Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 106/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
SENTINȚA PENALĂ NR. 106/PI
Ședința publică din 8 aprilie 2009
PREȘEDINTE: G -
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol este pronunțarea asupra plângerii formulate de petentul împotriva rezoluției din 30.12.2008 dată în dosarul nr. 232/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică din 30 martie 2009, pronunțarea fiind amânată pentru data de 1 aprilie 2009 și apoi pentru astăzi, când:
A,
Deliberând, constată următoarele:
Sub nr. dosar - a fost înregistrată la această instanță plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției din data de 30.12.2008 dată în dosar nr. 232/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA arătând că această rezoluție este netemeinică și nelegală, fiind nesocotite soluțiile de infirmare date în rezoluțiile date în dosarul nr. 1217/II/2/2008, respectiv ordonanța nr. 745/II/2/2008 ale Procurorului general, respectiv Procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, soluția bazându-se pe decizia civilă nr. 770/R/19.06.2006, pronunțată în dosar nr. 6404/C/2006 al Tribunalului Timiș.
Petentul a mai arătat că este, bolnav, fără adăpost din cauza unor infractori încă nepedepsiți și că s-a adresat cu o plângere similară Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
În cauză au fost atașate dosarele nr. 232/P/2007, 745/II/2/2008, 1217/II/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, nr- al Judecătoriei Timișoara și nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin rezoluția din data de 30.12.2008 dată în dosar nr. 232/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, înșelăciune, fals în declarații, fals privind identitatea și neglijență în serviciu, prevăzute de art. 246, 215, 292, 293 și 249 din Codul penal.
În motivarea rezoluției procurorul a arătat că prin ordonanța din 24 mai 2007 dată în dosarul nr. 232/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246, 215, 292, 293 din Codul penal, pe motivul inexistenței acestora precum și disjungerea respectiv declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe numiții, și în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.
Prin ordonanța nr. 745//2008, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa dispus infirmarea parțială a soluției, respectiv cu privire la dispoziția de neînceperea urmăririi penale față de notarul public, pe motiv că temeiul juridic al acestora este contrazis de probele administrate precum și în vederea completării probatoriului.
S-a arătat în continuare că din actele premergătoare efectuate în cauză, ulterior soluției de infirmare, a rezultat că în sarcina notarului public nu se poate reține săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus anterior neînceperea urmăririi penale și nici infracțiunea prevăzută de art. 249 din Codul penal, pe motivul lipsei elementului subiectiv prevăzut de lege, motiv pentru care prin rezoluția din 24 10 2008 în același dosar s-a dispus din nou neînceperea urmăririi penale în cauză sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, înșelăciune, fals în declarații, fals privind identitatea și neglijență în serviciu, prevăzute de art. 246, 215, 292, 293 și 249 din Codul penal.
S-a arătat că dosarul s-a constituit inițial ca urmare a plângerilor formulate de la 01.08.2005 și 01.08.2006, care au fost conexate, plângeri în care notarul public, respectiv numiții și, au fost acuzați pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, fals în declarații și fals privind identitatea, prevăzute de art. 288, 291, 292 și 293 din Codul penal, iar, și au fost acuzați pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals în declarații și fals privind identitatea prevăzute de art. 215, 292 și 293 din Codul penal.
În continuarea motivării, au fost prezentate argumentele pe baza cărei a fost adoptată soluția din 24.10.2008 de către procurorul caz, și care a reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 1578/09.06.2005 notarul public a autentificat un contract de vânzare-cumpărare din care rezultă că a vândut lui apartamentul situat în T,-,. A,. 6 la prețul de 8.000 Euro, însă ulterior s-a constatat că cel care s-a prezentat în fața notarului public nu era proprietarul apartamentului, ci o persoană necunoscută care s-a folosit de o carte de identitate falsă.
Numita, aflată în căutarea unui apartament la rugămintea prietenei sale din Germania, a luat legătura cu de la SC SRL T cu care pe baza ofertei existente au convenit să fie văzut apartamentul situat în municipiul T,-,. A,.6. În acest scop s-a întâlnit în apropierea blocului cu o angajată a societății, deplasându-se împreună la apartament, unde au fost primite de doi tineri care s-au prezentat sub numele de și, care au precizat că sunt nepoții lui, care în acel moment lipsea.
Cu ocazia discuțiilor numitei i-au fost prezentate actele de proprietate ale apartamentului, după care la cererea acesteia i s-a făcut legătura telefonică cu persoana care s-a prezentat sub identitatea lui.
Conform înțelegerii care a avut loc, a înmânat cu titlu de acont suma de 500 Euro reprezentantei SC SRL care a rămas în custodia acesteia până la momentul perfectării contractului de vânzare-cumpărare și am încheiat cu antecontract de vânzare-cumpărare cu urmând ca diferența de preț de 7.500 Euro să-i fie înmânată direct vânzătorului.
S-a arătat că potrivit declarației lui i, oferta de vânzare a apartamentului fusese cunoscută SC SRL prin intermediul telefonului de către o persoană care s-a prezentat sub numele de.
a declarat că la momentul respectiv apartamentul se afla într-o stare de curățenie extrem de precară, precum și că ulterior perfectării documentelor de vânzare-cumpărare a pierdut antecontractul încheiat cu.
În contiuare s-a deplasat împreună cu prietena sa la biroul notarului public căreia i-au adus la cunoștință despre înțelegerea avută și au rugat-o să le spună ce au de făcut.
La data de 09.06.2005 însoțită de și mama sa ambii domiciliați în Germania, s-au întâlnit la sediul BNP cu persoana care s-a prezentat sub identitatea proprietarului, care era însoțit de un ce s-a prezentat sub numele de, aducându-i la cunoștință notarului public despre înțelegerea survenită între ei solicitându-i să procedeze în consecință, ceea ce s-a și întâmplat, în sensul că a fost redactat, semnat și autentificat contractul de vânzare-cumpărare potrivit căruia i-a vândut lui apartamentul în cauză la prețul de 8.000 Euro.
Ulterior perfectării actelor de vânzare-cumpărare, deoarece vânzătorul nu și-a respectat obligația asumată de a elibera apartamentul, a schimbat yala de la ușa de intrare, după care a procedat la evacuarea silită prin intermediul unui executor judecătoresc.
Procurorul de caz a arătat în continuare că notarul public a verificat cu bună credință actele de identitate ale părților contractante, actele de proprietate ale imobilului, a luat consimțământul vânzătorului și cumpărătorului, a redactat contractul de vânzare-cumpărare, l-a citit celor prezenți, iar după semnare a procedat la autentificarea acestuia.
S-a menționat că faptul totalei bune credințe a notarului public în cauză este dovedit și prin aceea că, deși nu avea obligația legală în acest sens, a efectuat o copie xerox a cărții de identitate prezentată de vânzător pe care a atașat-o dosarului notarial.
S-a precizat faptul că potrivit legislației în vigoare nu există obligativitatea unei proceduri de verificare a actelor de identitate de către notarii publici la structurile Ministerului d e Interne și Reformei Administrative, astfel că refuzul sau abținerea de la încheierea de procuri și acte de vânzare - cumpărare pe acest motiv este nelegală, aspect ce rezultă din adresa Ministerului Justiției nr. 77324/30.06.2008 trimisă Camerei Notarilor Publici
În continuare s-a arătat că în aceeași eroare ca și notarul public s-a aflat referentul superior din cadrul Direcției Fiscale a Primăriei Municipiului T care a eliberat certificatul fiscal privind impozitele și taxele locale în cazul persoanelor fizice, aceluiași făptuitor pe baza aceleiași cărți de identitate.
De asemenea notarul public a fost indus în eroare și de adeverința eliberată de administratorul blocului în vederea înstrăinării apartamentului, deci cu excepția făptuitorului toți ceilalți s-au aflat într-o totală stare de eroare pe care prin conduita lor au transmis-o și notarului public, aceasta din urmă acționând cu bună credință.
La cele întâmplate a concurat la momentul respectiv și faptul că actele de proprietate prezentate au fost lăsate de adevăratul proprietar la îndemâna făptuitorilor.
S-a mei menționat că administratorul blocului în declarațiile sale date în cursul urmăririi penale și în dosarul civil nr. 10547/2005 al Judecătoriei Timișoara, a susținut că a eliberat adeverința folosită la întocmirea documentației de vânzare cumpărare deoarece solicitanta îi fusese prezentată recent de către, în calitate de nepoată, iar cu câteva luni în urmă și-a exprimat dorința de a-și vinde locuința. Fiind audiat în același dosar civil martorul a declarat că după comiterea faptei i-a spus că apartamentul a fost vândut cu acte false de un nepot. În declarația dată în cauza de față și-a confirmat culpa, arătând că într-adevăr l-a lăsat ca administratorul blocului să creadă că numitul era nepotul său. Or în acest context apare evident că s-a creat o situația similară principiului de drept "error comunis facit ius" astfel că în sarcina notarului public s-ar putea reține cel mult o răspundere civilă delictuală, nicidecum una cu caracter penal.
Procurorul de caz a făcut referire și la expertiza tehnică efectuată în dosarul Judecătoriei Timișoara nr. 10547/2005, în care s-a stabilit că falsul cărții de identitate este evident, în contextul în care mențiunile din partea de jos a documentului sunt făcute cu majuscule și nu cu minuscule, punând sub semnul îndoielii această probă, având în vedere că expertizarea s-a făcut asupra unui document în copie xerox.
Prin rezoluția nr. 1217/II/2/2008 Procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa dispus infirmarea soluției adoptată la 24.10.2008 în vederea completării cercetărilor față de făptuitoare, urmând a se stabili ce lucrări a efectuat în ziua autentificării contractului în litigiu, dacă în toate cazurile a verificate actele de identitate, dacă în toate cazurile în care autentifică contracte de vânzare-cumpărare obișnuiește să rețină o copie a actului de identitate.
Același procuror de caz, verificând aceste aspecte, a concluzionat că sunt atașate copii ale actelor de identitate ele părților contractante, atunci când este vorba de persoane fizice, că nu există obligația notarului public de a reține astfel de copii la documentație.
În concluzie procurorul a arătat că în speța de față nu există elemente de vinovăție a notarului public și este aplicabil principiul de drept R "in dubio pro reo" care este susținut și de decizia civilă nr. 770/R/19.06.2006 a Tribunalului Timiș, prin care s-a respins acțiunea formulată de și s-a dispus evacuarea acestuia, hotărârea fiind motivată pe existența dubiului privind intenția lui cu privire la înstrăinarea imobilului, dubiu decurgând din întreaga comportare pre și post contractuală a acestuia.
Împotriva acestei rezoluții, în aceeași zi, 27.01.2009 petentul a depus o plângere cu un conținut asemănător atât la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA unde a fost înregistrată sub nr. dosar 83/II/2/2009 dar și la Curtea de APEL TIMIȘOARA, unde a fost înregistrată sub nr-.
În plângerea formulată și adresată Curții de APEL TIMIȘOARA, petentul a arătat că această rezoluție este netemeinică și nelegală, fiind nesocotite soluțiile de infirmare date în rezoluțiile date în dosarul nr. 1217/II/2/2008 respectiv ordonanța nr. 745/II/2/2008 ale Procurorului general, respectiv Procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, soluția bazându-se pe decizia civilă nr. 770/R/19.06.2006 pronunțată în dosar nr. 6404/C/2006 al Tribunalului Timiș.
Petentul a mai arătat că este, bolnav, fără adăpost din cauza unor infractori încă nepedepsiți și că s-a adresat cu o plângere similară Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
În dezbaterea pe fond a cauzei procurorul de ședință a solicitat trimiterea plângerii la parchet pentru a se pronunța Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, conform dispozițiilor art. 278 Cod procedură penală.
În speța de față, instanța apreciază că această solicitare nu este justificată în condițiile în care nu putem vorbi despre o plângere greșit îndreptată pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 2781alin.13 din Codul d e procedură penală, deoarece în aceeași zi respectiv în 27.01.2009 petentul a depus o plângere similară la organul competent Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, care astfel a fost investit cu soluționarea unei asemenea plângeri pe care trebuia să se pronunțe în termen de 20 de zile de la depunerea cererii Procurorul general al acestui parchet.
Din adresa depusă la dosarul cauzei s-a arătat instanței că această plângere a fost trimisă la dosarul nr- care a avut termen de judecată la data de 04.02.2009, deci în concluzie plângerea petentului împotriva rezoluției din 30.12.2008 dată în dosar nr. 232/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA nu a fost soluționată nici până în prezent astfel că sunt incidente la calculul termenului dispozițiile art. 2781alin.1 raportat la art. 2781alin.2 Cod procedură penală.
Apărătorul intimatei, cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, a arătat că se impune adoptarea soluției de respingere a plângerii ca inadmisibilă.
Nici această soluție în opinia instanței nu este viabilă, deoarece petentul s-a adresat Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA cu o plângere împotriva rezoluției din 30.12.2008 dată în dosar nr. 232/P/2007 care nu a fost soluționată nici până în prezent, petentul neavând nici o culpă în acest sens și luând în considerare toate aceste considerațiuni se impune concluzia că plângerea petentului urmează a fi examinată pe fondul ei.
Examinând rezoluția atacată sub toate aspectele de fapt și de drept, dar și sub aspectul criticilor aduse prin plângerea formulată, instanța apreciază că plângerea petentului este nefondată, pentru următoarele considerente:
Procurorul de caz, pe baza întregului material pe care l-a administrat și ca urmare a celor două soluții de infirmare a Procurorului general, respectiv Procurorului general adjunct, a stabilit în mod corect starea de fapt, dar și faptul că în speța de față lipsește vinovăția notarului public în ceea ce privește infracțiunile reclamate de către petent, neexistând elemente de vinovăție care să rezulte din examinarea întregului material de urmărire penală.
În speța de față s-a conturat în mod concret că petentul a fost victima unor infracțiuni care a avut ca rezultat final deposedarea sa de apartamentul proprietatea sa situat în T,-,. A,.6, ca urmare a vânzării acestui imobil de o persoană necunoscută, care s-a folosit de o carte de identitate falsă. Această persoană, posibil cu ajutorul altor persoane, a indus în eroare atât administratorul blocului care a emis adeverința folosită la întocmirea documentației de vânzare - cumpărare, dar și pe funcționarul de la Primăria Municipiului T, care a eliberat certificatul fiscal de asemenea necesar pentru întocmirea documentației de vânzare-cumpărare, iar în final pe notarul public care a autentificat contractul de vânzare - cumpărare nr. 1578/09.06.2005.
Notarul public a efectuat cu bună credință toate operațiunile care intră în atribuțiile sale de serviciu, respectiv a verificat actele de identitate ale părților contractante, actele de proprietate ale imobilului, a luat consimțământul vânzătorului și cumpărătorului, a redactat contractul de vânzare-cumpărare, l-a citit celor prezenți, iar după semnare a procedat la autentificarea acestuia, însă nefiind expert în materie de documente de identitate, cum este de exemplu un expert specializat pe probleme de constatare a unor falsuri sau lucrător la o instituție de profil, exemplu serviciul de eliberare a actelor de identitate, etc. nu a putut observa că documentul de identitate prezentat este unul fals, astfel că a fost indus în eroare.
Mai mult decât atât această inducere în eroare s-a consumat și pe fondul unor împrejurări concurente, cum ar fi eliberarea certificatului fiscal pe baza aceleiași cărți de identitate false, de eliberarea adeverinței de către administratorul blocului solicitantei care a fost prezentată tocmai de în calitate de nepoată, cu atât mai mult că l-a lăsat să creadă pe acest administrator al blocului că numitul este nepotul său dar și faptul că documentele imobilului în speță au intrat în posesia unor persoane neautorizate de către proprietar tocmai prin intermediul petentului.
Coroborând toate elementele cauzei, instanța apreciază că în situația de față s-a creat o situație, în care notarul public nu putea observa cu diligențe obișnuite al unui om de bună credință și care încheie contracte vânzare - cumpărare, că actul de identitate prezentat este unul fals, deoarece acesta nu are cunoștințe de specialitate pentru a depista un asemenea fals, "deosebirile notabile" constatate în raportul de expertiză criminalistică nr. 39/2006 întocmit de INEC Laboratorul Interjudețean T referindu-se la chestiuni greu de depistat cum ar fi codul formațiunii de evidența populației, perioada de valabilitate, folosirea majusculelor în loc de minuscule, aspecte care nu pot fi depistate de către un nespecialist la prima vedere.
În aceste condiții este evident că instanța nu poate pune la îndoială buna credință a notarului public în ceea ce privește încheierea contractului autentic de vânzare - cumpărare prin care s-a dispus vânzarea imobilului a cărui proprietar a fost, petent în cauza de față, către numitul.
În cauza de față nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 Cod penal, fals în declarații prev. de art. 292 Cod penal, fals privind identitatea prev. de art. 293 Cod penal nici măcar în forma complicității, având în vedere că nu este întrunită latura subiectivă a acestor infracțiuni, respectiv intenția, fiind incidente dispozițiile art. 10 lit.d Cod procedură penală.
Instanța apreciază că infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 Cod penal nu subzistă în speța de față, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni nici un aspectul laturii obiective și nici subiective, fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. d Cod procedură penală, pentru că nu poate fi reproșat notarului public că în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu cu știință, nu a îndeplinit un act ori l-a îndeplinit în mod defectuos.
În ceea ce privește infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzute de art. 249 Cod penal, instanța apreciază că aceasta nu este îndeplinită nici un aspectul laturii obiective și nici celei subiective, deoarece notarul public și-a îndeplinit îndatoririle de serviciu, efectuând toate diligențele necesare cu privire la întocmirea contractului de vânzare - cumpărare, astfel că nu se poate vorbi de "încălcare din culpă a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acestuia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă", astfel că nu se poate vorbi de existența laturii obiective dar nici subiective care ar trebui să existe sub forma culpei, fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Instanța având în vedere că nu a constatat nici un element de vinovăție din examinarea întregului material probator existent în cauză, procurorul făcând pe baza plângerii formulate de către petent încadrările juridice legale pe baza probelor, constată că în speța de față sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. d din Codul d e procedură penală, petentul în plângerea sa neinvocând elemente determinante care să schimbe soluția adoptată de procuror și în consecință plângerea urmează a fi respinsă.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 2781alin. 8 lit. a respinge C.P.P. ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției din 30.12.2008 dată în dosarul nr. 232/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, pe care o menține ca fiind temeinică și legală.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă petentul la 50 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 08.04.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G - - -
Red.Gh./09.04.2009
Tehnored./
4 ex./09.04.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA SENTINȚEI PENALE NR. 106/PI
Ședința publică din 8 aprilie 2009
În baza art. 2781alin. 8 lit. a respinge C.P.P. ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției din 30.12.2008 dată în dosarul nr. 232/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, pe care o menține ca fiind temeinică și legală.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă petentul la 50 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 08.04.2009.
PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky
G -
COPIA SENTINȚEI PENALE NR. 106/PI
Ședința publică din 8 aprilie 2009
În baza art. 2781alin. 8 lit. a respinge C.P.P. ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției din 30.12.2008 dată în dosarul nr. 232/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, pe care o menține ca fiind temeinică și legală.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă petentul la 50 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 08.04.2009.
PREȘEDINTE,
ss. indescifrabil
Pentru conformitate cu originalul,
GREFIER,
- -
Tehnored.
2 ex./09.04.2009
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky
