Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 1056/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1056
Ședința publică de la 30 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: George Ciobanu JUDECĂTOR 2: Membri Valentina Trifănescu
- - - - JUDECĂTOR 3: Doru
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, soluționarea recursului declarat de petenta, împotriva deciziei penale nr. 393 din 12 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petenta, lipsind intimatul, reprezentat de avocat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, instanța pune în discuție inadmisibilitatea recursului acordând cuvântul.
Petenta declară că a crezut că poate face un nou recurs și apreciază că proprietatea nu este apărată.
Avocat pentru intimat, solicită admiterea excepției respingerea recursului ca fiind inadmisibil.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursului ca fiind inadmisibil și obligarea la cheltuieli judiciare către stat.
Dezbaterile fiind închise:
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 44 din 23 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr-, s- respins exceptia tardivitatii plangerii invocata de Parchetul de pe langa Judecatoria Bailesti.
In baza art.278 ind.1 alin.8 lit.a proc.pen. a fost respină plangerea formulata de petenta domiciliată în mun.C str.- -0, Sc.1, Ap.6, judetul D in contradictoriu cu intimatul.in com. judetul D, ca nefondata, s-au mentinut ordonantele nr.744/P/2008 si nr.603/II/2/2008 ale Parchetului de pe langa Judecatoria Bailesti ca legale si temeinice.
In baza art.192 alin.2 proc.penala, petenta a fost obligată la plata sumei de 20 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanta de fond a retinut că prin plangerea penala adresata organelor de cercetara penala si inregistrata la data de 19 iunie 2008, partea vatamata a solicitat tragerea la raspundere penala a numitului sub aspectul savarsirii infractiunii de tulburare de posesie prev.si ped.de art.220 alin.1 penal, aratand ca in toamna anului 2007 si primavera 2008 constatat ca doua suprafete de teren de 0,90 ha si respectiv 0,50 ha ce ii apartin au fost cultivate de, al carei administrator este, fara sa ceara acordul acesteia.
In urma probelor administrate Parchetul de pe langa Judecatoria Bailesti prin ordonanta din 13 noiembrie 2008 pronuntata in dos.nr.744/P/2008 a dispus dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului pentru infractiunea prev.de art.220 alin.1 penal si aplicarea unei sanctiuni cu caracter admistrativ in cuantum de 300 lei, retinandu-se ca faptei ii lipseste gradul de pericol social al unei infractiuni, din probe rezultand ca in cauza sunt aplicabile prevederile art.10 lit.b ind.1 Cpp raportat la lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuala sincera si eliberarea suprafetelor ocupate de intimat.
Solutia a fost comunicata persoanei vatamate la data de 13 noiembrie 2008, impotriva acesteia persoana vatamata formuland plangere la procurorul ierrhic superior la data de 9 decembrie 2008. Acesta a solutionat plangerea in termenul de 20 de zile statuat de legiuitor, comunicandu-i petentei solutia adoptata la data de 24 decembrie 2008.
La data de 15 ianuarie 2009, persoana vatamata a sesizat instanta initial cu plangere impotriva mentionatei solutii de neurmarire, cerere care i-a fost restituita de judecatorul de serviciu pentru neindeplinirea conditiilor de forma, reiterata ulterior la data de 26 ianuarie 2009.
In ceea ce priveste exceptia tardivitatii formularii plangerii instanta apreciat-o ca neintemeiata, și a respins-o pentru urmatoarele considerente:
Prin art.278 ind.1 proc.penala, a fost stabilit un termen de 20 de zile pentru formularea plangerii impotriva solutiei procurorului de netrimitere in judecata, momentul de la care acesta incepe sa curga fiind cel al comunicarii solutiei de respingere a plangerii facute conform art.275-278.proc.penala sau, dupa caz, in situatia nesolutionarii in termen a acestei din urma plangeri, data expirarii termenului de 20 de zile in care procurorul ierarhic superior avea obligatia aor ezolva, asa cum statueaza disp.alin.2 ale art.278 ind.1 proc.penala.
Cu alte cuvinte, dupa pronuntarea solutiei de catre procurorul ierarhic inferior, petentul are la dispozitie un termen de 20 de zile pentru a face plangere la procurorul ierarhic superior, termen care curge de la data luarii la cunostinta a solutiei adoptate.
Fiind investit cu solutionarea acestei plangeri, procurorul ierarhic superior are obligatia sa o solutioneze in termen de 20 de zile si sa comunice solutia persoanelor interesate.
In situatia in care procurorul ierarhic superior nu solutioneaza plangerea in termen de 20 de zile, persoana interesata nu trebuie sa mai astepte comunicarea solutiei ci este obligata sa formuleze plangere la instanta competenta in termen de 20 de zile de la expirarea termenului initial de 20 de zile in care procurorul ierarhic superior trebuia sa solutioneze plangerea cu care a fost investit.
Or, petentei i-a fost comunicata solutia adoptata de procurorul ierarhic la data de 24 decembrie 2008, aceasta luand la cunostinta de aceasta solutie la data respectiva, iar la data de 15 ianuarie 2009, in termen legal, formuleaza plangere la instanta potrivit art.278 ind.1 proc.penala.
Chiar daca prima plangere i-a fost restituita petentei pentru neindeplinirea conditiilor de forma, totusi aceasta era data care urmaa sa fie luata in considerare la calcularea termenului de 20 de zile si nu data de 26 ianuarie 2009, data sesizarii ulterioare a instantei.
Pe fondul plangerii, instanta a constatat ca plangerea este nefondata, solutiile date de Parchet fiind legale si temeinice, drept pentru care a fost respinsa, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art.220 alin.1 penal constituie infractiunea de tulburare de posesie in varianta simpla "Ocuparea, in intregime sau in parte, fara drept, a unui imobil aflat in posesia altuia, fara consimtamantul acestuia sau fara aprobare prealabila primita in conditiile legii, ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat".
Probatoriul administrat in cauza si anume declaratie invinuit(fila 17 dos.urm.penala), proces-verbal din data de 7 noiembrie 2008( fila 19 p),adresa nr.2261/07.11.2008 a Primariei (fila 20 ), au confirmat existenta infractiunii de tulburare de posesie astfel cum este reglementata de disp.art.220 alin.1 penal.
In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii aplicate intimatului, s-a apreciat ca Parchetul a facut o aplicare corecta a disp.art.10 li.b ind.1 Cpp, raportat la pozitia procesuala sincera a invinuitului, eliberarea in timp util si fara obiectiuni a suprafetelor de teren ocupate, angajamentul luat de catre invinuit cu privire la despagubirea partii-vatamate cat si lipsa antecedentelor penale, concluzionand ca in prezenta acestor circumstante, fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petenta prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în condițiile în care învinuitul refuză să-i cedeze suprafețele de teren respective.
Prin decizia penală nr. 392 de la 12 iunie 2009, Tribunalul Dolja respins recursul formulat de petenta, ca nefondat, cu obligare recurentei la 20 lei cheltuieli judiciare statului, reținând că prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ față de intimat, s-a avut în vedere existența faptei în materialitatea ei, respectiv împrejurarea că intimatul a ocupat suprafața de teren aparținând recurentei dar, sub aspect subiectiv fapta nu viza ocuparea fără drept ci numai folosința terenului agricol care era lăsat în paragină.
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate probe (s-au luat declarații, s-a realizat corespondență cu Consiliul Local al com. pentru lămurirea unor aspecte de fapt; s-a constatat întinderea prejudiciului cauza recurentei).
Tot probatoriul administrat a corespuns stării de fapt expuse în ordonanță și nu este în contradicție cu rezolvarea juridică adoptată de organele de cercetare penală.
Pe parcursul judecării cauzei în recurs, recurenta nu a venit cu acte, probe noi care să ateste o altă stare de fapt decât cea reținută de organele de cercetare penală sau să determine pe linie procedurală fie reținerea cauzei spre rejudecare, fie trimiterea cauzei procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale.
Împotriva acestei decizii, petenta a formulat recurs, susținând că soluția de netrimitere în judecată, nu este legală deoarece terenul în disuție i-a fost lăsat în liniștită posesie și până în prezent nu poate să-l folosească.
Recursul este inadmisibil și va respins cu următoarea motivare.
Potrivit art. 3851alin.1 lit. a cod pr.penală, pot fi atacate cu recurs sentințele pronunțate de judecătorii în cazurile prevăzute de lege, iar potrivit art. 278 alin. 10 cod pr.penală, hotărârea judecătorului pronunțată ca urmare a plângere formulate împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului de netrimitere în judecată, poate di atacată doar cu recurs.
Se constată că, în primă instanță, plângerea a fost soluționată de Judecătoria Băilești prin sentința penală nr. 44 din 23 februarie 2009, iar ca urmare a recursului promovat de către aeeași recurentă parte vătămată, Tribunalul Dolj prin decizia penală nr. 392 din 12 iunie 2009, respins ca nefondat recursul acesteia și a obligat recurenta parte vătămată la plata cheltuielilor judiciare.
În același timpă Curtea constată că hotărârea a rămas definitivă la tribunal, potrivit art.- 417 alin.1 lit. C cod pr.penală și, în consecință, promovarea unei noi căi de atac ordinare, respectiv un nou recurs împotriva unei hotărâri definitive, este inadmisibilă.
Pentru considerentele de mai sus, recursul petentei va fi respins potrivit dispoz. art. 38515alin.1 pct. 1 lit. a cod pr.penală.
Văzând și dispoz. art. 192 alin.2 Cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de petenta, împotriva deciziei penale nr. 393 din 12 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-,ca inadmisibil
Obligă recurenta la 5 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 octombrie 2009.
- - - - -
Grefier,
Red.jud.DF
IB/21.12.2009
Președinte:George CiobanuJudecători:George Ciobanu, Membri Valentina Trifănescu, Doru
