Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 102/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
SENTINȚA PENALĂ NR. 102/PI
Ședința publică din 24 aprilie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
GREFIER: - -
Parchetul este reprezentat de procuror din cadrul DNA - Serviciul Teritorial Timișoara.
Pe rol este soluționarea plângerii formulată de petentul G împotriva ordonanței din 07.06.2007 emisă în dosar nr. 99/P/2006 precum și a rezoluției din 16.07.2007 dispusă în dosar nr. 177/II-2/2007, ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimata, lipsă, avocat în substituire avocat, lipsă fiind petentul.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte probe de administrat ori cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Procurorul pune concluzii de respingerea plângerii formulată de petent ca inadmisibilă, întrucât petentul a atacat doar rezoluția dată de procurorul șef în dosarul nr. 99/P/2006 al DNA B, plângerea nevizând și ordonanța. Pe fond considerând că petentul a atacat ambele soluții, pune concluzii de respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea soluțiilor atacate ca fiind legale și temeinice, acestea fiind bazate de actele administrate.
Reprezentantul intimatei solicită ca în baza art. 278/1 alin.8, lit. a Cpp, respingerea plângerii formulată de petent și menținerea ordonanței și rezoluției ca fiind temeinice și legale. Solicită obligarea petentului la cheltuieli de judecată conform art. 193 Cod procedură penală.
R A
Deliberând constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr- petentul Gas olicitat să se constate că atât rezoluția din data de 07.06.2007 emisă în dosarul nr. 99/P/2006 cât și rezoluția din data de 16.07.2007 emisă în dosar nr. 177/II-2/2007, ambele ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Serviciul Central al Direcției Naționale Anticorupție, sunt nelegale și netemeinice, prin faptul că prima rezoluție dispune neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitoarei, judecător la Tribunalul Arad, iar a doua rezoluție dispune respingerea plângerii formulate de petent împotriva soluției de netrimitere în judecată. Totodată, petentul solicită acordarea unor daune materiale de 300.000 euro.
În motivare s-a arătat că petentul a sesizat Serviciul asupra săvârșirii de către făptuitoare, în calitatea sa de judecător, a unor infracțiuni de corupție precum și abuzuri în exercitarea funcției de magistrat.
Prin cele două rezoluții ale parchetului s-a înfrânt, în aprecierea petentului, constatările deciziei civile nr. 8224/25.10.2005 pronunțată în recurs în anulare de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosar nr.3549/2004, hotărâre care atestă aspectele infracționale sesizate de către petent.
Prin sentința nr. 189/01.02.2008 pronunțată în dosar nr. 7169/!/2007 Înalta Curte de Casație și Justiție își declină competența materială în favoarea Curții de Apel Timișoara, cauza fiind înregistrată la această instanță, sub număr de dosar - din 31 martie 2008.
Proce3dând la verificarea propriei competențe, Curtea de Apel Timișoara constată că în raport de calitatea persoanei făptuitorului, magistrat - judecător în cadrul Tribunalului Arad, și văzând dispozițiile art. 28/1 pct. 1, lit. b) și C.P.P. art. 278/1 alin.1 C.P.P. această instanță are competența legală de a soluționa plângerea petentului.
În cauză au fost atașate rezoluțiile criticate și lucrările de cercetare penală premergătoare conținute de dosarele nr. 99/P/2006 și nr. 177/II-2/2007 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție.
Din plângerea formulată de petent, precum și din actele și lucrările premergătoare efectuate în cele două dosare ale parchetului, Curtea de Apel Timișoara reține următoarele:
Petentul Gas esizat Serviciul (fost ), în cursul lunilor februarie - aprilie 2004 asupra faptului că, în circumstanțele soluționării unei cauze civile la Tribunalul Arad, judecătorul, membru al completului de judecată în dosar nr. 3720/2000 al Tribunalului Arad, în care s-a pronunțat decizia nr. 217/12.07.2000, a primit un apartament în cadrul imobilului revendicat de către, adversar al petentului în acea cauză civilă.
