Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 1/2009. Curtea de Apel Iasi

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ

SENTINȚA PENALĂ Nr. 1

Ședința publică de la 08 Ianuarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Ciubotariu

Grefier - - -

Ministerul Public reprezentat prin procuror -

S-a luat spre examinare plângerea formulată de petentul G împotriva rezoluției procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI nr. 138/P/2008 din 16 iulie 2008.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul, în stare de deținere, asistat de av., lipsă fiind intimata.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.

Petentul depune la dosar, prin intermediul apărătorului o cerere prin care solicită ca reprezentantul Parchetului să-i comunice dacă mai sunt înregistrate și alte plângeri cu privire la persoana sa.

Reprezentantul Parchetului având cuvântul cu privire la cererea petentului arată că este necesar a se emite adresă către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI pentru a ne comunica relațiile solicitate de petent.

Petentul solicitând cuvântul arată că deși plângerile la care a făcut referire vizează alte persoane, au legătură cu prezenta cauză întrucât anul trecut în luna iunie trebuia să fie liberat condiționat însă cererea sa de liberare condiționată a fost amânată din cauza rapoartelor existente la enitenciarul Iași.

Interpelat petentul arată că nu mai are de formulat alte cereri.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra plângerii de față.

Petentul arată că în această plângere nu solicită extinderea cercetărilor penale, iar în susținerea plângerii formulate ar putea să depună un înscris însă consideră că dacă depune acest înscris încalcă dispozițiile legale privind dreptul proprietății intelectuale.

Solicită a se lua act de înscrisurile depuse la dosar și admiterea plângerii formulate.

Av. pentru petent solicită admiterea plângerii formulată de petent.

Reprezentantul Parchetului având cuvântul formulează concluzii de respingere a plângerii formulate și menținere a rezoluției date ca fiind legală și temeinică.

Petentul solicitând cuvântul arată că între persoana sa, procuror și avocat nu există nici un caz de contradictorialitate.

CURTEA DE APEL

Asupra plângerii penale de față:

Prin rezoluția nr.138/P/2008 din 16.07.2008 adoptată de procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘIs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni:

- două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art.246 Cod penal (faptă comisă la 24.2008);

- abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzută de art.247 Cod penal (faptă reclamată a fi comisă la 24.2008);

- fals intelectual prevăzută de art.289 alin.1 Cod penal (faptă reclamată a fi comisă la 24.2008);

- trei infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de aart.246 Cod penal (faptă reclamată a fi comisă la 6.03.2008);

- trei infracțiuni de fals intelectual prevăzute de art.289 alin.1 Cod penal (fapte reclamate a fi comise la 6.03.2008).

În examinarea actelor premergătoare efectuate în cauză procurorul a reținut următoarele:

Prin plângerea formulată la data de 10 aprilie 2008 numitul Gas esizat săvârșirea de fapte penale de către judecătorul - de la udecătoria Iași având ca obiect contestația formulată de acesta împotriva Încheierii nr.606/31.08.2007 emisă de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor din cadrul Penitenciarului Iași.

Petentul a susținut că judecătorul cauzei la data de 24 ianuarie 2008 și-a încălcat cu știință atribuțiile de serviciu prin respingerea cererii de solicitare relații de la enitenciarul Iași.

La data de 6.03.2008 judecătorul, în mod eronat a constatat că petentul ar fi săvârșit infracțiunea de ultraj, sesizând Penitenciarul Iași în vederea aplicării unei sancțiuni disciplinare și tot nelegal a făcut această constatare după terminarea ședinței de judecată și după evacuarea sa din sala de judecată a instanței ieșene, încălcându-i, astfel, dreptul său la apărare, adică dreptul său de a-și exprima punctul de vedere cu privire la această constatare, care nu a fost pusă în discuția contradictorie a părților.

În plus, numitul G susține că, nelegal, a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, constând în onorariul apărătorului din oficiu, deoarece, pe de o parte, apărătorul care i-a fost desemnat nu i-a asigurat asistență juridică, iar, pe de altă parte, în cazul său, asistența juridică era gratuită potrivit legii.

În fine, în ceea ce privește cele trei infracțiuni de fals intelectual prevăzute de art.289 al.1 Cod penal, reclamat a fi comise la data de 6.03.2008, numitul Gap recizat că, nereal, prin sentința penală nr. 670, pronunțată la data mai sus arătată, s-a atestat de către judecător că s-a pronunțat asupra cererilor sale de probatorii formulate anterior, respectiv la data de 24.01.2008, că sancțiunea izolării severe în cuantum de 5 zile cu privire la care se făcea referire în încheierea judecătorului delegat nr.606/31.08.2007, fusese anulată și că s-a pus în discuție săvârșirea de către el a infracțiunii de ultraj, cu privire la care instanța s-a sesizat din oficiu.

Efectuându-se cercetări cu privire la aspectele sesizate, s-a reținut că, la data de 27.08.2007, prin hotărârea nr. 5563 Comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului d e Maximă Siguranță I, i s-a aplicat persoanei private de libertate G sancțiunea disciplinară a izolării severe în cuantum de 5 zile sub aspectul săvârșirii abaterii disciplinare prevăzută de art. 62 lit. k din Hotărârea nr. 1897/2006 privind Regulamentul de aplicare al Legii nr. 275/ 2006 privind executarea pedepselor, constând în aceea că, la data de 9.08.2007, s-a manifestat necuviincios față de membrii escortei, care-l însoțeau la instanța de judecată.

Prin încheierea nr. 606, emisă la data de 31.08.2007, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Iași, în temeiul prevederilor art. 74 al.4 lit. a din Legea nr. 275/2006, a admis plângerea formulată de către persoana condamnată G, împotriva hotărârii nr. 5563/27.08.2007 a Comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Iași, pe care a anulat-

Condamnatul G, în temeiul prevederilor art. 74 din Legea nr. 275/2006, a formulat plângere împotriva încheierii nr. 606, care a fost înregistrată sub nr. 18442/- pe rolul Judecătoriei Iași.

La termenul din data de 15.11.2007, contestatorul și-a precizat finalmente obiectul plângerii sale, respectiv încheierea judecătorului delegat nr. 606, iar la termenul din 13.12.2007, printre altele, s-a emis o adresă către Penitenciarul Iași, pentru a înainta încheierea judecătorului delegat nr. 606/31.08.2007, care a fost depusă la 18.01.2008.

La termenul din data de 24.01.2008, au fost propuse probe de către contestatorul Acesta a propus a se solicita relații de la enitenciarul Iași, pentru ca această unitate penitenciară să precizeze dacă raportul de pedepsire mai figurează în evidențele Penitenciarului Iași, cerând, totodată, să i se pună la dispoziție probatoriile administrate de către lucrătorii din penitenciar cu prilejul sancționării sale disciplinare, dar și vizionarea casetei video înregistrate cu privire la incidentul din data de 9.08.2007. Instanța, după luarea concluziilor procurorului, a respins cererea privind vizionarea înregistrării video, ca inutilă, dar a admis cererea privind solicitarea de relații de la enitenciarul Iași, cerând acestei unități să precizeze dacă sancțiunea aplicată contestatorului prin Hotărârea nr. 5563/ 27.08.2007 a Comisiei de disciplină, constând în 5 zile izolare severă, anulată prin încheierea nr. 606 judecătorului delegat, a fost executată de către contestator și dacă a existat avizul medicului privind executarea acestei sancțiuni.

La data de 20.02.2008, Penitenciarul Iași, printr-o adresă, a răspuns relațiilor solicitate și a arătat, printre altele, că sancțiunea izolării severe de 5 zile, aplicată prin Hotărârea Comisiei de disciplină nr. 5563, nu a fost executată, fiind anulată de judecătorul delegat prin încheierea contestată.

La data de 6.03.2008, au avut loc dezbaterile cu privire la fondul cauzei, împrejurare în care, atât contestatorul G, cât și avocatul care i-a asigurat asistența juridică, cât și procurorul de ședință, și-au exprimat punctul de vedere cu privire la fondul contestației.

După ce i s-a acordat ultimul cuvânt contestatorului și acesta a părăsit sala de ședință, după cum reiese din procesul verbal privind audierea înregistrării audio a ședinței de judecată, instanța s-a sesizat cu privire la săvârșirea infracțiunii de ultraj de către contestatorul G, constând în adresarea de expresii jignitoare completului de judecată și a dispus ca transcrierea celor afirmate de către acesta în cadrul ședinței de judecată să fie comunicate directorului Penitenciarului Iași, în vederea aplicării sancțiunii disciplinare corespunzătoare, raportat comportamentului manifestat de către petent față de instanța de judecată.

Asupra acestei dispoziții instanța a revenit ulterior, la o dată neprecizată, când a decis să nu mai înainteze conducerii Penitenciarului Iașio copie a transcrierii dezbaterilor care au avut loc la termenul din data de 6.03.2007, întrucât din această transcriere nu reiese că petentul ar fi adresat vreun cuvânt sau vreo expresie jignitoare completului de judecată.

Prin sentința penală nr. 670, pronunțată la data de 6.03.2008, Judecătoria Iașia dispus respingerea contestației formulate de către condamnatul G împotriva încheierii nr. 606/ 31.08.2007 a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Iași, prin care se anulase sancțiunea disciplinară în cuantum de 5 zile izolare severă, aplicată prin Hotărârea nr. 5563 Comisiei de disciplină, ca neîntemeiată, iar în temeiul prevederilor art. 189 și art. 192 al.2 Cod procedură penală, contestatorul Gaf ost obligat să achite către stat suma de 200 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de către acesta, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Raportat stării de fapt stabilite în cauză, în ceea ce privește infracțiunile sesizate s-au reținut următoarele:

