Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 109/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 109/2009
Ședința publică de la 29 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Farcaș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea plângerii formulate de petentul împotriva rezoluției nr. nr. 29/P/2009 din 14.04.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, menținută prin rezoluția nr. 467/II/2/2009 din 25.05.2009 a procurorului general al parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat intimatul, lipsind petentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care nefiind cereri prealabile, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul solicită respingerea plângerii formulate de petent și menținerea soluțiilor atacate ca legale și temeinice.
Arată că nu a comis infracțiunile de abuz în serviciu și amenințare și că a acționat regulamentar, în limita puterilor conferite de lege, iar pe petent nici nu îl cunoaște.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea plângerii formulate de petent ca nefondată și confirmarea soluțiilor atacate ca legale și temeinice.
CURTEA DE APEL
Asupra plângerii penale de față:
Prin plângerea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, petentul a criticat rezoluția nr. 29/P/2009 din 14.04.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA menținută prin rezoluția nr. 467/2/II/2009 din 25.05.2009 a procurorului general ala Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul, ofițer de poliție judiciară în cadrul Poliției orașului, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.246 Cod penal și amenințare, prevăzută de art. 193 Cod penal.
În motivarea plângerii, petentul a susținut în esență că cercetările efectuate în cauză au fost superficiale, s-a refuzat audierea martorilor propuși și nu s-a procedat la confruntarea sa cu făptuitorul.
În consecință, petentul a solicitat în principal desființarea rezoluțiilor atacate, în temeiul art. 278/1 pct.8 lit.b Cod pr. penală și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, iar în subsidiar, în baza art. 278/1 pct.8 lit.c Cod pr. penală reținerea cauzei spre judecare și audierea martorilor, și .
În susținerea plângerii, petentul a depus la dosar certificatul medico-legal eliberat de Spitalul Județean de Urgență I (fila 5).
Au fost atașate dosarele nr. 29/P/2009 și nr. 467/2/II/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin rezoluția nr. 29/P/2009 din 14.04.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul, ofițer de poliție judiciară în cadrul Poliției orașului, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 Cod penal și amenințare, prevăzută de art. 193 Cod penal, fiind reținută incidența prevăzută de art. 10 lit. d Cod pr. penală.
Procurorul a reținut că petentul a formulat plângere penală, reclamând faptul că sus-numitul, în calitatea sa oficială, i-a cerut să coboare din autoturism și să-i însoțească la sediul poliției, amenințând că va aprecia, ulterior, dacă îl va mai lăsa liber.
Analizând actele premergătoare efectuate în cauză, procurorul a constatat că în data de 26.11.2008 un grup de persoane din municipiul B s-au deplasat pe raza județului A, respectiv în orașele Cugir, și comuna de, cu un număr de două autoturisme, pentru promovarea unui ziar.
Ajunși pe raza orașului, în jurul orelor 19 30- 2000, în fața hotelului din oraș, cele două autoturisme au fost blocate, iar unul a fost avariat ușor.
La fața locului s-a deplasat agentul șef din cadrul Poliției, care Ie-a solicitat conducătorilor auto implicați în accident să se prezinte la sediul unității, pentru întocmirea formalităților și luarea măsurilor legale.
La sediul Poliției cei implicați în accident, respectiv conducătorul auto și au fost chemați la Serviciul poliției rutiere - Compartimentul Drumuri Naționale, iar celelalte persoane au rămas lângă autoturisme.
Ulterior, în fața sediului Poliției s-au format două grupuri de persoane, care au început să poarte discuții contradictorii.
Pentru a aplana situația conflictuală care s-a creat a fost chemat insp.pr., de la de Investigații Criminale, care era de serviciu la evenimente.
.pr. s-a deplasat în stradă, pe trotuarul din fața sediului poliției unde a purtat o discuție cu numitul, căruia i-a solicitat să îl însoțească în unitate pentru stabilirea aspectelor reclamate, însă acesta din urmă a refuzat.
Din cercetările efectuate în cauză rezultă că lucrătorul de poliție, la refuzul numitului, s-a deplasat în incinta poliției fără a exista alte discuții.
