Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Craiova

Comentarii

0

Dosar nr- - art. 278¹-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ

INSTANȚA DE RECURS

DECIZIE PENALĂ Nr. 1

Ședința publică de la 07 Ianuarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mihai Marin JUDECĂTOR 2: Onița Dumitru

- - - JUDECĂTOR 3: Mirela Ciurezu

- - - judecător

Grefier

Ministerul Public reprezentat de procuror -.

.

Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL OLT și intimații și A, împotriva sentinței penale nr. 139 din data de 10 septembrie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL OLT în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: recurentul-intimat asistat de avocați și - apărători aleși; recurentul - intimat A asistat de avocat - - apărător ales; intimatul - petent asistat de avocat - apărător ales.

Procedura legal îndeplinită.

S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.

Reprezentantul Parchetului susține oral motivele scrise de recurs, în raport de care solicită admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea plângerii.

Avocat și, având pe rând cuvântul pentru recurentul - intimat, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și, pe fond, respingerea plângerii formulată de petentul, susținând că nu sunt indicate toate faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate de către prima instanță și prin care anume mijloace de probă; pe fond, au invocat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale celor trei infracțiuni pentru care s-a dispus completarea cercetărilor penale.

Avocat -, pentru recurentul - intimat A, a susținut că sentința atacată este netemeinică și nelegală, afectată de nulitățile prev.de art.385⁹Cod pr.penală și, arătând că fapta de mărturie mincinoasă nu există, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond, respingerea plângerii.

Avocat, pentru intimatul - petent, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat, sentința atacată fiind legală și temeinică, dată cu respectarea dispozițiilor art.278¹alin.8 lit.b Cod pr.penală.

Recurenții - intimați și A, având pe rând cuvântul, arată că-și însușesc concluziile apărătorilor.

Dezbaterile fiind închise;

CURTEA:

Asupra recursului penal de față;

Constată că, prin sentința penală nr. 139 din data de 10 septembrie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL OLT în dosarul nr- s-a dispus, în baza art. 278¹alin. 8 lit. b C.P.P. admiterea plângerii formulată de petentul - domiciliat în municipiul S, strada -, bloc 3,. B,. 18, județ O - desființarea rezoluției nr. 714/P/2006 din 19 decembrie 2006 a Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL OLT și trimiterea cauzei la procuror, pentru completarea cercetărilor, în vederea începerii urmăririi penale împotriva numitului pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, 289, 291 și art. 25 rap. la art. 260 și Cod Penal redeschiderea urmăririi penale față de numitul A, pentru infracțiunea prevăzută de art. 260

Cod Penal

Prin aceeași sentință, s-a dispus reaudierea petentului, a intimaților A și și martorilor și, precum și administrarea oricăror alte probe de natură a conduce la stabilirea corectă a situației de fapt.

În baza art. 192 C.P.P. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin plângerea penală formulată la data de 08 iunie 2006, petentul a solicitat cercetarea agentului de poliție din cadrul Poliției Rutiere O, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 289 și Cod Penal art. 291 Cod Penal, susținând că, la data de 15 noiembrie 2005, agentul de poliție i-a întocmit în fals proces-verbal de contravenție, în sensul că ar fi semnat în numele martorului A (persoană care, în realitate, nu se afla la locul faptei) și astfel, a fost sancționat contravențional în mod abuziv, în condițiile în care el, conducând un autoturism în regim de taxi, staționase regulamentar pe strada - din S, pentru a putea onora o comandă.

După efectuarea cercetărilor, prin rezoluția din 09 august 2006 adoptată în dosarul nr. 714/P/2006 al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL O L T, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 246, 289 și art. 291 constatându Cod Penal-se, în esență, că sus-numitul, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a acționat pe baza dispozițiilor legale aplicabile în materie și, pe de altă parte, procesul-verbal de contravenție pe care l-a întocmit, a fost semnat de către martorul A.

Împotriva acestei rezoluții, a formulat plângere petentul, care a fost admisă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL OLT prin rezoluția nr. 1185/II/2/2006 din 18 septembrie 2006, dispunându-se completarea urmăririi penale de către procuror, în sensul efectuării unei expertize grafice prin care să se stabilească dacă martorul Aas emnat respectivul proces-verbal. De asemenea, raportat la contradictorialitatea declarațiilor date de acest martor în fața organului de urmărire penală și în fața instanței de judecată, în dosarul cu nr. 13/P/2006 al Judecătoriei Slatina,prin rezoluția mai sus menționată, s-a dispus extinderea cercetărilor cu privire la comiterea infracțiunii prevăzută de art. 260 de Cod Penal către numitul A.

Prin rezoluția procurorului din 19 decembrie 2006 adoptată în dosarul nr. 714/P/2006, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului A pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 Cod Penal, constatându-se, în acest sens, că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă și, în baza art. 228 raportat la art. 10 lit. d C.P.P. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de agentul de poliție, pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, 289 și 291 Cod Penal, cu aceeași motivație.

Prin rezoluția din 19 ianuarie 2007 dată în dosarul nr. 175/II/2/2007 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, s-a dispus respingerea plângerii formulată de petiționar împotriva soluției adoptată de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL O L T, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei rezoluții, a formulat plângere petentul, susținând că dosarul nu a fost soluționat de către procuror de circa 3 luni și solicitând audierea numitului, verificarea proceselor-verbale întocmite de agentul de poliție. De asemenea, petiționarul a precizat că nu a primit răspuns la plângerile formulate la datele de 30 august 2006, 29 noiembrie 2006 și respectiv 10 ianuarie 2007.

Prin sentința penală nr. 50 din 18 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului O l t, reținând în acest sens că, potrivit dispozițiilor art. 27 pct. 1 lit. f C.P.P. art. 27 din Lg. 218/2002 și art. 14 alin. 2 pct. II din Lg. 360/2002 privind statutul polițistului, competența de soluționare a prezentei cauze, revine Tribunalului O l

Cauza s-a înregistrat astfel pe rolul Tribunalului O l t, sub nr- și, din analiza actelor și lucrărilor existente în acest dosar, s-a constatat, următoarele:

În ziua de 25 noiembrie 2005, în jurul orei 10, partea vătămată, în calitate de taximetrist, a primit comandă telefonică să se deplaseze pe strada - din municipiul S, în zona blocului FA.15. și, în acest scop, s-a deplasat cu autoturismul dinspre direcția și s-a oprit pe 1, lângă autoturismele parcate regulamentar.

Relevant este faptul că pe strada - există un sens unic și două benzi de circulație, iar autoturismele se parchează pe părțile laterale ale șoselei, benzile fiind folosite pentru circulația autoturismelor.

La scurt timp după ce partea vătămată a oprit autoturismul, lângă acesta a venit un echipaj al poliției rutiere, iar agentul de poliție i-a solicitat actele la control, după care s-a deplasat în autoturismul poliției, fără a- comunica petentului că se face vinovat pentru comiterea unei abateri de la regulile de circulație.

Agentul de poliție i-a înmânat petentului procesul-verbal seria - nr.- în care a menționat că autoturismul a fost oprit pe partea a părții carosabile în dreptul altui autoturism staționat, stânjenind în felul acesta circulația pe 2 de mers și a aplicat amendă în cuantum de 70 lei.

În procesul-verbal de contravenție încheiat în cauză petiționarului, a fost indicat ca temei legal art. 174 din HG 85/2003 și art.226 lit.c din același act normativ; partea vătămată a refuzat primirea procesului-verbal și a consemnat pe acesta mențiunea "este un abuz, sunt taxi și am comandă, corupție" și fără a termina fraza l-a semnat.

Conform susținerii părții vătămate, procesul-verbal nu a rămas la acesta, ci la agentul de poliție, iar în momentul în care acesta i-a prezentat procesul-verbal a constatat că nu era trecut nici un martor, iar ulterior după comunicarea procesului-verbal a sesizat că la rubrica martor era indicat numele martorului

Cum partea vătămată îl cunoștea pe martor, a aflat că acesta nu a semnat acel proces-verbal astfel că a considerat că actul oficial a fost semnat în fals de către polițist.

Raportul de expertiză grafică nr.45375 din 18 decembrie 2006, efectuat de Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ Oac oncluzionat că nici una din semnăturile din procesul-verbal nu aparțin intimatului A.

În declarația dată în calitate de martor la data de 26 iunie 2006 în fața procurorului, intimatul a declarat că a semnat procesul-verbal de contravenție încheiat de agentul de poliție, însă în declarația dată la instanța de judecată în cauza având ca obiect plângere contravențională, acesta a revenit și a precizat că nu a semnat acel document.

Prin sentința civilă nr.1127 din 7 martie 2006, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr.13/2006, s-a admis plângerea formulată de petentul, în parte, în contradictoriu cu intimata IPJ O și s-a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale de 70 lei aplicată prin procesul-verbal seria - nr.- cu sancțiunea "avertismentului".

TRIBUNALUL OLT în recurs a constatat că în mod greșit s-a reținut vinovăția reclamantului cu privire la săvârșirea contravenției prev.de art.174 lit.h din OUG nr.195/2002, în condițiile în care strada era cu sens unic, astfel că nu se putea stabili că oprirea voluntară a autovehiculului condus de către petent, în dreptul altui autovehicul a stânjenit circulația autovehiculelor venite din sens opus.

Pentru acest motiv, instanța a dispus anularea în totalitate a procesului-verbal de contravenție menționat mai sus.

Prin urmare, instanța de fond a constatat că agentul de poliție a indicat un alt temei juridic în procesul-verbal de contravenție încheiat, respectiv art.174 lit.h din Regulamentul de aplicare a nr.OUG 195/2002, în loc de art. 173 din același regulament; a menționat ca fiind prezent la data și locul constatării contravenției martorul care, în realitate, nu a fost prezent; a menționat adresa acestuia și datele de identificare și l-a determinat pe acesta să declare la instanța de judecată că ar fi semnat procesul-verbal de contravenție în care se atesta așa zisa faptă contravențională reținută în sarcina petentului, cu privire la care, TRIBUNALUL O L T, prin decizia nr. 219 din 04 mai 2006 s-a pronunțat în sensul că nu s-a săvârșit.

Astfel, s-a apreciat că, în această situație, se impune începerea urmăririi penale față de intimatul, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 289, 291 și art. 25 rap. la art. 260

Cod Penal

Totodată, referitor la intimatul, prima instanță a constatat că acesta nu și-a retractat declarația dată la instanță la termenul din 07 martie 2006 - deci înainte de a se fi pronunțat hotărârea judecătorească având ca obiect plângere contravențională, hotărârea rămânând definitivă la 04 mai 2006, contrar celor reținute de către procuror în rezoluția adoptată în sensul că ar fi intervenit retragerea declarației mincinoase.

Între declarațiile date de intimat la instanță și, ulterior, la procuror sunt evidente contradicții privind prezența acestuia la locul faptei, semnarea procesului-verbal de contravenție și solicitarea ce i-a fost adresată de agentul de poliție, de a confirma faptul că s-a săvârșit contravenția menționată în procesul-verbal.

Prin urmare, întrucât din raportul de expertiză grafică nr. 45375/18.12.2006 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul O, a rezultat că pe procesul-verbal de contravenție în discuție nu există semnătura nici unei persoane la rubrica "martor", instanța de fond a apreciat că se impune redeschiderea urmăririi penale față de numitul, pentru infracțiunea prevăzută de art. 260

Cod Penal

Din observarea conținutului actelor premergătoare efectuate în cauză cu privire la și a celor efectuate după începerea urmăririi penale pentru, raportat la motivația soluției dată de procuror, prima instanță a constatat că aceasta nu are corespondent în actele și lucrările dosarului, nefiind stabilită în mod complet situația de fapt, ca urmare a cercetărilor incomplete efectuate de organul de urmărire penală și al unei interpretări eronate a rezultatului cercetărilor efectuate, impunându-se pe cale de consecință reaudierea petentului, intimaților și martorilor și, precum și administrarea oricăror alte probe care pot conduce la stabilirea unei situații de fapt corecte și la soluționarea justă a cauzei.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs atât Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL OLT cât și intimații și A.

În motivele de recurs formulate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL O L T, s-a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, susținându-se, în esență, că a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 278¹alin. 8 lit. b teza a II-a C.P.P. în sensul că nu s-au indicat faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin ce anume mijloace de probă; s-a solicitat astfel admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond și respingerea plângerii formulate de petiționarul.

Intimatul a criticat soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și menținerea rezoluției nr. 714/P/19.12.2006 a Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL O L T, invocând aceleași critici, respectiv încălcarea dispozițiilor clare și imperative prevăzute de art. 278¹pct. 8 lit. b C.P.P. nefiind indicate toate faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin ce anume mijloace de probă; pe fond, a susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev.de art.246, 289 și 291 Cod penal.

În motivele scrise de recurs depuse la dosar de către intimatul A-, a susținut că cele menționate de instanța de fond în hotărâre nu sunt reale, depoziția sa fiind dată în sensul că a văzut agentul de poliție menționând în procesul-verbal de contravenție datele sale personale, însă nu a semnat acest proces-verbal, fapt ce a fost de altfel dovedit cu expertiza grafică efectuată în cauză.

La instanța civilă nu a făcut revenire la cele anterior declarate, ci a susținut că nu a semnat actul contravențional în discuție, însă a acceptat să i se treacă datele personale în procesul-verbal, instanța civilă anulând acest proces verbal pentru că agentul de poliție a încadrat greșit fapta și nu pentru lipsa semnăturii sale de la rubrica "martor".

Petentul nu a formulat împotriva sa nici o plângere și nici nu a avut pretenții, așa încât, extinderea procesului penal față de el s-a făcut cu încălcarea dreptului la apărare prevăzut de art. 6 alin.3, 4 și 5 și art. 172 referitoare C.P.P. la asistarea sa de către un apărător.

A apreciat că sentința instanței de fond este afectată de nulitatea prevăzută de art. 385⁹și C.P.P. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și, pe fond, respingerea plângerii formulată de petentul împotriva rezoluției dispusă de parchet.

Recursurile sunt nefondate.

Din examinarea actelor dosarului, prin prisma criticilor invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art.371 alin.2 Cod pr.penală, Curtea reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 278¹alin. 8 lit. b C.P.P. în cazul admiterii plângerii, judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului indicând, totodată, faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anume mijloace de probă.

Observând sentința atacată, se constată că prima instanță a respectat aceste dispoziții și, expunând pe larg situația de fapt reținută de procuror, a evidențiat contradicțiile și lacunele cercetării penale concluzionând, în final, că se impune completarea cercetării penale și interpretarea corespunzătoare a probelor dosarului.

De asemenea, instanța a arătat și mijloacele de probă pe care organele de cercetare penală sunt obligate să le administreze, respectiv reaudierea petentului și a intimaților și A, a martorilor și, precum și orice alte probe de natură să conducă la stabilirea corectă a situației de fapt și la justa soluționare a cauzei.

Referitor la fondul cauzei, se constată că instanța de fond a dispus trimiterea cauzei la procuror pentru completarea cercetării, în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, 289, 291 și 25 raportat la art. 260 Cod Penal, reținând în mod corect că există date suficiente că s-au săvârșit aceste infracțiuni, astfel: agentul de poliție a indicat un alt temei juridic în procesul-verbal de contravenție încheiat, respectiv art. 174 lit. h din Regulamentul de aplicare a nr.OUG 195/2002 în loc de 173 din același Regulament,a menționat ca fiind prezent la data și locul constatării contravenției pe martorul care, în realitate nu a fost prezent, menționând însă adresa acestuia și datele de identificare; de asemenea, agentul de poliție l-a determinat pe martor să declare la instanța de judecată că a semnat procesul-verbal de contravenție în care se atesta așa zisa faptă contravențională reținută în sarcina petentului cu privire la care TRIBUNALUL O L T, prin decizia nr. 219/04 mai 2006, s-a pronunțat în sensul că nu s-a săvârșit.

În ceea ce-l privește pe intimatul, Curtea constată că, prin rezoluția nr. 714/P/2006 a Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL O L T, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, întrucât faptele nu întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, fără a indica care sunt aceste elemente.

Reținând contradicțiile evidente între declarațiile date de acesta la instanță și procuror precum și împrejurarea că nu și-a retractat declarația dată în instanță până la rămânerea definitivă a hotărârii, în mod corect și în acest caz s-a dispus trimiterea cauzei la procuror și redeschiderea urmăririi penale față de acesta.

Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b C.P.P. se vor respinge recursurile de față, ca nefondate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2

C.P.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate, recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL OLT și intimații și A, împotriva sentinței penale nr. 139 din data de 10 septembrie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL OLT în dosarul nr-.

Obligă recurenții - intimați și A la plata a câte 15 lei, cheltuieli judiciare statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 07 Ianuarie 2008.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - --

Grefier,

Red. Jud. -

Jud.

Dact. 2 ex./ 15 Ianuarie 2008

-07 ianuarie 2008 -

- Adm.. Publice S, județ O, va încasa de la intimații și A, suma de câte 15 lei cheltuieli judiciare statului, stabilite în recurs.

Președinte:Mihai Marin
Judecători:Mihai Marin, Onița Dumitru, Mirela Ciurezu

Vezi şi alte speţe de drept penal: