Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 107/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ NR.107/ DOSAR NR-
Ședința publică din 24 noiembrie 2009
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Laura Popa GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării plângerii formulată de petentul împotriva rezoluției din data de 24 iunie 2009 pronunțată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov în dosarul nr.342/P/2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 16 noiembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 24 noiembrie 2009 când,
Constată că, prin plângerea formulată la data de 24 noiembrie 2008, trimisă Consiliului Superior al Magistraturii, petentul a invocat faptul că unii dintre magistrații care i-au judecat cauza au încălcat mai multe dispoziții din Codul procedură penală, astfel că se fac vinovați de comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu și neglijență în serviciu.
Plângerea a fost trimisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov în vederea efectuării cercetărilor pentru infracțiunile reclamate.
Constatând că din actele premergătoare efectuate nu rezultă indicii privind comiterea vreunei fapte penale de către niciuna dintre persoanele reclamate, prin rezoluția întocmită la data de 27 martie 2009, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații, -, (judecători) și (procuror) sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246, 2481, 249 alin. 2 Cod penal, potrivit art. 228 alin. 4 raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală.
Prin rezoluția întocmită la data de 24 iunie 2009, cu nr. 479/II/2/2009, procurorul general al Parchetului de pe Curtea de Apel Brașova respins plângerea formulată de petentul considerând-o neîntemeiată, act contestat prin plângere la instanță, potrivit art. 2781Cod procedură penală.
Petentul nu a fost prezent la dezbaterea pe fond a cauzei, deși avea cunoștință de existența procesului și deși a fost legal citat, la adresa indicată de el în plângere.
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea de apel constată că plângerea nu este fondată pentru următoarele considerente:
Persoana vătămată, la acea dată inculpat în dosarul nr- al Judecătoriei Brașov, aflat în stare de arest preventiv, deținut în Penitenciarul Codleaa reclamat că, la data de 25.01.2008, judecătorul - nu a verificat regularitatea actului de sesizare a instanței, rechizitoriul nr.12969/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov nefiind verificat de primul procuror al unității și i-a interzis dreptul de a beneficia de asistență juridică a avocatului ales.
Procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașova înaintat la data de 27.12.2008 instanței de judecată rechizitoriul fără a fi supus verificării primului procuror, la data de 25.01.2008 a depus la Judecătoria Brașov un referat cu propunere de prelungire a arestării preventive ignorând și încălcând prevederile art.159 al.1 Cod procedură penală, întrucât mandatul de arestare preventivă emis anterior expira la data de 28.01.2008, încălcându-se astfel prevederile art.160 Cod procedură penală.
La data de 03.01.2008, magistrații judecători, - și de la Tribunalul Brașov au încălcat intenționat prevederile art.47 al.2, art.185, art.159 al.8 și art.197 Cod procedură penală, prelungind măsura arestării preventive și respingând solicitarea inculpatului de eliberare provizorie.
Astfel cum s-a reținut corect în rezoluția atacată, în cauză nu există date sau indicii în sensul ca persoanele reclamate au comis infracțiunea de abuz in serviciu sau neglijență în serviciu in dauna petentului. Din datele dosarului rezultă că petentul a formulat până în prezent mai multe plângeri penale împotriva magistraților care au participat la soluționarea cauzei sale, invocând tot felul de încălcări ale procedurii penale, unele similare cu cele deduse judecății. Petentul a precizat însă că se limitează la încălcările procedurii, fără a cere însă verificarea cauzei trimiterii în judecată(fila 2 dosar de urmărire penală). Multe din aceste aspecte au constituit motive de apel sau recurs și au fost respinse în totalitate de către instanțele de control judiciar, ca fiind nefondate. Totodată, din dosar rezultă că nici celelalte solicitări formulate pe calea plângerilor nu au fost considerate întemeiate.
În cauza de față, se constată, de asemenea, că aspectele imputate magistraților nu sunt reale, aceștia respectându-și atribuțiile de serviciu și procedând la judecarea cauzei cu respectarea tuturor prevederilor legale.
În ce privește încălcarea art. 159 Cod procedură penală (fila 1 plângere), precum și art. 47 alin. 2 Cod procedură penală (fila 2 plângere), aceste aspecte nu au fost reluate cu ocazia audierii de către procuror, prin urmare petentul a renunțat la ele. De altfel, datele din dosar le infirmă, fiind vădit netemeinice.
Totodată, petentul, asistat de apărător, avea obligația legală de a invoca toate incidentele procedurale la momentul judecății, potrivit legii, abuzul cu rea-credință în ceea ce privește exercitarea drepturilor procesuale fiind sancționat de lege.
În ce privește încălcarea dispozițiilor art. 300 Cod procedură penală, cu privire la verificarea regularității actului de judecată, acest aspect a făcut deja obiectul unor plângeri anterioare (fila 9 dosar de urmărire penală), considerentele reținute fiind valabile și în prezent. De asemenea, în mod corect s-a reținut în prezenta rezoluție că instanțele de judecată s-au pronunțat deja asupra acestui aspect (fila 38 dosar de urmărire penală - dec. penală nr. 185/2008), înlăturându-l ca nefondat, aspect recunoscut și de petent cu ocazia audierii de către procuror. Este inadmisibil a încerca să se ocolească dispozițiile legale ce au dus la pronunțarea unor hotărâri judecătorești definitive, cu autoritate de lucru judecat, pentru obținerea unei rejudecări a cauzei.
Totodată, cu privire la măsura arestării preventive dispuse în august 2008, aspectele considerate ca nelegale au făcut atât obiectul unor alte plângeri (fila 9 dosar de urmărire penală), cât și al aprecierii unor instanțe judecătorești, prin hotărâri rămase definitive și care sunt puse în executare. Considerentele expuse în hotărârile din 13 octombrie 2008 și 22 octombrie 2008 ale Curții de Apel Brașov sunt corecte și pentru prezenta reluare a pretinselor încălcări ale legii ce fac obiectul prezentului dosar.
Analizând toate actele de la dosar se constată că persoanele reclamate nu au comis nici un act care să constituie, potrivit legii penale, infracțiune, iar aspectele invocate în plângere au fost deja avute în vedere de către instanțele de judecată, respingându-le ca nefondate. Faptul că petentul nu este mulțumit în continuare de soluțiile dispuse de acestea nu conferă un caracter de legalitate și de temeinicie susținerilor sale.
Discuțiile privind legalitatea și temeinicia măsurilor dispuse de magistrați exced cadrului procesul pentru că nemulțumirea părții în litigiu cu privire la soluțiile pronunțate nu constituie temei pentru declanșarea cercetării penale față de magistrați, hotărârile judecătorești putând fi desființate sau modificate conform art. 17 din Legea 304/2004 numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale, iar în speță asemenea căi de atac au fost exercitate.
Potrivit art. 246 Cod penal, abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor este fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane, iar potrivit art. 249 Cod penal, neglijența în serviciu presupune încălcarea din culpă, de către un funcționar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane.
Față de considerentele expuse, în urma analizei actelor dosarului, Curtea de Apel Brașov constată că plângerea formulată de petentul este nefondată, astfel că o va respinge conform dispozițiilor art. 2781alin. 8 lit. a Cod procedura penala si va menține rezoluția atacată.
Văzând si dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedura penala,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov întocmită la data de 27 martie 2009, în dosarul penal nr. 342/P/2008, pe care o menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă petentul să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de l comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - pt.- -,
plecată din instanță,
semnează,
Grefier șef secție
Red./14.12.2009
/18.12.2009
2 exemplare
Președinte:Laura PopaJudecători:Laura Popa