Având în vedere cele de mai sus, s-a apreciat că în sarcina numitului nu se poate reține săvârșirea vreunei fapte prevăzute de legea penală.
Soluția a fost menținută prin rezoluția nr. 467/II/2/2009 din 25.05.2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, prin care a fost respinsă plângerea formulată de petent, conform dispozițiilor art. 278 Cod pr. penală.
Verificând rezoluțiile atacate prin prisma criticilor formulate și prin raportare la prevederile art. 278/1, Curtea constată că plângere petentului este nefondată.
În mod corect procurorul a constatat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 246 și 193 Cod penal în sarcina făptuitorului, acțiunile acestuia fiind înscrise în limitele prerogativelor conferite de lege.
Actele premergătoare efectuate au confirmat faptul că nu avut loc o exercitare abuzivă a atribuțiilor de serviciu ale făptuitorului, care să fie de natură să aducă vătămare intereselor legitime ale petentului.
Invitația adresată pentru a se deplasa în incinta sediului poliției pentru lămurirea situației conflictuale apărute, nu se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal.
Susținerile petentului referitoare la crearea premiselor necesare agresării sale de către o terță persoană, în contextul menționat, respectiv sugerarea unei complicități între făptuitorul și pretinsul agresor, reprezintă simple aprecieri personale asupra celor întâmplate, neconfirmate de actele premergătoare efectuate.
Cu privire la infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 193 Cod penal instanța reține că pentru realizarea laturii obiective a acesteia, este necesar ca amenințarea să fie de natură să creeze o temere reală, serioasă, celui căruia îi este adresată.
Astfel, chiar dacă s-ar reține susținerile petentului în sensul că făptuitorul l-amenințat că "va vedea dacă îi va da drumul", se constată că această "amenințare" nu este aptă să determine o stare de temere, nu este serioasă, în accepțiunea legii și nu prezintă suficiente temeiuri că se va realiza.
Aceste împrejurări rezultă chiar din plângerile formulate de petent, acesta nefăcând referire, nici un moment, la temerea ce i-ar fi fost creată.
Analizând aspectele de ordin procesual criticate de petent, Curtea constată că nici aceste susțineri nu sunt întemeiate, ancheta desfășurată în cauză având un caracter efectiv.
Împrejurarea că organele de urmărire penală nu au procedat la audierea martorilor indicați de petent au un caracter obiectiv, în condițiile în care, deși citați, sus-numiții nu au înțeles să se prezinte pentru a declara în cauză.
De asemenea, raportat la starea fapt conturată și la faza procesuală - acte premergătoare - în cauză nu se impunea confruntarea făptuitorului cu petentul, astfel cum a solicitat acesta din urmă.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că în cauză nu se impune admiterea plângerii și trimiterea cauzei la procuror, conform prevederilor art. 278/1 alin.8 lit. b Cod pr. penală, administrarea altor probe fiind lipsită de utilitate, starea de fapt fiind lămurită.
Mai mult, raportat la prevederile obligatorii ale deciziei nr. XLVIII/2007 pronunțată de Înalta curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, soluția prevăzută de art. 278/1 alin.8 lit.c Cod pr. penală (de asemenea solicitată de petent) nu poate fi adoptată în situația în care în cauză nu a fost începută urmărirea penală.
În consecință, pentru toate motivele expuse, Curtea reține că plângerea petentului este nefondată, sens în care, în baza art. 278/1 alin.8 lit. a Cod pr. penală, va dispune respingerea ei, iar în baza art. 192 alin.2 Cod pr. penală va obliga petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul, domiciliat în com., sat Olteni,-, jud. I împotriva rezoluției nr. 29/P/2009 din 14.04.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, menținută prin rezoluția nr. 467/II/2/2009 din 25.05.2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, priind pe intimatul, domiciliat în-, jud.
Obligă petentul să plătească suma de 160 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru intimat și de la comunicare pentru petent.
Pronunțată în ședință publică din 29 2009.
PREȘEDINTE Grefier
- - - -
Red-
Tehnored.LS/29.10.2009
Președinte:Monica FarcașJudecători:Monica Farcaș