În aprecierea petentului primirea de către judecător a acelui apartament rezultă din următoarele operații: revendicatorul vinde apartamentul numiților în cursul anului 2000, în calitate de persoane interpuse între revendicator și judecător; numiții revând în cursul anului 2003 același apartament numitei Tigan, mama judecătoarei; admiterea acțiunii în revendicare imobiliară, în apel, și ai apoi respingerea unei cereri de revizuire împotriva acestei decizii, de un complet de judecată din care a făcut parte din nou același judecător (dosar nr. 1650/2001, decizia nr. 654/21.10.2002 - tribunalul Arad ); infirmarea aspectelor reținute de Tribunalul Arad în decizia pronunțată în apel și în cea pronunțată asupra cererii de revizuire formulată de petent prin decizia dată în recurs în anulare de către Înalta Curte de Casație și justiție la sesizarea Procurorului General.
Rezoluția parchetului, cu privire la săvârșirea infracțiunii de dare-primire de mită, a cercetat și analizat toate aspectele invocate de petent, procurorul dispunând efectuarea tuturor lucrărilor penale premergătoare pentru a constata veridicitatea celor sesizate de petent.
Această concluzie se desprinde din motivarea judicioasă a Ordonanței din 07.06.2007, emisă în dosar nr. 99/P/2006 și din stadiul actelor premergătoare ce compun cele trei volume, conținând un nr. de 868 de file.
Soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin această ordonanță este legală și temeinică.
Astfel, Curtea de Apel statuează că din ansamblul lucrărilor penale premergătoare nu rezultă indicii temeinice și probe concludente sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de corupție prevăzute de art. 254 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, de către făptuitoare.
În primul rând nu s-a putut demonstra, sub aspect probator, că între modul de exercitare a funcției de judecător de către făptuitoare în cadrul celor două procese, apel și revizuire, și operațiunile de vânzare a apartamentului există o conexiune care să conțină elemente de corupere a magistratului, și cu atât mai puțin fapta de "primire" a apartamentului în schimbul sau pentru adoptarea unei hotărâri judecătorești favorabile adversarului procesual al petentului. Prin simpla comparație a u8n or date relevante se constată că Tigan, mama făptuitoarei a cumpărat apartamentul după ce numitul a pierdut procesul. Astfel, prin decizia civilă nr. 259/13.02.2003 a Curții de Apel Timișoara, pe calea revizuirii, este ineficientizată decizia nr. 217/12.07.2000 a Tribunalului Arad, care i se impută făptuitoarei, și se dă câștig de cauză petentului. Cumpărarea apartamentului de către Tigan, are loc de la soții, în data de 14.11.2003, deci în afara oricărei legături cu decizia dată în apel d e făptuitoare. Împrejurarea că, ulterior, Curtea de Apel Timișoara admite, prin decizia nr. 1390/11.06.2003, o nouă cerere de revizuire formulată, de data aceasta de revendicator nu i se poate imputa judecătoarei de la Tribunal, ci dimpotrivă, această decizie conformă soluția acestei judecătoare.
În al doilea rând, calitatea de interpuși a soților, precum și a mamei făptuitoarei Tigan, între revendicatorul și judecător, nu este susținută de nici un element probator. Astfel, soții cumpără apartamentul în anul 2000, plătind prețul cerut de revendicatorul - vânzător (450.000.ooo ROL). Acest preț este consemnat prin contract autentic, iar plata constatată de notarul public. Prin urmare, așa numita "primire" a apartamentului este contrazisă, în această primă operațiune, de plata contravalorii reale a apartamentului de către cumpărător. Același apartament este supus unei noi vânzări, după 3 ani, de către soții, vânzare efectuată către Tigan, în schimbul unui preț, este adevărat inferior celui de cumpărare inițială, dar și de această dată prețul a fost plătit de cumpărătoare, fapt consemnat de notarul public în contractul autentic. Făptuitoarea nu este parte cumpărătoare în acest contract și nici într-un alt act translativ de proprietate asupra acestui apartament. Curtea mai relevă că ambele vânzări-cumpărări au avut caracter deschis, conform cererii și ofertei pe piața imobiliară.
În al treilea rând, decizia pronunțată în recurs în ambele de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care petentul obține câștig de cauză, nu are rolul de a imputa judecătorilor care s-au pronunțat, succesiv, în acea cauză, elemente de vinovăție penală sau disciplinară, ci de a soluționa, în procedura căii de atac extraordinare, recursul declarat de Procurorul General, cu privire la obiectul dedus judecății,în limine litis. Netemeinicia unei hotărâri judecătorești, inclusiv caracterul sau nelegal, casată prin efectul admiterii recursului în anulare, nu constituie, totodată, aspecte sau elemente ce conduc,eo ipsă, la susținerea unor fapte de corupție săvârșite de judecătorii care au participat anterior, în alte grade de jurisdicție, la pronunțarea hotărârilor desființate.
În ceea ce privește rezoluția de respingere a plângerii petentului, emisă de procurorul ierarhic superior la data de 16.07.2007, în dosar nr. 177/II-2/2007, Curtea de Apel Timișoara constată că acesta este, de asemenea, legală și temeinică, atât sub aspectul conținutului, cât și a verificării soluției de neîncepere a urmăririi penale împotriva făptuitoarei. Critica adusă de petent acestei rezoluții, vizând transpunerea unei părți din prima ordonanță a procurorului, nu este de natură a conduce la infirmarea acesteia, din moment ce Curtea de Apel a concluzionat că ordonanța de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică. Faptul că procurorul ierarhic superior a ajuns la aceeași concluzie, de netrimitere în judecată pe baza acelorași lucrări penale premergătoare și în temeiul acelorași argumente de fapt și de drept, nu constituie motiv pentru desființarea soluției de respingere plângerii petentului.
În fine, cererea pentru acordarea de daune morale, formulată de petent prin intermediul plângerii reglementată de dispozițiile art. 278/1 Cod procedură penală este inadmisibilă, întrucât în procedura căii de atac a soluțiilor de netrimitere în judecată, instanța are obiect de verificare doar asupra soluțiilor emise de procuror, pe baza actelor și lucrărilor penale efectuate de acesta, iar în urma cercetărilor judecătorești, în aceste limite, să dispună una dintre soluțiile expres prevăzute de lege, și anume cele conținute de art. 278/1 alin.8, lit. a) - c) C.P.P.(respingerea plângerii, admiterea plângerii și trimiterea cauzei la procuror pentru a dispune începerea urmăririi penale, respectiv admiterea plângerii și punerea în mișcare a acțiunii penale cu reținerea cauzei spre soluționate pe fond).
Astfel fiind, în temeiul art. 278/1 alin.8 lit. a Cod proced. penală, se va respinge plângerea formulată de petentul G împotriva Ordonanței din 07.06.2007 emisă în dosar nr. 99/P/2006 precum și a rezoluției din 16.07.2007 dispusă în dosar nr. 177/II-2/2007, ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod proced. penală va obliga petentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 193 Cod proced. penală va obliga petentul la 549,80 lei cheltuieli de judecată către intimata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 278/1 alin.8 lit. a Cod proced.penală, respinge plângerea formulată de petentul G împotriva Ordonanței din 07.06.2007 emisă în dosar nr. 99/P/2006 precum și a rezoluției din 16.07.2007 dispusă în dosar nr. 177/II-2/2007, ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod proced.penală obligă petentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 193 Cod proced.penală obligă petentul la 549,80 lei cheltuieli de judecată către intimata.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24.04.2008.
PREȘEDINTE, Dr.- -
GREFIER,
- -
Red. MB/20.05.2008
Tehnored. AA
Ex. 4/ 22.05.2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA SENTINȚEI PENALE NR.102/PI
În temeiul art. 278/1 alin.8 lit. a Cod proced. penală, respinge plângerea formulată de petentul G împotriva Ordonanței din 07.06.2007 emisă în dosar nr. 99/P/2006 precum și a rezoluției din 16.07.2007 dispusă în dosar nr. 177/II-2/2007, ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod proced. penală obligă petentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 193 Cod proced. penală obligă petentul la 549,80 lei cheltuieli de judecată către intimata.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24.04.2008.
PREȘEDINTE, Dr.- -
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș
