Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 107/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.107/
Ședința publică din data 16 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Damian Mitea
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Eleni Cristina
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de petent - domiciliat în municipiul B, Sector 5,-, - Sc.D, Ap.79, împotriva sentinței penale nr.333 din data de 08 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-, având ca obiect plângere formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr.77/P/2009 din 15 iulie 2009 Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare,se constată lipsa:
- recurentului petent;
- intimatului și a apărătorului ales al acestuia - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.35/2010, emisă de Baroul d e Avocați T - Cabinet Individual de Avocat.
- intimatul.
Prin referatul oral al cauzei, grefierul de ședință învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei o cerere formulată de apărătorul ales al intimatului, - avocat, prin care solicită luarea cauzei după ora 11,00.
De asemenea, s-au depus la dosarul cauzei de către recurentul petent, motivele de recurs.
Curtea, față de solicitarea apărătorului ales al intimatului, - avocat, privind luarea cauzei după ora 11,00, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare,se constată lipsa:
- recurentului petent;
- intimatului pentru care răspunde apărătorul ales al acestuia - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.35/2010, emisă de Baroul d e Avocați T - Cabinet Individual de Avocat.
- intimatul.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de disp.art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de disp.art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător ales al intimatului, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de petent, ca nefondat.
Susține oral motivele de recurs depuse și în scris, precizând că, recursul a fost declarat de petent la data de 16 decembrie 2009 iar primul termen de judecată a fost la data de 28 ianuarie 2010.
Recursul a fost motivat pe data de 12 februarie 2010, data poștei și înregistrat pe data de 15 februarie 2010, încălcându-se prevederile art.38510(1)2,(2) Cod procedură penală, care prevăd obligativitatea motivării recursului cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
La data judecării recursului, orice încălcări ale dispozițiilor procedurale se vor putea lua în discuție, din oficiu, cum este și motivarea tardivă a recursului.
Chiar și în aceste condiții, dacă instanța va judeca motivele de recurs invocate de petent, solicită respingerea acestora întrucât nu sunt fondate; art.3859pct.10, 17, 171abrogat, nu sunt incidente în cauză.
Consideră că nu pot constitui motive de recurs criticile legate de proprietatea terenului, documentația licitației și avizările ori alte formalități întocmite de personalul primăriei și care nu au nicio legătură cu atribuțiile primarului sau cu faptele nedovedite, dar reclamate la adresa acestuia.
Cu privire la proprietatea terenului, calea de urmat este acțiunea în revendicare imobiliară iar nu o cale penală.
Apreciază că recurentul petent nu a dovedit că este proprietarul terenului și că această proprietate iar fi fost uzurpată, prin abuz.
Precizează că terenul a fost scos la vânzare ca urmare a cererii mandatarei recurentului, numita, aceasta fiind notificată prin adresa de la fila 119 - dosar urmărire penală.
De asemenea, arată că în dosarul de urmărire penală filele 155,157 există dovezi din care rezultă că a fost înștiințat recurentul petent, la adresa mandatarului.
Consideră că în cauză nu sunt indicii de săvârșire a faptei reținută în sarcina clientului său.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului petent la plata cheltuielilor de judecată.
Procurorul, având cuvântul, apreciază că potrivit disp.art.3856alin.3 Cod procedură penală, instanța este obligată ca în afara temeiurilor invocate și cererile formulate de recurent, să examineze întreaga cauză sub toate aspectele.
Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a soluției procurorului, cum de altfel a apreciat-o și instanța de fond.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art.255 al.1 Cod penal pentru care au fost sesizate organele de urmărire penală referitor la, din actele premergătoare administrate în cauză, nu rezultă indiciul că acesta ar fi dat bunuri sau alte foloase pentru a i se facilita achiziționarea terenurilor.
În condițiile în care există dovezile privind înștiințarea, atât prin adresă oficială cât și telefonic a mandatarului petentului privind organizarea licitației, s-a constatat în mod corect de instanța de fond că în sarcina intimatului și a consilierilor Consiliul Local, nu se poate reține existența infracțiunilor prevăzute de art.246 Cod penal, art.254 al.1 Cod penal și art.323 al.1 Cod penal, în condițiile în care, licitația privind achiziționarea terenurilor s-a desfășurat în mod legal, suprafețele în cauză făcând parte din domeniul privat al orașului.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului petent la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 333/08.12.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul.
A fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 77/P/2009 din 15 iulie 2009 Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, ca legală.
În baza art.192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat petentul la plata sumei de 50 le reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 193 alin. 6 Cod procedură penală a fost obligat petentul la plata către intimatul a sumei de 2000 lei reprezentând onorariu apărător ales.
În baza art.193 alin. 6 Cod procedură penală a fost obligat petentul la plata către intimatul a sumei de 2.000 lei, reprezentând onorariu apărător ales.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că petentul a formulat o plângere penală adresată, prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a Primarului orașului și a consilierilor locali, precum și cumpărătorului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzut de art. 246 Cod penal 254 al. 1 Cod penal și art. 323 al. 1 Cod penal, cei dintâi respectiv art. 255 al 1 Cod penal pentru.
Prin ordonanța nr. 77/P/2007 din 9.02.2009, - Serviciul Teritorial Constanța, a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea
Prin rezoluția nr. 77/P/2009 din 15 iulie 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulceaa dispus neînceperea urmăririi penale față de și (consilierii locali a orașului în cursul anului 2004 sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 Cod penal art. 254 al. 1 Cod penal și art. 323 al. 1 Cod penal.
Prin aceeași rezoluție, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 255 al. 1 Cod penal.
Pentru a pronunța această soluție, procurorul a reținut în esență că în baza unui contract de vânzare cumpărare din data de 2.11.1992, COM MIXT Tav ândut către conform procesului verbal de adjudecare prin licitație nr. 2069 din 27.10. 1992 activul Hotel Farul, situate în orașul str. I- nr. 194.
În ceea ce privește terenul aferent imobilului mai sus menționat, acesta a fost cumpărat în baza contractelor nr. 174 și 175 din 7 februarie 2005 de către numitul G, vizând suprafețele de 433,07 mp și 444, 35. situate în strada I-a nr. 194 și respectiv 194 din.
A mai reținut procurorul că, în anul 2001 petentul a mandatat- pe numita să îl reprezinte în fata tuturor autorităților referitor la administrarea imobilului din, în baza acestei împuterniciri fiind formulată la data de 2 iulie 2003 o cerere prin care se solicitat punerea în vânzare a terenului aferent construcțiilor deținute de petent în suprafață de 932, 07.p iar cererea a fost înregistrat cu nr. 654 din iulie 2003.
Prin hotărârile nr. 12 și 15 din data de 30 ianuarie 2004, ale Consiliului Local, s-a aprobat vânzarea prin licitație publică a terenurilor situate pe str. I- la nr. 194 și 194 cu preț minim de pornire de 85.000 Rol
Reprezentanții Primăriei au stabilit data licitației, ca fiind 11 martie 2004 și au trimis invitații de participare și petentului, care s-a prezentat personal, însă nu a depus documentația necesară în termenul prevăzută de lege.
Pentru terenul situat în str. I - a nr. 94, în suprafață de 450 mp, cu preț de pornire 250.000 ROL mp, s-au înscris 5 persoane, acesta fiind adjudecat în final de, care a adjudecat cu prețul total de 3. 277.496 ROL
Totodată, pentru suprafața de 460. s-au înscris la licitație 2 persoane, terenul fiind adjudecat tot de către la prețul de 589.486 ROL
A mai reținut procurorul că, împotriva modalității de organizare și desfășurare a acestei licitații petentul a formulat o acțiune în instanță, care a fost respinsă ca inadmisibilă soluția fiind menținută în recurs de Curtea de APEL CONSTANȚA.
S-a mai arătat în rezoluția atacată că prin sentința civilă nr. 3363 din 21.11.2006 pronunțată de Judecătoria Tulceaa fost respinsă cererea reclamantului de obligare a pârâtului la demolarea construcției aflată pe terenul deținut de reclamant, hotărâre care a rămas irevocabilă prin decizia nr. 129 din 21.04.2008, pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA.
Procurorul a reținut că nu s-a făcut dovada săvârșii unei infracțiuni, iar din documentația depusă la dosar rezultă că suprafețele de teren achiziționate de către făceau parte din domeniul privat al orașului, fiind vândute în cadrul unei licitații publice organizate în cadru legal.
Împotriva acestei rezoluții, a formulat plângere petentul, care a fost respinsă prin rezoluția nr. 145 /II/2/2009 din 24 august 2009 Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea.
Tribunalul a constatat că plângerea petentului este nefondată pentru următoarele considerente:
Astfel, se constată că, practic, petentul a dobândit prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1144 încheiat la 16 iulie 2001 cu în calitate de lichidator al debitoare SR. bunul imobil Hotelul Farul, terasa anexă și o împrejmuire gard, situate în, str. I-a, în valoare de 275.604.000 ROL.
Instanța a constat că, așa cum reiese din fișa corpului de proprietate nr. 1072 din 12.02.2003 terenul în suprafață de 932,07 mp, pe care sunt edificate toate construcțiile, respectiv Hotel Farul și anexă restaurant, aparțineau Primăriei, făcând parte din domeniul privat al orașului, aspect care era
cunoscut petentului, deoarece acesta a solicitat prin mandatar aprobarea punerii în vânzare a acestui teren
În aceste condiții, nu subzistă susținerea petentului în sensul că acesta este proprietarul terenului, aspect care este confirmat prins sentința civilă. nr. 3363 din 21.11 2006 Judecătoriei Tulcea, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, instanța civilă constatând că petentul are un drept de superficie asupra terenului achiziționat de către, urmare a licitații publice organizate de Primăria orașului.
Totodată, tribunalul a constatat că mandatarul petentului a avut cunoștință de organizarea licitației privind vânzarea terenurilor în discuție pentru data de 12.03.2004, însă nu s-a încadrat în ora limită (ora 16) pentru a depune documentația.
În condițiile în care există dovezile privind înștiințarea, atât prin adresă oficială cât și telefonic a mandatarului petentului privind organizarea licitației, se constată că în sarcina primarului orașului, și a consilierilor Consiliului Local nu se poate reține existența infracțiunilor prevăzute de art. 246 Cod penal art. 254 al. 1 Cod penal și art. 323 al. 1 Cod penal, în condițiile în care licitația privind achiziționarea terenurilor s-a desfășurat în mod legal, suprafețele în cauză făcând parte din domeniul privat al orașului.
În cea ce privește infracțiunea prevăzut de art. 255 al. 1 Cod penal, pentru care au fost sesizare organele de urmărire penală referitor la, din actele premergătoare administrate în cauză nu rezultă indicii că acesta ar fi dat bunuri sau alte foloase pentru a i se facilita achiziționarea terenurilor.
Împotriva sentinței penale nr. 333/08.12.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- a declarat recurs petentul.
În motivele de recurs s-a susținut că atât procurorul, cât și prima instanță nu au analizat aspectele sesizate de petent, considerând că proprietatea terenului aparține Consiliului Local, deși petentul este succesorul cu titlu particular al societății comerciale de la care a achiziționat activul hotel "Farul"; se mai arată că în mod greșit s-a reținut că mandatarul petentului a fost informat despre existența licitației, că sentința civilă nr. 3363/21.11.2006 a Judecătoriei Tulcea ar arăta că petentul nu este proprietarul terenului, se solicită restituirea cauzei pentru efectuarea de cercetări penale cu privire la infracțiunile sesizate.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate, prin prisma criticilor formulate de recurent și din oficiu, conform art. 385 ind. 6 alin. 3. Pr. Pen. instanța constată că recursul formulat de recurentul - petent este nefondat.
Principala critică a petentului vizează pretinsul său drept de proprietate asupra terenului pe care este edificat activul hotel "Farul"
din orașul, ceea ce ar atrage nelegalitatea vânzării prin licitație a acestui teren către numitul.
Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1144/16 iulie 2001 cu, în calitate de lichidator al debitoarei SR. a cumpărat bunul imobil Hotel Farul, terasa anexă și o împrejmuire gard, situate în, str. I-a, în valoare de 275.604.000 ROL. Imobilul achiziționat era compus doar din construcțiile existente, iar nu și din terenul aferent construcțiilor. În fișa corpului de proprietate - datată 10.02.2003 se menționează că terenul pe care se află construcțiile se află proprietatea primăriei orașului.
Împrejurarea că terenul nu era în proprietatea petentului rezulta din chiar contractul de vânzare - cumpărare enunțat, dar era cunoscută pe deplin petentului, care prin mandatarul a solicitat Primăriei a terenului aferent hotelului "Farul, cererea fiind înregistrată la autoritatea locală sub nr. 1654/08.07.2003. Este vădită contradicția dintre susținerile actuale ale petentului privind titularul dreptului de proprietate asupra terenului și cele care rezultă din cuprinsul solicitării adresate primăriei.
De altfel, terenurile situate pe str. I-a nr. 194 și 196, care au făcut obiectul licitației contestate de petent, sunt cuprinse în anexa la Hotărârea nr. 84/01.09.2003 privind aprobarea inventarului bunurilor care fac parte din domeniul privat al orașului.
În condițiile în care terenurile situate pe str. I-a nr. 194 și 196 se aflau în proprietatea privată a orașului, puteau face obiectul unei vânzări prin licitație publică, fără ca petentul să poată susțină întemeiat că i se aduce atingere dreptului săi de proprietate.
Mandatara petentului a fost încunoștințată despre organizarea licitației prin adresa nr. 780/01.03.2004 a Primăriei orașului, expediată prin scrisoare simplă, iar anunțul pentru organizarea licitației a fost publicat în ziare de circulație locală și centrală, condiții în care petentul ar fi trebuit să aibă o conduită diligentă pentru a putea respecta termenul de 11.03.2004, ora 16.30, stabilit ca limită pentru depunerea documentelor necesare participării la licitație.
În considerentele sentinței civile nr. 3363/21.11.2006 a Judecătoriei Tulcea se menționează, de asemenea, că petentul este singurul proprietar al construcțiilor edificate pe terenul cumpărat de numitul prin contractele de vânzare-cumpărare nr. 174 și 175 din 07.02.2005, iar petentul are doar un drept de superficie ce constă în dreptul de proprietate asupra construcțiilor și dreptul de folosință asupra terenurilor situate în pe str. I-a nr. 194 și 196. De altfel, în caietul de sarcini privind vânzarea terenului situat în pe str. I-a nr. 194 se menționează că este ocupat de o construcție denumită Hotel Farul, cu o suprafață construită de 356 mp.
În consecință, criticile privind săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246. Pen.nu pot fi primite, întrucât nu se constată o exercitare necorespunzătoare a atribuțiilor se serviciu, în legătură nu modul de organizare a licitației pentru cele două terenuri situate în orașul, pe str. I-a nr. 194 și 196.
Acuzațiile de corupție aduse de petent se rezumă la simple supoziții, fără a se indica elemente factuale care să susțină aceste acuzații, ce decurgeau în special din suspiciunile petentului privind modul de organizare a licitației. În recurs petentul nu a mai invocat în concret motive care să vizeze nelegalitatea sau netemeinicia soluției dispuse în ceea ce privește acuzațiile de corupție aduse intimaților ( art. 254 alin. 1. Pen. ) și ( art. 255 alin. 1. pen. ).
Drept urmare, este întemeiată aprecierea primei instanțe în sensul că nu există un minim de indicii care să fundamenteze o soluție de începere a urmăririi penale pentru aceste infracțiuni.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Pr. Pen. curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - petent împotriva sentinței penale nr. 333/08.12.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2. Pr. Pen. recurentul - petent va fi obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 193 alin. 6. Pr. Pen. recurentul - petent va fi obligat către intimatul la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu apărător ales, conform chitanței nr. 27/18.01.2010 emisă de Baroul Tulcea - Cabinet Individual "". Cererea intimatului de acordare a cheltuielilor judiciare se circumscrie dispozițiilor art. 193 alin. 6. pr. pen. care, prin raportare la art. 274-275. pr. pen. implică culpa procesuală a părții adverse, pentru a se putea dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare, condiție îndeplinită în cauză, având în vedere soluția de respingere a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 ind.15 pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - petent - domiciliat în municipiul B, Sector 5,-, - Sc.D, Ap.79, împotriva sentinței penale nr.333 din data de 08 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-, împotriva sentinței penale nr. 333/08.12.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul - petent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.193 alin.6 Cod procedură penală, obligă recurentul - petent către intimatul la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Jud.fond -
Red.și tehnored.dec.Jud./2 ex.
Data: 03.03.2010
Președinte:Damian MiteaJudecători:Damian Mitea, Maria Uzună, Eleni Cristina