În ceea ce privește infracțiunile de abuz în serviciu prevăzute de art. 246 Cod penal și abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzută de art. 247 Cod penal, reclamat a fi comise la data de 24.01.2008, constând în aceea că, la termenul de judecată din data de 24.01.2008, încălcându-și atribuțiile de serviciu, judecătorul, nelegal, a respins cererea contestatorului G, privind efectuarea unei adrese către administrația Penitenciarului Iași pentru a se stabili dacă sancțiunea izolării severe cu privire la care se face referire în încheierea judecătorului delegat nr. 606/ 31.08.2008, fusese realmente anulată ("dacă mai exista în picioare" potrivit expresiei folosite de către numitul G), îngrădindu-i-se, astfel, dreptul la apărare al acestuia s-a reținut că, la data de 24.01.2008, judecătorul, în exercițiul atribuțiilor de serviciu privind judecarea cauzelor repartizate spre soluționare, atribuție care, în concret, presupune, raportat, evident, la specificul fiecărei cauze, obligația efectuării cercetării judecătorești, constând în administrarea probelor pertinente, concludente și utile fiecărei cauze, prezenta fiind o contestație a unui condamnat sancționat disciplinar de comisia de disciplină împotriva încheierii judecătorului delegat prin care s-a anulat sancțiunea disciplinară aplicată anterior, a admis cererea contestatorului G în sensul solicitării de relații de la administrația Penitenciarului Iași cu privire la executarea sancțiunii de 5 zile izolare severă, sancțiune cu privire la care exista la dosarul cauzei, din data de 18.01.2008, fiind trimisă de către Penitenciarul Iași, prin adresa X -, încheierea nr. 606/31.08.2007 a judecătorului delegat, prin care se dispusese anularea acestei sancțiuni disciplinare, ce fusese aplicată, la data de 27.08.2007, prin Hotărârea nr. 5563 Comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului d e maximă siguranță I, sub aspectul săvârșirii abaterii disciplinare prevăzută de art. 62 lit. k din Regulamentul de aplicare al Legii nr. 275/ 2006 privind executarea pedepselor, constând în aceea că, la data de 9.08.2007, s-a manifestat necuviincios față de membrii escortei, care-l însoțeau la instanța de judecată.

Apoi, în administrarea acestei probe admise de către instanța de judecată, s-a cerut Penitenciarului Iași să precizeze dacă sancțiunea aplicată contestatorului G prin Hotărârea nr. 5563/ 27.08.2007 a Comisiei de disciplină, constând în 5 zile izolare severă, anulată prin încheierea nr. 606/31.08.2007a judecătorului delegat, a fost executată de către contestator și dacă a existat avizul medicului privind executarea acestei sancțiuni.

Astfel, este evident că susținerile numitului G privind nelegala respingere a solicitării sale sunt neîntemeiate, magistratul îndeplinindu-și corespunzător atribuțiile de serviciu, drept pentru care se va dispune neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii unei prime infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 Cod penal, fapta de exercitare defectuoasă a atribuțiilor de serviciu neexistând în materialitatea sa.

Totodată, se dispune neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzută de art. 247 Cod procedură penală, deoarece susținerile numitului G potrivit cărora i-a fost respinsă cererea având drept obiect solicitarea de relații de la administrația Penitenciarului Iași cu privire la sancțiunea izolării severe, respingere prin care i s-ar fi îngrădit dreptul la apărare, sunt neîntemeiate, fapta reclamată neexistând în materialitatea sa.

Apoi, G arată că, tot la termenul din data de 24.01.2008 (fila 104), judecătorul a omis să se pronunțe asupra celorlalte două cereri de probatorii, una constând în depunerea la dosarul cauzei a rapoartelor întocmite de către lucrătorii din cadrul Penitenciarului Iași, funcționari civili cu statut special, în temeiul cărora se dispusese sancționarea sa de către Comisia de disciplină din cadrul Penitenciarului Iași la sancțiunea disciplinară a izolării severe pentru 5 zile pentru incidentul din data de 9.08.2007, și una constând în vizionarea casetei video, depusă în fața judecătorului delegat, referitoare la același incident, faptă susceptibilă a întruni elementele constitutive ale unei a doua infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 Cod penal.

Examinând încheierea de ședință din data de 24.01.2008, se reține că, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, constând în depunerea rapoartelor întocmite de agenții care făceau parte din escorta ce l-a adus la instanță la data de 9.08.2007 (în încheiere se consemnează că a solicitat "punerea la dispoziție a probatoriului administrat de către agenții din penitenciar"), dar și a probei constând în vizionarea casetei audio, iar judecătorul s-a pronunțat asupra probei constând în vizionarea casetei video, pe care a respins-o ca inutilă cauzei, în condițiile în care sancțiunea disciplinară aplicată pentru abaterea disciplinară imputată a fi comisă de către condamnatul G la data de 9.08.2007, deja fusese anulată de către judecătorul delegat, iar în contestația formulată de către acesta împotriva încheierii prin care se anulase sancțiunea disciplinară aplicată anterior, în mod evident, potrivit principiului de drept "non reformațio în peius" consacrat expres în cadrul reglementării privind căile ordinare de atac, extins jurisprudențial și în cazul contestațiilor formulate de către condamnați împotriva încheierilor judecătorului delegat, nu îi putea fi înrăutățită situația, respectiv nu putea fi sancționat disciplinar pentru incidentul din data de 9.08.2007, chiar și în ipoteza în care acesta ar fi constituit, realmente, o abatere disciplinară, astfel încât administrarea oricărei probe cu privire la existența sau inexistența faptei presupus a fi comise de către G la data de 9.08.2007, este inutilă.

Totodată, se reține că, într-adevăr, judecătorul nu s-a pronunțat asupra probei cu înscrisuri, constând în depunerea rapoartelor întocmite cu prilejul incidentului din data de 9.08.2007, îndatorire de serviciu care-i revenea în virtutea prevederilor art. 302 Cod procedură penală, text corelativ dreptului părților de a formula, ridica excepții și pune concluzii reglementat de prevederile art. 301 Cod procedură penală, dar această omisiune nu i-a cauzat contestatorului nici o vătămare deoarece, raportat la considerentele expuse în paragraful anterior, proba cu înscrisuri solicitată era în mod evident inutilă soluționării cauzei.

Pentru toate considerentele expuse mai sus, se dispune neînceperea urmăririi penale față de magistratul, judecător în cadrul Judecătoriei Iași, pe considerentul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei a doua infracțiuni de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 Cod penal, reclamat a fi comisă la data de 24.01.2008 întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii obiective.

În ceea ce privește două dintre cele trei infracțiuni de abuz în serviciu prevăzute de art. 246, reclamat a fi comise la data de 6.03.2008, s-a motivat că, încălcându-și atribuțiile de serviciu care-i incumbă în virtutea Codului d e procedură penală, cu prilejul termenului de judecată desfășurat la data mai sus menționată, termen la care au avut loc dezbaterile cu privire la fondul cauzei nr-, magistratul eronat a constatat că a săvârșit infracțiunea de ultraj, când, în realitate nu a comis nici un act de conduită care, actualmente, este incriminat ca și ultraj, sesizând Penitenciarul Iași, în vederea aplicării unei sancțiuni disciplinare și, tot nelegal, a făcut această constatare, în absența sa, după evacuarea sa din sala de judecată a instanței ieșene, încălcându-i, astfel, dreptul său la apărare, adică dreptul său de a-și exprima punctul de vedere cu privire la această constatare, care nu a fost pusă în discuția contradictorie a părților, reține că din coroborarea mențiunilor cuprinse în sentința nr. 690, pronunțată la data de 6.03.2008, precum și din procesul verbal întocmit cu prilejul audierii cd-ului conținând înregistrarea ședinței de judecată din data de 6.03.2008 reiese că, într-adevăr, în virtutea atribuțiilor conferite de art. 299 Cod procedură penală privind constatarea infracțiunilor de audiență, la data de 6.03.2007, în cursul ședinței de judecată a completului compus din magistratul, dar după evacuarea contestatorului G din sala de ședințe, după ce îi fusese acordat ultimul cuvânt cu privire la contestația formulată împotriva încheierii judecătorului delegat, judecătorul, în calitate de președinte al completului de judecată, s-a sesizat, din oficiu, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj de către numitul G, constând în adresarea de expresii jignitoare instanței de judecată și a dispus ca transcrierea celor afirmate de către petent să fie comunicată directorului Penitenciarului Iași, în vederea sancționării disciplinare a petentului.

Din actele premergătoare efectuate în cauză, adică din coroborarea scriptelor dosarului nr- cu procesul verbal întocmit cu prilejul audierii dezbaterilor care au avut loc la termenul de judecată din data 6.03.2008, reiese, pe de o parte că, instanța, în temeiul prevederilor art. 299 Cod procedură penală, în cadrul ședinței de judecată a completului care a soluționat cauza având numărul de mai sus, desfășurate la data de 6.03.2008, s-a sesizat, din oficiu, cu privire la săvârșirea de către numitul Gai nfracțiunii de ultraj, constând în adresarea de expresii jignitoare instanței de judecată, fără a se individualiza aceste expresii, sesizarea dispunându-se după îndepărtarea contestatorului din sala în care se desfășura ședința de judecată, după ce îi fusese acordat ultimul cuvânt cu privire la fondul cauzei de mai sus.

Totodată, s-a dispus ca transcrierea celor afirmate de către petent să fie înaintată directorului Penitenciarului Iași, în vederea sancționării disciplinarea a contestatorului Asupra acestei dispoziții, instanța a revenit ulterior, când, prin procesul-verbal de la fila 210, arătat că, întrucât nu reiese din transcrierea înregistrării audio că petentul ar fi adresat instanței de judecată vreun cuvânt sau expresie jignitoare, această transcriere nu va mai fi înaintată Penitenciarului Iași, în vederea sancționării disciplinare a numitului

În atare condiții, în ceea ce privește prima infracțiune de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 Cod penal, întrucât articolul 299 Cod procedură penală conferă președintelui instanței de judecată posibilitatea de a constata doar infracțiunile de audiență, adică doar faptele prevăzute de către legea penală ca și infracțiuni, iar la data de 6.03.2008, acțiunea de adresare de expresii jignitoare completului de judecată nu era incriminată ca și infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 239 Cod penal, cu atât mai mult cu cât chiar instanța a constatat că expresiile folosite de către contestatorul G nu erau jignitoare, constituind, însă manifestări ireverențioase la adresa judecătorului în înțelesul prevederilor art. 198 lit. h Cod procedură penală ("eu dumneavoastră nu v-am permis să judecați nici o cauză" "cu privire la cheltuielile de judecată, vă să le plătiți dvs"), în cauză au fost încălcate prevederile art. 299 Cod procedură penală, care instituie condițiile de fond ale constatării infracțiunilor de audiență, dar prin această acțiune nu s-a adus nici o vătămare intereselor protejate de lege ale numitului G deoarece sesizarea nu a fost înaintată Penitenciarului Iași, în vederea sancționării disciplinare a acestuia.

Astfel, se dispune neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 Cod procedură penală întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii obiective.

Totodată, în ceea ce privește cea de a doua infracțiune de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 Cod penal, constând în realizarea constatării infracțiunii de audiență în absența prezumtivului făptuitor, care fusese evacuat din sala de ședință, reținem că, realmente, sesizarea din oficiu a instanței de judecată cu privire la săvârșirea de către numitul Gai nfracțiunii de ultraj, constând în adresarea de expresii jignitoare instanței de judecată, s-a efectuat după evacuarea acestuia din sala de ședințe, deci în absența sa, după ca îi fusese acordat ultimul cuvânt cu privire la fondul contestației ce forma obiectul dosarului nr-, aspect care reiese indiscutabil din procesul verbal de audiere a înregistrării ședinței de judecată din data de 6.03. 2008.

Cu privire la condițiile de formă în care se poate realiza constatarea infracțiunilor de audiență se reține că nu sunt aplicabile prevederile art. 460 Cod procedură penală, deoarece acestea impun prezența obligatorie a contestatorului la judecarea cauzei având drept obiect contestația formulată, și observăm că art. 299 Cod procedură penală nu prevede în mod expres că președintele instanței de judecată trebuie să constate infracțiunea de audiență, în mod obligatoriu, în prezența făptuitorului, ascultând și punctul de vedere al acestuia cu privire la fapta în discuție. Această concluzie se impune însă implicit raportat la faptul că acest text de lege statuează că președintele completului de judecată constată fapta, îl identifică pe făptuitor, întocmind un proces-verbal care, potrivit prevederilor art. 91 Cod procedură penală, trebuie să conțină, printre altele, și obiecțiile și explicațiile persoanelor la care se referă procesul-verbal. Astfel, cu prilejul constatării infracțiunilor de audiență, președintele completului de judecată, constatând fapta și identificând făptuitorul, trebuie să-i solicite prezumtivului făptuitor să indice dacă are obiecțiuni de formulat cu privire la constatările realizate și dacă are explicații de dat, încheind un proces-verbal în care să consemneze, printre altele, și explicațiile făptuitorului cu privire la fapta constatată, explicații care nu pot fi date decât personal de făptuitor, cu prilejul constatării infracțiunii de audiență.

În atare condiții, întrucât constatarea infracțiunii de audiență s-a realizat în lipsa numitului G, care nu a avut posibilitatea de a face obiecțiuni sau oferi explicații, prevederile de mai sus au fost eludate, dar interesele legale ale acestuia nu au fost vătămate deoarece nici nu s-a trimis constatarea Penitenciarului Iași, în vederea sancționării disciplinare a mai sus numitului, nici nu au fost sesizate organele de urmărire penală în vederea efectuării de cercetări.

Astfel, se dispune neînceperea urmăririi penale și cu privire la această infracțiune de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 Cod penal, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii obiective.

În plus, numitul G susține că a fost săvârșită și oat reia infracțiune de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 Cod penal, constând în aceea că, nelegal, a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare, constând în onorariul apărătorului din oficiu, deoarece, pe de o parte, apărătorul care i-a fost desemnat nu i-a asigurat asistență juridică, iar, pe de altă parte, în cazul său asistența juridică era gratuită potrivit legii.

Examinând actele premergătoare efectuate în cauză se reține că, în aplicarea prevederilor art. 460 al.2-6 Cod procedură penală, coroborate cu prevederile art. 171 Cod procedură penală și cu prevederile art. 74 al.6 din Legea nr. 275/2006, care statuează că în cazul contestațiilor formulate de către persoanele aflate în stare de deținere, asistența juridică este obligatorie, contestatorului G i-a fost desemnat apărător din oficiu, a cărui delegație este depusă la fila 11 dosarului nr-, încă înainte de primul termen de judecată din data de 20.09.2007. Apărătorul din oficiu a fost prezentă la termenele de judecată care au avut loc la datele de 20.09.2007, 13.12.2007, 24.01.2008.

La termenul din data de 18.10.2007, apărătorul din oficiu a fost substituit de către un alt avocat, respectiv de către avocatul, iar la termenele din datele de 21.02.2008 și 6.03.2008 a fost substituită de către avocat, fiindu-i asigurată, astfel, contestatorului asistența juridică obligatorie potrivit prevederilor legale mai sus arătate pe toată durata judecării cauzei nr-.

Pe de altă parte, examinând prevederile legale în materia asistenței juridice, se reține că, contrar susținerilor contestatorului care pretinde că beneficiază de asistență juridică gratuită, confundând obligativitatea asistenței juridice cu gratuitatea acesteia, se reține că, Codul d e procedură penală nu instituie nici un fel de gratuitate în acordarea asistenței juridice în cazul condamnaților care pe parcursul executării unei pedepse privative de libertate contestă măsurile dispuse prin încheierile judecătorului delegat.

Astfel, în deplină concordanță cu prevederile art. 192 al.2 Cod procedură penală, care stabilesc că cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins cererea, întrucât contestatorul a beneficiat efectiv de asistență juridică pe parcursul soluționării cauzei înregistrate sub nr- pe rolul Judecătoriei Iași, exercitându-și corespunzător atribuțiile de serviciu privind judecarea cauzelor supuse judecății, l-a obligat pe contestatorul Gas uporta cheltuielile judiciare avansate de către stat pe parcursul procesului, inclusiv cele constând în onorariul apărătorului din oficiu.

Față de cele expuse, în ceea ce privește cea de a treia infracțiune de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 Cod penal, reclamat a fi comisă la data de 6.03.2008, se dispune neînceperea urmăririi penale deoarece fapta nu există în materialitatea sa.

În ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 al.1 Cod penal, reclamat a fi comisă la data de 24.01.2008, numitul Gaa rătat că în cuprinsul încheierii de ședință (filele 104-105), nereal, s-a consemnat că aceasta poate fi atacată cu recurs odată cu fondul, când, în realitate, sentința prin care a fost soluționat fondul cauzei nu este supusă niciunei căi de atac, fiind definitivă, examinând încheierea din data de 24.01.2008, se reține că, într-adevăr, în cuprinsul acesteia, s-a consemnat că această încheiere este supusă căii de atac a recursului odată cu fondul, mențiune neconcordantă cu prevederile legale în domeniu, respectiv cu prevederile art. 74 al.8 din Legea nr. - privind executarea pedepselor, care statuează că sentințele pronunțate în cazul plângerilor formulate împotriva încheierilor judecătorului delegat nu sunt supuse niciunei căi de atac, fiind definitive. Această mențiune însă, atâta timp cât regimul juridic al hotărârilor pronunțate de către judecătorii în materia în discuție este stabilit prin lege, nu produce niciun fel de consecințe juridice, și nici nu se referă la stări de fapt, sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, ci la o stare de drept, astfel încât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 al.1, sub aspectul laturii obiective.

Astfel, față de magistratul se dispune neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 al.1 Cod penal, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii obiective.

n fine, în ceea ce privește cele trei infracțiuni de fals intelectual prevăzute de art. 289 al.1 Cod penal, reclamat a fi comise la data de 6.03.2008, constând în aceea că, nereal, prin sentința penală nr. 670, pronunțată la data mai sus arătată, s-a atestat de către judecător că sancțiunea izolării severe în cuantum de 5 zile cu privire la care se făcea referire în încheierea judecătorului delegat nr. 606/31.08.2007, fusese anulată, că s-a pus în discuție săvârșirea de către el a infracțiunii de ultraj, cu privire la care instanța s-a sesizat din oficiu și că s-a pronunțat asupra cererilor sale de probatorii formulate anterior, respectiv la data de 24.01.2008 se reține următoarele:

În primul rând, în ceea ce privește prima infracțiune sesizată, se arată că în cuprinsul sentinței penale nr. 670, pronunțată la data de 6.03.2008, s-a atestat (a se vedea fila 206, paragraful 2) avându-se în vedere probatoriile administrate, adică avându-se în vedere încheierea nr. 606/31.08.2007 a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Iași, precum și adresa nr. X -/20.02.2008, emisă de către Penitenciarul Iași, depusă la dosarul cauzei, mijloace de probă care sunt descrise în cuprinsul hotărârii judecătorești (la fila 205), că sancțiunea disciplinară a izolării severe în cuantum de 5 zile, aplicată contestatorului G prin Hotărârea nr. 5563/ 27.08.2007 a Comisiei de disciplină a fost anulată, împrejurare care este, în mod evident, în deplină concordanță cu materialul probatoriu administrat în cauză și corespunzătoare adevărului, deși numitul G susține contrariul, nefiind comisă nici o acțiune susceptibilă a constitui elementul material caracteristic laturii obiective a infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 al.1 Cod penal, drept pentru care se dispune neînceperea urmăririi penale pe considerentul că fapta nu există.

În al doilea rând, în ceea ce privește susținerile conform cărora s-ar fi consemnat nereal că, în ședința de judecată desfășurată la data de 6.03.2008, s-ar fi pus în discuția contradictorie a părților săvârșirea infracțiunii de ultraj de către contestatorul G și că, instanța s-ar fi sesizat, din oficiu, cu privire la comiterea acestei infracțiuni, se reține că din cuprinsul sentinței (fila 203, ultimul paragraf) reiese că, în timpul ședinței de judecată a completului din data de 6.03.2008, după ce a fost acordat ultimul cuvânt contestatorului, instanța s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către acesta a infracțiunii de ultraj, fără a se consemna că s-a pus în discuția părților această sesizare.

Procesul verbal întocmit cu prilejul audierii înregistrării audio a ședinței de judecată din data de 6.03.2008 confirmă că aceste consemnările descrise în paragraful anterior sunt reale. Astfel, din acest proces verbal reiese că, la data de 6.03.2008, după evacuarea din sala de ședință a contestatorului, căruia îi fusese acordat ultimul cuvânt, deci în timpul ședinței de judecată din data de 6.03.2008, dar în absența contestatorului, instanța s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către acesta a infracțiunii de ultraj, constând în adresarea de expresii jignitoare completului de judecată, sesizare care, nu a fost pusă în discuția părților.

În atare condiții, având în vedere că, realmente, în timpul ședinței de judecată din data de 6.03.2008, după îndepărtarea contestatorului, instanța de judecată s-a sesizat, din oficiu, cu privire la săvârșirea infracțiunii de ultraj, că în cuprinsul sentinței penale nr. 670, în primul rând, nu s-a atestat nereal că această sesizare din oficiu s-ar fi dispus în ședința de judecată, iar, în al doilea rând, nu s-a consemnat că această sesizare a fost pusă în discuția contradictorie a părților, față de judecătorul se dispune neînceperea urmăririi penale deoarece nu a comis nici o acțiune susceptibilă a constitui elementul material caracteristic laturii obiective a infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 al.1 Cod penal.

În al treilea rând, în ceea ce privește cea de a treia infracțiune de fals intelectual prevăzută de art. 289 al.1 Cod penal, constând în aceea că, nereal, în cuprinsul hotărârii judecătorești contestate s-ar fi consemnat că instanța s-ar fi pronunțat asupra tuturor cererilor de probatorii formulate la termenul de judecată din data de 24.01.2008, se reține că, după cum reiese din sentința penală nr. 670, la un moment dat, la termenul din data de 6.03.2008, la solicitarea contestatorului adresată instanței de judecată, în speță judecătorului, de a semna o cerere, magistratul i-a adus la cunoștință verbal acestuia (a se vedea fila 202, paragraf penultim) că s-a pronunțat asupra tuturor cererilor sale formulate la termenele de judecată anterioare.

Această afirmație a judecătorului, care e contrară faptului că la termenul din data de 24.01.2008, acest magistrat a omis a se pronunța asupra probei cu înscrisuri solicitate de contestator, având în vedere că, în temeiul prevederilor art. 305 Cod procedură penală, în încheierile de ședință se consemnează desfășurarea procesului, adică și susținerile tuturor persoanelor implicate în realizarea actului de justiție, această afirmație întocmai în practicaua hotărârii judecătorești, fiind, așadar corespunzătoare discuțiilor purtate verbal, astfel încât se reține că nu a fost comisă nici o acțiune de atestare a unei împrejurări de fapt nereale, deoarece s-a consemnat ceea ce s-a afirmat verbal. Ne aflam în prezența unei acțiuni susceptibile a constitui elementul material caracteristic infracțiunii de fals intelectual dacă în sentință se consemnau împrejurări, stări de fapt, care nu fuseseră discutate în ședința de judecată. Astfel, se dispune neînceperea urmăririi penale, pe considerentul că fapta nu există.

În baza dispozițiilor art.278 Cod procedură penală, petentul s-a adresat cu plângere procurorului ierarhic superior ce a fost respinsă prin rezoluția nr.789/II/2/2008 din 29.08.2008.

Împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale, petentul s-a adresat cu plângere la instanță iar cauza a fost înregistrată sub nr-.

Din conținutul memoriului aflat la filele 10-11 ale dosarului petentul susține că actele efectuate de procuror sunt insuficiente întrucât a executat sancțiunea aplicată și că urmare adresei trimise de judecător la locul de detenție a fost sancționat disciplinar.

Sub acest aspect solicită audierea martorului care a prezentat comisiei respectiva adresă, situație în care s-a dispus amânarea de la beneficiul liberării condiționate.

Mai arată petentul că nu a avut o apărare corespunzătoare în fața instanței fondului, iar obligarea la cheltuieli judiciare este greșită câtă vreme cercetările făcute de procuror sunt foarte ample și s-a constatat că respectivele cheltuieli judiciare sunt numai în sumă de 50 lei.

La dezbaterea pe fond a plângerii petentul a susținut că nu înțelege să solicite extinderea cercetărilor penale și că se află în posesia unui înscris pe care nu-l depune la dosarul cauzei întrucât ar încălca dispozițiile legale privind dreptul de proprietate intelectuală.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că plângerea de față este nefondată.

Prin rezoluția adoptată și atacată de petentul G procurorul a dispus în temeiul dispozițiilor art.228 alin.6 raportat la art.10 lit. "a, d" Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de magistratul judecător sub aspectul bănuielii de comitere a unor fapte penale prevăzute de art.246, 247 și 289 Cod penal.

Rezultă faptul că judecătorul a fost investit cu soluționarea contestației petentului-deținut împotriva încheierii nr.606/31.08.2007 emisă de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor din cadrul Penitenciarului Iași.

Prin efectuarea actelor premergătoare procurorul a procedat la strângerea probelor cu privire la învinuirile aduse, probe ce au fost evaluate în detaliu pentru fiecare din aspectele invocate de petent și apreciate cu motivarea corectă că respectivele fapte nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor sesizate.

În esență petentul a susținut că judecătorul cu știință și-a încălcat atribuțiile de serviciu constând în aceea că în faza cercetării judecătorești i-a respins unele probe, că eronat a constatat comiterea de către petent a infracțiunii de ultraj și a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Falsul intelectual a constat în faptul că în mod greșit s-a consemnat în cuprinsul încheierii de ședință că aceasta poate fi atacată cu recurs odată cu fondul deși hotărârea pronunțată este definitivă.

În conformitate cu principiul aprecierii probelor existența sau inexistența unui drept sau temeinicia unei cereri poate fi dovedită prin mijloacele de probă prevăzute de lege.

și utilitatea probelor este apreciată de judecător care se pronunță prin încheiere motivată.

În situația de față instanța a ajuns la o concluzie prevăzută de conținutul hotărârii urmare interpretării probelor și cererilor formulate.

Prin soluționarea cauzei, judecătorul și-a îndeplinit atribuțiile sale de serviciu neexistând indicii cu privire la prevederea și urmărirea sau acceptarea pronunțării unei soluții părtinitoare în cauză.

Pe de altă parte, hotărârile judecătorești, respectiv actele cu caracter jurisdicțional ale judecătorului nu pot fi considerate elemente constitutive ale unei infracțiuni pentru a atrage răspunderea penală a autorilor lor.

Împrejurarea că hotărârea pronunțată este nefavorabilă petentului nu este de natură, în lipsa elementelor obiective ori subiective de vinovăție, de săvârșirea unor fapte penale și să declanșeze tragerea la răspundere a magistratului.

Cheltuielile judiciare la care a fost obligat contestatorul-petent își au corespondent legal în dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală și sunt suportate de acesta în condițiile introducerii la instanță a unei cereri ce a fost respinsă.

Faptul că judecătorul a prevăzut în conținutul încheierii din 24 ianuarie 2008 mențiunea posibilității exercitării căii de atac odată cu fondul în condițiile în care însăși hotărârea pronunțată avea caracter definitiv nu este de natură a antrena răspunderea penală pentru fapta prevăzută de art.289 alin.1 Cod penal.

În mod evident această mențiune nu produce consecințe juridice raportat la faptul că dispoziția nu se referă la stări de fapt sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, ci la o situație de drept rezultată din normele Codului d e procedură penală.

În ce privește solicitarea petentului privind ascultarea unui martor este de precizat faptul că o asemenea cerere nu poate fi primită.

Procedura de judecată în fața instanței a plângerilor împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului de netrimitere în judecată este reglementată în art.278 ind.1 Cod procedură penală, care în alin.7 prevede că instanța judecând plângerea verifică actul procurorului pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Dispozițiile de procedură sunt de strictă interpretare, și prin urmare rezultă că instanța investită cu soluționarea plângerii nu poate administra în mod legal proba cu martori.

Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art.278 ind.1 alin.8 lit. "a" Cod procedură penală, plângerea formulată de petentul G se va respinge ca nefondată.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul, aflat în Penitenciarul Iași, împotriva rezoluției procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI nr.138/P/2008 din 16.07.2008, rezoluție pe care o menține.

Obligă petentul la 40 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 8 ianuarie 2009.

PREȘEDINTE,

Grefier,

Red.

Tehnored.

19.2009.-

2 ex.-

Președinte:Ciubotariu
Judecători:Ciubotariu

Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 1/2009. Curtea de Apel Iasi

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 1/2009. Curtea de Apel Iasi