoane fizice care, sub protecția învinuiților menționați, au solicitat și obținut credite, precum și în contrafacerea sau în procurarea mai multor înscrisuri oficiale sau sub semnătură privată false, (contracte de muncă, purtând viza ITM C, adeverințe de venit, facturi fiscale emise de ENEL, ROMTELECOM, etc.) folosite în vederea contractării respectivelor credite în această modalitate, prejudiciul fiind de 200 lei. Aceste fapte, conform acuzării, constituie infracțiunile prevăzute de art.26 raportat la art.215 alin.(1), (2), (3), (5), Cod penal, art.26 raportat la art.290 Cod penal, art.26 raportat la art.288 alin.(1) Cod penal, art.26 raportat la art.291 Cod penal, art.26 raportat la art.287 alin.(1) Cod penal, toate cu aplicarea art.41 alin.(2) și art.33 lit.a) Cod penal.
Prin ordonanța nr. 1178 / P/ 2008 din 9.01.2009 dată de Parchetul de pe lîngă TRIBUNALUL CONSTANȚA, s-a dispus față de învinuit, măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 9.01.2009. S-a motivat luarea măsurii prin raportare la natura și gravitatea faptelor, amploarea activității infracționale, numărul mare al persoanelor racolate pentru obținerea creditelor, cuantumul prejudiciului, caracterul premeditat, organizat și planificat în mod detaliat al modului de operare folosit, modul concret de acțiune (folosirea înscrisurilor falsificate), precum și la necesitatea bunei desfășurări a procesului penal.
Ulterior, prin ordonanțele cu același număr, s-a dispus succesiv prelungirea măsurii obligării învinuitului de a nu părăsi localitatea de domiciliu, pe o perioadă de 30 zile, iar prin încheierea nr.67/ 19.05.2009 a Tribunalului Constanțas -a înlocuit măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Potrivit art.145 alin.(1) Cod procedură penală se poate lua măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu numai în cazul în care sunt îndeplinite cerințele art.143 alin.(1) Cod procedură penală în sensul existenței unor indicii temeinice că inculpatul (învinuitul), a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
De asemenea, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, în conformitate cu art.145 alin.(2) Cod procedură penală, în caz de necesitate și numai motivat.
Instanța constată că deși raportat la probele administrate inițial în prezentul dosar existau indicii privind implicarea inculpatului, ulterior, de la momentul la care s-a autorizat efectuarea unei percheziții informatice asupra sistemelor informatice ridicate de la inculpat cu prilejul percheziției domiciliare - ianuarie 2009 când datele au fost copiate de pe laptopul inculpatului și până la acest moment la care nu se cunoaște rezultatul verificării, alte probe care să îl privească pe inculpat nu au mai fost administrate.
Se constată așadar că urmărirea penală nu a avansat și nu s-a " nuanțat " în nici un mod în ce constă implicarea concretă a inculpatului, nici nu s-au administrat probe care să verifice apărarea acestuia care susține că nu a folosit numărul de telefon indicat de organele de cercetare penală.
În plus inculpatul a dovedit prin înscrisuri faptul că este conducător auto, posesor al categoriilor B,C,E si D pe autocamion/ și că fost angajat de probă pentru o perioadă de două săptămâni în perioada 24.07.2009- 08.08.2009, ca șofer profesionist de SC Trans Com SRL societate care însă condiționează angajarea de reglementarea situației penale a inculpatului având în vedere că obiectul de activitate presupune deplasări în Ungaria și Bulgaria.
În termen legal împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie
Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând să se dispună respingerea plângerii ca nefondată raportat la natura infracțiunilor săvârșite de inculpatul în concurs cu alți participanți împreună inducând în eroare diferite instituții bancare prin falsificarea de înscrisuri în vederea obținerii de credite.
La Curtea de APEL CONSTANȚA cauza a fost înregistrată sub nr-.
Examinând încheierea atacată în raport de criticile aduse și din oficiu, Curtea constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art.145 alin.(2) Cod procedură penală la care face trimitere art.1451alin.(2) din același cod măsura obligării de a nu părăsi țara poate fi prelungită în cursul urmăririi penale în caz de necesitate și numai motivat.
Examinarea încheierii în soluționarea căii de atac exercitată privește cele două condiții determinate de textul de lege mai sus enunțat și anume:
- constatarea necesității respectiv a împrejurării că temeiurile care au determinat luarea măsurii nu au dispărut sau chiar dacă aceste temeiuri nu mai există au apărut altele care justifică prelungirea măsurii;
- motivarea prelungirii măsurii prin ordonanța emisă de procuror.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că prima instanță a examinat temeinic ordonanța contestată constatând în mod corect că în cauză nu se justifică prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi țara în condițiile în care Parchetul nu a dovedit necesitate prelungirii măsurii preventive, față de inculpat nefiind administrate probe de 7 luni de zile.
Într-o atare situație restricția impusă inculpatului prin ordonanța procurorului nu se impune.
Ca urmare, Curtea constată că hotărârea Tribunalului Constanța este legală și temeinică.
În lipsa unor cauze de nulitate a hotărârii instanța în baza art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În temeiul art. 38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală;
Respinge ca nefondat recursul penal formulat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva încheierii nr. 96 din data de 11 august 2009, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr-, privind pe intimatul inculpat - domiciliat în C, bd. - - nr. 21, -. A,. 4,.20, având ca obiect plângere împotriva procurorului (art. 140 ind 2..C.P.P.).
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 13.08.209.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Pt.JUDECĂTOR,
- - - - - -
Conf.art.312.
C.P.P.Semnează președ.complet,
- -
GREFIER,
I
Red.jud.
Red.încheiere -
Tehnored.gref.
Dact. 2 ex./17.08.2009
Președinte:Maria UzunăJudecători:Maria Uzună, Marius Cristian Epure, Daniel
